Tag: AGONIE

  • Povestea femeii care este alergică la apă. “Toată lumea mă întreabă acelaşi lucru: cum mănânci, cum bei, cum te speli?”

    Rachel Warwick suferă de o boală foarte rară care o face alergică la apă. A face baie este o agonie, chiar şi propriile lacrimi îi ard pielea. Cum se poate ca corpul uman să fie alergic la cea importantă resursă a vieţii?, scrie BBC

    Pentru ea, o baie relaxantă  sau o sesiune de snorkelling în Marea Mediterană sunt un coşmar, chiar şi un pahar de apă băut nu este o experienţă plăcută. De fapt, orice contact cu apa este dureros. Chiar şi propriile lacrimele sau transpiraţia îi fac rău şi în urma lor rămâne o iritaţie timp de mai multe ore. “Este oribil, dar dacă plâng faţa mi se umflă”, a spus ea pentru publicaţia britanică. Boala de care suferă tânăra se numeşte “aquagenic urticaria” şi afectează un număr foarte mic de oameni.

    Poate vă întrebaţi cum supravieţuieşte având în vedere nevoia foarte mare de apă a omului şi a faptului că 60% din corpul uman este apă.”De fiecare dată când le spun oamenilor despre boala mea, mă întreabă acelaşi lucru: cum mănânci, cum bei, cum te speli? Adevărul este că tot ce pot să fac este să îndur situaţia şi să merg mai departe”, a spus Rachel. Face duş o dată pe săptămână, pentru a evita să transpire poartă haine subţiri şi evită efortul şi bea mult lapte, deoarece nu o afectează la fel de tare ca un pahar cu apă. Atunci când plouă nu poate pleca din casă.

    Tânăra a fost diagnosticată la 12 ani după ce a observat o iritaţie pe piele ce a apărut după ce a înotat. “După consultaţie doctorul mi-a spus «Cred că ai asta». Am fost foarte norocoasă că ştia de această boală”. A fost norocoasă deoarece testarea pentru această boală consta în a sta în apă timp de 30 de minute pentru a vedea ce efect are asupra corpului. “Mi-a spus că testul ar fi mai dureros decât boala în sine”, a mărturisit ea.

    Deocamdată doctorii nu au găsit un tratament, deşi s-au înregistrat nişte progrese cu anumite medicamente, însă nu este niciun medicament 100% eficient. “Dacă mă vindec aş vrea să înot la bazin şi să dansez în ploaie”, a spus ea.

  • Povestea femeii care este alergică la apă. Este dureros să bea şi un pahar cu apă

    Rachel Warwick suferă de o boală foarte rară care o face alergică la apă. A face baie este o agonie, chiar şi propriile lacrimi îi ard pielea. Cum se poate ca corpul uman să fie alergic la cea importantă resursă a vieţii?, scrie BBC

    Pentru ea, o baie relaxantă  sau o sesiune de snorkelling în Marea Mediterană sunt un coşmar, chiar şi un pahar de apă băut nu este o experienţă plăcută. De fapt, orice contact cu apa este dureros. Chiar şi propriile lacrimele sau transpiraţia îi fac rău şi în urma lor rămâne o iritaţie timp de mai multe ore. “Este oribil, dar dacă plâng faţa mi se umflă”, a spus ea pentru publicaţia britanică. Boala de care suferă tânăra se numeşte “aquagenic urticaria” şi afectează un număr foarte mic de oameni.

    Poate vă întrebaţi cum supravieţuieşte având în vedere nevoia foarte mare de apă a omului şi a faptului că 60% din corpul uman este apă.”De fiecare dată când le spun oamenilor despre boala mea, mă întreabă acelaşi lucru: cum mănânci, cum bei, cum te speli? Adevărul este că tot ce pot să fac este să îndur situaţia şi să merg mai departe”, a spus Rachel. Face duş o dată pe săptămână, pentru a evita să transpire poartă haine subţiri şi evită efortul şi bea mult lapte, deoarece nu o afectează la fel de tare ca un pahar cu apă. Atunci când plouă nu poate pleca din casă.

    Tânăra a fost diagnosticată la 12 ani după ce a observat o iritaţie pe piele ce a apărut după ce a înotat. “După consultaţie doctorul mi-a spus «Cred că ai asta». Am fost foarte norocoasă că ştia de această boală”. A fost norocoasă deoarece testarea pentru această boală consta în a sta în apă timp de 30 de minute pentru a vedea ce efect are asupra corpului. “Mi-a spus că testul ar fi mai dureros decât boala în sine”, a mărturisit ea.

