BusinessMagazin

Tag: A

  • General Motors revine după un an la publicitatea pe Facebook

     Anunţurile publicitare ale GM pe aplicaţiile mobile şi site-ul Facebook vor promova automobilul subcompact Chevrolet Sonic, a anunţat grupul american.

    Facebook a introdus noi instrumente şi servicii pentru atragerea utilizatorilor şi implicit a furnizorilor de publicitate.

    Decizia GM din luna mai a anului trecut de a renunţa la publicitatea pe Facebook a provocat temeri investitorilor că şi alte companii mari vor proceda la fel. Revenirea General Motors scoate în evidenţă eforturile directorului general al Facebook, Mark Zuckerberg, de a atrage companiile să se promoveze pe serviciile mobile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vin a la Valvis

    Daca in urma cu sase luni ne intrebam cat timp va mai trece pana cand Jean Valvis, creatorul brandului Dorna de lactate si ape minerale, va aduce pe piata si vinurile cu acelasi nume, se pare ca a venit momentul: antreprenorul va scoate pe piata trei marci noi-noute de vin pana la sfarsitul anului. Surpriza vine insa din partea numelui, care arata ca investitorul si-a extins atentia de la brandul de produs si asupra celui personal. Valvis Holding este numele grupului care reuneste investitiile businessman-ului in industria vinului, in imobiliare si in productia de cereale (Dorna Agri, Carpathyan Systems, Vitipomicola Simburesti, Narcisa Prod sau ICPPAM Balotesti).
    In plus, una dintre marcile de vin care vor fi produse pe Domeniile Simburesti din judetul Olt se va numi Chateau Valvis, la fel ca si conacul pe care Valvis, inginer arhitect de profesie, l-a proiectat deja. Conform planurilor din biroul sau, locatia va cuprinde crame, sali de degustare, o capacitate de cazare cu 10 camere si 4 apartamente si are ca termen limita anul 2010.
    Pana acum, Valvis a investit in business-ul cu vin peste 8 milioane de euro, dar spune ca nu are o limita de investitii. La urma urmei, este unul dintre cei mai lichizi antreprenori din tara, dupa ce a facut, in sase ani, doua exit-uri de peste 120 de milioane de euro: cedarea producatorului de lapte LaDorna catre Lactalis in aprilie 2008, precedata, in 2002, de vanzarea apelor minerale Dorna catre Coca-Cola. De acum inainte nu mai are nevoie sa vanda si se va concentra pe dezvoltarea Valvis Holding, pe care l-a gandit ca o afacere de familie: “I-am adus anul trecut pe cei doi copii ai mei (in varsta de zece ani, respectiv opt ani si jumatate) la cules de struguri si de mere la Simburesti, pentru ca am vrut sa le transmit ca imi doresc sa ramana in familie ceea ce am construit aici”, declara Valvis.

  • A treia incercare pentru City mall

    Dupa ce valoarea de piata a centrului comercial City Mall Bucuresti a scazut cu 24% fata de anul trecut, australienii de la APN/UKA, compania ce detine mall-ul, au anuntat ca vor transforma 3.000 de metri patrati din zona de divertisment in birouri. Reconversia se va desfasura sub ochii noului director general, Mihai Agaficioaia, care il inlocuieste pe Lucian Cretu. Inainte de numirea din septembrie in fruntea City Mall, Agaficioaia a condus producatorul de materiale din teflon (PTFE) Maceplast Romania, cu o cifra de afaceri de 7,3 milioane de euro in 2007. Sarcina sa, aceea de a revigora situatia actuala a mall-ului din sudul Bucurestiului, urmareste diferentierea prin pozitionarea pe segmentul de mijloc al centrelor comerciale.  

  • A prins aripi

    Pana acum. Pentru ca planurile noului proprietar includ intrarea, din 2009, pe piata zborurilor regulate. Compania are ca activitate principala inchirierea aeronavelor, intai in wet-lease (inchirierea aeronavelor cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele companiei care preia aeronava) catre companii straine de aviatie, iar din 2007 in regim charter, operand pentru prima oara sub brand propriu atat din Romania, cat si din strainatate. Tranzactia reprezinta o premiera pentru piata autohtona, fiind prima vanzare a unei companii aeriene (cu exceptia start-up-urilor din jurul anilor 2000).
    In urma tranzactiei, Tender Group intra in posesia unui business care a fost profitabil inca din primul an de functionare, 2002, si care a inregistrat o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro in 2007. In plus, pentru 2008, firma a anuntat incasari de peste 35 de milioane de euro. Compania are o flota formata din opt aeronave, sase McDonnell Douglas M-82, un McDonnell Douglas M-83 si un Fairchild Dornier 328-300 Jet cu finisaje de lux. Recenta achizitie ii va permite cu siguranta lui Ovidiu Tender sa foloseasca acest avion de lux pentru zboruri private, asa cum folosesc si Dinu Patriciu sau Ion Tiriac avioanele de mici dimensiuni din flota companiilor proprii – Eurojet, respectiv Tiriac Air – pentru zboruri particulare.

