BusinessMagazin

Tag: adriana sohodoleanu

  • Cele mai puternice femei din România: Adriana Sohodoleanu, Biscuit.ro

    CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN ROMÂNIA – EXCLUSIV

     

     

     

     

     

     

    Cu alte cuvinte, a reunit sub această umbrelă ceaiuri, biscuiţi, vinuri, şampanii, dar şi accesorii de fashion, cadouri corporate sau produse ce pot fi dăruite cu varii ocazii. Adriana Sohodoleanu a renunţat în urmă cu trei ani la statutul de angajată, după ce a lucrat vreme de opt ani la Colliers şi unde spune că i-a plăcut “la nebunie, dar totul a fost prea intens; am vrut trei luni libere, dar ştiam, într-un fel, că n-o să mă mai întorc”.

    După numai câteva luni a pus în practică ideea “biscuitului”, despre care spune că “părea că a fost dintotdeauna acolo”, fiind genul de persoană care, în multele călătorii în care a fost, şi-a găsit mereu vreme să meargă prin pieţe şi mereu, cu mult înaintea plecării, se asigura că are rezervări la restaurantele pe care voia să le încerce. Şi îi place să aducă mereu acasă câte ceva ce descoperă pe alte meleaguri. “Aduceam din Asia câteva kilograme de condimente în pungi fără etichete. Şi deşi pe loc ştiam ce sunt, când ajungeam acasă nu mai aveam idee ce sunt. Gătesc la impuls şi reţetele sunt imposibil de reprodus”, spune fondatoarea Biscuit.ro care completează că mereu s-a întrebat cum ar fi să aibă propriul magazin în care să vândă “bunătăţurile” pe care le descoperă, fie ciocolate, condimente sau ceaiuri.

    Este vorba, completează ea, de “pofte, mofturi şi răsfăţuri, fără de care poţi să trăieşti”. Şi dacă iniţial 90% din ofertă erau produse gourmet, acum a crescut numărul obiectelor de genul recipientelor pentru ulei, suporturi de reviste, căni, suporturi de vinuri sau chiar genţi. Şi asta pentru că, spune Adriana Sohodoleanu, “caut obiecte, lucruri drăguţe şi interesante”. De fapt, platforma “biscuitului” cuprinde deopotrivă rubrica “gourmet”, “idei de cadou” – pentru cafegii, pentru cei care apreciază vinul, pentru colegul de birou sau pentru doamna doctor, dar şi “tailor made”, secţiunea de cadouri personalizate. “Segmentul corporate preferă cadourile gourmet, cele mai solicitate fiind vinul, foie gras şi ciocolata”, declară antreprenoarea, care completează că pot fi completate cu biscuiţi speciali pentru vin sau specialităţi – cum sunt caisele în oţet de şampanie – pentru consumul de brânzeturi. Tot ea spune că nu-i plac coşurile cadou, pentru că s-au demonetizat, fiind prezente şi în hipermarketuri, benzinării sau în mediul online şi deşi conţin produse premium, nu au nicio legătură cu produsele de nişă, artizanale. Valoarea unui cadou comandat de firme se plasează cel mai adesea între 160 şi 200 de lei, în vreme ce persoanele fizice cheltuiesc între 120 şi 150 de lei.

    Or, cadoul, spune Adriana Sohodoleanu, “este un instrument de marketing şi trebuie să fie memorabil”. Pentru asta însă trebuie să conţină lucruri ieşite din comun, care să placă şi să atragă atenţia. Iar produsele găzduite de biscuit.ro nu se poziţionează în segmentul luxului, chiar dacă poate fi comandată şi o şampanie cu preţul de 900 de lei. Din oferta de circa 100 de produse gourmet, de pildă, cele mai multe costă sub 100 de lei. “Chiar există un interes pentru gătit şi produse gourmet”, este încredinţată Adriana Sohodoleanu, care vede în fiecare săptămână crescând şi numărul de clienţi şi valoarea comenzilor.

    Adriana Sohodoleanu semnează rubrica gourmet în Business Magazin.

