Tag: alegeri parlamentare

  • Partidul lui Volodimir Zelenski, actorul de comedie devenit preşedinte, a câştigat alegerile parlamentare din Ucraina

    Astfel, formaţiunea preşedintelui ar fi obţinut 43,9% din voturi, conform acestor sondaje, citate de Mediafax. Blocul Opoziţiei, partid care promovează apropierea de Rusia, se află pe locul al doilea, iar pe locul al treilea ar urma să se claseze partidul fostului preşedinte Petro Poroşenko, Solidaritatea Europeană. În total, cinci partide ar urma, conform sondajelor, să ocupe locuri în Parlamentul de la Kiev.

    Înainte de a fi ales preşedinte, în primăvara acestui an, Volodimir Zelenski era actor de comedie.

    Citiţi mai multe despre cum s-a transformat Volodimir Zelenski din actor de comedie, în preşedinte

     

  • Alegeri parlamentare anticipate în Ucraina: votanţii sunt chemaţi la urne la trei luni după ce Volodimir Zelenski a câştigat prezidenţialele

    Scrutinul era programat iniţial pentru data de 27 octombrie, dar a fost devansat după ce Zelenski a dizolvat Parlamentul, pe 21 mai.

    Potrivit sondajelor de opinie, partidul preşedintelui, Slujitorul Poporului, ar urma să obţină între 40,2% şi 41,8%, o creştere importantă faţă de rezultatele sondajelor din iunie, când formaţiunea lui Zelenski ar fi obţinut între 36,5% şi 37,3%.

    De asemenea, Blocul Opoziţiei, partid care promovează apropierea de Rusia, ar obţine între 8,8% şi 12,1% din voturi.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • ALEGERI parlamentare anticipate în Grecia: Un scrutin a fost convocat de Alexis Tsipras în urma rezultatelor slabe la europarlamentare

    Partidele principale în cadrul alegerilor de duminică vor fi formaţiunea Noua Democraţie (centru-dreapta), condus de Kyriakos Mitsotakis şi formaţiunea Syriza (stânga), condusă de prim-ministrul grec Alexis Tsipras.
     
    Premierul Alexis Tsipras a convocat alegeri parlamentare anticipate după ce formaţiunea Noua Democraţie a câştigat cu un avans de 10% scrutinul europarlamentar din mai.
     
    Conform celui mai recent sondaj, realizat de Pulse, Partidul Noua Democraţie este creditat cu 36% dintre voturi, cu opt procente mai mult decât formaţiunea condusă de Tsipras, care ar urma să obţină 28% dintre voturi, relatează publicaţia Ekathimerini.
     
  • Dacă vreţi să aveţi viaţă în business, evitaţi situaţiile de tip one man show – VIDEO

