Abia scos din facturi, abonamentul la gaz va reveni din ianuarie. Investitorii straini si Uniunea Europeana par sa fie autorii morali ai reinvierii taxei din factura de gaz.
Imaginati-va urmatoarea scena: pe strada, in mijlocul aglomeratiei, un copil de cativa anisori urla, incercand sa-si convinga parintii sa-i cumpere bomboane. Tactica – recomandata de unii psihologi – este ca parintii sa-i promita copilului ca-i cumpara bomboane, dar numai cand ajung la un anume magazin, unde sunt cele mai bune. Pana sa ajunga la acel magazin, copilul uita de pofta de bomboane si se opreste din plans. O strategie asemanatoare pare sa se aplice acum la nivel national, cand vine vorba de abonamentul pentru gazele naturale. Nemultumiti ca trebuie sa plateasca in mijlocul verii 30.000 de lei pe gaz si 150.000 pe abonament, consumatorii, animati de principalele sindicate din industrie, au amenintat cu proteste de strada. Guvernul a decis ca e mai bine sa renunte la abonament. In schimb, s-a decis scumpirea metrului cub de gaz. Miscarea s-a dovedit a fi castigatoare. Cel putin pentru guvern, care nu a mai fost nevoit sa se confrunte cu miscari de strada. Si pentru companiile de distributie a gazului, care isi rotunjesc veniturile.
Nici nu a fost scos bine abonamentul cu pricina, ca guvernantii – cel putin o parte dintre ei – anunta ca el ar putea reveni din ianuarie 2006. De data asta, Codrut Seres, ministrul economiei si comertului, a spus ca vrea sa lanseze, in toamna, si o dezbatere publica pe tema abonamentului la gaz. Teoretic, motivele pentru care Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) vrea taxa fixa in factura de gaz par intemeiate. Dincolo de dorinta companiei franceze Gaz de France – proprietara Distrigaz Sud – si a celei germane E.ON-Ruhrgas – proprietara Distrigaz Nord sau de angajamentele Romaniei in fata Uniunii Europene, exista explicatii economice pentru abonamentul cu pricina. Companiile de distributie au costuri fixe cu intretinerea conductelor de gaz pe care trebuie sa le acopere atat vara, cand consumul este foarte mic, cat si iarna, cand consumul creste simtitor. La televiziunea prin cablu, nu se plateste numai cand televizorul este aprins, ci se plateste dreptul de a avea acces la programe, argumenteaza Ulrich Schöler, presedintele consiliului executiv al E.ON Ruhrgas International. Pretul trebuie sa includa nu numai costurile de furnizare, ci si alte costuri pe care operatorul le are, indiferent de gazul livrat, crede Schöler. Investitorii straini se bazeaza, in argumentatia lor, si pe faptul ca in Europa exista abonament la gaz. Poate de dragul acelorasi investitori straini si pentru a bifa un capitol in negocierile de aderare la UE, autoritatile au uitat sa calculeze impactul social al introducerii abonamentului la gaz.
Daca ar fi pus lucrurile pe hartie si ar fi facut un calcul minim, ar fi constatat ca modul in care au fost impartite categoriile de consumatori – si valoarea abonamentului pentru fiecare dintre acestea – tinde sa fie neechitabil. In Cehia, abonamentul lunar costa 37 de coroane (1,21 de euro) pentru cei care folosesc gazul doar pentru aragaz. Daca, insa, consumul este mai mare (aragaz si apa calda), abonamentul ajunge la 1,8 euro. Statul roman cerea unei persoane care folosea gazul numai pentru gatit un abonament lunar de 3,7 euro, iar celor care au centrala proprie, aproape 10 euro.
Poate dezbaterea publica despre care vorbea ministrul Seres va rezolva intrucatva aceasta chestiune. Dincolo de discutiile despre oportunitatea acestui abonament, se mai naste o intrebare. Cat va costa gazul cand va fi reintrodus abonamentul? Exista pericolul ca metrul cub sa ramana 7.000 de lei (cat e acum), la care sa se adauge taxa fixa. Teoretic, pretul gazului ar trebui sa scada.
Din el vor fi scoase costurile fixe (incluse de luna aceasta, dupa prima eliminare a abonamentului). Cat de plauzibila este aceasta varianta? Autoritatile ar putea aduce argumente contra, de genul pretul petrolului creste, ceea ce inseamna ca si cotatiile la gaz pe plan international cresc. Sau trebuie sa ne aliniem la tarifele europene, care sunt duble fata de cele romanesti.
Deocamdata nu este foarte clar care va fi sistemul aplicat – cel mai probabil din ianuarie 2006. Si nici care este punctul de vedere al guvernului in legatura cu abonamentul la gaz. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a declarat impotriva acestei taxe.
Si PNL ii aminteste, printr-un comunicat, lui Seres ca aceasta chestiune nu s-a discutat in cadrul Consiliului National de Coordonare al Aliantei si nici al coalitiei, iar premierul Tariceanu s-a opus acestei idei. Dupa acest comunicat, a venit randul MEC sa sustina ca nu doreste introducerea abonamentului la gaz, dar nici o modificare a actualului mod de facturare nu trebuie facuta fara consultarea societatii civile.
Cum se va rezolva conflictul si cat de mult se vor scumpi gazele, vom putea dezbate abia in toamna.