BusinessMagazin

Tag: alcool

  • Ce legătură există între teoriile economice şi canabis

    Cheltuielile pe canabisul legal la nivel global sunt estimate să ajungă la 57 de miliarde de dolari în zece ani. Există deja indici bursieri alcătuiţi din acţiuni ale producătorilor şi distribuitorilor de marijuana medicinală şi instrumente investiţionale care urmăresc aceşti indici. În SUA, veniturile din canabis legal vor urca la 23,4 miliarde de dolari în trei ani, potrivit experţilor.

    Pentru legalizarea acestei plante cu efecte psihoactive, sau, din contră, pentru interdicţia ei, se fac eforturi care lui Tim Harford, editorul coloanei „Economistul sub acoperire” din Financial Times, îi amintesc de deceniul prohibiţiei americane din anii ’20-’30. Analiza sa a fost publicată de BBC la rubrica „50 de lucruri care fac economia modernă”. Economiştii au o problemă de imagine, scrie Harford. Oamenii cred că aceştia fac cu neruşinare frecţii cu statistici, fac cu o încredere exagerată predicţii teribile şi nu ţin la băutură, adică nu ştiu să se distreze la petrecerile cu alcool. Poate că o parte din vină îi aparţine omului care, cu un secol în urmă, era probabil cel mai cunoscut economist din lume – Irving Fisher.

    Fisher spunea în octombrie 1929, şi a devenit celebru pentru aceasta, că piaţa bursieră a ajuns la „un platou permanent înalt”. Nouă zile mai târziu s-a produs colosala prăbuşire a pieţei financiare care a dus la Marea Depresiune. În ceea ce priveşte petrecerile, cel mai bun lucru care se poate spune despre Fisher este că era o gazdă generoasă. După cum Mark Thornton remarca în The Economics of Prohibition (Economia prohibiţiei), unul dintre oaspeţii unei cine la familia Fisher a scris: „În timp ce eu mâncam din preparatele delicioase care se perindau prin faţa mea, masa lui Fisher consta doar dintr-o legumă şi un ou crud”. Un fanatic al fitnessului, economistul a evitat carnea, ceaiul, cafeaua şi ciocolata.

    De asemenea, nu era băutor de alcool şi a fost un susţinător entuziast al prohibiţiei, încercarea sortită eşecului a Americii de a scoate în afara legii fabricarea şi vânzarea de alcool. Lupta cu alcoolul a început în 1920 şi s-a terminat în 1933. A fost o schimbare remarcabilă – a cincea cea mai mare industrie a ţării a devenit brusc ilegală. Fisher a prezis că prohibiţia „va intra în istorie ca începutul unei noi ere în întreaga lume, cu a cărei realizare această naţiune se va mândri pentru totdeauna”. El se mândrea că nu poate găsi un singur economist dispus să se opună acestei politici într-o dezbatere. De fapt, interdicţia s-a dovedit a fi la fel ca predicţiile sale despre platoul permanent înalt: în general, istoricii o consideră o farsă. Deşi prohibiţia a fost aplicată la scară largă, consumul de alcool a scăzut cu doar o cincime. Interdicţia s-a încheiat în 1933, când una dintre primele măsuri ale lui Franklin D. Roosevelt în calitate de preşedinte a fost relegalizarea berii, ceea ce a atras mulţimi aplaudând la porţile Casei Albe. 

    Rădăcinile prohibiţiei sunt, în general, urmăribile până pe teritoriul religiei şi sunt probabil amestecate cu snobismul de clasă. Dar economiştii aveau atunci o altă preocupare: productivitatea. Nu le-ar întrece naţiunile care nu consumă alcool pe cele cu o forţă de muncă beţivă? Fisher pare că şi-a permis libertatea de a jongla cu cifre. El a susţinut, de exemplu, că prohibiţia valorează 6 miliarde de dolari pentru economia Americii. A ajuns economistul la acest rezultat printr-un studiu atent? Nu, ar spune un critic, de altfel amuzat de metodologie. Fisher a început cu analize asupra câtorva indivizi care au găsit că o băutură tare pe stomacul gol îi face cu 2% mai puţin eficienţi. Apoi, el a presupus că muncitorii dădeau pe gât în mod normal cinci pahare cu tărie chiar înainte de muncă, astfel că a înmulţit doi cu cinci şi a concluzionat că alcoolul reduce producţia cu 10%. Un calcul dubios, cel puţin. Economiştii ar fi putut fi mai puţin surprinşi de eşecul prohibiţiei dacă ar fi reuşit să facă un salt înainte de o jumătate de secol în timp pentru a cunoaşte  ideile economistului Gary Becker, câştigător al Premiului Nobel, despre „criminalitatea raţională”.

    Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea de a fi prins – şi îşi verifică în practică ideile. Prima dată când Harford l-a întâlnit, laureatul Nobel şi-a parcat maşina în aşa fel încât risca o amendă. „Nu cred că verifică cu aşa mare atenţie”, a explicat el atunci, recunoscând vesel că a comis un delict raţional. „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Situaţii în care consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii. Imaginaţi-vă, de exemplu, că guvernul interzice broccoli. Cei care sfidează legea ar cultiva broccoli în grădini retrase şi ar vinde marfa pe alei întunecate la suprapreţ? Este puţin probabil, deoarece cererea de broccoli este elastică – dacă preţul creşte, majoritatea oamenilor vor cumpăra în schimb conopidă sau varză. Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali. „Dau publicului ceea ce vrea publicul“, a spus el. „Niciodată nu a trebuit să trimit vânzători care să facă presiuni. Niciodată nu am reuşit să satisfac toată cererea.“ Pieţele negre schimbă stimulentele în alte moduri. Concurenţa nu vă poate ataca în instanţă, aşa că de ce să nu folosiţi orice mijloc aveţi la îndemână pentru a stabili un monopol local? Credinţa larg răspândită că după prohibiţie a crescut violenţa a contribuit cu siguranţă la creşterea apelurilor pentru retragerea acesteia. Fiecare livrare de mărfuri ilegale poartă un anumit risc, deci de ce să nu economisiţi spaţiu făcând produsul dumneavoastră mai puternic?

    În timpul prohibiţiei, consumul de bere a scăzut în raport cu cel al băuturilor spirtoase; când interdicţia s-a terminat, tendinţa s-a inversat. Şi de ce să nu reducem costurile prin reducerea calităţii? Dacă faceţi „moonshine” – o băutură distilată puternică, ilegală, emblematică pentru vremurile prohibiţiei – nu trebuie să înşiraţi ingredientele pe etichetă. America nu a fost singura ţară care a încercat prohibiţia – au mai fost, printre altele, Islanda, Finlanda şi Insulele Feroe –, dar în zilele noastre naţiunile cu interdicţii stricte la alcool tind să fie islamice.

    Alţii au restricţii parţiale. În Filipine, spre exemplu, nu se poate cumpăra alcool în ziua alegerilor, iar în Thailanda în vacanţele budiste – excepţie fac duty-free-urile din aeroporturi. America are în continuare câteva comune „uscate” şi „legi albastre” locale, care interzic vânzările de băuturi alcoolice duminica. Aceste legi l-au inspirat pe economistul Bruce Yandle să inventeze un termen care a devenit obişnuit în ramura economiei numită teoria alegerii publice: „traficanţii de alcool şi baptişti”. Ideea este că reglementările sunt adesea susţinute de o alianţă surprinzătoare a moraliştilor cu minte nobilă şi a cinicilor motivaţi de profit. Canabisului i se aplică această teorie. În ceea ce priveşte consumul acestei plante, medical sau recreaţional, interdicţia sau restricţia este regula. Cine susţine restricţiile? Conform formulării lui Yandle, „baptiştii” sunt oricine crede că marijuana trebuie evitată cu orice preţ; „traficanţii” – criminalii raţionali care profită de droguri ilicite, alături de oricine are un interes economic în legile antidrog, cum ar fi birocraţii plătiţi să le aplice.