  • Heineken a luat spuma

    Paharul pe care l-au ciocnit in momentul incheierii negocierilor este unul de maxima importanta pentru piata berii din Romania: in urma tranzactiei estimate la 150 de milioane de euro, furnizorul Heineken si-a asigurat o cota de 31% pe piata locala, fata de 25,8%, cat detinea inainte, iar capacitatea de productie va creste la 6 milioane de hectolitri anual fata de 1,6 milioane hectolitri in prezent. Producatorul roman de bere a reprezentat o miza destul de atragatoare pentru investitori, cu o cota de 6% din piata, un volum de 1,2 milioane de hectolitri vanduti in 2007 si trei branduri bine pozitionate pe piata locala – Neumarkt, Dracula si Sovata. Pe langa fabrica de bere din portofoliul Bere Mures, Heineken a cumparat si productia de ape minerale Cezara si Cheile Cibului, dar si complexul turistic Germisara din statiunea Geoagiu-Bai, judetul Hunedoara. Pentru Heineken, Bere Mures este asul din maneca in lupta pentru primul loc pe piata romaneasca de bere, unde principalul adversar era SABMiller, producatorul berii Ursus. La sfarsitul anului 2007, diferentele dintre cotele de piata ale principalilor trei jucatori, Heineken (25,8%), Ursus (24,9%) si InBev (23,2%), erau mai mici de doua procente. Vanzarea catre Heineken vine dupa mai bine de trei ani in care proprietarii i-au cautat un petitor bun firmei romanesti, iar asta in conditiile in care Virgil Mailat, ce detine 25% din actiuni, a declarat ca nu vedea o alta oportunitate sau inovatie pe care sa o aduca la Bere Mures. Compania este cea care, in 1998, a introdus pentru prima oara pe piata berea la PET, ce reprezinta astazi 45% din totalul pietei. In 2007, marimea pietei de bere din Romania a fost de aproximativ 19 milioane de hectolitri, cu un consum pe cap de locuitor de 89 de litri. In 2008, se estimeaza ca piata de bere va continua sa creasca. Cu trei ani in urma, Bere Mures a fost tinta preluarii de catre InBev, iar in noiembrie 2007 Ursus si Heineken s-au oferit simultan sa cumpere. Voturile au inclinat mai mult catre Heineken atat datorita pretului oferit, cat si disponibilitatii de a achizitiona toate cele trei active ale companiei – fabrica de bere, fabrica de apa si complexul turistic. La ora actuala, Heineken, al patrulea producator mondial de bere ca volum, detine patru fabrici de bere in Romania: la Constanta, Craiova, Hateg si Miercurea Ciuc. Portofoliul de marci este alcatuit din Heineken, Ciuc, Golden Brau, Bucegi, Gosser si un numar limitat de marci regionale. Preluarea Bere Mures, intermediata din partea Heineken de catre casa de avocatura Schoenherr & Asociatii, este cea mai impor?tanta tranzactie de pe piata berii din 2000 incoace, care a dus la detasarea clara a Heineken Romania fata
    de ceilalti concurenti din top trei.

  • A fi sau a nu fi manager…

    …aceasta este insa intrebarea! Una care rasare obligatoriu in mintea oricarui om de afaceri priceput caruia ii mai curge si ceva sange de antreprenor prin vine. Construiesti pentru tine sau administrezi pentru altul? Denisa Mateescu, general manager al Mastercard pentru Europa de Sud-Est, recunoaste ca si-a pus si ea de nenumarate ori problema, insa de fiecare data a ales fotoliul de manager, fiindca si-a asumat o lectie nepretuita.
    “Nu exista practic libertate in antreprenoriat”, crede Mateescu, care la 38 de ani, a mai bifat pe langa cei 6 ani in fruntea Mastercard si o cariera de 8 ani in publicitate la companii precum Saatchi and Saatchi si D’Arcy. “Faptul ca nu exista deasupra ta un sef care sa-ti spuna ca gresesti se transforma de cele mai multe ori exact in opusul libertatii. Raspunderea este enorma, iar presiunea este incontestabil mai mare”, sustine ea.
    Insa cat de confortabil este ca sefii tai sa fie JPMorgan Chase, Citigroup si Bank of America – principalii actionari ai Mastercard – la un loc, iar programul tau normal de lucru sa te poarte in fiecare saptamana prin una dintre cele 11 tari pe care le coordonezi, Mateescu avea sa afle doar dupa ce a renuntat la cariera sa in publicitate pentru a deschide de una singura biroul Mastercard in Romania – amenajat in propria sa casa.

    Cu cariera in valiza
    Intre un fotoliu managerial dintr-un birou pe colt, cu priveliste, si un scaun mai putin confortabil, de avion, Denisa l-a ales intotdeauna pe cel din urma. Asta deoarece pentru ea experienta manageriala este valoroasa in principal din perspectiva mobilitatii si a drumurilor pe care le deschide. Iar managerul Mastercard nu a fost niciodata omul care sa se sperie de un drum, nici macar de perspectiva a cator 3 zile din saptamana petrecute in afara tarii, asa ca si-a asumat cu entuziasm debordant provocarea de a coordona acest business in Romania si inca alte 11 tari. “Nu pot sa stau locului”, recunoaste ea singura, “si de aceea sunt mereu in asteptarea unei noi plecari. Imi place extraordinar de mult sa calatoresc si de aceea, pe langa deplasarile impuse de serviciu, imi planific in permanenta cate o calatorie si pentru mine.” Din cauza fisei postului, Mateescu a ajuns sa compare asteptarea in aeroport cu traficul din drumul spre serviciu si a devenit genul de manager care rezolva orice problema din mers si nu are nevoie de mai mult decat o priza pentru laptop pentru a face business. Insa, in afara de timpul pe care i-l rapeste familiei sale, Denisa nu regreta nimic, fiindca recunoaste ca a visat la o asemenea cariera de cand se stie. “Nu mi-am inchipuit niciodata ca am sa devin astronaut sau mai stiu eu ce minune, cred ca am avut visuri domestice, sau macar terestre. Insa am fost intotdeauna fascinata de cunoasterea diferitelor culturi si inca din vremea liceului mi-am dorit sa pot lucra intr-un mediu international, in care sa iau contact in mod direct cu diversitatea culturala. “Setea Denisei pentru calatorii isi are originea din vremea liceului si a studentiei, atunci cand din cauza regimului, singurul sau contact cu lumea exterioara se rezuma la munca sa de ghid ONT pe partea de turism extern, cand organiza tururi de tara pentru turistii straini veniti in Romania. “Imi amintesc ca de acea stare de claustrofobie, cauzata de faptul ca nu puteai sa pleci din tara cand si unde voiai. Insa norocul meu a fost ca eram inca studenta, si ca studenti cautam sa ne distram pe seama lucrurilor care ne erau impuse. Imi aduc aminte ca jucam bridge pe tapsanul de porumb atunci cand eram trimisi sa facem munca voluntara.”

