BusinessMagazin

Tag: actor

  • Cât câştigă un actor din România pentru filmarea unei reclame

    Odată cu campaniile de publicitate pentru sezonul de toamnă, companiile din România sunt în mare căutare de actori pentru materialele în care îşi vor promova cele mai noi servicii şi produse – fie că vorbim despre reclame TV, în online sau prin intermediul bannerelor stradale (Out-of-Home Advertising).

    Astfel, site-urile firmelor de profil, care se axează pe căutarea de actori, dar şi de oameni fără studii de actorie pentru anumite roluri, sunt pline de astfel de anunţuri.


    Cât se poate câştiga din filmarea unei reclame?
    Potrivit unui anunţ publicat recent de o astfel de firmă, un actor care va participa la realizarea unui spot publicitar pentru o platformă românească de recrutare, ar primi, pentru o zi de filmare, 1.900 de lei. Materialele rezultate în urma proiectului, care vor fi difuzate la TV, în cadrul unor evenimente, precum şi în mediul online, vor fi difuzate timp de două luni.

    Un alt anunţ, care se referă la căutarea unui actor pentru reclama unui retailer din domeniul bricolajului, ar primi 1.200 de lei/ziua de filmare; actorul ar trebui să fie de acord cu exclusivitatea pe categoria de produs, iar materialele ar fi difuzate timp de un an, la TV şi în mediul online.

    Un alt exemplu este pentru un rol dedicat promovării produselor unui mare lanţ de restaurante fast-food de pe piaţa locală: în această situaţie, actorul ar primi 1.700 de lei pentru ziua de filmare, difuzarea materialelor rezultate se face timp de un an, în toate formele de difuzare media, iar actorul îşi asumă exclusivitatea pe categoria de produs.

  • Actorul Peter Fonda a murit la 79 de ani

    Decesul vedetei a fost confirmat de managerul acestuia, Alan Somers.

    Actorul a încetat din viaţă la Los Angeles în urma unor probleme respiratorii cauzate de cancerul la plămân.

    “Cu adâncă tristeţe anunţăm că Peter Fonda s-a stins”, a arătat familia într-o declaraţie de presă, “… Într-unul dintre cele mai triste momente ale vieţii noastre, nu suntem în stare să găsim cuvintele potrivite ca să explimăm durerea din inimile noastre”.

    Peter Fonda a fost unul dintre membrii familiei celebre la Hollywood de două generaţii. A fost fiul actorului legendar Henry Fonda şi fratele actriţei şi activistei Jane Fonda. Într-un interviu a afirmat că avea 38 de ani atunci când a auzit pentru prima dată de la tatăl său cuvintele ”te iubesc, fiule”.

    Jane Fonda a declarat despre moartea fratelui său: ”Sunt foarte tristă. Era frăţiorul meu bun la suflet. Vorbăreţul familiei. Am petrecut momente foarte frumoase cu el în aceste ultime zile. S-a dus râzând”, a povestit actriţa.

    Peter Fonda a ajuns celebru acum fix 50 de ani, când a fost lansată pelicula ”Easy Rider” în care juca alături de Jack Nicholson şi Dennis Hopper. De altfel ultimul mesaj pe care l-a publicat pe Tweeter, pe 9 august vorbea despre acest film şi despre aniversarea unei jumătăţi de secol marcată prin reamintirea modului în care a fost alcătuită una dintre cele mai influente coloane sonore ale unui film american. S-a născut în 1940, pe 23 februarie şi a debutat ca actor pe Broadway. În 1971 a regizat primul său film, ”The Hired Hand/ Argatul” în care a şi jucat rolul principal. A fost nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul din pelicula ”Ulee’s Gold/ Aurul lui Ulee”, în 1998.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Cum trăieşte acum actorul Dragoş Moştenescu după ce a părăsit definitiv România şi a luat-o de la ZERO în Anglia: „În România se practică un divertisment bazat pe defectele primare ale omului”

    Aş vrea să ştiu dacă aţi venit definitiv sau sunteţi doar în trecere?
     
