BusinessMagazin

Tag: ABN Amro

  • Patru mari bănci europene au fost distruse. Adevărul din spatele celei mai mari lovituri din sistemul bancar

    Criza băncii italiene Monte dei Paschi îşi are rădăcinile într-o tranzacţie sortită eşecului care a implicat ABN-Amro, scrie Wall Street Journal. Criza cu care se confruntă cea mai veche bancă a lumii, banca italiană Banca Monte dei Paschi di Siena, are multe cauze, însă rădăcinile sale au legătură cu un prânz luat la un hotel din Geneva.

    Acolo, la hotelul Four Seasons Hotel des Bergues, trei dintre bancherii de top ai Europei s-au întâlnit pentru a pune la cale o ofertă ostilă de achiziţionare şi divizare a băncii olandeze ABN Amro în cadrul a ceea ce a devenit cea mai mare preluare a unei bănci, cu o valoare de 71 miliarde de euro (atunci 101 mld. dolari). 

    Patru mari bănci europene au fost distruse. Adevărul din spatele celei mai mari lovituri din sistemul bancar

  • RBS Romania promoveaza sase bancheri romani in structura de management

    Sase bancheri romani cu peste opt ani vechime fiecare
    au fost promovati in functii de conducere: Radu Ropota a fost
    devenit director pentru activitatea cu clientii persoane juridice,
    Adina Enescu – director pentru clientii institutii financiare si
    sectorul public, Liudmila Drozdea – director servicii de tranzactii
    bancare, Cosmin Bucur – director piete financiare si Raluca Ionescu
    – director juridic. Acestor numiri li se adauga cea a Marijanei
    Vasilescu ca director de comunicare si marketing.

    De asemenea, banca are de cateva luni un nou director de risc,
    in persoana olandezului Robert Karreman, precum si un nou director
    pentru activitatea cu clientii persoane fizice, americanul John
    Bell.

    RBS Bank Romania a facut cunoscuta si componenta noului Consiliu
    de Administratie: Johan Gabriels, Magdalena Manea, Robert Hadley si
    Robert Karreman ca membri executivi, precum si Roxana Moldovan,
    Adrian Manaicu, Phil McDuall, Jeroen Kremers si Gianni Piolini ca
    membri non-executivi. Vicepresedintii vor fi Robert Hadley si
    Magdalena Manea, care o inlocuieste pe Roxana Moldovan, un bancher
    veteran in cadrul sistemului (lucreaza din 1972, cand si-a inceput
    cariera la BRCE), care va continua sa colaboreze cu banca in
    calitate de membru non-executiv.

    RBS Bank Romania implineste in acet an 15 ani de prezenta in
    Romania (pana in 2008, cand a fost preluata de Royal Bank of
    Scotland, a functionat sub numele de ABN Amro Romania). Pana la
    sfarsitul anului, banca are in plan sa-si mute sediul central in
    complexul Lakeview din zona Barbu Vacarescu.

    Dupa primele trei luni din 2010, banca a avut un profit net de
    peste 10 milioane de euro, realizat cu 31 de sucursale in 15 orase,
    ceea ce inseamna mai putin de o treime din rezultatul anului
    trecut, in timp ce activele erau anul trecut de circa 1,97 miliarde
    de euro. Proprietarul, banca britanica Royal Bank of Scotland, a
    raportat luna trecuta primul profit trimestrial din ultimii trei
    ani, de cand a fost salvata de la faliment prin nationalizare.

  • Fost sef de banca, patron de cafenea

    In fiecare saptamana, Henk Mulder – fostul presedinte al ABN
    Amro Romania, aflat acum la conducerea unei banci din Indonezia,
    vorbeste la telefon sau pe e-mail cu Paul Dinescu, fostul sau
    vicepresedinte. Temele de discutie se invart de obicei in jurul a
    ce se mai intampla in Romania si in lume, in sistemul bancar sau
    pur si simplu in viata lor privata. Indiferent de noutatile
    saptamanii, de fiecare data cei doi discuta si despre subiectul lor
    preferat: cafeneaua.