    Pe bancile advertisingului
    Daca Facultatea de Automatica si Calculatoare pe care a absolvit-o in 1991 nu a pregatit-o in niciun fel pentru lumea afacerilor, cei 8 ani de zile pe care i-a petrecut in lumea publicitatii au indeplinit cu succes acest rol. Initial a atras-o la acest mediu noutatea si sansa de a experimenta pe viu un stil de munca diferit, insa astazi isi da seama ca pentru ea cariera in publicitate a insemnat incalzirea de care avea nevoie pentru a-si putea asuma o functie de management. “Cand am inceput la Saatchi and Saatchi in 1994, publicitatea era un domeniu complet nou pentru Romania si nu stiu daca eram cu totul 20 de angajati pe atunci”, isi aminteste ea. “In 2001, cand am iesit din publicitate, agentiile aveau deja in jur de 200 de oameni. Asta a insemnat un volum foarte mare de munca, insa acest lucru a fost departe de a ma speria. Mi-a placut intotdeauna sa pot construi in domenii cu totul noi, deoarece asta imi aduce o satisfactie aparte pe care nu ajungi sa o cunosti atunci cand te trezesti parasutat in mijlocul unei structuri deja aranjate, in care detaliile sunt deja bine puse la punct, si nu poti scapa de sentimentul ca esti doar o rotita intr-un mecanism.
    “La Saatchi and Saatchi, Mateeescu s-a ocupat de partea de strategie a unor mari companii multinationale, precum Master Foods, Procter & Gamble, Lucky Goldstar sau Warner Lambert, pentru ca, intre 1998 si 2001, sa ocupe pozitia de Media Director la agentia D’Arcy. Insa in loc sa se indragosteasca de advertising ca o intreaga generatie din acea vreme, aceasta experienta i-a confirmat atractia pe care o resimtea pentru multinationale. “Modul de lucru imi placea foarte mult, expunerea de care beneficiau managerii din aceste companii, usurinta de a schimba o tara cu alta in timp ce-si pastrau practic compania si functia. Asta m-a determinat sa-mi doresc si mai mult sa ajung sa lucrez intr-o companie multinationala sanatoasa.” “Pana la un anumit punct mi-a placut foarte mult in publicitate, in special fiindca aici am capatat abilitatea de a fi extrem de flexibila si de a intelege contra cronometru orice tip de business si orice fel de situatie cu care se confruntau clientii nostri, fie ca erau din domeniul bancar, fie producatori de masini sau de detergenti. Asta deoarece am crezut intotdeauna ca nu poti sfatui un client daca nu-i intelegi mai intai business-ul si atunci m-am pus pe invatat.” Decizia de a pleca pe un post cu un nivel de expunere mai mic decat cel pe care il ocupa, cum era in 2001 cel pe care i-l propuneau cei de la Mastercard, a venit firesc in momentul in care a simtit ca in advertising absorbise deja tot ce era de absorbit. “Una peste alta, mi-a placut fiecare an petrecut acolo, insa nu ma vedeam imbatranind in publicitate, pentru simplul motiv ca mediul din aceasta industrie nu mi se potrivea in proportie de 100%. Am realizat ca eu sunt ceva mai asezata decat profilul omului din advertising si ca viata de familie nu se asorteaza perfect cu o cariera in publicitate.”