    E foarte greu de spus asta, sunt aici de vreo trei luni şi jumătate şi am intenţia de a mă dezvolta pe planul profesional pe care l-am avut şi în ţară, adică divertisment muzică şi comedie. Aş dori să dezvolt relaţii aici în UK şi în Londra. Ştiu că e o piaţă dificilă dar ofertele sunt mult mai atrăgătoare, iar important e să-ţi placă şi să-ţi doreşti să faci asta în continuare.
     
    În funcţie de ceea ce voi realiza aici voi de cine la momentul oportun dacă îmi aduc şi familia aici pentru a ne stabili în Anglia sau nu. Scopul a acesta este cu siguranţă, pentru că a mă întoarce înapoi nu e doar o problemă de direcţie, ci şi de faptul că acasă fetele sunt prea puţine şi nu pe gustul meu în ultimul timp.
     
    Ce înseamnă asta?
     
    Divertismentul din ţară se bazează foarte mult pe muzică. Iar în România şi-au făcut apariţia în ultima perioadă curente noi, cu tente turco-balcanice care pe mine unul nu mă pasionează foarte mult. Iar în partea de comedie, lucrurile sunt foarte subţiri, iar cele de la televizor sunt şi mai subţiri decât cele de pe scenă care cât de cât mai există.
     
    Tineretul îşi dă silinţa şi face piese după piese, dar după ce plăteşti actorii constaţi că nu sunt foarte rentabile. Am făcut şi asta, iar tu, ca producător, rămâi cu mai nimic, din cauza că nivelul de trai este aşa cum este şi nu poţi pune un bilet în vânzare la un preţ ridicat.
     
    Astfel, încasările sunt la limita cheltuielilor şi evident că nu e rentabil. Şi ca să facem  o paranteză, oferta de acest gen de la televizor nu mai este foarte bogată deoarece lumea merge pe scandal, politică şi alte lucruri de acest gen, iar ce avem acum este un divertisment bazat pe defectele primare ale omului.
     
    Iar acest fapt nu e nimic nou, noi ca naţiune, practicăm acest lucru de foarte mult timp. Umorul s-a calat pe prost, pe beţiv, pe idiot, şchiop, pe orb şi pe chestiunea că scoatem umorul din handicap, ceea ce în oricare loc din lume nu e permis şi nu e OK. De asemenea facem haz pe statutul de prost plătit al românului, ceea ce iarăşi nu OK.
     
     Într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Românesc, artistul explică de ce a ales Londra şi dacă are de gând să se stabilească definitiv aici. Dragoş Moştenescu mai vorbeşte şi despre problemele din divertismentul românesc şi despre faptul că producătorii români au renunţat la calitate pentru un gen de umor grosier, dar care se vinde imediat, scrie ziarulromanesc.net
     

     

  • David Fincher şi Gary Oldman vor realiza o peliculă dedicată scenaristului de la “Citizen Kane”

    Pentru David Fincher ar fi primul lung metraj pe care îl regizează din 2014, când a lansat ”Gone Girl/ Fata dispărută”. De atunci, regizorul cunoscut pentru pelicule ca ”Seven” (1995) sau ”Fight Club” (1999), a colaborat cu Netflix realizând episoade din “House of Cards,” “Mindhunter” şi “Love, Death & Robots”.

    Noul film este intitulat “Mank” şi porneşte de la un scenariu schiţat de tatăl lui Fincher, Jack, care a încetat din viaţă în 2003.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce avere uriaşă are Ion Caramitru! Este considerat cel mai bogat actor român

    Averea uriaşă a lui Ion Caramitru! Este considerat cel mai bogat actor român

    200 de persoane s-au strâns în faţa Guvernului, în frunte cu actorul Ion Caramitru, care este şi directorul Teatrului Naţional Bucureşti, a mărturisit că au fost luni de zile de când cere posturi la minister. 54 de angajaţi din corpul tehnic al Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti au fost concediate la finalul acestei stagiuni teatrale.

    ‘În 2005, când am venit la direcţia Teatrului, erau numai trei săli şi 500 de angajaţi. Acum şapte săli şi 480 în schemă. Dacă faceţi raportul vă daţi seama câţi ar mai trebui, 650 de angajaţi. Nu-i avem şi atunci am fost nevoiţi să angajăm printr-o agenţie de forţă de muncă 54 de oameni, ca să putem funcţiona minimal. Din 54, 39 sunt tehnicieni de scenă, fără de care nu poţi deschide nimic’, a subliniat directorul TNB, pentru Digi2.