    Deocamdată doctorii nu au găsit un tratament, deşi s-au înregistrat nişte progrese cu anumite medicamente, însă nu este niciun medicament 100% eficient. “Dacă mă vindec aş vrea să înot la bazin şi să dansez în ploaie”, a spus ea.

  • De la plusuri de două cifre la agonie. Şi înapoi pe plus. Cum a reuşit Diverta să se redreseze după intrarea în insolvenţă


    Amalia Buliga a venit în companie în anul 2006, iar până în 2010 a ocupat funcţia de director financiar. 2008 a fost, în mod special, anul unei expansiuni agresive a lanţului; a venit apoi criza: cu datorii către furnizori şi centre comerciale de peste 10 milioane de euro şi credite de investiţii de 8,5 milioane de euro, lanţul de librării Diverta, unul dintre cei mai importanţi retaileri de carte de pe piaţă, alături de librăriile Humanitas şi Cărtureşti, a ajuns în situaţia de a cere insolvenţa în 2010, deşi în 2009 a redus numărul angajaţilor cu 40%, a micşorat salariile cu 45% şi a negociat toate chiriile plătite de magazinele din centrele comerciale.

    La acea vreme Diverta opera 62 de magazine pe piaţa românească, care cumulau o suprafaţă de desfacere de 24.000 de metri pătraţi, cele mai multe unităţi fiind în interiorul centrelor comerciale din ţară.

    Diverta avea să iasă ulterior din insolvenţă, înregistrând din 2013 o creştere a cifrei de afaceri. Lanţul de librării a încheiat 2015 cu o cifră de afaceri de 9,5 milioane de euro şi cu 23 de magazine, iar Amalia Buliga dă detalii despre modul în care compania pe care o conduce a reuşit să treacă cu bine peste anii de insolvenţă.

    „În 2010 am preluat postul de director general. Radu (Octavian Radu, acţionar principal în cadrul RTC – n.red.) a considerat că e nevoie de o schimbare, pentru că persoana care conducea firma era şi cel care o crescuse. El era om de dezvoltare, iar Radu a crezut că îi va fi greu să vină, să înceapă să dea oameni afară sau să închidă magazine, aşa că am preluat eu conducerea“, povesteşte CEO-ul Diverta. „Prima zi a fost cu interviu la Money Channel în care trebuia să anunţăm că am intrat în insolvenţă, să explicăm angajaţilor că nu se va răsturna totul din ziua următoare, să discutăm cu partenerii – cam aşa a fost prima mea zi. Aveam 29 de ani, chiar îmi aminteam cu Radu săptămâna trecută câtă experienţă aveam de fapt pentru aşa ceva; el însă a promovat întotdeauna oameni bazându-se, în primul rând, pe atitudinea acestora.“

    Criza a fost mai ales o perioadă de reaşezare, explică Amalia Buliga: „Închideam în fiecare an 10-15 magazine, ziceam că e gata dar vedeam că iar cad vânzările, iar trebuia să luăm decizii. În paralel, trebuia să reluăm toate relaţiile cu partenerii încercând să facem doar promisiuni de care puteam să ne ţinem. Cam asta a fost cheia succesului, să onorăm promisiunile.“

    Cele mai importante decizii luate în acea perioadă, spune ea, au fost cele legate de spaţii şi cele legate de oameni. „În primul rând închiderea magazinelor neprofitabile, apoi rearanjarea joburilor; dacă înainte de criză aveam trei oameni, acum avem doar un om, căruia i-am unit cumva responsabilităţile. Ce a ajutat foarte mult intern a fost partea de transparenţă şi comunicare cu oamenii; au fost numeroase situaţii în care trebuia să renunţăm la anumiţi oameni buni, tocmai pentru că trebuia să reducem poziţii. Au fost de asemenea situaţii în care manageri din companie au spus: «nu mai dăm pe nimeni afară, ne reducem toţi salariile ca să putem să ţinem cât mai mulţi», echipa a fost destul de unită. Şi ce am încercat să realizez în procesul ăsta, chiar dacă era greu şi trebuia să iau anumite decizii, a fost să îi implic exact în luarea acelor decizii. Tot timpul au cunoscut situaţia.“