    Doamna Mastercard
    La vremea in care Denisa iesise la shopping dupa un nou job, Mastercard isi lansase deja operatiunile in Romania, primele licente fiind acordate bancilor incepand cu 1997. In 2001, insa, businessul Mastercard in Romania crescuse susficient de mult pentru ca lipsa unui birou regional sa fie resimtita. Asa ca, in urma mai multor interviuri sustinute atat in tara, dar si in afara ei, Denisa a fost selectata pentru a ocupa pozitia de Operations Manager al Mastercard in Romania si de a pune bazele unui asemenea birou in tara. Birou care, timp de cinci ani de zile, a fost cel amenajat in casa Denisei. Asta deoarece inceputurile Denisei Mateescu in Mastercard pot fi rezumate in trei cuvinte: one-woman show. Timp de 5 ani de zile Denisa a fost singurul angajat al Mastercard Romania, fiind responsabila pentru toate operatiunile si relatiile multinationalei cu bancile autohtone. Cu toate acestea, ea spune ca nu s-a simtit pusa in situatia de om-orchestra.
    “Chiar daca lucram singura intr-o camera, la un calculator, n-am apucat sa o constientizez vreodata, pentru ca daca e ceva ce nu o sa simti vreodata intr-o multinationala, acel lucru este izolarea.” Insa recunoaste ca atributiile pe care si le-a asumat in acei ani de inceput au fost la limita suportabilului. “Pot doar sa spun ca ritmul in Mastercard mi se parea chiar mai dinamic decat cel din publicitate. In special primii ani au fost foarte agitati, desi compania avea deja o prezenta solida pe piata romaneasca iar brandul era bine primit. Eu in schimb am fost foarte agitata, ceea ce era si normal lucrand singura cu atatea banci. In plus, avand un puternic background pe marketing, am inceput destul de repede sa-mi extind activitatea si inspre marketingul regional al Mastercard.” Astfel, in scurt timp, Denisa s-a trezit in situatia de a coordona campaniile de marketing pe toata zona Europei de Sud, din care faceau parte Grecia, Slovenia, Bulgaria. “Eram pe drum tot timpul”, isi aminteste ea. “Biroul meu era avionul si sala de asteptare din aeroport.” Confirmarea eforturilor sale a venit in noiembrie 2005, odata cu deschiderea oficiala a biroului de la Bucuresti a MasterCard si cu promovarea sa in functia de General Manager Southeastern Countries. Insa acum ca Mastercard Romania a ajuns sa numere 5 angajati, Mateescu trebuie sa recunoasca ca unul dintre cele mai mari motive de bucurie ale sale este acela ca acum mai are cu cine sa imparta din calatoriile de serviciu pe care si le-a dorit atat de mult.

    Cum asortezi taiorul cu bicicleta
    La capitolul regrete, Mateescu nu ar avea foarte multe de inregistrat. Poate doar faptul ca timpul investit in cariera pana acum nu i-a permis sa faca acelasi lucru si cu banii castigati. “Investitiile pretind timp”, spune ea. “Daca te uiti in urma si constati ca daca ai fi facut un imprumut la banca acum 4 ani si ai fi cumparat, pana acum rambursai imprumutul si iti mai ramaneau bani de vreo trei ori pe langa. Din pacate nu ai suficient timp sa te concentrezi pe investitii atunci cand esti atat de implicat in cariera, si desi stiu acum ca investitiile imobiliare ar fi fost o idee nemaipomenita, trebuie sa recunosc ca atunci cand lucrezi de la 8 dimineata la 8 seara, chiar nu ai cand sa mai mergi sa vezi case, terenuri, azi sa cumperi, maine sa vinzi.”
    Iar cand vine vorba de reusite, in capul listei nu este nici ultimul rezultat financiar al Mastercard, nici functia pe care o ocupa, ci viata personala echilibrata pe care a reusit sa si-o construiasca in paralel cu cariera si faptul ca dupa o zi plina la birou sau dupa o calatorie de afaceri mai are timp si sa se uite seara peste temele la matematica ale celor doi copii ai sai. Secretul echilibrului sau este viata activa si dinamica pe care o traieste. “Incerc sa plec din Bucuresti sau din tara cam in fiecare weekend si prefer in mod clar sa-mi petrec timpul in aer liber, ori la munte cu bicicletele, ori la mare, cand anotimpul e favorabil. Nu o sa ma vedeti in mall, petrecandu-mi intreaga zi la cumparaturi, fiindca ma oboseste aglomeratia si zgomotul. Insa daca as putea sa-mi petrec tot anul la schi, asta as face. Nu sunt dependenta de masina, imi place sa o las acasa de cate ori pot. Daca n-as fi in costum, as veni si la birou cu bicicleta.”

  • Blogul (care) a schimbat lumea

    Multimea de oameni care au blog doar pentru a posta poze cu pisica m-a facut sa cred ca nu orice blog e fenomenal. Blogurile, adunate la un loc, sunt insa, un adevarat fenomen. Companiile isi ademenesc angajatii prin intermediul lor, artistii isi lanseaza creatiile direct in blogosfera, oamenii de afaceri isi testeaza ideile. O vorba veche, precum “cine nu are un batrani sa-si cumpere”, s-a transformat, in acest caz, in “cine nu are blog sa-si faca”. So… it’s time for blogging.

    De unde acest incredibil lipici la public? Simplu: blogul lasa utilizatorul cu pareri sa aiba impresia ca si le poate exprima liber, unde si cand il taie capul, si, mai ales, la adapostul unui confortabil cvasi-anonimat. Este asta mult sau putin lucru? Greu de spus. Stim, insa, ca libertatea de exprimare pe blog, desi pare absoluta, are anumite limite: unele tin de individ, altele de tipul blogului (personal sau corporate) si peste toate se impun reguli de etica transferate din societatea reala.
    “Cred ca blogosfera are un sistem imunitar propriu. Daca nu este interesant sau nu aduna suficienti adepti, blogul se stinge singur. Totusi nu ar trebui sa treaca niste bariere clasice impuse de societate: rasism, violenta sau activitati ilegale”, explica Cristian Dorobantescu, fondator si manager partner al Energybite, care are propriul lui blog.
    Dusan Urban, country manager al Etarget Romania priveste blogul ca pe o conversatie – iar ca in orice conversatie crede ca trebuie sa existe niste reguli de baza ale eticii, care sa o guverneze. “De acest lucru ar trebui sa tina cont orice blogger, chiar daca frumusetea rezida si din libertatea de opinie pe care i-o confera posesorului.”

