Consideratiile despre distributia muzicii prin Internet publicate de Steve Jobs pe situl Apple in 6 februarie au luat din nou lumea prin surprindere. Putina lume se astepta ca tocmai Apple sa-si arate disponibilitatea de a renunta la DRM.
Cory Doctorow – un personaj renumit al blogosferei si un apreciat scriitor SF – a publicat in 2004 una dintre cele mai convingatoare argumentatii impotriva sistemelor DRM. Pe langa aspectul moral al problemei – faptul ca noi, consumatorii, suntem cu totii tratati ca niste potentiali infractori – Doctorow abordeaza chestiunea din toate unghiurile pentru a demonstra ca sistemele DRM nu functioneaza (toate au fost sparte in cel mult cateva zile), sunt nocive pentru societate (consumatori onesti sunt adesea impinsi spre uzul materialelor piratate datorita restrictiilor impuse de cele legale), sunt nocive pentru business (deoarece impiedica sau intarzie ciclul inovatiilor), nu sunt folositoare artistilor si nici macar Microsoft, unul dintre principalii sustinatori ai sistemelor DRM. Si, dupa cum se vadeste, nici pentru Apple, care a devenit intre timp unul dintre cei mai mari distribuitori de muzica online, prin magazinul iTunes Store.
Ce spune Jobs in mesajul sau este atat de clar, incat majoritatea comentatorilor s-au multumit sa citeze. Foarte pe scurt: seful de la Apple precizeaza ca utilizarea sistemului DRM este o cerinta a celor patru mari – detinatorii drepturilor de proprietate intelectuala – dupa care analizeaza cele trei alternative posibile privind sistemele DRM. Prima este continuarea cursului actual, in care fiecare mare reseller (in speta Apple, Microsoft si Sony) isi foloseste propriul sistem. Desigur, sistemele sunt incompatibile, asa ca muzica cumparata de la Apple iTunes nu va merge pe Zune si asa mai departe, insa piata este extrem de competitiva si este de asteptat ca ofertele sa fie comparabile. A doua varianta ar fi ca Apple sa furnizeze sub licenta sistemul sau DRM tuturor competitorilor, rezultatul fiind compatibilitatea tuturor playerelor. Dezavantajul este insa ca orice sistem DRM se bazeaza pe anumite secrete, care astfel ar rasufla mult mai usor, ceea ce ar complica sistemul de upgrade si ar atrage neincrederea celor Patru Mari. In fine, calea pe care Jobs o considera cea mai convenabila este renuntarea la orice sistem DRM. Primul argument este clasic: DRM nu functioneaza ca instrument de combatere a pirateriei. Al doilea este ca, oricum, chiar marile companii vand anual circa 20 de miliarde de piese fara DRM pe CD-uri clasice. Si atunci de ce se cramponeaza de cele 2 miliarde de piese vandute online? Astazi pentru orice CD muzical pe care-l pun in computer e suficient sa apas butonul Rip si este convertit in cateva minute in MP3-uri neprotejate pe care le pot asculta pe orice player din lume. Tot Jobs spune ca sub 3% din muzica de pe cele 90 de milioane de iPod-uri este cumparata de la iTunes Store, restul fiind piese fara DRM.
Vrea Apple sa se puna bine cu consumatorii? Da, vrea si asta. Insa este usor de dedus ca dintr-un sistem de distributie fara DRM va castiga in principal liderul detasat al pietei playerelor. Adica Apple. In plus, va scapa de acuzele privind monopolul, prove-nind mai ales din Europa – iar Jobs puncteaza faptul ca Universal, EMI si jumatate din Sony apartin europenilor. Si mai e ceva: EMI deja a experimentat sistemul fara DRM cu ultimul album Norah Jones, iar succesul a fost urias. Flerul lui Jobs a identificat o tendinta si nu putea rata ocazia de a fi primul care aduce vestea cea buna: zilele sistemelor DRM sunt numarate.