    În 26 mai 2019, la alegerile europarlamentare, PSD, cu Dragnea în frunte, a pierdut alegerile, luând numai 26% din voturi, cel mai prost rezultat din istoria partidului.
    Plus că, a doua zi după alegeri, Liviu Dragnea a luat 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare, într-un caz de abuz de putere politică.
    Liviu Dragnea a fost un lider autoritar, care a pârjolit pământul în jurul lui, care a mazilit cei mai mulţi lideri din PSD care i se opuneau şi s-a înconjurat de locotenenţi servili, care îi spuneau ce voia să audă.
    Cum a ajuns aici, cum s-a prăbuşit în halul acesta, cum de a pierdut totul în numai doi ani?
    La conferinţa Coface „Risc de ţară 2019”, Eugen Anicescu, şeful Coface pe România, spunea că durata de activitate a companiilor care activează în România este de 10 ani, ca medie. În Ungaria durata medie de activitate este de 14 ani, în Cehia este de 15 ani, iar în Polonia de 19 ani.
    Companiile româneşti, în special cele antreprenoriale, au o durată mică de activitate pentru că sunt slab capitalizate, sunt mici, ponderea datoriilor pe termen scurt este prea mare (de la 58% în 2007 la 79% în 2017), iar durata de încasare a creanţelor la 120 de zile în 2017 faţă de 60 de zile în 2007 pune o presiune mult prea mare pe cash-flow.
    Ca să ai longevitate în business trebuie să te ţii de un plan şi să respecţi o anumită disciplină.
    Eugen Anicescu spune, plastic, că un antreprenor român trebuie să aibă moderaţie în alimentaţie, adică să nu risipească resursele financiare, să nu-şi decapitalizeze firma prin plata dividendelor, să reinvestească profitul pentru finanţarea capitalului de lucru şi a investiţiilor, să nu facă investiţii în afara activităţii de bază a companiei.
    Ironic, toate aceste măsuri disciplinare sunt încălcate de antreprenori.
    Eugen Anicescu spune că antreprenorii trebuie să fie atenţi şi la prieteni şi comunitate, adică să aibă o echipă de management cât mai bună din punct de vedere profesional şi un management financiar de top pentru a nu scăpa fluxurile financiare de sub control. De asemenea, antreprenorul, patronul, managerul trebuie să evite situaţiile de tip one man show.
    Este tocmai ce nu a făcut Dragnea în PSD şi în politică, iar poporul l-a sancţionat din timp la vot: decizia judecătorească pentru cei 3 ani şi 6 luni de închisoare cu executare a fost doar o formalitate.
    Când porneşte o firmă, un antreprenor nu are cum să nu fie  one man show. Înaintarea firmei pe piaţă ţine de energia şi determinarea proprietarului. La început nu sunt bani, iar proprietarii nici nu vor să pună bani prea mult, pornind de la ideea că băncile trebuie să le finanţeze obligatoriu proiectele. Dacă banca nu-i finanţează, o firmă poate să trăiască din creditele furnizor, dar aceasta nu este o soluţie. Pe termen lung, poate să treacă de unu sau mai mulţi ani.
    În prezentarea făcută la conferinţa „Risc de ţară 2019”, Eugen Anicescu a pus pe ecran mai multe slide-uri, unul dintre ele fiind: Câte companii româneşti reuşesc?
    În perioada 2005-2011, adică 7 ani, s-au înfiinţat în România 1 milion de companii.
    Dintre acestea, 400.000 de firme sunt încă în activitate la finalul lui 2018.
    Doar 2%, adică 7.624 de companii, au înregistrat venituri mai mari de 1 milion de euro după 5 ani de la înfiinţare.
    Din acestea, doar 15%, adică 1.228 de companii, au o situaţie financiară solidă. Doar 40%, adică 476 de firme, au capital românesc.
    Ca o concluzie generală, rata de succes a unui business în România este de 0,0476%.
    Ca să treci dincolo de 1 milion de euro trebuie să ai multă perseverenţă, să ai noroc să fii în business atunci când piaţa creşte şi să respecţi câteva reguli care ar permite firmei să fie sănătoasă.
    Eugen Anicescu a inclus aici şi evitarea situaţiilor de tip one man show, în care patronul, proprietarul, antreprenorul face tot, dar în acelaşi timp pârjoleşte totul în jur.
    Când ai un business de 50.000 de euro pe an sau chiar de 100.000 de euro pe an, îţi poţi permite să fii one man show.
    Dar când businessul depăşeşte 1 milion de euro, cel mai mult contează echipa din spate, care îţi poate oferi liniştea de a creşte businessul.
    Sunt foarte mulţi cei care, odată ce administrează 1 milion de euro, vor să devină şi mai puternici, vor să conducă tot, vor să aibă control peste tot (nu că ar fi ceva rău), dar uman nu poţi face acest lucru.
    Din acest motiv, de la un punct încolo toată lumea devine duşman, iar asocierile, care ar putea atrage capital proaspăt în companie, sunt sortite eşecului.
    Acesta este unul dintre motivele pentru care firmele antreprenoriale româneşti nu au ajuns campioane naţionale şi nici nu au trecut graniţa.
    Antrepreneorilor români le-a plăcut să fie one man show, sunt one man show, iar rezultatul în business se vede: rata medie de activitate este de numai 10 ani, iar rata de succes este de 0,0476%.
    Ca să nu ajungeţi să aveţi soarta lui Dragnea, respectaţi regulile sănătoase ale businessului.

  • Preşedintele Cehiei a învestit pentru a doua oară un Guvern condus de Andrej Babis

    ANO, partidul antiimigraţie şi eurosceptic condus de Babis, a obţinut cele mai multe mandate în urma alegerilor parlamentare care au avut loc în octombrie, însă la începutul anului, Guvernul său a fost demis în urma unei moţiuni de cenzură.