    În ultimii ani, această alianţă a slăbit: canabisul a fost legalizat sau dezincriminat din California până în Canada, din Austria până în Uruguay.
    Dezbaterile din alte ţări se inflamează: dacă veţi impune costuri producătorilor de canabis, ar trebui să faceţi asta prin legi împotriva vânzării sau făcând comerţul legal şi aplicând taxe? În Marea Britanie, think-tank-ul pentru piaţă liberă Institutul pentru Afaceri Economice, a analizat cifrele privind elasticitatea cererii de canabis. Şi a găsit că un impozit de 30% ar elimina piaţa neagră, ar strânge aproximativ 700 de milioane de lire sterline – aproape 1 miliard de dolari – pentru guvern şi ar aduce consumatorilor droguri mai sigure, la fel cum abandonarea prohibiţiei a adus băuturi alcoolice mai sigure. Astăzi, nu sunt probleme în a găsi economişti care să se opună prohibiţiei canabisului: cel puţin cinci câştigători ai Premiului Nobel au cerut încheierea „războiului împotriva drogurilor”, făcând în schimb apel la „politici bazate pe dovezi, pe analize economice riguroase”. Desigur, studiile acoperă productivitatea. Unele arată cum consumul de marijuana afectează activitatea, altele nu găsesc niciun efect. Un studiu puţin dubios susţine că fumarea unui joint dă un impuls scurt producţiei orare a muncitorilor. Este de gândit ce ar fi zis Irving Fisher despre asta.

    Economistul GARY Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea
    de a fi prins.

    „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Dacă consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii.

    Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali.

  • Confesiunile unei stewardese:„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.

  • Gheorghe Dincă a fost internat de mai multe ori la Psihiatrie. Avea probleme şi din cauza alcoolului

    Gheorghe Dincă a fost internat de mai multe ori la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean Slatina, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse medicale.

    Potrivit acestora, ultima internare a bărbatului a avut loc în aprilie 2010. Atunci, a fost internat pentru sindrom anxios depresiv, dar în spital medicii i-au pus ca diagnostic secundar „Tulburări mentale şi de comportament datorate folosirii alcoolului”, sindron de dependenţă, sindrom amnezic şi hepatită alcoolică.

    Sursele citate au precizat că Gheorghe Dincă a fost internat de mai multe ori în spital, pentru tratamentul unor afecţiuni asemănătoare. „A stat de câteva ori în spital, timp de câteva zile, pentru tratament, apoi a primit tratament la domiciliu”, au mai spus sursele.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Sfârşitul unui miliardar – a murit după 30 de ani în care a stat paralizat, orb, fără o ureche şi renegat de familie

    John Paul Getty al III-lea, unul dintre moştenitorii magnatului John Paul Getty, considerat în urmă cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei “banii nu aduc fericirea”. Destinul familiei Getty a fost presărat cu numeroase drame şi conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai şocantă este povestea lui John Paul Getty al III-lea. Acesta a trăit 30 de ani într-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil să vorbească, să se hrănească sau să se mişte în orice fel. Suferind şi înstrăinat, Getty a murit în 2011, în reşedinţa sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.
     
    Dramele prin care a trecut de-a lungul vieţii ar putea oricând sta la baza unui scenariu de film holywoodian. John Paul Getty al III-lea s-a născut într-o familie cu o avere fabuloasă, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a făcut bani din petrol, dar care a fost în permanenţă extrem de cumpătat cu cheltuielile. Nu de puţine ori a dat dovadă de zgârcenie, chiar a instalat un telefon cu plată în interiorul casei, astfel încât orice musafir care voia să vorbească la telefon trebuia să-şi plătească singur convorbirea.

    John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci când a fost răpit, iar motivula fost clar . Răpitorii au cerut 17 milioane de dolari pentru eliberarea moştenitorului, însă bătrânul Getty nu s-a lăsat atins de ameninţările acestora şi a refuzat să plătească. El a motivat decizia zicând “am alţi 14 nepoţi, dacă aş plăti un penny acum, în curând vor fi alte 14 răpiri”.

    După cinci luni, în noiembrie 1973, un plic ce conţinea o suviţă de par şi o ureche a ajuns la ziarul “Il Messagero”. Răpitorii au scris ca dacă nu primesc 3,2 milioane de dolari în 10 zile, tânărul va ajunge acasă bucată cu bucată.  Într-un final, suma negociată pe care magnatul s-a înduplecat să o plătească a fost de 2,9 milioane de dolari.