    Bucataria blogului
    In 2006 existau in Romania intre 12.000 si 14.000 de bloguri, potrivit studiului RoBloggers, iar pentru 2007 se estimeaza o dublare a numarului acestora. Chiar daca multe dintre ele “mor” dupa ceva timp, datorita scaderii interesului blogger-ului fata de jurnalul sau online, saptamanal sunt inscrise pe Trafic.ro 36 de bloguri noi. Ceea ce inseamna implicit ca tot mai multi oameni, provenind din toate mediile, devin adeptii acestui mod de comunicare sau ca pur si simplu isi doresc un loc al lor in blogosfera, fiindca “e trendy”.
    In acelasi timp, companiile au inteles ca blogul poate fi un mijloc de promovare mult mai apropiat de oameni, iar managerii incep sa-si faca sau sa se gandeasca serios la posibilitatea de a-si face un blog, fiind convinsi ca eventuala comunitate care s-ar forma in jurul blogului lor ar insemna un “added value” la afacerea pe care o conduc. “Blogurile corporate arata cititorilor fata din spatele proceselor. Sunt o metoda de a ajunge mai aproape de parteneri sau de clienti, de a arata partea umana din spatele business-ului”, spune managerul Etarget.
    Motivele pentru care un manager si-ar face blog sunt diverse, dar toate se duc in aceeasi directie – o expunere mai mare a afacerii pe care o conduc. Chiar daca ar tine un jurnal online corporate sau personal, managerii recunosc ca nu ar putea sau nu ar dori sa delimiteze managerul de persoana sau invers, pentru ca subiectele de business isi pot gasi locul intr-un blog personal sau invers, comentariile personale se pot gasi pe un blog corporate. “Daca as avea un blog as scrie despre viata pe care am trait-o lucrand in cele mai mari restaurante din lume. Nu as omite sa povestesc despre restaurantul meu din Romania, despre partenerul meu, David Dent, un bucatar celebru, sau despre istoria imobilului in care imi desfasor acum activitatea. Am multe de scris, dar inca nu am suficient timp sa-i acord”, spune Remus Bogdan, proprietarul restaurantului Alfresco.

    Cat de mult e prea mult?
    Daca pe un blog personal libertatea de exprimare este mult mai evidenta, pe un blog corporate regulile sunt un pic mai stricte. “Blogul corporate ar trebui sa aiba de la inceput un blogging policy. Este o dovada de respect fata de cititor. Spre exemplu, blogul General Motors FastLane se ghideaza dupa o lege extrem de eficienta – la orice critica trebuie raspuns constructiv, aratand respect fata de parerile celorlalti. Nu trebuie omis faptul ca blogul ofera firmei o identitate, iar imaginea autorului in opinia publica se poate rasfrange asupra companiei”, explica Dusan. Fondatorul EnergyBite considera ca si blogurile personale ale oamenilor pot afecta perceptia asupra corporatiilor in care lucreaza.
    Elocvent este cazul companiei Microsoft, a carei imagine a avut de suferit de pe urma unor bloguri personale ale unor angajati. “Probleme pot aparea in general in momentul in care modificarea perceptiei este contrara imaginii pe care compania respectiva vrea sa o impuna. Dar in general se ajunge la un echilibru – cred ca orice angajat are constiinta granitelor pe care nu trebuie sa le treaca”, considera Dorobantescu.

    Beautiful blog
    O lege a atractiei exista si in cazul blogurilor. Unele se bucura de o popularitate incredibila, in timp ce altele trec neobservate in lumea bloggerilor. Care este secretul succesului unui blog? Ce anume trebuie sa aiba pentru a atrage cititori si pentru a-i fideliza? O parere unanima ar fi subiecte interesante, in functie de domeniul de interes al celui care citeste bloguri, si sa fie usor de gasit pe internet.
    “In general cele slabe sunt ascunse natural, pentru ca nu le gasesti. Daca are un articol care sa ma intereseze si sa fie bine scris, poate fi rosu, mic si urat. Daca are mai multe articole care sa ma intereseze, in cele mai multe cazuri il bookmarkez si revin la el sa vad ce se mai intampla. In general trebuie sa-mi provoace sentimente puternice, bune sau rele. Si autorul sa aiba carisma. Nu imi plac blogurile impersonale”, spune Dorobantescu.
    Blogurile unor persoane cunoscute sau pe care le admira sunt cele care ii atrag interesul lui Bogdan. Legea atractiei mai tine, in cazul proprietarului Alfresco, si de domeniile de care este interesat in mod frecvent – sport, politica si restaurante. “La lansarea blogului cred ca este indicat sa fie publicate c?t mai multe articole. Urmarind blogosfera, nu consider ca este eficient sa strigi tare ‘hello, sunt si eu aici’. Este mult mai eficient ca de la bun inceput sa oferi suficient continut editorial si destule motive vizitatorilor sa revina mereu la blogul tau”, este de parere Urban.