    Pentru a depăşi blocajul, ANO a negociat un acord de coaliţie cu Partidul Social-Democrat (CSSD). Cele mai multe formaţiuni politice au refuzat să intre în alianţă cu Babis, care se confruntă cu acuzaţii de fraudă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tehnocratul Carlo Cottarelli, desemnat pentru funcţia de premier al Italiei

    “Mă prezint în Palarment cu un program care include proiectul de buget, cu intenţia organizării alegerilor parlamentare anticipate în 2019, în cazul în care voi primi încrederea majorităţii parlamentare; în cazul în care nu voi primi votul de încredere, alegerile anticipate vor fi convocate după luna august”, a declarat Carlo Cottarelli la finalul întrevederii cu preşedintele Sergio Mattarella.

    “Voi prezenta în scurt timp lista miniştrilor. Guvernul va fi neutru, va gestiona prudent finanţele publice şi va considera esenţială participarea Italiei la zona euro. Eu nu voi candida în alegeri”, a spus Cottarelli.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ungaria: Orban a primit vot favorabil din partea Parlamentului pentru a ocupa funcţia de premier

    Orban a primit vot favorabil din partea a 134 de parlamentari, în timp ce doar 28 s-au opus realegerii sale.

    Imediat după vot, Orban a depus jurământul, fiind pentru a patra oară când obţine un mandat de premier al Ungariei.

    În discrusul de inaugurare, Orban a afirmat că ”era democraţiilor liberale s-a încheiat”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recep Erdogan convoacă alegeri prezidenţiale şi parlamentare în Turcia

    “Chiar dacă preşedintele şi Guvernul lucrează la unison, suntem confruntaţi la orice pas cu bolile vechiului sistem”, a declarat Recep Erdoğan într-un discurs rostit miercuri la Ankara.

    “Evoluţiile din Siria şi din alte zone relevă urgenţa de a trece la noul sistem executiv pentru a adopta măsurile necesare unui viitor mai puternic al ţării noastre”, a explicat Erdogan.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recep Erdogan convoacă alegeri prezidenţiale şi parlamentare în Turcia

    “Chiar dacă preşedintele şi Guvernul lucrează la unison, suntem confruntaţi la orice pas cu bolile vechiului sistem”, a declarat Recep Erdoğan într-un discurs rostit miercuri la Ankara.

    “Evoluţiile din Siria şi din alte zone relevă urgenţa de a trece la noul sistem executiv pentru a adopta măsurile necesare unui viitor mai puternic al ţării noastre”, a explicat Erdogan.

    Recep Erdogan va implementa noul sistem constituţional prezidenţial, eliminând postul de prim-ministru şi centralizând puterea prin funcţia de preşedinte.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Patricia Klopf, prof dr. Philip Nell şi dr. Johannes Leitner: ”Este politică, prostule!“ sau de ce companiile private ar trebui să înveţe management politic

    Apărătorii şi criticii comerţului liber pledează, fiecare, pentru argumentele lor. Dar toate aceste dezbateri cu un puternic focus economic răspund temerilor publicului doar într-o anumită măsură. |ngrijorările oamenilor şi argumentele pro şi contra comerţului liber sunt doar unele dintre aspectele unei discuţii mult mai complexe.

    Un alt factor semnificativ ţine de noile provocări politice pe care mediul de afaceri nu îşi poate permite să le ignore. Modul în care acesta va face faţă riscurilor generate de mediul politic va fi crucial. Companii mari precum Voestalpine şi Zumtobel au arătat că aceste provocări pot fi depăşite cu succes. Abordarea strategică a acestui tip de riscuri este însă la fel de importantă şi pentru companiile austriece mici şi mijlocii, cu resurse limitate.

    TENDINŢE POLITICE RECENTE.

    Odată cu triumful globalizării, ordinea fundamentală a devenit mai liberală şi restricţiile comerciale au fost mult diminuate. Integrarea economică a adus mai multă siguranţă mediului internaţional de afaceri. Cu toate acestea, de la ”criza“ economică din 2008 se remarcă un reviriment al politicilor cu focus la nivel naţional. Se pare că, în timpul mandatului lui Donald Trump, protecţionismul câştigă teren în defavoarea comerţului liber. Dezbaterea în jurul Brexitului se învârte în jurul unor argumente tot de ordin naţional.