    Acum, Ion Caramitru se luptă pentru un buget mai mare la Cultură şi este alături de cei care au rămas fără locuri de muncă. Pe de altă parte, actorul a strâns de-a lungul timpului o avere considerabilă, alături de soţia lui, Micaela Caracaş. 

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Povestea actorului de la Hollywood care a renunţat la carieră şi la milioanele de dolari pe care le făcea pentru a rămâne acasă cu copiii – VIDEO

    Rick Moranis este o legendă a comediei care a lucrat alături de cele mai mari vedete din Hollywood printre care Steve Martin, Sigourney Weaver, Dan Ackroyd şi Bill Murray.
     
    Rick a apărut în cele mai amuzante şi memorabile filme din anii 80 şi 90 printre care Ghostbusters, Little Shop of Horrors, Honey, I Shrunk the Kids şi Spaceballs.

    Filmele în care a apărut în mod constant au făcut sute de milioane de dolari.
    În 1986 a întâlnit-o pe Ann Belsky, designer de costume. S-au căsătorit şi au făcut 2 copii.
    Chiar în momentul în care cariera lui Rick era puternică, Ann a fost diagnosticată cu cancer la sân. După o luptă lungă, a murit în 1997. Avea doar 35 de ani.
    Amândoi copiii erau încă sugari şi Rick şi-a dat seama cât de greu era să faci filme şi să-i creşti în acelaşi timp.
    Cu cariera sa de milioane de dolari ajunsă la apogeu, Rick a decis să părăsească Hollywood-ul şi să fie un tată casnic. Lumea credea că era nebun. El nu a crezut că face ceva ieşit din comun.
    „În fiecare zi se întâmplă câte ceva, iar oamenii trebuie să facă modificări la vieţile lor pentru tot felul de motive”.
    El a vrut pentru copii lui să aibă o viaţă fericită acasă. Pentru el, asta a fost mai important decât să facă filme. „Când îmi veneau copiii acasă, era muzică, lumini, şi mirosuri plăcute ieşind din bucătărie. Era un loc vesel unde puteai sa vii şi asta am vrut. ”
    În 20 de ani a scos două albume cu muzică de comedie, şi ocazional face anunţuri radio, dar nu a mai apărut pe ecran din 1997.
    Când a fost întrebat dacă îi este dor să fie creativ, el a răspuns: „Nu m-am îndepărtat de asta. Am aplicat toată creativitatea mea vieţii de acasă, copiilor. Nu m-am schimbat. Mi-am schimbat doar concentrarea.”
    Într-o noapte din 2017 începuse să joace din nou la un spectacol caritabil pentru a-şi ajuta un prieten. Nepotul său a rămas paralizat după un accident la măduva spinării.
    Rick este un actor extraordinar, dar, mai ales, un tată extraordinar. „Am decis că vreau să fiu acasă cu familia mea. Nu am absolut nici un regret. Viaţa mea este minunată.”

     

     

  • Actorul Marcel Iureş va primi Premiul de Excelenţă al TIFF pentru cariera sa în teatru şi film

    Preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu, a declarat, miercuri, la Cluj-Napoca, într-o conferinţă de presă că la ediţia din acest an vor mai fi prezenţi actorul american Nicholas Cage şi cineastul francez Michel Gondry.

    „Premiul de Excelenţă al TIFF îi va fi oferit actorului Marcel Iureş, pentru cariera sa fabuloasă, marcată de zeci de roluri interpretate pe scenele din întreaga lume şi apariţii nenumărate în producţii cinematografice care s-au bucurat de succes internaţional. Marcel Iureş a primit şi trei Premii Uniter. Invitatul ediţiei din acest an este actorul american Nicholas Cage care va primi Trofeul Transilvania pentru contribuţia aducă cinematografiei mondiale. De asemenea, la Cluj-Napoca va fi prezent regizorul, scenaristul şi producătorul francez Michel Gondry, premiat cu Oscar pentru scenariul original al filmului <<Eternal sunshine of a spotless mind>>. Acesta va inaugura Uzina Filmelor de Amatori, un spaţiu amenajat cu zeci de decoruri şi aparatura necesară în care oricine îşi poate realiza propriul film”, a spus Giurgiu.