    Blog Remus Bogdan

    Mesajul blogului: Acesta este blogul in care se revede fiecare invingator! sau Orice constructie din viata mea imi apartine, de la cariera la familie si la business, de aceea ma incapatanez sa fie totul perfect.
    Profil: Remus Bogdan, 32 de ani,
    Proprietar al restaurantului Alfresco
    Topics: As scrie despre pasiunile mele, despre cum am reusit sa-mi fac un business in Romania, despre cum este sa lucrezi in restaurante de prima clasa.
    Nu as scrie niciodata despre: lucruri despre alte persoane, chestiuni foarte personale, secrete de business si idei de afaceri

    Ne recomanda:

    http://www.blogsport.ro/ioanitoaia/

    http://www.tolo.ro/

    http://www.blogsport.ro/geambasu

    Blog Cristian Dorobantescu

    Mesajul blogului: As incerca sa descriu despre ce este blogul, iar in ceea ce ma priveste as spune lucrurile care sunt esentiale pentru a explica postura din care sunt scrise articolele. De exemplu, parerile mele ar putea sa fie diferite de cele ale unui blogger din America si atunci poate este important sa anunt ca sunt din Romania.
    Profil: Cristian Dorobantescu,
    Fondator si manager partner al EnergyByte
    Topics: Daca as face un blog personal, atunci as scrie cu siguranta despre motociclism – sunt un mare fan Honda. In plus, perioadele in care sunt cazut cu motorul si accidentat imi dau timp sa scriu pe blog :). In general scrii ori despre ceva la care te pricepi foarte bine ca sa-ti demonstrezi expertiza in domeniu, fie despre ceva de care esti foarte entuziasmat.
    Nu as scrie niciodata despre: articole rasiste sau defaimatoare. Desi am propriile opinii despre oameni, firme si lucruri, sunt foarte iritat de unii bloggeri care folosesc blogul ca o unealta de defaimare a competitiei.

    Ne recomanda:

    http://www.shoemoney.com/shoe-money-biography

    http://sethgodin.typepad.com

    http://www.problogger.net

    http://www.business-opportunities.biz

    Blog Dusan Urban

    Mesajul blogului: Change before you have to! – Jack Welch
    Profil: Dusan Urban
    Country general manager al Etarget Romania
    Topics: As scrie despre comunicarea online si poate o privire “venita de afara” asupra Romaniei de la cineva care traieste atat in Romania, cat si in Slovacia.
    Nu as scrie niciodata despre: despre lucruri care ar depasi limitele moralitatii.

    Ne recomanda:

    http://manafu.blogspot.com/

    http://www.vivi.ro/blog

    http://www.raduionescu.ro

    http://www.orlando.ro

    http://www.seomoz.org/blog

    http://www.shimonsandler.com

    Blog/Not blog?

    Remus Bogdan
    Blog: restaurantul sau ar avea o expunere mai mare;
    prin intermediul unui blog ar putea sa comunice rapid;
    ar fi o modalitate de a comunica totul despre omul Remus Bogdan.
    Not blog: lipsa timpului.

    Cristian Dorobantescu
    Blog: self branding; as avea ceva de spus lumii;
    daca ar ajuta compania la care lucrez.
    Not blog: lipsa timpului; lipsa unei abilitati oarecare de comunicare; daca nu m-as pricepe deloc la internet.

    Dusan Urban
    Blog: daca am ce comunica; pot sa comunic; am timpul necesar sa comunic.
    Not blog: nu am timp sa creez continut; nu sunt sigur ce vreau sa comunic.

  • Give me a break (brake)

    Downshifting-ul este un concept care defineste retragerea individului catre o viata mai simpla, un fel de incetinire a ritmului activitatilor zilnice. I se poate spune si pauza sau, mai plastic, frana de motor. Ma pot inscrie undeva pentru un downshifting de vreo doua saptamani?
    Trecem printr-un golf cu nume grecesc: 35o N, 25o 38′ E. Nicio adiere de vant si niciun tipat de pescarus nu mai tulbura vasul, care pluteste lenes pe apa stravezie. Deodata, un glas sparge tacerea si zeci de capete bronzate se ingramadesc spre parapet: “Dolphins! Dolphins!”. Intr-adevar, patru delfini inoata la cateva sute de metri distanta si inainteaza cu repeziciune, paralel cu barca noastra. Din cand in cand, pasagerii fluiera si aplauda, iar delfinii raspund cu cate o dorsala lucitoare care se ridica in soare, spre deliciul celor de pe vas.
    Asa imi amintesc de primul contact cu un iaht, si asta se intampla cu ceva ani in urma, in apele Mediteranei. Nu am avut nici rau de mare, nici vreo urma de alta senzatie neplacuta, ci dimpotriva, o curiozitate acuta sa inteleg cum croieste capitanul drum prin intinderea albastra si cum o fi sa stai agatat de catarg si sa tragi cu atata forta de parame. Tot in aceeasi perioada am traversat si Bosforul si m-am minunat de cum se pot inghesui puzderie de vaporase, unele cu panze, altele fara, intr-un soi de “lighean” cochet numit stramtoare, care pune la grea incercare puterile matelotilor. Dupa voiajul de atunci m-am intors pe uscat cu multe intrebari ramase fara raspuns si cu o dorinta nestavilita de a ma intoarce pe apa.
    Nu stiu prin ce intamplare am ajuns, la numarul 13 al revistei TARGET, sa editez un coverstory profund marin, intesat cu istorioare marinaresti, ai carui protagonisti sunt oameni de afaceri cu multe milioane de gestionat zilnic, dar temerari cand se afla la carma propriilor vase. Am vorbit cu Radu Tudorache, seful distribuitorului de medicamente Montero, care tocmai a platit 35.000 de euro pentru un velier cu care se avanta pe mare, dar si cu Bogdan Andriescu, managerul Eos Risq, care e pe punctul de a-si cumpara si el o ambarcatiune pentru a-si exersa veleitatile de navigator, sau cu Razvan Jianu, proprietarul gelateriei Il Gelato Italiano, care deja planuieste un voiaj pe mare in Turcia. Ce au in comun acesti oameni? Ei sunt liderii de business din Romania care au ridicat hobby-uri precum iahtingul la rangul de pasiune in care sunt dispusi sa investeasca in ea sume cu multe zerouri.
    Un altfel de pasiune, dar o la fel de mare dedicare am intalnit-o si la Radu Lucianu, managerul Eurisko, pentru care adrenalina meseriei de broker imobiliar a devenit insuficienta. Asa a inceput Lucianu sa se viseze aviator si sa mearga si la cursuri de zbor pentru a-si urma visul. Dar povestea intreaga este relatata in paginile din sectiunea Leaders a revistei. Tot acolo, un seic arata ce inseamna sa investesti o avere in cai, si sa cumperi un avion privat pentru transportul celor mai pretioase exemplare cabaline din herghelie.
    Tot un pasionat este si Nelson Rockefeller, a carui biografie este disponibila pe DVD, impreuna cu acest numar al TARGET. Politicianul, personaj emblematic al Americii anilor ’70, se dezvaluie ca omul care a continuat cu obstinatie traditia familiei de a construi si a schimba la fata New Yorkul, a construit muzee, a condus statul din pozitia de vicepresedinte si a facut opere caritabile.
    Finalmente, fiind vorba de numarul de vara, am indraznit sa intrebam managerii, mai pe sleau, la ce folosesc messengerul si cam cate ore pe zi il folosesc pentru comunicare. Surpriza! Dezbaterea s-a dovedit mai aprinsa decat am crezut, pentru ca, se pare, un messenger poate fi la fel de bine instrumentul de distractie nr. 1 din birou, dar si cea mai scurta cale a unui raport de vanzari intre doua departamente. Si, se pare… lista de opinii va ramane deschisa.
    In schimb, iata ca ma vad aproape de sfarsit si tot nu am reusit sa ma hotarasc cat anume vreau sa incetinesc, daca ma voi duce la pescuit sau doar sa citesc o carte intr-un hamac. Voi in ce viteza lucrati vara aceasta?