     

     

     

     

     

     

    Cea mai bogată femeie din România

    Cele mai puternice femei din România: Dorothy Constantin, High Fashion Concept (Victoria 46, Day & Night, Petit’s, The Code)

    Cele mai puternice femei din România: Ioana Lemnaru, Mercedes-Benz România

    Cele mai puternice femei din România: Camelia Şucu, Class Living

    Cele mai puternice femei din România: Irina Schrotter, Casa de modă Irina Schrotter

    Cele mai puternice femei din România: Cristina Bâtlan, Musette

    Business Magazin lanseaza cea de-a doua ediţie a catalogului dedicat celor mai puternice femei din mediul de afaceri romanesc. De această data, 200 cele mai puternice femei din business cuprinde 200 de nume reprezentative, din pozitii-cheie de conducere, precum CEO, CCO, directori generali, economici, antreprenori, consultanti sau Country Manageri. Au reusit sa castige, in timp, admiratia si recunoasterea propriei valori pentru ca apoi sa preia pozitii importante de conducere. Femeile de afaceri din Romania valideaza propriul succes prin cifre de afaceri ce le pozitioneaza pe primele locuri in topuri.

    De la an la an, numarul lor este tot mai mare, iar notorietatea si aprecierea de care se bucura nu sunt altceva decat recunoasterea valorii la purtator, un simbol pe care Business Magazin il sustine si il sprijina permanent.

    Pentru ca au demonstrat perseverenta, profesionalism, curaj si maxima implicare, femeile antreprenor au reusit consolidarea unei cariere bazata pe dinamism, actiune si permanenta dedicare. Câteva dintre numele pe care cititorii Business Magazin le pot regăsi în paginile catalogului sunt: Irina Schrotter, Camelia Sucu, Aneta Bogdan, Carmen Adamescu, Maria Grapini, Rucsandra Hurezeanu, Violeta Ciurel, Amalia Nastase, Cristina Batlan , Irina Socol, Monica Iavorschi, Adina Pascu, Andreea Mihai, Georgeta Serban, dar şi multe altele.

    Catalogul este disponibil de pe data de 11 martie în reţelele de distibuţie a presei Inmedio şi Relay la preţul de 35 lei.

    Pentru a vedea unde sunt toate locaţiile Inmedio şi Relay click aici

    Comandă online catalogul AICI.

  • Adriana Sohodoleanu: După 20 de ani – în vizită la deliciul de pe Monetăriei

    Mai apoi, am tot văzut-o zilnic, dar fără a-i da prea mare importanţă – pentru mine era doar casa de la colţ. După câţiva ani, în gimnaziu, era casa de la colţ unde iarna îngheţau în stradă şuvoaie de apă menajeră, iar vara stăteau spărgători de seminţe în uşă. Pripăşită timid şi parcă ruşinată să fie prima casă de pe Ion Mihalache cum vii din Piaţa Victoriei, casa a devenit apoi vulcanizare – gri, afumată şi posomorâtă. A trăit aşa în bezna geometriei şi a peticelilor de anvelope preţ de zece, poate 15 ani pentru ca anul trecut, un restaurator cu viziune să-i pună în faţă jăratec şi să o transforme, aproape peste noapte, în restaurant.

    I-a spus Collage şi deşi i-a schimbat complet şi binevenit interiorul, la faţadă a păstrat ceva din aerul timid şi decadent al casei, căci plăsmuiala de îmbinări moderne de pe pereţi se dezvăluie abia la apropiere.
    În interior lucrurile stau altfel – spaţiile îşi spun povestea direct, fără ocolişuri şi îmi amintesc din nou de povestea fiului de împărat ce a fugit din calea zmeului transformând mediul înconjurător. Acolo unde feciorul de împărat aruncă amnarul, la Collage s-au iscat pereţi gri cu frescă albă, aninată cuminte în tavan şi amintind de vremuri când sculptura era parte din viaţa cotidiană a fiecărei case răsărite. Aici fresca vine să înnobileze restaurantul, menţinut în prezentul minimalist de zgârcenia unei cromatici gri-alb-roşu.

    Acolo unde în poveste cădea pieptenele pentru a creşte o pădure, la Collage a crescut un brandy room lemnos, cu aer britanic şi pântecoase sticle franţuzeşti, zona dedicată fiind mansarda. Terasa închisă a devenit pretext de pre-clubbing cu DJ la ceas de seară, iar setea zmeilor contemporani se potoleşte cu vinuri împărăteşti în wine bar, la subsol. Ideea de colaj este declinată aici la modul macro, deşi poate un element comun mai puternic nu ar fi stricat – cumva cele cinci spaţii cu design şi funcţionalităţi diferite nu coexistă comod, iar trecerea de la unul la celălalt ar putea fi mai fluidă.