    În 2013 furnizorii de marfă au şters lanţului de librării Diverta datorii de 10 de milioane de euro, iar băncile au acceptat anumite rescadenţări. În acelaşi an afacerea a intrat din nou pe creştere, mai cu seamă în ce priveşte vânzările magazinelor din ţară; în Bucureşti situaţia încă era dificilă. „În 2014 am reuşit să avem o creştere de două cifre a vânzărilor, iar în ultimii ani investiţiile au vizat mai ales zona capitalului de lucru şi fondul de marfă“, povesteşte Amalia Buliga. Inaugurarea de noi centre comerciale a fost destul de alertă în ultimii ani, iar reprezentanţii Diverta au fost adeseori întrebaţi de ce nu au deschis magazine în acestea. „Noi am preferat să facem mai bine ceea ce făceam în magazinele pe care le aveam deja. Am început să investim în oferta de jucării şi de gadgeturi, am ales să creştem organic în loc să o facem extensiv şi să nu avem siguranţa că magazinele pe care le deschidem vor produce. Ştiam toate problemele din locaţiile curente, aşa că am preferat să investim în oameni şi în marfă, iar apoi să vedem cum decurg lucrurile. A fost o strategie prudentă, de a îmbunătăţi ceea ce ai înainte de a te extinde“, spune CEO‑ul Diverta.

     

  • Yahoo, agonia unui gigant

    Mayer, care a venit la Yahoo după o lungă perioadă de activitate în conducerea Google, este acum supusă unor presiuni tot mai mari legate de performanţele companiei; segmentul de business în care Yahoo a excelat, adică mecanismul de căutare online, a fost scos la vânzare în luna februarie. În mod straniu, nimeni nu se avântă totuşi să îl cumpere.

    Termenul limită de ofertare pentru businessul de bază al Yahoo a fost 18 aprilie, iar cele mai mari şanse de achiziţionare pare să le aibă Verizon. Alte companii cu şanse mai sunt TPG, un fond de investiţii din San Francisco, şi YP Holdings, cunoscută anterior sub numele de YellowPages.com. Iniţial părea că mai multe nume importante, precum Time, Microsoft, Alphabet, Comcast sau AT&T, sunt interesate de preluarea Yahoo, dar pe măsură ce lucrurile au avansat, acestea au renunţat la a mai face o ofertă.

    Potrivit Wall Street Journal, majoritatea ofertelor au fost între 4 şi 8 miliarde de dolari. „De la luarea deciziei de vânzare în luna februarie, echipa de management a lucrat alături de mai mulţi consultanţi financiari şi legali pentru a discuta cu companiile care şi-au arătat interesul“, a mai spus CEO-ul Yahoo. „Personal, eu cred că o tranzacţie alături de partenerii corecţi ar putea elibera un potenţial uriaş.“

    Una dintre explicaţii poate fi dată de anunţul recent al companiei privitor la veniturile aferente trimestrului I din 2016, cu toate că acestea, fiind în scădere faţă de anul trecut, au depăşit totuşi aşteptările analiştilor. Veniturile Yahoo au fost de 8 cenţi per acţiune; în perioada similară a anului trecut, acestea au fost de 15 cenţi per acţiune. Veniturile cumulate au fost de 1,09 miliarde dolari, de asemenea în scădere faţă de cele 1,23 miliarde raportate pentru trimestrul I al anului 2015. Potrivit Thomson Reuters, analiştii de pe Wall Street se aşteptau la doar 7 cenţi per acţiune, respectiv 1,08 miliarde dolari.

    „E important de reţinut că în urmă cu doi ani Yahoo s-a lăudat cu venituri de 38 de cenţi per acţiune, anul trecut au anunţat 15 cenţi, iar anul acesta sunt mândri că au generat venituri de 8 cenţi per acţiune“, remarcă Eric Jackson de la SpringOwl Asset Management, companie ce a investit în Yahoo. „De multe ori ne pierdem în titlurile din ultima perioadă, dar până la urmă vorbim de o companie care a fost dusă în picaj de CEO-ul în funcţie.“

    CEO-ul Yahoo este de altă părere: Mayer a spus că rezultatele sunt „în linie cu aşteptările sale“, menţionând că planul echipei sale pentru 2016 constă în creşterea eficienţei şi scăderea costurilor. „Eu, boardul şi echipa de management suntem de acord în ceea ce priveşte această vânzare, care va aduce beneficii acţionarilor noştri.“

    Marissa Mayer a venit la conducerea Yahoo în 2012, într-o perioadă descrisă chiar de ea ca una „fără o strategie coerentă de viitor“. Un element important în planul său de a reconstrui Yahoo a fost investirea unor sume considerabile în aşa-numitele Mavens (mobile, video, operaţiuni sociale şi operaţiuni native). Dar acest pariu pare să nu fi fost cel mai inspirat, pentru că veniturile din zona de mobile au crescut la o rată sub aşteptări.