  • Doamna de fier a eBay

    ebay este primul site international de licitatii online in care zilnic isi dau intalnire comercianti si cumparatori din intreaga lume. Tranzactiile efectuate zilnic pe eBay depasesc ca volum tranzactiile incheiate pe piata de actiuni Nasdaq. Astfel, eBay a devenit una dintre companiile cu cea mai mare expansiune din istoria capitalismului. Insa mana de fier care a transformat eBay intr-o mega corporatie este CEO-ul Meg Whitman, care ocupa a 3-a pozitie in topul celor mai puternice femei de afaceri din lume, realizat de Fortune.

    Afacerea eBay a inceput ca un site de licitatii pentru obiecte de colectie si a ajuns acum sa vanda masini, haine si produse IT in valoare de 40 de miliarde de dolari. Cifra de afaceri a eBay a “explodat” sub conducerea lui Whitman, de la 5,7 milioane de dolari la peste 4 miliarde de dolari, in mai putin de un deceniu. Compania si-a redefinit, de asemenea, principiile si modul de organizare pentru a deveni o mega corporatie in care entuziasmul si inteligenta colectiva a clientilor dicteaza activitatea celor peste 13.000 de angajati ai eBay.

    6 posturi pentru Whitman

    Whitman nu a avut insa dintotdeauna autoritatea pe care o are acum si a trebuit sa lucreze din greu pentru a castiga respectul colegilor sai. Pana sa ajunga sa preia conducerea eBay, in 1998, Meg Whitman s-a mutat de la P&G, la Bain, apoi la Disney si a mai schimbat alte trei joburi pana sa ajunga CEO-ul celui mai mare site de licitatii online. Whitman si-a inceput cariera in brand management la Procter & Gamble dupa care a lucrat ca si consultant pentru Bain, o firma care se ocupa de managementul afacerilor. La Bain s-a obisnuit cu un stil organizational descentralizat in care se cerea din partea partenerilor mai degraba colaborare decat control, stil pe care-l aplica si la eBay. “Este diferit de modurile traditionale de management”, spune Whitman despre modalitatea sa de a manageria eBay. “De obicei intr-o companie clasica se pune problema controlului si a stabilirii clare a unor nivele de putere. La eBay esentiala este colaborarea, atat din partea clientilor cat si a angajatilor companiei. Noi o numim ‘The Power of all’, spune Whitman.