    Grand Café Galleron a fost infiintata in 2004-2005 de Henk
    Mulder, Paul Dinescu si de sotiile lor, care au avut nevoie de o
    casa veche boiereasca si de 200.000 de euro pentru a porni
    cafeneaua. La vremea aceea colegi de board in banca preluata anul
    trecut de Royal Bank of Scotland, cei doi au ales sa investeasca
    intr-o cafenea nu atat pentru ca i-ar fi pasionat domeniul, cat
    pentru ca au gasit o casa frumoasa si bine pozitionata. De fapt, nu
    asa de bine pozitionata – dat fiind ca in 2005, cand s-a deschis
    cafeneaua, pe strada Episcopiei mai erau un restaurant (La Mama) si
    o cafenea (Turabo). “In 2005, Dorobanti era singurul vad de
    cafenele din Capitala, deci pot spune ca am deschis afacerea asta
    cu o doza de inconstienta”, spune acum Paul Dinescu.

    Cafeneaua a fost inaugurata pe finalul celui de-al doilea mandat
    pe care Henk Mulder il avea la ABN Amro Romania (Henk Mulder a
    condus ABN Amro Romania intre 2002 si 2005, primul mandat fiind
    intre 1995 si 1999). La putin timp dupa inaugurare, Mulder a plecat
    din Romania, iar in 2007 a decis sa si renunte la pachetul sau de
    50% din actiunile cafenelei. Actiunile le-a cumparat, bineinteles,
    Paul Dinescu, care i-a platit o suma echivalenta cu cat a investit
    Mulder in cafenea.

    Ramas singur cu cafeneaua si parasind si postul de la banca,
    Paul Dinescu a decis ca trebuie sa faca mai mult din brandul
    Galleron (numele cafenelei fiind de fapt numele unui fost locatar
    al casei, Albert Galleron, un arhitect celebru care a proiectat si
    cladirea Ateneului din Bucuresti). Cam in aceeasi perioada in care
    a cumparat jumatatea lui Mulder, Dinescu a deschis si un magazin de
    bijuterii: Bijoux de Galleron, un boutique axat pe bijuterii din
    argint.

    Cele doua afaceri, in care este actionar majoritar din 2007, ii
    ocupa acum tot timpul lui Paul Dinescu. Deocamdata, nu se mai
    gandeste sa se intoarca in sistemul bancar. “Nu cred ca este un
    moment fericit in care sa ma gandesc la intoarcerea in sistemul
    bancar.”
    Dinescu credea ca renuntarea la banca pentru o afacere proprie va
    fi ceva temporar, pana se va pune pe picioare cafeneaua, insa
    declinul economic a complicat lucrurile.
    De fapt, lucrurile s-au complicat din doua sensuri:

    “Nu cred ca este un moment bun, deoarece bancile o duc acum
    foarte prost, asa ca am amanat planul cu intoarcerea pentru mai
    tarziu; pe de alta parte, nu pot lasa cafeneaua in acest moment
    greu, plus ca acum poate ar fi momentul si pentru extindere”, spune
    Dinescu. La Grand Café Galleron, efectele crizei au inceput sa se
    simta din ultimul trimestru al lui 2008, in februarie – martie
    scaderea ajungand deja la 15% fata de aceeasi perioada a anului
    trecut. Iar pentru perioada verii, o perioada in general slaba
    pentru cafenelele din oras, Dinescu se asteapta la o scadere si mai
    mare.

  • Bancile maresc in lant dobanzile

    Noile reglementari ale BNR privind imprumuturile acordate de banci incep sa isi arate coltii. Primul pas facut este ca majoritatea bancilor au renuntat la dobanzile promotionale, printre ele numarandu-se Bancpost si ABN Amro (recent intrata sub tutela Royal Bank of Scotland).

     

    Click aici pentru mai multe detalii.
     