    De aici poveştile se despart, căci obstacolele puse în calea personajului negativ sunt convertite la Collage în motive de revenire. Arhitectura interioară susţine cu brio conceptul, calitatea e constantă şi meniul aduce ceva nou. Apreciez în mod deosebit meniul ca prezentare – cuprinde descrieri ale fiecărui fel de mâncare şi se simte prezenţa <scrisă> a bucătarului Roberto dal Seno. Deşi asocierile de gusturi sunt noi şi interesante, ce mi se pare cu adevărat original şi binevenit în peisajul local este accentul pe tehnica de preparare, nu pe ingredient.

    Gătitul la vacuum – care păstrează sucul natural al peştelui în peşte, nu pe lângă – îţi pune în farfurie conceptul de peşte cu tot ce are el mai reprezentativ. Savurezi un uber-peşte redus la esenţa lui, fără nicio alterare a formei şi texturii originale a creaturii (comparativ cu bucătăria moleculară unde ideea de peşte devine spumă, fum, gheaţă sau clătită). Ca nivel de preţ, acest fel- “Dorada fiert cu coajă de lămâie şi servit cu dovlecei roasted şi mentă, cu o atingere de glazură din vin roşu” costă 77 lei.

    Merită menţionată şi tehnica gătitului la temperaturi joase, timp de câteva ore – încercaţi mielul preparat la 56 grade Celsius (faceţi un mic experiment acasă – setaţi cuptorul electric la această temperatură şi introduceţi mâna – e doar puţin mai cald ca la Mamaia vara asta). La desert nu strică să luaţi mica degustare-recomandare a chef-ului, care vă va aduce pe masă un platou cu 5-6 deserturi miniaturale printre care crème brûlée şi parfait de căpşuni. Nimic fusion, molecular sau special aici – doar un sfârşit de masă dulce, corect şi parfumat ce trebuie însă bifat.

    După 20 de ani de la terminarea şcolii generale, îmi fac temele tot pe Strada Monetăriei. Îmi pun întâlnirile de business acolo, am organizat o degustare de trufe pentru un client tot în zonă şi mă bucur când merg cu prietenii la cină sau pe terasă. Re-întâlnirea cu casa aceasta este pentru mine ca regăsirea unui coleg de şcoală cu care nu te înţelegeai bine, dar care acum a ajuns designer la Christian Louboutin. Are o poveste şi, mai ales, are o nouă personalitate.

    Am ales să scriu despre Collage nu pentru mâncare sau design, ci pentru că spune o poveste şi are un viitor. Povestea casei-vulcanizare devenite restaurant de top îmi dă speranţă pentru măcar câteva din toate acele case bătrâne, frumoase şi singure, aşteptându-şi moartea căci prea puţini proprietari le înţeleg potenţialul. Nu trebuie (şi nici nu pot) să devină toate restaurant, însă pot fi trezite la viaţă. Pot deveni magazine – chiar şi de tip pop-up sau temporare, pot fi galerii de artă, centre de zi pentru tineri, copii sau pensionari, cluburi sau birouri pentru start-up-uri. Reconversia nu are limite şi, cu puţină imaginaţie, se poate încadra în bugete mici. Condiţia esenţială este însă ca proprietarul să fie deschis ideilor. Sau, mai degrabă, ca proprietarul să înţeleagă că e rost de câştig dacă alege corect între a sta cu imobilul gol şi a accepta variante mai mici de profit, dar care prelungesc viaţa clădirii, măcar până la un viitor mai ofertant.

    Post scriptum: De curând am observat că spaţiul de lângă Collage, fost Club Web într-o vreme, este în renovare. Au apărut rafturi de lemn masiv, ceva ce seamănă a bar sau open kitchen şi mese, scaune. Încetinesc când trec prin faţă, îmi lipesc nasul de geam dacă sunt pe jos, fac pronosticuri şi proiecţii. Una peste alta, presimt o altă îndrăgostire de un spaţiu vechi, dar nou.

    Adriana Sohodoleanu este antreprenor şi proprietar al www.biscuit.ro