    În onoarea lui Marcel Iureş, la TIFF va fi proiectat filmul lui Lucian Pintilie „O vară de neuitat”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns un actor de comedie preşedintele unui stat european

    Un „pirat” toată viaţa lui, aşa cum le spune el celor pricepuţi la a exploata oportunităţile, Igor Kolomoiski a făcut în tinereţe bişniţă cu electronice aduse de la Moscova în Ucraina în vremea prăbuşirii Uniunii Sovietice, scrie revista The New Republic. Apoi a pus pe ruinele URSS bazele unei mici bănci, PrivatBank, care între timp a devenit cea mai mare din Ucraina. La succesul acesteia a contribuit nu doar inspiraţia de afaceri, ci şi, dacă ar fi de crezut autorităţile ucrainene, ceva fraudă. Kolomoiski a supravieţuit ambelor revoluţii din Ucraina, din 2004 şi 2014, a devenit miliardar, iar când Ucraina era invadată de trupele ruseşti, în 2014, el a creat şi finanţat o armată care să o apere. O parte din afacerile sale erau în Crimeea ocupată de militarii ruşi. Ca lord al războiului în estul devastat de conflict, a pus recompense uriaşe pe capetele liderilor militari ruşi. Unul din batalioanele finanţate de el, Azov, este cunoscut ca incubator de extremism de dreapta, adică de neonazism. 

    Preşedintele Petro Poroşenko i-a retezat avântul. L-a concediat din funcţia de guvernator al regiunii Dnepropetrovsk, din est, cea mai importantă din punctul de vedere al industriei, i-a naţionalizat banca şi a încercat să taie picioarele imperiului energetic al oligarhului. Sub asediu, Kolomoiski a decis că actorul de comedie Vladimir Zelenski, vedeta unei reţele de televiziune pe care o deţine, trebuie să devină preşedinte.  Iar planul i-a reuşit. Zelenski este un nou venit în politică, dar are în spate un om influent şi puternic aflat în luptă disperată pentru imperiul său de afaceri, un imperiu ale cărui urme se văd din Rusia, unde are afaceri cu petrol şi gaze naturale, până în SUA, unde este investigat pentru posibile infracţiuni financiare şi a stârnit două  mici scandaluri politice. 

    Trei lucruri definesc un oligarh, spune Dmitro Iablonovski, directorul adjunct al Centrului pentru Strategia Economică, un think tank din Kiev: instituţiile media deţinute, interesele de afaceri semnificative şi o influenţă politică substanţială. În prezent cinci dintre cei mai bogaţi oameni din Ucraina, inclusiv Kolomoiski şi Poroşenko, controlează o parte considerabilă din instituţiile şi resursele ţării – de la partide politice şi posturi de televiziune la oţelării, gaze şi…ciocolată. „Oligarhii sunt statul“, concluzionează Iablonovski.

    Reţeaua de oligarhi a început să se dezvolte în anii 1990 sub fostul preşedinte Leonid Kucima şi a înflorit în era postsovietică, potrivit lui Mihail Minakov, un asociat la Centrul Wilson. Clanurile de oligarhi s-au luptat între ele până când unul a câştigat şi a candidat pentru preşedinţie – Viktor Ianukovici. În 2004, ucrainenii au ieşit în stradă în ceea ce este cunoscut ca revoluţia portocalie din Ucraina şi au rupt reţeaua oligarhilor.

    Însă Ianukovici a reuşit din nou să-şi consolideze puterea, până când ucrainenii, exasperaţi de tendinţele sale proruse, l-au alungat definitiv în 2014. În acea vreme au existat rapoarte bine fundamentate despre „o întâlnire la Viena şi o înţelegere a oligarhilor în care aceştia au decis să se unească şi să sprijine un singur candidat, pe Poroşenko“, povesteşte Minakov. Atunci când separatiştii sprijiniţi de ruşi au invadat estul Ucrainei şi Crimeea în 2014, oligarhii ţării s-au aliat ca liderii feudali, protejându-şi ţara – sau profiturile lor. Preşedintele în exerciţiu de atunci, Oleksandr Turcinov, l-a numit pe Kolomoiski guvernatorul oblastului Dnepropetrovsk, unde omul de afaceri a cheltuit 10 milioane de dolari pentru a-şi crea propria armată privată care să lupte împotriva ruşilor. Însă în ascensiunea sa Kolomoiski s-a ciocnit cu statul ucrainean.