  • ABN Romania se transforma in RBS

    ABN Amro Romania va prelua, in decursul anului viitor, brandul britanicilor de la Royal Bank of Scotland (RBS), a declarat la sfarsitul saptamanii trecute la Praga Hanne Wolf, seful comunicarii ABN pentru Europa. Grupul olandez a fost preluat recent de un consortiu format din RBS, Fortis (Belgia) si Santander (Spania). RBS, unul dintre cele mai mari grupuri bancare din lume, nu este inca prezent pe piata romaneasca. Brandul ABN Amro va fi pastrat de belgienii de la Fortis, prezenti deja in Romania pe piata de leasing (prin Global Finance), pe cea de factoring (printr-un parteneriat cu Compania de Factoring) dar si pe cea bancara (oferind insa servicii bancare doar marilor companii).

  • Royal Bank of Scotland a inceput evaluarea operatiunilor de la Bucuresti ale ABN Amro

    In ultima perioada, delegatii britanice au inspectat filiala de la Bucuresti a ABN Amro in cadrul unui proces de evaluare a activitatilor derulate.

    Carolyn McAdam, sefa departamentului de comunicare al RBS, afirma ca urmeaza sa aiba loc un proces de consultare cu autoritatile de reglementare si cu angajatii filialelor ABN Amro de pe mai multe piete din Europa si Asia.

    "Tranzactia de preluare a grupului ABN Amro ne creeaza o serie de optiuni foarte atractive pentru cresterea operatiunilor noastre de retail pe noi piete din Europa si Asia", a declarat Carolyn McAdam.

    Dintre filialele ABN Amro din regiune, cea din Romania este cea mai dezvoltata, in conditiile in care in ultimii doi ani a abordat si zona consumer banking, in timp ce pe celelalte piete a fost pastrata concentrarea pe corporate.

     

    Mai multe detalii aici

  • Radu Craciun pleaca la Interamerican

    Radu Craciun (45 de ani) a parasit functia de economist-sef la ABN Amro, dupa 10 ani de activitate in cadrul bancii. Craciun, unul dintre cei mai respectati analisti de pe piata bancara romaneasca va prelua functia de director de investitii la fondul de pensii private Interamerican Pensii dupa recenta plecare a Emiliei Bunea – care detinea aceasta functie – la rivalii de la ING Fond de Pensii. Dupa prima luna a campaniei de vanzare pentru pensiile private, Intermerican a raportat aproape 70.000 de clienti, situaandu-se pe locul al cincilea intre cei 18 administratori autorizati.

  • Cel mai mare bancher din lume

    Fred the Shred“ („Fred Bucatica“) a si inceput sa-si ascuta ghearele, scria Forbes saptamana trecuta, referindu-se la planul lui Sir Fred Goodwin, directorul executiv al Royal Bank of Scotland, de a smulge pentru banca lui o halca de aproape 40% din activele ABN Amro, cea mai consistenta dintre cele trei parti in care va fi separata acum banca olandeza. Limbajul articolului, amintind de o vanatoare sangeroasa, nu e specific doar Forbes, fiind de regasit si la alte publicatii, indiferent daca acestea sunt sau nu incantate de perspectiva hacuirii ABN Amro. Insusi Rijkman Groenink, fostul CEO al ABN Amro, a folosit cuvinte tari atunci cand si-a anuntat demisia, spunand ca pleaca fiindca nu vrea sa fie „calaul“ bancii lui.

    Nu e de mirare ca in mediul bancar, unde rezerva in exprimare e regula, au aparut asemenea formulari. Ceea ce se intampla in aceste zile, odata cu oficializarea preluarii ABN Amro de catre consortiul format din Royal Bank of Scotland (RBS), Fortis si Banco Santander, care urmeaza sa-si imparta intre ele banca olandeza, e fara precedent in istoria sistemului bancar mondial, si nu numai prin amploarea tranzactiei, cea mai mare inregistrata pana acum (102 miliarde de dolari, adica aproape 72 de miliarde de euro), dublu fata de cele 58 de miliarde date in 2004 de JP Morgan Chase pentru Bank One. ABN Amro, a 13-a banca din lume, e o institutie fara de care e greu de gandit istoria Olandei. Infiintata in 1824 de regele William, cu denumirea de Societatea Comerciala Neerlandeza, actuala (inca) ABN a avut un rol important in redresarea industriei si a comertului olandez dupa anexarea tarii la Franta in timpul lui Napoleon, devenind banca statului si principalul administrator al marfurilor livrate de coloniile asiatice ñ ceai, cafea, cauciuc, zahar. Iar „Amro“ vine de la marea fuziune din 1964 intre Rotterdam Bank si Amsterdam Bank, care avea sa fie urmara de alianta cu ABN in 1991. In ultimii 20 de ani, banca olandeza a devenit globala, stabilindu-si capete de pod importante in America de Nord (prin divizia LaSalle), America de Sud (Banco Real din Brazilia) si cu perspective de a se extinde si in Asia (Prime Bank din Pakistan).