    Tânărul a fost eliberat pe 15 decembrie 1973. Se spune că John Paul Getty a fost atât de supărat că a fost nevoit să plătească, încât a refuzat să vorbească la telefon cu nepotul său. După investigaţia declanşată nouă oameni au fost arestaţi, însă doar doi au fost condamnaţi, iar restul eliberaţi datorită lipsei de probe.

    La 18 ani s-a căsătorit cu Gisele Martine Zacher, un fotomodel german, cu şase ani mai în vârstă.  La data ceremoniei, Gisele era însărcinată în cinci luni. Împreuna au dus un stil de viata non-conformist, în care drogurile, alcoolul şi petrecerile sălbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatăl şi bunicul său, care l-au renegat. Abuzurile frecvente şi-au spus cuvântul şi la doar 25 de ani, John Paul Getty al III-lea a suferit un atac cerebral care l-a lăsat paralizat pe viaţă şi aproape orb, în urma unei supradoze de valium, metadona şi alcool.

    Nici măcar atunci familia nu s-a arătat mai îngăduitoare, iar tatăl său a refuzat să-i plătească tratamentul, considerând că tânărul trebuie să suporte singur consecinţele faptelor sale. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost străin de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile şi petrecerile la care participa alături de nume precum Rolling Stones, dar şi pentru dependenţa sa de droguri şi alcool. Apropiaţii spun că a avut chiar perioade în care din meniul său zilnic nu lipsea o sticlă cu rom şi un gram de heroină.

    John Paul al II-lea a fost înnobilat în 1998, însă în ciuda acestei învestiri şi a averii sale, a fost urmărit în permanenţă de evenimente tragice. Cea de-a doua soţie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroină, fiica sa, Aileen, este seropozitivă, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul său, este cea mai cumplită dintre toate.

  • 16% dintre şoferii din România consumă ocazional băuturi alcoolice înainte de a conduce

    Motivaţie

    Încurajarea consumului responsabil de alcool este parte a strategiei de dezvoltare durabilă a Ursus Breweries, potrivit reprezentanţilor companiei. Această conduită de business este definită de altfel în industria producătorilor de alcool la nivel global prin acordul internaţional Producers’ Commitments, la care compania aderă prin grupul Asahi, din care face parte. Prin acest acord, cei mai mari producători de alcool la nivel global şi-au asumat o serie de obiective precum reducerea şi prevenirea consumului de alcool în rândul minorilor,  întărirea codurilor de bună practică în materia comunicării comerciale sau informarea corectă şi adecvată a consumatorilor.

    Potrivit studiului de risc în trafic SARTRE, realizat de Poliţia Română prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii în anul 2014, la nivelul anului respectiv 16% dintre conducătorii auto chestionaţi au declarat că li s-a întâmplat ca ocazional să consume băuturi alcoolice înainte de a conduce. Situaţia şi implicaţiile acesteia sunt confirmate şi de analizele Institutului Naţional de Statistică, care la nivelul anului 2016 indică peste 3.800 de participanţi la trafic aflaţi sub influenţa alcoolului şi implicaţi în accidente de circulaţie rutieră cauzatoare de vătămări corporale.

    Descrierea proiectului

    Campania cu obiectiv social şi informativ Din Trafic a fost demarată de Ursus Breweries în anul 2017 ca parte a strategiei de promovare a consumului responsabil de alcool la nivel naţional şi este dezvoltată sub umbrela platformei proprii de comunicare Despre Alcool. În rândul partenerilor implicaţi se numără Poliţia Rutieră, Direcţia Rutieră, Poliţia Română, Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminaliţăţii, Cult Market Research, Costin Tătuc, specialist în siguranţă rutieră. 

    Proiectul cuprinde mai multe activităţi:
    – Trafic FM (derulat între 2017 şi 2019), un instrument de promovare a unui comportament corect şi preventiv pe drumurile publice, prin intermediul articolelor şi video-urilor din studio-ul Trafic FM), un spaţiu similar unui studio de radio amenajat special doar pentru durata acestei campanii. În cadrul acestuia se difuzează informaţii relevante despre responsabilităţile tuturor participanţilor în trafic, soluţii pentru potenţiale situaţii conflictuale şi sfaturi esenţiale despre educaţia rutieră; reguli de bază ale siguranţei rutiere sunt astfel disponibile pentru publicul larg.

