Ţările din Golf au rupt relaţiile diplomatice cu Qatar, ţară pe care au scos-o din coaliţia militară, la mai puţin de o lună după vizita în regiune a preşedintelui Donald Trump, informează AFP.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Ţările din Golf au rupt relaţiile diplomatice cu Qatar, ţară pe care au scos-o din coaliţia militară, la mai puţin de o lună după vizita în regiune a preşedintelui Donald Trump, informează AFP.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Este poreclit Machiavelli, este politolog şi strateg militar şi se numără printre cei mai respectaţi şi influenţi oameni de pe planetă.
Nu este vorba de un american, ci de un român, care s-a născut în Arad.
Anual zeci de lideri influenţi sau oameni obişnuiţi vin pentru a-i cere chiar şi cele mai ciudate sfaturi. Inclusiv Dalai Lama l-a vizitat în casa sa din Maryland, pentru ai cere sfaturi.
Este poreclit Machiavelli, este politolog şi strateg militar şi se numără printre cei mai respectaţi şi influenţi oameni de pe planetă.
Nu este vorba de un american, ci de un român, care s-a născut în Arad.
Anual zeci de lideri influenţi sau oameni obişnuiţi vin pentru a-i cere chiar şi cele mai ciudate sfaturi. Inclusiv Dalai Lama l-a vizitat în casa sa din Maryland, pentru ai cere sfaturi.
Membri ai unităţilor speciale americane au efectuat pe 29 ianuarie un raid antiterorist în Yemen. Operaţiunea militară s-a soldat cu moartea unor membri Al-Qaida, dar şi a unui militar american.
Într-o înregistrare, liderul Al-Qaida în Peninsula Arabia (AQAP), Qassim al-Rimi, a condamnat operaţiunea americană, ironizându-l pe preşedintele Donald Trump.
“Noul prost de la Casa Albă a primit o palmă dureroasă peste faţă”, a afirmat Qassim al-Rimi, potrivit Institutului SITE, specializat în monitorizarea site-urilor islamiste.
Reţeaua teroristă Al-Qaida pregăteşte comiterea unor atentate în statele americane New York, Texas şi Virginia cu ocazia scrutinului prezidenţial şi parlamentar din Statele Unite, avertizează oficiali din cadrul serviciilor de informaţii americane citaţi de CBS News.
Sursele citate nu au oferit detalii, precizând doar că sunt vizate obiective din statele New York, Texas şi Virginia, unde ar putea avea loc atentate luni, cu o zi înaintea scrutinului prezidenţial şi legislativ.
Autorităţile americane au transmis că iau în serios riscul terorist.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Reţeaua teroristă Al-Qaida pregăteşte comiterea unor atentate în statele americane New York, Texas şi Virginia cu ocazia scrutinului prezidenţial şi parlamentar din Statele Unite, avertizează oficiali din cadrul serviciilor de informaţii americane citaţi de CBS News.
Sursele citate nu au oferit detalii, precizând doar că sunt vizate obiective din statele New York, Texas şi Virginia, unde ar putea avea loc atentate luni, cu o zi înaintea scrutinului prezidenţial şi legislativ.
Autorităţile americane au transmis că iau în serios riscul terorist.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS
Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.
Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.
În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.
Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.
Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.
Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.
Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.
Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.
În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.
Cum au apărut Talibanii.
În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.

Unii experţi în securitate avertizează că cea mai mare ameninţare la adresa securităţii SUA s-ar putea să nu fie una dintre organizaţiile care se află momentan în centrul atenţiei, cum ar fi ISIS.
Oficialii care luptă contra terorismului şi publicul sunt în stare de alertă ridicată din cauza ameninţărilor teroriste, însă o nouă evaluare din partea Heritage Foundation averitizează că „Iranul reprezintă de departe cea mai mare provocare semnificativă de securitate pentru SUA, aliaţii săi şi interesele acestora în Orientul Mijlociu”.
Este posibil ca Iranul să nu fie o ameninţare pe termen scurt pentru securitatea SUA, cum sunt grupurile teroriste ca ISIS şi Al Qaeda. Probabilitatea ca Iranul să dezvolte o armă nucleară după ce se încheie acordul său cu SUA este foarte mare, iar aceasta reprezintă, de fapt, o ameninţare semnificativă pe termen lung. Înţelegerea pe care a făcut-o administraţia Obama este cea de a limita capacitatea ţării în dezvoltarea unei arme nucleare în schimbul unor măsuri oferite, dar după 10 ani Iranul are posibilitatea de a începe programul nuclear.
„Sunt foarte răbdători şi foarte strategici” spune Michael Pregent, un fost ofiţer de informaţii al armatei americane pentru Irak, care se opune acordului cu Iran. „Pentru noi, 15 ani pare o perioadă lungă de timp, pentru ei nu… Vor fi liberi să fabrice armele în 15 ani şi vor deveni forţa dominantă în Orientul Mijlociu. Creşterea activităţilor nucleare ale Iranului şi a infrastructurii sale nucleare rămase vor fi legitimate de comunitatea internaţională, capacităţile sale defensive şi ofensive vor fi mai mari, iar SUA va avea dificultăţi în a lupta nu doar pentru impunerea de sancţiuni Iranului în ceea ce priveşte avansurile nucleare, ci şi în a-şi tempera sancţiunile faţă de această ţară”.
Iar programul nuclear al Iranului nu este singura cauză de îngrijorare.
