Dacă în 2024 conceptul de „manifestare” era omniprezent – oamenii îşi doreau să fie autentici, să îşi trăiască viaţa conform propriilor dorinţe, fără compromisuri – începutul lui 2025 a adus o schimbare de perspectivă. Acum, românii nu mai sunt concentraţi pe afirmarea identităţii, ci pe reconstrucţia personală şi pe găsirea unei linişti interioare. Cel puţin asta arată datele celui mai recent studiu Hunters, realizat la finalul anului 2024 şi care oferă o imagine detaliată asupra direcţiei în care se îndreaptă societatea.
Analiza realizată de compania de cercetare Unlock Research scoate în evidenţă câteva tendinţe majore care definesc modul în care românii percep viaţa, consumul şi relaţiile sociale. Adina Vlad, care a condus cercetarea, observă că oamenii şi-au ajustat priorităţile: „Oamenii cumva au început să se concentreze pe ale lor şi să nu mai aştepte de la alţii. Şi-au dat seama că liniştea depinde de ei.” Ea a vorbit despre acest studiu, înainte de publicarea rezultatelor acestuia, în cadrul unui eveniment BCR organizat recent. Noua filosofie de viaţă a românilor poate părea, la prima vedere, o retragere din viaţa socială, dar este mai degrabă o asumare a unei independenţe mai mari, mod de gândire care reflectă o încercare de a aduce stabilitate într-un context general haotic, marcat de evenimente globale imprevizibile. Românii nu mai aşteaptă ca mediul extern să se schimbe, ci caută să-şi creeze propria stabilitate.
Studiul Hunters arată că românii se află într-o poziţie unică, oscilând între o cultură colectivistă şi o tendinţă spre individualism. Pe de o parte, valorile tradiţionale româneşti sunt încă puternice, dar pe de altă parte, tinerii din generaţiile recente adoptă o mentalitate mai autonomă. „România tot timpul a avut acest spirit de explorator, de colectiv deschis, latin. Ne place sau nu să credem, avem această deschidere şi această dorinţă de autoexprimare şi conexiune.” Adina Vlad explică această tranziţie astfel: „România a fost mult timp în zona incertitudinii, dar acum începem să ne asumăm mai clar identitatea. Începem să fim mai împăcaţi cu ceea ce suntem şi să ne construim viaţa după propriile reguli”. Un alt aspect interesant remarcat în studiul Hunters este modul în care românii percep succesul şi recunoaşterea socială. Pe de o parte, dorinţa de apreciere şi statut rămâne puternică: „Mulţi spun că, atunci când vin în România, văd o societate care are nevoie de validare şi putere. Românii încearcă să îşi exprime valoarea şi dorinţa de a fi apreciaţi pentru ceea ce sunt”. Pe de altă parte, românii devin mai conştienţi de propriile nevoi şi mai puţin influenţaţi de presiunile externe: „În ultimii ani, România a început să fie mai puţin preocupată de ce cred ceilalţi şi mai concentrată pe ceea ce îşi doreşte cu adevărat”. Această schimbare sugerează o evoluţie a mentalităţii colective, în care accentul nu mai este pus doar pe confirmarea socială, ci pe autenticitate şi echilibru personal.
Trezirea socială între frustrare şi speranţă
Analiza Adinei Vlad arată că România se află într-o fază de tranziţie, în care vechile modele culturale sunt provocate de noi aspiraţii. La final de 2024, românii păreau mai determinaţi să-şi ia viaţa în propriile mâini, mai puţin dependenţi de validarea externă şi mai orientaţi spre găsirea unui echilibru între stabilitate şi schimbare. Dacă aceste tendinţe vor continua, România ar putea trece de la o societate caracterizată de incertitudine şi căutare a validării externe la una în care oamenii îşi asumă mai clar identitatea şi îşi construiesc un viitor mai sigur şi mai autentic. Studiul analizat de Adina Vlad dezvăluie dinamici sociale complexe, în care optimismul şi frustrarea coexistă într-un echilibru precar. Unul dintre aspectele-cheie evidenţiate în discursul ei este că, spre deosebire de anii precedenţi, românii devin tot mai conştienţi de nevoia de schimbare şi de propriul lor rol în societate. Această trezire, însă, nu este doar o iluminare personală, ci este puternic influenţată de factori externi, cum ar fi accesul la informaţie şi experienţele colective. „Oamenii citesc şi au văzut foarte multe poveşti despre cum să îţi îndeplineşti dorinţele şi despre cum să evoluezi. Şi trezirea aceasta se întâmplă la toate nivelurile societăţii.” România nu mai este doar o societate resemnată, ci una care începe să-şi revendice locul pe harta globală: „O mare parte dintre cei care duc România mai departe, cei care cred că România merită să fie mai vizibilă în lume provin din zona conservatoare.”
Adina Vlad, managing partner, Unlock Research: Oamenii citesc şi au văzut foarte multe poveşti despre cum să îţi îndeplineşti dorinţele şi despre cum să evoluezi. Şi trezirea aceasta se întâmplă la toate nivelurile societăţii.