    Mai exact, veniturile din zona de mobile au scăzut în Q1 2016 faţă de Q4 2015, de la 291 milioane dolari la 260 milioane. În total, veniturile generate de Mavens au crescut cu doar 25 de milioane dolari faţă de primul trimestru al anului trecut, de la 265 milioane la 290 milioane de dolari.

    Yahoo s-a îndepărtat şi mai mult de serviciile oferite iniţial – căutările de pe desktop şi display advertising – în speranţa de a deveni o forţă în zona de mobile, capabilă să ofere conţinut de cea mai bună calitate şi, evident, reclamele ce vin la pachet cu acesta.

    Compania a făcut astfel mai multe achiziţii, printre care companiile de tehnologie BrightRoll şi Gemini sau reţeaua socială Tumblr. Preluarea Tumblr în 2013, pentru 1,1 miliarde de dolari, a fost în mod special criticată de acţionari, care susţin că Mayer a dat prea mulţi bani pentru un produs neprofitabil. Preluarea a crescut baza de utilizatori a Yahoo cu circa 1 miliard de dolari, dar nu a adus şi publicitate.

     

     

  • 2015, anul agoniei pentru cei care au fost atraşi de mirajul francului elveţian

    Bancherii au văzut împrumuturile în franci elveţieni ca o supapă de creştere a creditării, mai ales pe segmentul ipotecar, şi au decis să lanseze în piaţă această soluţie de finanţare ieftină folosită încă de la începutul anilor 2000 în Europa Centrală. Maghiarii de la OTP Bank au fost primii care au importat soluţia creditelor în franci pe plan local, utilizând această alternativă ca instrument de marketing pentru a-şi face mai mult loc pe piaţă. Iar ceea ce părea la început o tactică de marketing s-a dovedit a fi ulterior una dintre cele mai puternice strategii de atragere a clienţilor persoane fizice, pentru toate tipurile de credite.

    Francul elveţian a dat destul de repede lovitura pe piaţa creditului, împrumuturile în această valută exotică devenind repede o modă. De trendul pozitiv au profitat Volksbank, OTP Bank, Raiffeisen, Piraeus şi Banca Românească, acestea fiind băncile care au vândut cele mai multe credite în franci elveţieni între 2006 şi 2008. Diferenţa de cost faţă de finanţările în euro era încă semnificativă, aşa încât băncile au preferat să exploateze această soluţie cât timp a rentat.

    Românii au fost atraşi de magia francilor elveţieni văzând că îşi permit să împrumute sume mai mari datorită dobânzilor foarte mici, cursul fiind atunci în jurul a 2,2-2,3 lei/franc. De cele mai multe ori însă, dobânzile mici erau doar promoţionale, fixe pentru primul an, după care deveneau variabile. În cele din urmă, clienţii care au mizat pe această valută au fost loviţi din două părţi, şi de creşterea dobânzii, şi de ascensiunea cursului.

    Circa 10% din cre­ditul de retail a ajuns să fie în franci elveţieni, dobânzile mai mici faţă de euro acţionând ca un magnet mai ales în perioada 2007-2008. La sfârşitul anului 2008, soldul creditelor în franci eleveţieni pentru populaţie ajunsese la un vârf de circa 12 miliarde de lei (echivalentul a 4,6 miliarde de franci) plecând practic de la zero în 2005. După apogeul din 2008, vânzările de credite în franci au fost blocate, multe bănci eliminând acest produs din ofertă.

    Clienţii băncilor cu credite în franci au asistat la o tendinţă de creştere a cursului în anii de criză, tendinţă care a devenit din ce în ce mai accelerată, resimţind astfel materializarea riscului de curs de schimb multă vreme ignorat. Românii s-au văzut nevoiţi să plătească rate tot mai mari din cauza creşterii cursului la maxime istorice.

