Dupa alegerile anticipate, PNL si PD trebuie sa se pregateasca de un divort civilizat.
Rapidul 684, de la Constanta spre Bucuresti, e un tren nazdravan. Saptamana trecuta, intr-un interval de doar cinciprezece minute, a pornit ba de la linia unu, ba de la linia trei, ba inapoi, de la linia unu. Pasajul subteran fiind inundat, o armata de oameni a exersat, pentru un sfert de ora, aruncarea bagajelor peste gard si saritura pe terasament de la o inaltime de un metru si jumatate. La sfarsit eram cu totii un pachet de nervi, iar Caile Ferate Romane au fost pomenite intr-un context nu tocmai favorabil.
Presedintele Basescu a fost mentionat si el, tot saptamana trecuta, intr-un context asemanator. Ca premierul Tariceanu a alergat, disciplinat, incoace si-ncolo, dupa batul anticipatelor, aidoma unui caine antrenat pentru apporte/fetch il priveste personal. Fiecare isi sifoneaza imaginea dupa cum crede de cuviinta. Restul tarii, insa, a apreciat cu siguranta mai putin joaca de-a alba-neagra cu anticipatele.
Consecintele acestor oscilatii politice din perspectiva viitoarelor alegeri sunt dificil de cuantificat in clipa de fata, dar e limpede ca, incercand sa pozeze intr-un mediator echidistant, presedintele a reusit sa-si alieneze multi dintre sustinatori. Iar in contextul inundatiilor, PSD a profitat din plin, marcand punct dupa punct. Dincolo insa de orice alte interpretari, criza politica de saptamana trecuta a demonstrat inca o data diferenta de viziune dintre presedinte si premier, pe de o parte, si dintre PNL si PD, pe de alta. Vremea ascunsului dupa degete a trecut. Intre partidele componente ale Aliantei D.A., prapastia se accentueaza pe zi ce trece. Liberalii nu dau nici un semn ca sunt dispusi sa renunte la un blazon istoric ce le-a adus beneficii considerabile in ultimii ani.
La randul lor, popularii nu sunt pregatiti sa renunte la proaspat adoptata ideologie, care le promite deja atat de multe, in perspectiva integrarii europene. In plus, ritmurile vietii de partid sunt diferite, viteza de reactie e alta, iar strategiile pe termen mediu si lung, divergente. In aceste conditii, intrebarea nu mai e daca Alianta D.A. se va rupe, ci cand si in ce circumstante. Ipoteza cea mai plauzibila este ca urmatoarele alegeri anticipate vor fi si ultimele la care liberalii si pedistii vor participa in aceasta formula. Un asemenea divort nu reprezinta cu necesitate un lucru rau. Cu o conditie – sa fie civilizat. In politica, atat dragostea la prima vedere, cat si casatoriile din interes au viata scurta.
Vremurile in care coalizarea opozitiei, fie sub forma CDR, fie sub forma Aliantei D.A., reprezenta o necesitate logica au apus, sa speram, definitiv. Infrant de doua ori, PSD are putine sanse de a redeveni un partid cu o greutate zdrobitoare pe scena politica. In schimb, atat PNL, cat si PD – dupa o eventuala victorie in alegerile anticipate – vor deveni partide capabile de a sta fiecare pe propriile picioare. Trista experienta a CDR poate servi inca o data drept lectie. Dupa victoria Conventiei din 1996, m-am numarat printre cei care au sustinut necesitatea autodizolvarii acesteia. N-a fost sa fie. Din motive mai degraba sentimentale si simbolice, taranistii – pilonul central al CDR – au militat, pana in ultima clipa, pentru mentinerea Conventiei in forma initiala. Si au pierdut catastrofal. In schimb, PNL si PD, mai putin morali dar mai rationali, au stiut sa faca la timp pasul in spate, delimitandu-se – prin contorsionism logic – de guvernarea la care erau partasi. Divortul cu nabadai, farfurii sparte si poale date peste cap, realizat pe spinarea taranistilor, a reusit, totusi, sa-i propulseze in noul parlament. Restul e istorie.
Ar fi tragic daca povestea s-ar repeta, la alti parametri, in cazul Aliantei. Din fericire, insa, este si foarte putin probabil. Trecuti deja fiecare prin experienta divortului, cei doi parteneri de guvernare sunt, automat, mult mai suspiciosi. Deja reactia PNL la incercarile, relativ timide, ale PD, de a le transfera esecurile guvernarii, este de la sine graitoare. Fiind vorba de doi gradinari cu experienta, nici unul nu poate spera sa-i vanda celuilalt vreun castravete.
In aceste conditii, planul cel mai rational pe termen scurt este ca partenerii sa lase la o parte frecusurile existente pana la castigarea alegerilor anticipate. Daca o noua declaratie de dragoste eterna n-ar mai reusi sa prosteasca, in clipa de fata, pe nimeni, o imagine respectabila, de cuplu matur, capabil sa-si gestioneze crizele familiale, mai poate fi lesne inghitita de un electorat inca predispus la iertare si intelegere. Cu putin noroc si cu putina inteligenta, un astfel de mesaj poate asigura PNL si PD castigarea unei majoritati confortabile dupa anticipate. In culise, insa, pe termen mediu si lung, membrii celor doua partide trebuie sa se pregateasca de un partaj civilizat. Patru ani de mandat ar trebui sa reprezinte un termen suficient de lung pentru doi adulti responsabili, cu capul pe umeri. E timp berechet pentru a decide, impreuna, cine va lua masina de spalat si cine frigiderul. Bunaoara, cel care primeste Rapirea din Serai, cu calul pe stanga, poate dovedi marinimie renuntand la colectia de balerine de portelan. Important este ca, la sfarsit, sa ramana loc de dat buna ziua.