    În Austria, decidenţii politici sunt adeseori chemaţi să susţină suveranitatea naţională, intervenind în mediul de afaceri. În loc să întărească sistemele supranaţionale, ţările tind să apeleze la o paletă largă de intervenţii şi restricţii la nivel naţional, îngreunând astfel capacitatea mediului de business de a formula predicţii cu privire la contextul în care vor evolua. Vor avea oare companiile austriece în curând de înfruntat tarife punitive în Statele Unite? Astfel de întrebări arată atât proporţiile, cât şi fragmentarea incertitudinilor politice de astăzi. Companiile active pe plan internaţional sunt nevoite să acorde şi mai multă atenţie politicilor naţionale şi reglementărilor lor neconcordante.

    Singurul mod în care mediul de afaceri poate face faţă acestor provocări, evitând influenţele politice nefaste, este să recurgă la un management politic. Ce presupune acest lucru? Chiar mai mult decât înainte, companiile trebuie să ţină pasul cu evoluţiile politico-economice, să le analizeze şi să anticipeze ce consecinţe vor avea acestea asupra lor. Aşadar, management politic înseamnă analiza de tip strategic a ameninţărilor prezente sau potenţiale cu care se confruntă companiile, în context internaţional. Aceste ameninţări, rezultat al unor factori de ordin politic şi guvernamental-instituţional, au toate un impact asupra succesului companiilor private.

    Standardele de conformitate, investiţiile şi profitabilitatea sunt ameninţate nu doar de riscurile geopolitice precum războaiele sau terorismul, ci mai ales de factori politico-instituţionali problematici precum clientelismul, corupţia, lipsa stabilităţii legislative şi loialităţile de tip patriarhal. Prin urmare, companiile trebuie, pe de o parte, să analizeze contextul global şi, pe de altă parte, să ţină cont de factorii de risc macro şi micropolitici. Acest lucru le permite să dezvolte strategii politice ţintite şi să hotărască fie dacă doresc să evite riscurile politice, fie dacă sunt dispuse să le accepte şi să reducă din consecinţe.

    Managementul riscurilor şi intervenţiilor politice include, printre altele, construirea unor relaţii cu cei chemaţi să decidă asupra modului de funcţionare al mediului de business. Deşi îi fac pe mulţi să încrunte sprâncenele, activitatea de lobby ţintită către reprezentanţi politici, grupuri de interese sau ONG-uri sunt astăzi la ordinea zilei.

    Managementul politic transformă un context vag într-unul mai predictibil şi conferă companiilor private siguranţa de care au nevoie pentru a reuşi, aşa cum o dovedesc anumite companii din ţările volatile din punct de vedere politic. Dar strategiile politice sunt costisitoare, eficienţa lor este greu de anticipat, iar beneficiile pe care le aduc rămân invizibile atâta vreme cât businessul merge ca de obicei. Exact aici este problema: managementul politic poate aduce un avantaj competitiv, dar costurile şi beneficiile lui sunt greu de prevăzut.

    Este de aşteptat ca marile companii, graţie resurselor şi experienţei lor de obicei mai mari, să valorifice mai bine potenţialul strategiilor politice. Spre deosebire de acestea, întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă, în primul rând, cu provocarea de a înţelege utilitatea şi valoarea managementului politic şi, apoi, de a investi în acest tip de dezvoltare, în ciuda resurselor limitate. În orice caz, dezvoltarea expertizei în managementului riscului şi strategiilor politice ori contractarea de consultanţă externă în acest domeniu sunt de o importanţă crucială. Ignorarea acestui aspect nu este cu siguranţă calea de urmat, iar un îndemn de tipul ”Este politică, prostule!“, parafrazat după cuvintele lui Bill Clinton din campania care i-a adus la Casa Albă, pare mai actual ca oricând.


    DESPRE AUTORI:

    • PARTICIA KLOPF este studentă la doctorat la WU Vienna’s Institute for International Business, iar proiectul ei de cercetare se concentrează asupra managementului strategic al riscurilor politice.

    • PROF. DR. PHILLIP NELL este directorul academic al programului Executive MBA la Bucureşti, profesor la WU Vienna’s Institute for International Business şi conduce Centrul de Competenţă pentru Europa Centrală şi de Est şi pentru pieţele emergente. Proiectele sale de cercetare cuprind domeniul strategiilor globale şi politice.

    • DR. JOHANNES LEITNER conduce Centrul de Competenţă pentru Regiunea Mării Negre la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Viena. Proiectele sale de cercetare tratează modul în care mediul de afaceri din regiune reuşeşte să gestioneze riscurile politice.