    La un deceniu de la lansarea acestei soluţii de finanţare, creditele în franci acordate în trecut au ajuns în suferinţă. Clienţii care s-au lăsat atraşi în anii trecuţi de mirajul dobânzilor nominale reduse afişate de bănci simt acum din plin cât de usturător poate fi riscul de curs valutar.

    Românii care au credite în franci elveţieni au devenit foarte vulnerabili în faţa aprecierii monedei elveţiene după ce, pe data de 15 ianuarie, Banca Naţională a Elveţiei a renunţat la cursul de schimb franc – euro menţinut de-a lungul celor trei ani anteriori, de 1,2 CHF pentru un euro. De atunci, francul elveţian s-a apreciat semnificativ faţă de euro şi, în consecinţă, faţă de leu, de la 3,74 lei/franc, în 14 ianuarie, la circa 4,5 lei/franc, cursul crescând cu aproximativ 20%.

  • Nelson Mandela a murit înconjurat de familie

     “Până în ultimul moment, noi am fost acolo”, a povestit ea jurnalistului Komla Dumor.

    “Copiii au fost acolo, nepoţii au fost acolo, Graça (soţia sa) a fost acolo, am fost cu toţii în jurul lui şi până în ultimul moment am fost alături de el joi toată ziua”, a asigurat ea. Fostul preşedinte sud-african a murit joi la vârsta de 95 de ani, după o lungă agonie.

    Boala sa a reprezentat “o perioadă foarte lungă şi dureroasă”, dar ultima săptămână înaintea morţii a fost “minunată”, a asigurat fiica sa cea mare.

    Ea a declarat că speră ca lumea să îşi amintească de tatăl său nu numai pentru lupta sa politică în favoarea libertăţii, ci şi pentru valorile morale şi spirituale pe care le-a apărat el.

    Cititi mai mutle pe www.mediafax.ro

  • PIATA DE CAPITAL: SATISFACTII, AGONIE, EXTAZ

    Satisfactii si emotii, extaz, agonie si din nou extaz. Toate acestea le-au trait investitorii la Bursa in 2005, un an care a aratat ca investitiile bursiere sunt o activitate pentru cei cu nervii tari. Cresteri incredibile si corectii dramatice s-au succedat spectaculos, romanii afland pe pielea lor ca la Bursa se poate si pierde la fel de usor cum se poate castiga.

    Acest an a fost, poate, cel mai agitat din istoria Bursei de Valori. A fost un an zbuciumat si plin de invataturi in legatura cu ceea ce inseamna piata de capital“, a afirmat Alin Brendea, directorul de operatiuni al societatii de brokeraj Prime Transaction.

    Tragand linie si facand un bilant al activitatii bursiere in 2005, se poate afirma ca la sfarsit de an ne putem mandri ca avem o piata de capital mai matura si mai puternica. „A fost un an bun din toate punctele de vedere si pentru investitori, si pentru societatile de brokeraj, si pentru piata in ansamblu“, a declarat Bogdan Trandafir, directorul departamentului de analiza al BCR Securities.

    Din punct de vedere al investitorului la Bursa, acest an a fost bun in principal datorita castigurilor obtinute. Indicele de referinta BET, care urmareste evolutia celor mai importante zece titluri de la Bursa de Valori, a inregistrat in 2005 un avans de aproape 60%, iar capitalizarea bursiera s-a apropiat de 16 miliarde de euro. Aceasta crestere, desi nu s-a ridicat la nivelul din 2004, cand Bursa a plusat cu un incredibil 100%, a batut din nou randamentele oferite de celelalte alternative de plasament. Evolutia nu a mai fost insa liniara, ca in anii precedenti, ci a fost caracterizata de suisuri si coborasuri, din care investitorii experimentati au putut castiga mai mult, in timp ce multi dintre investitorii fara experienta n-au reusit castigurile sperate.

    Inceputul de an a adus cresteri spectaculoase la Bursa, pe fondul entuziasmului general generat de introducerea cotei unice. Astfel, in mai putin de doua luni, indicele BET inregistrase o urcare neverosimila de 50%, de peste 3,5 ori mai mult decat randamentul adus intr-un an de un depozit bancar.