    Clientul este rege

    Managementul in stil Whitman se bazeaza pe concentrarea asupra nevoilor clientilor, in locul accentului pus pe nivelele de putere stabilite in cadrul companiei. In business, Whitman prefera sa influenteze subtil oamenii mai degraba decat sa-i controleze. Modul sau de a conduce compania este de a lua in calcul mai multe perspective si de a purta discutii mai degraba decat de a da ordine. In plus transparenta de care da dovada in decizii i-a castigat increderea angajatilor.
    Meg Whitman si-a cladit imperiul pe principiul “clientul este rege”, pe care l-a invatat pe cand lucra in functii de brand manager la Procter & Gamble. Whitman realizeaza ca nu poate controla comunitatea de cumparatori si vanzatori eBay, iar daca acestia sunt nemultumiti de serviciile pe care le ofera site-ul, pot renunta sa mai posteze sau sa cumpere produse. De aceea, CEO-ul eBay incearca sa pastreze legatura cu clientii, fie prin zecile de mii de mesaje pe care site-ul le primeste saptamanal sau prin diverse programe. Spre exemplu, in 1999, Whitman a lansat programul “Voice of the Customer” (Vocea consumatorului) prin care o data la cateva luni 10 clienti loiali ai site-ului sunt adusi cu avionul la sediile eBay. Odata ajunsi acolo, acestia participa la sedinte prezidate de Whitman in care se descopera eventualele probleme in functionarea pietei virtuale si se gasesc solutii pentru rezolvarea acestora. Chiar si dupa ce participantii pleaca, acestia sunt rugati sa mentina legatura cu echipa eBay, prin conferinte telefonice. In sedintele dedicate numai staff-ului, Whitman ii invita pe cei din consiliul de administratie sa conduca ei insisi sedintele pentru a se asigura de implicarea lor totala. Spre deosebire de jucatorii de pe Wall Street, care incearca sa fie cu un pas inaintea pietei, Whitman asculta si invata sa formuleze intrebari relevante. Apoi ii influenteaza pe ceilalti din echipa pentru ca ei sa vina cu raspunsurile corecte. “Este bine sa inveti tot timpul ceva. In felul acesta iti vezi afacerea din alta perspectiva tot timpul”, este de parere Whitman.

    China aduce venituri

    Whitman a demonstrat empiric ca managementul prin deschiderea permanenta la informatie este cea mai buna cale spre succes. Aceasta a calatorit in China pentru a intelege cum functioneaza tara respectiva, pentru ca in China sunt peste 100 de milioane de utilizatori de Internet, depasiti ca numar numai de cei din Statele Unite.
    Un al doilea principiu dupa care Whitman se ghideaza in conducerea companiei virtuale este ca “oamenii sunt in esenta buni”, credinta pe care a preluat-o de la fostul inginer de software Pierre Omidyar, fondatorul eBay. Omidyar a fost si cel care a inventat sistemul de feedback al eBay-ului, ce permite cumparatorilor si vanzatorilor de pe site sa se evalueze unii pe altii pe baza tranzactiilor executate anterior.

    Decizii riscante

    Pentru ca eBay este companie relativ recenta pe piata, CEO-ul sau invata din mers. Cand clientii eBay au vrut sa cumpere si sa vanda masini online au existat multe motive pentru care astfel de tranzactii cu un risc mai ridicat ar fi trebuit sa fie refuzate. Insa Whitman a decis sa riste si a inceput prin a face un site separat pentru vanzari-cumparari de masini. La inceput Whitman si managerii sai au fost nevoiti sa revizuiasca constant noul site pentru ca apareau probleme neprevazute. “Ar fi fost greu de anticipat de la inceput toate problemele, de aceea am intrat pe piata si am descoperit pe parcurs ce trebuia facut. Uneori am fost surprinsi in mod placut, alteori am fost ingroziti de rezultate, dar… ce se poate intampla in cel mai rau caz? Poti da gres!”, spune Whitman. In acest caz insa n-a fost vorba de un pas gresit, pentru ca din anul 2000, pe site-ul eBay s-au vandut mai mult de 1 milion de masini si mai mult de 50 de milioane de componente si accesorii pentru automobile.
    Miscarile lui Whitman nu sunt insa intotdeauna aprobate. Cand eBay a achizitionat compania de telefonie online Skype, in septembrie 2005, contra sumei de 2,6 miliarde de dolari, majoritatea au considerat tranzactia prea scumpa, iar pretul actiunilor eBay a scazut. Insa pe baza antecedentelor de bun strateg ale lui Whitman si a increderii clientilor in companie, actiunile si-au revenit. Whitman este vazuta ca un hibrid intre un general manager caruia nu-i este frica sa ia decizii pe care le considera potrivite pentru binele companiei si un lider al comunitatii eBay, apreciat de toti utilizatorii site-ului, care la prima conventie eBay live din iunie 2002 s-au aliniat pentru a-i cere autograful.

  • Grecia, a doua casa

    Boom-ul pietei imobiliare din Romania nu este suficient pentru a acoperi cererea mare de locuinte, astfel incat tot mai multe persoane isi indreapta atentia asupra imobilelor din Grecia, Italia, Spania sau Bulgaria.
    Odata cu dezvoltarea pietei imobiliare din Romania si cu majorarea preturilor la locuintele noi, romanii au inceput sa ia in calcul achizitia unei locuinte intr-o zona turistica din strainatate, contribuind astfel la conturarea si in Romania a unui sector bine dezvoltat in Vest, si anume ceea ce europenii numesc “second home market”. Tentatia de a avea o casa pe litoralul Marii Egee, unde preturile sunt similare celor din Romania, a facut ca Grecia sa fie tinta principala a cumparatorilor. Acestia sunt interesati sa achizitioneze apartamente sau vile in insulele elene Corfu sau Creta, sau in regiuni turistice ca Halkidiki si Salonic. Aici, preturile pornesc de la 1.200 euro/mp si pot ajunge la 2.500 euro/mp.
    Cele mai ridicate preturi sunt inregistrate in Atena, unde un metru patrat intr-un apartament cu vedere la Acropole poate costa pana la 12.000 de euro. Profilul cumparatorului roman care este interesat de achizitionarea unei locuinte in Grecia este, de obicei, situat in zona cuplurilor tinere care au venituri medii. Conform specialistilor, aceste familii castiga, in medie, 2.000 de euro si sunt interesate, cel mai adesea, de garsoniere sau apartamente cu doua camere situate la malul marii. Cele mai cautate zone turistice sunt imprejurimile Atenei, Corfu, Salonic sau Halkidiki.