    Poroşenko, proaspăt ales preşedinte, l-a concediat pe Kolomoiski, care şi-a explicat îndepărtarea ca pe un dezechilibru în sistemul oligarhic. „Când aveţi o coaliţie care constă din două facţiuni gigantice şi trei grupări mici, veţi obţine lupte de coaliţie“, a explicat Kolomoiski pentru The Washington Post. „Eu sunt angajatul lui Poroşenko, dar am acţionat ca un egal al său. Iar acest lucru a fost un disconfort pentru el.“

    Concurenţa dintre oligarhi s-a intensificat pe măsură ce corupţia şi războiul din estul Ucrainei slăbeau ţara. Între timp, în interiorul ministerului de finanţe al Ucrainei au apărut îngrijorări că perla lui Kolomoiski, PrivatBank, nu mai este sustenabilă. Timp de aproximativ zece ani, PrivatBank a fost implicată într-o „fraudă la scară largă şi coordonată“, care s-a concentrat în jurul departamentului său de credite, potrivit guvernului de la Kiev. PrivatBank ar fi acordat prin această schemă împrumuturi propriilor acţionari care ar fi trebuit să le ramburseze prin alte împrumuturi date de bancă tot lor şi tot aşa.

    În linişte, ministerul de finanţe şi-a împărtăşit îngrijorările legate de fraudă cu managerii de la PrivatBank. În vara anului 2016, Poroşenko era îndemnat să naţionalizeze PrivatBank, potrivit unor oficiali ai guvernului ucrainean.

    Preşedintele a amânat decizia luni de zile datorită puterii politice a lui Kolomoiski. În decembrie, Poroşenko era gata să semneze preluarea PrivatBank de către banca centrală, dar în ministerul de finanţe creştea teama că Kolomoiski s-ar putea răzbuna: PrivatBank avea 26.000 de angajaţi, reprezenta 30% din sistemul bancar şi procesa 75% din plăţile din Ucraina, potrivit unei surse din ministerul de finanţe. „Nu ştiam dacă Kolomoiski avea butonul roşu pentru oprirea operaţiunilor băncii şi dacă l-ar folosi cu doar două săptămâni înainte de sărbătorile de Crăciun pentru a bloca ţara.“ Mai târziu oligarhul a dovedit că poate bloca şi prin alte mijloace ţara: el deţine singura fabrică de clor pentru purificarea apei potabile din Ucraina. Şi n-a ezitat să închidă producţia.

    Guvernul ucrainean a naţionalizat PrivatBank pe 18 decembrie. Kolomoiski a cedat puterea fără incidente, iar Poroşenko a fost lăudat de comunitatea internaţională, mai ales de americani. În Statele Unite şi în alte ţări occidentale, Poroşenko a fost deseori privit ca un oligarh binevoitor. El şi-a făcut miliardele achiziţionând o fabrică de dulciuri de la stat în timpul dezintegrării Uniunii Sovietice. Campania sa pentru preşedinte din 2014 s-a bazat pe ideea că o persoană ca el ar putea să se ridice deasupra corupţiei. Dar chiar şi cei care au lucrat pentru Poroşenko spun că ceva s-a schimbat în anul de după victoria din alegeri, efortul său de reformă îngheţând în 2015. Promisiunea din campanie de înfiinţare a unui tribunal anticorupţie a fost îndeplinită abia după prima rundă a alegerilor pentru preşedinte din 2019, când toate sondajele de preferinţe politice arătau că Zelenski va câştiga. Investigaţii de presă au arătat în repetate rânduri că aliaţii lui Poroşenko beneficiază de pe urma faptelor de corupţie. „Poroşenko era foarte capabil să creeze acest baraj de fum pentru Occident şi apoi să îndeplinească aproximativ 15% din ce le promite“, spune John Lough, cercetător la Chatham House. „Uitaţi-vă la Agenţia Naţională pentru Prevenirea Corupţiei, a cărei sabotare a permis-o.”