Această ţară reprezintă, de asemenea, o ameninţare de securitate cibernetică, care susţine grupări teroriste cum ar fi Hezbollah. Iar scutirea de sancţiuni pe care Iranul a primit-o odată cu acordul nuclear i-ar putea facilita operaţiunile teroriste în alte ţări. „Ei nu-şi schimbă comportamentul”, spune Pregent. „Sunt mai agresivi şi sunt în stare să facă mai mult. Sunt o forţă mai puternică acum, după înţelegerea semnată”.
„Având în vedere legăturile strânse ale Hezbollah cu Iranul şi propriul record în executarea atacurilor teroriste în numele Iranului, există un pericol real ca celulele teroriste Hezbollah să fie activate în SUA în cazul unui conflict între Iran şi SUA sau Israel”, arată raportul Heritage.
Business Magazin vă prezintă cele mai puternice grupări insurgente din lumea nesigură în care trăim. În numărul viitor, ISIS
Viitoarea fază a conflictului din Afganistan poate avea consecinţe dincolo de regiune.
Talibanii au fost înlăturaţi de la putere în Afganistan în 2001, pentru că au protejat Al-Qaeda, dar nu au fost înfrânţi în totalitate. Cu o forţă armată formată dintr-un nucleu dur estimat la circa 60.000 de luptători, talibanii sunt cea mai puternică grupare de insurgenţi din Afganistan, controlând civilii din sudul şi estul ţării. Gruparea s-a extins şi în ţara vecină, Pakistan, unde mii de luptători din vestul tribal al ţării se luptă cu forţele guvernamentale.
În condiţiile în care misiunile internaţionale din Afganistan se apropie de sfârşit, talibanii ameninţă să destabilizeze regiunea, să adăpostească grupări teroriste cu ambiţii globale şi să anuleze progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi economiei, în regiunile unde deţin controlul.
Cu toate că este improbabil ca talibanii să răstoarne guvernul şi să readucă la putere emiratul, reprezintă un pericol serios pentru autorităţile de la Kabul, în timp ce Statele Unite şi NATO îşi restrâng prezenţa în regiune, potrivit unei analize realizate de organizaţia independentă Council on Foreign Relations.
Rezistenţa insurgenţilor pune sub semnul întrebării proiectul de construcţie a statului afgan, care a costat susţinătorii internaţionali sute de miliarde de dolari.
Coaliţia condusă de Statele Unite a înregistrat aproape 3.500 de morţi şi peste 10.000 de răniţi în luptele din Afganistan. Din 2001, cel puţin 21.000 de civili afgani au fost ucişi în conflict, iar 3 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, potrivit agenţiei ONU pentru refugiaţi.
Retragerea forţelor internaţionale din Afganistan ridică întrebări despre strategia Pakistanului în sudul Asiei şi controlul asupra talibanilor afgani. Insurgenţii nu s-ar fi dezvoltat fără protecţia Pakistanului, al cărui sistem de securitate i-a susţinut în anii 1990 şi a menţinut legăturile cu aceştia după anul 2001.
Pakistanul promovează de mult timp o doctrină strategică: un regim favorabil la Kabul, pentru a evita să fie prins între principalul său rival, India, la est, şi un Afganistan pro-India la vest. Alături de mai multe grupări militante, facţiunile talibane pakistaneze s-au dezvoltat în sanctuare de-a lungul frontierei pe care armata pakistaneză a creat-o pentru talibanii afgani. Dar Pakistanul nu controlează militanţii islamişti pe care i-a protejat, iar armata se confruntă în prezent cu o mişcare ale cărei obiective diferă de cele ale talibanilor afgani. Talibanii pakistanezi luptă împotriva administraţiei de la Islamabad, care a susţinut politica americană după atentatele de la 11 septembrie 2001. Mii de militanţi islamici suniţi au înfiinţat tabere rudimentare de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze. Acolo au adăpostit luptători ai al‑Qaeda şi grupări jihadiste afiliate.
În iunie 2013, forţele afgane au preluat responsabilitatea de la coaliţia internaţională pentru asigurarea securităţii, o precondiţie pentru retragerea zecilor de mii de militari, în frunte cu cei americani. În 2014, alegerile prezidenţiale au permis primul transfer democratic de putere în Afganistan. Aceste evoluţii ar putea reduce argumentele talibanilor, care îşi asumă rezistenţa faţă de ocupaţia străină, dar aceştia îşi justifică continuarea campaniei militare prin faptul că guvernul ar fi ilegitim şi ne-islamic, o marionetăa Occidentului.
Pe de altă parte, persistenţa unor instituţii ale statului ineficiente, corupte şi deseori lipsite de credibilitate în Afganistan şi Pakistan ar putea da gherilelor talibane un impact supradimensionat asupra securităţii, dezvoltării şi democratizării ambelor state, după retragerea forţelor internaţionale.
Cum au apărut Talibanii.
În 1994, Afganistatul era dominat de anarhie. Armata Roşie a Uniunii Sovietice se retrăsese din Afganistan cu cinci ani înainte, iar sprijinul internaţional pentru jihadul antisovietic, condus de SUA şi Arabia Saudită, a dispărut la scurt timp. Afghanistanul, plin de arme, nu avea la începutul anilor 1990 un guvern sau o economie funcţională. În vidul postsovietic, mujahedinii, lorzi ai războiului care aveau ca obiectiv comun cauza antisovietică, s-au luptat pentru putere, iar guvernul condus de Partidul Democratic al Poporului din Afganistan s-a prăbuşit în 1992. Ţara s-a afundat în război civil, iar carnagiul nu a dus la un cîştigător clar.