    – pentru determinarea comportamentului şi a atitudinilor care favorizează încălcarea regulilor de circulaţie de către conducătorii auto, precum şi producerea accidentelor rutiere, Ursus Breweries a realizat şi publicat în octombrie 2018 studiul naţional „Atitudini sociale privind riscul în trafic 2018” şi analiza comparativă a datelor colectate şi prelucrate în cele patru valuri ale acestui studiu în intervalul 2008 – 2018. Studiul este realizat pentru Ursus Breweries de către compania de cercetare sociologică Cult Market Research şi Poliţia Română, prin Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Prin intermediul studiului a fost definită şi analiza comparativă care urmăreşte schimbarea principalilor parametri privind atitudinile şi siguranţa în trafic din ultimii 10 ani.

    – Zero la Mie (2018 – 2019): la finalul anului 2018, Ursus Breweries şi Poliţia Română au relansat aplicaţia Zero la Mie, cu ajutorul căreia utilizatorii care au consumat alcool pot afla timpul estimativ în care vor ajunge din nou la 0‰ alcool în sânge. Dedicată şoferilor, noua versiune a aplicaţiei include noi funcţionalităţi prin care aceştia pot testa dacă se încadrează în parametrii legali pentru a conduce un autovehicul.
    Construcţia şi relansarea aplicaţiei Zero la Mie (lansată în prima versiune în anul 2011) este fondată pe concluziile studiului Ursus Breweries „Atitudini sociale privind riscul în trafic 2018”, care arată că proporţia şoferilor care declară că li s-a întâmplat să conducă după ce au consumat băuturi alcoolice este de aproximativ 9% din totalul şoferilor chestionaţi, cu o frecvenţă ocazională. În analiza comparativă pe ultimii 10 ani, interval în care au fost implementate patru studii de acest fel, a fost identificat faptul că se înregistrează o scădere semnificativă a incidenţei cazurilor de condus sub influenţa alcoolului, de la 29% în 2008 la 16% în 2014 şi la 9% în 2018. Ursus apreciază că şi aplicaţia Zero La Mie, lansată în anul 2011, a avut o contribuţie la această evoluţie pozitivă.

    Noua aplicaţie Zero la Mie a înregistrat în primele trei săptămâni de la lansare circa 4.000 de descărcări, ceea ce înseamnă, potrivit reprezentanţilor companiei, că un număr considerabil de utilizatori sunt informaţi asupra consumului responsabil de alcool şi organizatorii speră că acţionează în consecinţă. Utilitatea aplicaţiei este dată de caracterul ştiiinţific al formulei de calcul – formula Widmark – prin care se estimează cantitatea de alcool din sânge; aceasta a fost concepută şi testată împreună cu parteneri care au contribuit la realizarea Zero la Mie, respectiv Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” şi Poliţia Rutieră Română.

    Rezultate

    Campania Din Trafic implementată la nivel naţional în intervalul 2017 – 2019 a atins prin acţiunile şi proiectele dezvoltate o audienţă cumulată de peste 12 milioane de persoane, conform serviciului de analiză media MediaTrust, informând asupra consumului responsabil de alcool.
    În urma publicării studiului şi a analizei comparative „Atitudini sociale privind riscul în trafic 2018” au fost publicate 98 de ştiri TV, radio şi articole de presă, cu o audienţă cumulată de 11.251.709 persoane.

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    1,7 mil. lei

    Număr de angajaţi
    1.443

    Valoarea investiţiei (2017-2019)
    55.000 euro
     

  • Care sunt familiile care CONTROLEAZĂ o bună parte din piaţa mondială a băuturilor alcoolice. Acestea deţin acţiuni de peste 70 de MILIARDE de dolari în mai multe companii

    Şapte dintre cele mai bogate familii din industria băuturilor alcoolice deţin, cumulat, acţiuni de aproximativ 70 de miliarde de dolari în cadrul companiilor care dictează mersul pieţei.
     
    Istoriile familiilor care controlează branduri precum Bacardi, Suntory sau Campari încep cu sute de ani în urmă, scriu cei de la Bloomberg.
     