    Problema a fost insa, dupa cum se stie, ca banca a devenit vulnerabila la o eventuala preluare, din cauza rezultatelor sub asteptari pe 2006 – 4,8 miliarde de euro profit net numai de pe urma vanzarilor de active si 1,2 miliarde de euro provizioane pentru credite neperformante. Intr-un fel, modul cum ABN Amro a pledat anii trecuti pentru fuziuni bancare transfrontaliere si s-a luptat cu protectionismul italian pe parcursul campaniei de preluare a banca Antonveneta s-a razbunat, odata ce pretendentii sai au fost cu totii straini sau cu componenta straina – un grup britanic (Barclays), unul scotian (RBS) , unul olandezo-belgian (Fortis) si unul spaniol (Santander).

    N-ar fi fost insa rau din punctul de vedere al ABN daca Barclays ar fi avut castig de cauza, iar aceasta s-a vazut clar : ar fi fost un raport „win-win“, o fuziune rezonabila pentru ambele parti si binevenita intr-o perioada de mare incertitudine pentru pietele financiare. In schimb, preluarea ABN de catre consortiul RBS are cel putin un element ilogic, din moment ce initial RBS voise sa cumpere ABN tocmai pentru divizia LaSalle din SUA, prin intermediul careia sa se extinda pe piata americana. Ulterior, dupa ce ABN a vandut divizia LaSalle catre Bank of America, tocmai ca sa scape de pretendentii nedoriti, RBS si-a urmat insa intentiile, ba chiar a plusat la oferta financiara. Ceea ce i-a determinat pe actionari si conducerea bancii olandeze sa accepte oferta scotienilor, chit ca ea implica divizarea bancii, a fost doar suma mai mare oferita de RBS fata de Barclays. Iar aceasta suma a crescut, pe parcursul verii, exclusiv datorita fluctuatiilor pietei. Barclays, care propusese o preluare bazata numai pe schimb de actiuni, si-a vazut diminuata oferta de efectele crizei de pe piata americana a creditelor ipotecare, pentru ca actiunile bancii englezesti au fost si ele afectate de criza. In schimb, RBS, care propusese o solutie mixta, numerar plus schimb de actiuni, a fost avantajata de evolutia Barclays si nu i-a ramas decat sa speculeze situatia dupa cum a vrut.

    Cel ce va profita cel mai mult de aceasta vara norocoasa este „Fred Bucatica“, Sir Fred Goodwin, despre care publicatia Times a inceput deja sa se intrebe, mai in gluma, mai in serios, daca nu cumva el e cel mai mare bancher din lume. Sau daca nu cumva, dimpotriva, tocmai a terminat o tranzactie care o sa-l termine ea pe el. Extrem de discret, concis in discutii, suparator de tacut, scotianul incapatanat in varsta de 49 de ani s-a remarcat pana acum mai curand printr-o abordare de moda veche a afacerilor. A reintrodus pentru clienti „dialogul cu sucursala“, vazand ca in general clientii de banci s-au cam saturat sa vorbeasca la telefon doar cu computerele, a mentinut o disciplina de fier in banca, cu concedii putine pentru directori si un stil de lucru auster, singurul lux fiind birourile victoriene de la sediul RBS de langa Edinburgh.