    Într-o ţară în care personajele corupte sunt o obişnuinţă, prezenţa proaspătă a lui Zelenski a fost o schimbare binevenită, deşi actorul a refuzat în general să dea detalii despre planurile sale politice. Nici după ce a câştigat cursa pentru preşedinţie acestea nu au devenit mai clare.

    Ideea că încercarea lui Zelenski de a cuceri poziţia de preşedinte are de-a face cu răzbunarea lui Kolomoiski pe Poroşenko pentru naţionalizarea PrivatBank a fost prezentă de la începutul cursei electorale. Dovezile directe lipsesc, dar există alte indicii care pot susţine teoria. Zelenski, în afară de faptul că este angajatul lui Kolomoiski şi un star (bogat) al televiziunilor pe care acesta le deţine, a beneficiat de un timp de antenă semnificativ de la ele, mai ales în zilele de dinaintea alegerilor.

    Atât Zelenski, cât şi Kolomoiski neagă complotul, actorul asigurând că nu-i va da PrivatBank înapoi lui Kolomoiski, iar oligarhul spunând că dacă guvernul vrea să păstreze PrivatBank, o poate face. Însă Kolomoiski este un maestru al manevrelor din umbră. Americanii au aflat-o pe pielea lor. În toamna anului 2017, o pereche de lobbyişti americani au pus în scenă o audiere falsă chiar la Congres, în subsolul Capitolului, în care au acuzat un fost bancher central din Ucraina de o faptă de corupţie odiosă, notează The Daily Beast. Un post TV ucrainean a difuzat evenimentul de acolo, susţinând că aceea este dovada că Congresul Statelor Unite a investigat acuzaţiile (ceea ce nu era adevărat).

    Finanţatorul aparent al audierii a fost Kolomoiski. În 2018 a fost descoperită o altă legătură aparentă între oligarhul ucrainean şi politica americană. O serie de companii care au legătură cu Kolomoiski l-au angajat pe avocatul Robert Powell, soţul (pe atunci) candidatului democrat pentru Camera Reprezentanţilor Debbie Mucarsel-Powell. Doar una dintre aceste firme i-a plătit lui Powell cel puţin 700.000 de dolari pe parcursul a doi ani, arată documente publice. Mucarsel-Powell a intrat în Congres anul acesta.

  • BREAKING Volodimir Zelenski este noul preşedinte al Ucrainei. Actorul de comedie a câştigat alegerile prezidenţiale – sondaje

    Potrivit unui sondaj efectuat de Institutul National, actorul de comedie Volodimir Zelenski, în vârstă de 41 de ani, a obţinut 73,2% din voturi, iar Petro Poroşenko, 25,3%, informează Ukrinform.

    Un alt sondaj, efectuat de Institutul TSN, îl creditează pe Volodimir Zelenski cu 72,3%, iar pe Petro Poroşenko cu 27,3%.
     
    Conform proiecţiilor realizate de posturile 112+NewsOne, Volodimir Zelenski a obţinut 73,7% din voturi, iar Petro Poroşenko, 26,3%.
     
    Zelenski, în vârstă de 41 de ani, nu are niciun fel de experienţă politică, a devenit celebru datorită serialului de comedie politică “Slujitorul Poporului”, în care joacă rolul unui profesor de istorie care este ales preşedinte.
     

  • Bradley Welsh, cunoscut din filmul “Trainspotting 2”, a murit împuşcat în cap

    Actorul, devenit celebru cu rolul din continuarea filmului “Trainspotting”, avea 42 de ani.Poliţia scoţiană a deschis o anchetă.Welsh a fost şi campion la box, categoria uşoară. De asemenea, în 2009, a apărut în serialul documentar “Danny Dyer’s Deadliest Men”.
     
    În momentul în care a fost distribuit în filmul “Trainspotting 2”, Welsh nu era actor şi avea probleme cu legea, fiind membru al unei grupări ultras.
     
    În ultimii ani, Welsh a jucat un rol pozitiv în comunitatea din care făcea parte, după ce şi-a deschis o sală de box, prin intermediul căreia ajuta tinerii să stea departe de problemele cu legea, şi a participat la mai multe proiecte caritabile.