    Cele şapte familii sunt Saji şi Torii (compania Suntory, din Japonia, deţine brandurile Jim Beam şi Hibiki), Bacardi (compania Bacardi, din Cuba, deţine brandurile Bacardi şi Martini), Ricard (compania Pernod Ricard, din Franţa, deţine brandurile Jameson şi Pernod), Brown (compania Brown-Forman, din Statele Unite, deţine mărcile Finlandia şi Jack Daniel”s), Garavoglia (compania Campari, din Italia, deţine brandurile Aperol şi Campari), Beckman (compania Becle, din Mexic, deţine mărcile Jose Cuervo şi Kraken) şi Heriard Dubreuil (compania Remy Cointreau, din Franţa, deţine brandurile Cointreau şi Remy Martin).
     
    Familia Bacardi, spre exemplu, a profitat de “setea” de rom a oamenilor din jurul lumii încă din 1862, îmbogăţind sute de membri ai familiei. În jur de 6 milioane de cocktailuri Cuba Libre sunt consumate anual, iar popularitatea acestui amestec i-a ajutat pe cei de la Bacardi să vândă 17 milioane de sticle de rom în 2017.
     
    Un alt exemplu este cel al familie Garavoglia, care deţine brandul Campari. Aici, numele cocktailului “câştigător” este Negroni.
     
    Toate aceste dinastii ale alcoolului, care pot fi urmărite chiar şi cu 1.300 de ani în urmă, reflectă modul în care o familie poate să controleze viitorul unei industrii, chiar în condiţiile în care multe dintre companii au fost listate la bursă, devenind astfel publice.

  • Studiu: Un singur pahar de alcool consumat zilnic creşte riscul de accident vascular cerebral

    Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 500.000 de chinezi, pe o perioadă de zece ani. La nivel general, în China, unul din trei bărbaţi nu bea, iar numărul de femei care consumă alcool este foarte mic.

    Studiul a definit o porţie de băutură ca fiind un pahar mic de vin, o sticlă de bere şi o singură doză de băuturi spirtoase.

    Experţii au descoperit că unul sau două pahare de băuturi alcoolice zilnice cresc riscul de accident vascular cerebral cu 10-15%, iar patru doze măresc posibilitatea cu 35%. Cu alte cuvinte, alcoolul în cantităţi moderate nu este benefic pentru sănătate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • De ce Will Smith nu a băut alcool timp de zece ani. Dezvăluirea, făcută chiar de actor

    Starul american, în vârstă de 50 de ani, a spus că a recurs la acest gest în primii ani de carieră, când încerca să îşi facă un nume la Hollywood. Actorul a făcut declaraţia într-o emisiune a sa de pe Facebook Watch, “The Bucket List”.
     
    El a spus, în timp se pregătea să participe la un semi-maraton în Cuba, că, în prezent, dintre toate lucrurile de pe lista lui de dorinţe de îndeplinit, corpul său este cel de care este cel mai îngrijorat, fiindcă nu se simţea complet în stare să alerge aproape 21 de kilometri. Acesta a continuat spunând că ideea ca el să “nu se simtă în formă” i se pare a fi nouă, deoarece în timpul perioadei de ascensiune din lumea filmului era “extrem de disciplinat”.
     
    Actorul a reuşit să termine cursa în două ore şi jumătate, dar spune că, în urmă cu zece ani, s-ar fi simţit “jenat” de rezultat. “În urmă cu zece ani aş fi fost jenat, aş fi fost nervos. Aş fi rămas în camera mea de unul singur, aş fi convocat o întâlnire cu toată lumea ca să îmi dau seama ce s-a întâmplat”, a spus acesta.
     
    Actorul a mai recunoscut că, deşi în trecut se concentra asupra presiunii de a fi “cel mai mare star de cinema din lume”, el nu mai simte în prezent nicio constrângere şi că asta îl face mult mai fericit.
     

  • Povestea geniului răsfăţat de familia Ceauşescu care a consumat alcool până a murit. ”A făcut şi el un pact cu diavolul”

    A fost laureat al Premiului Herder, iar în 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură: “O viziune a sentimentelor”, “Necuvintele”, “Epica magna” (n. 31 martie 1933).
     