    Nimeni nu stie pe ce si-ar cheltui Sir Fred pachetul salarial de 3,99 milioane de lire (aproape 6 milioane de euro), pentru ca nu e genul care sa-si afiseze bogatia in public; s-ar zice chiar mai curand ca bogatia lui adevarata sta in prestigiul afacerilor initiate de el. Fostul contabil care a ajuns bancher aproape din intamplare, in 1995, fiindca lucra la o firma de audit cu clienti din mediul bancar, a inceput tare: din primul an dupa ce a fost recrutat sa conduca RBS, in 2000, a dat lovitura cu achizitia NatWest, o banca de trei ori mai mare decat RBS, in urma unei oferte de peste 35 de miliarde de euro. Tranzactia a fost vazuta drept una dintre cele mai reusite miscari pe piata bancara, desi a atras dupa sine pierderea a 18.000 de slujbe. Acum, presa speculeaza deja asupra celor probabil 19.000 de slujbe care se vor pierde dupa cumpararea ABN Amro, si e si acesta unul dintre sensurile metaforelor cinegetice, cu gheare si satare, folosite in legatura cu soarta bancii olandeze. Pe de alta parte insa, analistii se intreaba daca nu cumva de data aceasta „Fred Bucatica“ a exagerat, in primul rand pentru ca a platit mult prea mult pentru niste active dintre care mult-dorita LaSalle nici nu mai facea parte. Sir Fred Goodwin a replicat ca „aceia care castiga platesc intr-adevar mai mult decat cei ce nu castiga“, adaugand ca raspunsul cel mai bun pentru sceptici vor fi cifrele.

    E greu de spus insa cand vor aparea acele cifre; integrarea NatWest in RBS a durat trei ani, si atunci n-a fost vorba de un astfel de proces, fara precedent, de divizare in trei a unei banci si impartire a ei la trei proprietari. Replica lui Goodwin, retorica, a fi fost ca a invatat din experienta NatWest ca trebuie sa-i implice mai mult pe „colegii nostri“ (cei de la ABN, in cazul de fata) in efortul de restructurare. In al doilea rand, investitorii si clientii vor fi greu de convins, mai ales in lumina crizei creditelor (din martie pana acum, actiunile RBS au cazut cu 20%, capitalizarea bancii fiind de circa 75 de miliarde de euro), ca pretul platit pentru ABN va fi fructificat prin economiile de costuri de 1,8 miliarde de euro asteptate de pe urma restructurarii.

    Gratie partii care-i revine din ABN, RBS va deveni numarul 1 in Europa pe serviciile bancare pentru corporatii si pentru institutii financiare si numarul 5 in Asia-Pacific, pastrandu-si pozitia a doua in topul bancilor europene in ansamblu, dupa HSBC. Dar exista temerea ca Goodwin, cu 23 de achizitii la activ din 2000 pana acum, nu e calauzit decat de lacomie si de niste ambitii imperialiste haotice, nu de un plan chibzuit de dezvoltare, care sa tina cont de riscurile asimilarii unei parti dintr-o ABN deja afectata de criza creditelor. Unii investitori au decis deja sa-si vanda participatiile la RBS, intrebandu-se „nu daca Goodwin a platit exagerat, ci daca a platit ingrozitor de exagerat“. Dar se vede ca riscul a devenit in ziua de azi o premisa obligatorie a faimei, si cu cat riscurile asumate sunt mai mari, cu atat creste statura bancherului dispus sa si le asume. Ne-am putea imagina oare vreun bancher dispus la riscuri mai nebunesti decat Sir Fred Goodwin? Deocamdata nu-si probabil asta ar trebui sa fie de ajuns ca sa-i credem pe cei de la Times cand il numesc cel mai mare bancher din lume. Cu conditia, evident, sa nu fim olandezi si sa nu-l pricepem pe Bernard Wientjes, seful organizatiei patronale olandeze VNO-NCW, care spunea, stupefiat ca tot ce a insemnat banca ABN Amro va disparea acum sub satarul scotienilor: „Sper un singur lucru, ca socul va fi atat de mare, incat nu se va mai repeta asa ceva niciodata“.