    Aceste cresteri au fost urmate insa de corectii severe, care au anulat in mai putin de o luna castigurile din ianuarie si februarie, provocand pierderi substantiale investitorilor care intrasera pe piata pe maximele din februarie. A urmat apoi o perioada de incertitudine, reflectata printr-o stagnare a pietei, cresterile reluandu-se in toamna, o data cu intrarea in piata a unor capitaluri straine importante. „Avand in vedere oscilatiile pietei, acest an a fost foarte bun pentru speculatori si pentru investitorii care realizeaza in mod constant plasamente pe piata de capital“, a spus Brendea.

    Cu un avans mediu de circa 165%, SIF-urile au fost, fara indoiala, actiunile vedeta in 2005. Cel mai mare randament l-au adus actiunile SIF Moldova, cu un avans de 200%, urmate de titlurile SIF Oltenia, cu o crestere de 185%, si de cele ale SIF Muntenia si SIF Banat-Crisana, cu aproape 180%. SIF Transilvania a fost ultima dintre SIF-uri in 2005, cu un randament de „doar“ 100%.

    „Segmentul SIF-urilor a fost clar cel mai dinamic in 2005, datorita faptului ca anul acesta s-au intamplat cele doua lucruri cu impact important asupra SIF-urilor despre care s-a tot discutat in ultimii ani: ridicarea pragului de detinere si privatizarea BCR“, a aratat Brendea. Bancile si companiile farmaceutice au fost, de asemenea, printre cele mai dinamice de la Bursa in acest an, aducand castiguri importante investitorilor. Pe langa rezultatele bune raportate de companiile din aceste domenii, un factor important de crestere l-au reprezentat tranzactiile mari realizate in acest an pe fiecare sector in parte, respectiv privatizarea BCR si preluarea Sicomed de catre Zentiva. Actiunile Bancii Transilvania au oferit in acest an un randament de 140%, luand in considerare si majorarea de capital operata in acest an, iar titlurile BRD – Groupe Société Générale au inregistrat o crestere de aproape 90%.

    In sectorul farmaceutic, cea mai mare crestere au inregistrat-o actiunile Biofarm Bucuresti, cu o crestere de aproape 140%. Schimbarile in structura actionariatului companiei si transferul acesteia de pe RASDAQ pe Bursa au atras un interes ridicat din partea investitorilor pentru aceste titluri. In asteptarea privatizarii, actiunile Antibiotice Iasi au inregistrat o apreciere de 130%, in timp ce preluarea Sicomed de catre compania ceha Zentiva a determinat un avans de circa 106% pentru aceste titluri.

    Companiile din sectorul petrolier, Petrom si Rompetrol Rafinare, nu au adus castigurile pe care le sperau investitorii la inceputul acestui an, in ciuda rezultatelor foarte bune raportate. Actiunile Petrom au castigat de la inceputul anului circa 50%, in timp ce titlurile Rompetrol Rafinare au inregistrat un avans de doar 30%. Petromidia a fost insa una din cele mai volatile actiuni, evolutia ei fiind influentata de scandalurile in care a fost implicat presedintele companiei, Dinu Patriciu. Analistii estimeaza insa ca societatile din sectorul petrolier ar putea reveni in prim-plan anul viitor. „Anul 2005 a fost, fara indoiala, anul SIF-urilor si al bancilor, insa cred ca anul viitor va fi anul companiilor petroliere“, a declarat Bogdan Trandafir.

    Surprizele au venit in acest an din industria producatorilor de tevi. Titlurile Silcotub Zalau au inregistrat o crestere spectaculoasa de 230%, iar actiunile Artrom Slatina au avut un avans de 130%, pe fondul unor rezultate financiare foarte bune. Actiunile celor doua companii nu se afla insa printre actiunile intens tranzactionate de investitori, fiind caracterizate de o lichiditate destul de redusa. Randamente bune au adus in acest an si actiunile companiei de morarit si panificatie Vel Pitar Ramnicu-Valcea, cu o crestere de 87%, precum si cele ale combinatului chimic Oltchim Ramnicu-Valcea, cu un avans de 76%, in timp ce titlurile producatorului de componente auto Compa Sibiu au castigat circa 60%.

    Brokerii considera ca randamentele ridicate oferite in acest an de investitiile la Bursa sunt justificate de rezultatele bune ale companiilor, dar si de intrarile masive de capital in piata. „Cred ca evolutia buna a rezultatelor companiilor din sectoarele petrolier, farmaceutic si financiar-bancar au sustinut cresterea pietei“, a declarat Alin Brendea. „Daca in februarie, preturile erau mari in raport cu rezultatele, acum nu mai par la fel de mari“, a mai precizat el.