    Spre deosebire de majoritatea scriitorilor, care nu au fost prea bogaţi, Nichita Stănescu era răsplătit regeşte pentru contribuţiile lui literare şi naţionale. Era unul dintre favoriţii regimului ceauşist, dar sumele enorme pe care le primea erau mereu cheltuite pentru prieteni, erau investite în petreceri inundate de alcool.
     
    Nichita Stănescu cheltuia în jur de 10.000 de lei, într-o vreme în care salariul mediu era de 1.000 de lei. Pentru un post onorific la “România literară”, Nichita câştiga circa 5.000 de lei. Restul banilor veneau din drepturile de autor. Deşi cheltuitor peste măsură, Nichita Stănescu îşi contabiliza atât chefurile cât şi împrumuturile pe care le făcea altor scriitori. Avea un carneţel în care trecea toate cheltuielile, inclusiv “datornicii”.
     
    Alcool-ul l-a transformat cu trecerea anilor pe Nichita Stănescu, i-au căzut inclusiv dinţii. Acest lucru nu s-a reflectat şi asupra relaţiei cu femeile, cealaltă pasiune a sa. A avut trei soţii şi nenumărate iubite.
     
    Unul dintre locurile pe care le frecventa era o cârciumă aflată în apropiere de Palatul Elisabeta, acolo unde cânta şi Johnny Raducanu. Într-o seară, în acel loc, a cunoscut o tânără blondă, pe care a reuşit să o convingă să se întâlnească cu el, lângă Piaţa Amzei, unde locuia poetul. Nichita a ieşit pe stradă să o întâmpine. Dând cu ochii de nişte militeni, fără ca aceştia să-i ceară, Nichita s-a legitimat. Fata a văzut scena de departe şi a plecat. O altă iubire a lui Nichita a fost Ionica, o văduvă cu un copil. Ionica l-a părăsit şi-a plecat în Franţa.
     

  • Tânăra de 22 ani care ar putea fi noul Einstein: nu are cont pe reţelele de socializare şi nu a băut niciodată alcool

    La doar 14 ani, Sabrina Pasterski construise deja un prototip de avion. Opt ani mai târziu, tânăra de 22 de ani este o absolventă a Massachusetts Institute of Technology şi un candidat la studii doctorale la Harvard. Explorează câteva dintre cele mai complexe probleme ale fizicii, care i-au preocupat deopotrivă pe Stephen Hawking şi Albert Einstein (a cărui teorie a relativităţii a împlinit 100 de ani) la începuturile carierelor lor, potrivit ozy.com

    Cercetarea ei analizează găurile negre, natura gravităţii şi a timpului cosmic. Se concentrează îndeosebi asupra studiului gravităţii cuantice, prin care încearcă să explice fenomenul gravitaţiei în contextul mecanicii cuantice. Descoperirile din acest domeniu ar putea să schimbe dramatic înţelegerea noastră în ceea ce priveşte modul în care funcţionează universul.

    Ea a atras şi atenţia unor cercetătorii ai NASA; de asemenea, Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com şi dezvoltatorul Blue Origin i-a promis un loc de muncă pentru atunci când va fi pregătită. Tânăra a copilărit în suburbiile oraşului Chicago; nu foloseşte reţelele sociale precum Facebook, LinkedIn sau Instagram; nu are nici măcar un smartphone. Totuşi, câteodată scrie pe blogul Physics Girl, unde are o listă lungă de realizări şi aptitudini; printre acestea se află ”observarea eleganţei din interiorul haosului”.

    Paterski declară că a fost întotdeauna atrasă de provocări: ”Anii în care mi-am împins limitele la maximum m-au condus spre fizică”, spune ea. Tânăra caracterizează fizica drept ”elegantă” şi, în acelaşi timp, ”plină de utilitate”. În interviul publicat de ozy.com, spune că are câţiva prieteni apropiaţi dar nu a avut niciodată un prieten, nu a băut niciodată alcool şi nu a fumat.

    ”Prefer să fiu mereu concentrată şi sper să fiu cunoscută pentru ceea ce fac şi nu pentru ceea ce nu fac.”