    Brokerii si investitorii nu s-au bucurat doar de scumpirea actiunilor, ci si de cresterea lichiditatii. Valoarea medie zilnica a tranzactiilor derulate la Bursa a crescut de circa 3,5 ori in acest an, depasind 8,3 milioane de euro.

    „Aceasta crestere are drept cauza intrarea de bani in piata, atat din partea investitorilor straini, cat mai ales din partea investitorilor romani“, a aratat Bogdan Trandafir. „Scaderea randamentelor din sistemul bancar i-a determinat pe tot mai multi romani sa-si indrepte atentia catre Bursa de Valori, acestia fiind atrasi si de randamentele ridicate oferite de actiunile cotate.“

    Pe de alta parte, imbunatatirea ratingului de tara al Romaniei, apreciata acum drept tara cu risc scazut pentru investitii, a determinat o intrare mai puternica a fondurilor straine de investitii pe piata de capital. Goldman Sachs, BNP Paribas, ING, Julius Baer, Pictet Asset Management sau Raiffeisen sunt doar cateva din numele grele din domeniu care au cumparat actiuni pe piata de capital romaneasca. „In 2005, Bursa a aratat ca este atractiva si pentru investitorii straini si cred ca interesul acestora va continua sa se manifeste. Practic, in acest an s-a conturat clar o masa critica de investitori pe care piata poate conta si in anii urmatori“, a aratat Alin Brendea.

    Totusi, evolutia Bursei in 2005 nu trebuie vazuta doar in nuante de roz. Piata de capital se confrunta in continuare cu o mare problema – lipsa de emitenti noi, care sa sustina dezvoltarea solida a pietei. Practic, capitalizarea Bursei a crescut in acest an cu 80%, in conditiile in care oferta de titluri a ramas aproximativ constanta. In 2005, s-au listat la Bursa doar trei emitenti noi, societatea de intermediere Broker Cluj, producatorul de hartie Vrancart Adjud si retailerul IT&C Flamingo International.

    Marile listari promise de stat, adica intrarea pe Bursa a unor companii importante (Transelectrica, Transgaz, Romgaz, doua filiale Electrica, Aeroportul Henri Coanda, Portul Constanta) si a Fondului Proprietatea, au fost amanate pentru 2006.

    Tot in 2006 este asteptata inceperea tranzactionarii la Bursa a titlurilor de stat. „Avand in vedere evolutia pietei in acest an si interesul in crestere din partea investitorilor pentru piata de capital, cred ca perioada urmatoare este una propice pentru noi listari“, considera Alin Brendea.

    Brokerii se arata in continuare optimisti si asteapta si pentru anul viitor o evolutie buna pe piata de capital, chiar daca nu la fel de agitata ca in 2005. Ei sustin ca atat timp cat piata monetara va oferi randamente in scadere sau chiar stagnante, piata bursiera va atrage in continuare investitori, iar aceasta creeaza premise pentru continuarea trendului de crestere si in anii urmatori.

    Piata obligatiunilor a inregistrat la randul ei unele progrese in 2005, chiar daca, in termeni valorici, aceasta continua sa se situeze foarte departe de piata actiunilor. Ultimul an a aratat o crestere a interesului atat din partea companiilor, cat si din partea consiliilor locale pentru atragerea de finantari prin imprumuturi obligatare.

    In pofida acestei tendinte, valoarea emisiunilor de obligatiuni lansate in acest an s-a situat la un nivel  redus, de sub 55 de milioane de euro, si totodata sub nivelul consemnat in 2004, de 71 de milioane de euro. Totusi, in afara de imprumuturile obligatare lansate pana in prezent, au mai fost aprobate si prospectele preliminare ale altor emisiuni, care ar urca valoarea totala a imprumuturilor de acest gen initiate in acest an peste nivelul din 2004.

    Cea mai mare emisiune de obligatiuni a fost lansata de Banca Transilvania si a avut o valoare de aproximativ 20,8 milioane de euro. Piata secundara a obligatiunilor se confrunta insa cu o lipsa acuta de lichiditate, deoarece majoritatea investitorilor prefera sa pastreze obligatiunile pana la scadenta. Valoarea tranzactiilor cu obligatiuni a fost in 2005 de 27,7 milioane de euro, in scadere cu 60% fata de 2004.