Această schimbare este însă dublată de un sentiment de frustrare. Oamenii care au fost răbdători ani de zile, care au sperat şi au investit în viitor încep să îşi piardă această răbdare. „Încărcătura cu care vine România veche, România conservatoare, este alimentată nu de control, ci de furie şi frustrare.” Această furie latentă are potenţialul de a se transforma într-o explozie socială, într-un moment în care românii simt că s-a depăşit limita. Un aspect fascinant al identităţii colective a românilor este această capacitate de a menţine o atmosferă de voie bună şi optimism, dar şi de a exploda atunci când simt că au fost ignoraţi prea mult timp. „România este o cultură în care toată lumea stă la mici şi bere, ne simţim bine, avem maşini bune, călătorim şi copiii râd. Este o cultură care, la suprafaţă, pare relaxată, dar când se enervează, se enervează rău.” Această dualitate este ceea ce defineşte comportamentul colectiv al românilor: sunt răbdători, tolerează multe, dar când ating punctul critic, reacţia este puternică şi incontrolabilă. „Un om care îşi doreşte foarte mult să fie bine, să fie bine, să fie bine, este un om care rezistă. Dar în momentul în care i se adună prea multe nedreptăţi, colapsul este foarte puternic.” Acest tip de reacţie nu este doar emoţională, ci şi reflectă un ciclu social – perioade lungi de acumulare de nemulţumire, urmate de reacţii radicale.
Unitate de viziune, dar soluţii diferite
Un alt aspect esenţial al studiului este că, în ciuda tuturor diviziunilor politice şi sociale, românii au, în realitate, aceleaşi obiective pentru viitorul ţării. „Probabil credem acum că România este scindată, că unii vor Rusia şi alţii vor Europa. Nu, nu vrea nimeni Rusia. Toată lumea vrea Europa. Doar că soluţiile pe care le găsesc sunt diferite.” Această afirmaţie demontează mitul unei ţări divizate între Est şi Vest. Nu există o dorinţă reală de a îndepărta România de valorile europene, ci doar diferenţe de opinie în ceea ce priveşte calea de urmat. Problema nu este direcţia, ci lipsa unui lider sau a unui discurs care să unifice toate aceste perspective diferite. În lipsa unei viziuni coerente, oamenii îşi creează propriile soluţii şi îşi aleg liderii pe baza empatiei şi modului în care se simt reprezentaţi. „Unii vorbesc pe limba oamenilor, alţii nu. Unii vorbesc cu empatie şi căldură, iar alţii nu reuşesc să se conecteze.” Un paradox interesant al acestui studiu este faptul că, deşi încrederea în instituţii (cum ar fi biserica sau partidele politice) este în scădere, încrederea în România ca ţară este în creştere. „Încrederea în România creşte constant de câţiva ani. Numărul celor care au încredere în România pe termen lung este mai mare decât numărul celor care nu au încredere.” Aceasta sugerează că oamenii nu au renunţat la speranţa că România poate avea un viitor mai bun, dar sunt dezamăgiţi de actualele structuri care ar trebui să conducă această schimbare. „Biserica este singura care pierde. Este un procent. Dar biserica nu a întreprins nimic pentru a opri această pierdere.” România anului 2025 se află într-un moment de cotitură. Pe de o parte, există o trezire colectivă şi o dorinţă reală de progres, pe de altă parte, această trezire este alimentată de frustrare şi o nerăbdare crescândă. Dacă această energie socială va fi canalizată în mod constructiv, România ar putea intra într-o nouă etapă de dezvoltare. Însă, dacă lipsa de răbdare se transformă în furie necontrolată, atunci societatea riscă să se confrunte cu conflicte şi diviziuni mai mari. Unul dintre cele mai interesante insighturi ale studiului este frustrarea românilor faţă de lipsa unui lider care să le vorbească pe limba lor. În ciuda încrederii crescute în România, există o lipsă acută de reprezentare. „De ani de zile spunem că nu are cine să vorbească cu românii. Dar, mai important, nu am înţeles cum trebuie să le vorbească.” Cei care au reuşit să se conecteze cu oamenii sunt, surprinzător, băncile şi brandurile comerciale, care au investit masiv în educaţie financiară şi au oferit soluţii concrete pentru viitor.“
Băncile au fost primele care au înţeles că trebuie să educe oamenii, să le vorbească despre economie, reguli şi investiţii.” În schimb, clasa politică şi instituţiile statului nu reuşesc să construiască acelaşi nivel de încredere, ceea ce explică frustrarea tot mai mare a cetăţenilor.
Ce este studiul Hunters Report?
Unlock Market Research este o agenţie de cercetare care explorează tendinţele de consum, comportamentele şi aspiraţiile românilor. Studiul este realizat anual, iar datele colectate sunt utilizate pentru a înţelege cum evoluează societatea şi ce factori influenţează mentalitatea colectivă. Hunters Report este unul dintre cele mai cunoscute rapoarte ale Unlock, oferind o hartă a schimbărilor din societate, incluzând:
1. Comportamentul de consum;
2. Schimbările culturale şi sociale;
3. Impactul evenimentelor economice şi geopolitice asupra românilor;
4. Aşteptările şi valorile emergente în societate.
De la spiritualitate la justiţie: ce îi oferă românului încredere?
Încrederea nu este doar un sentiment vag, ci este legată de anumite piloni esenţiali ai societăţii. Studiul Hunters 2025 arată că există două categorii de factori care influenţează percepţia românilor:
1.
„Boosteri interni” – Elemente care ţin de bunăstarea personală, precum sănătatea, socializarea şi timpul petrecut în natură.
„În momentul în care suntem sănătoşi, socializăm şi petrecem timp în natură, creşte şi încrederea în noi şi în viitor.”
2.
Factorii sociali şi instituţionali – În mod surprinzător, încrederea în biserică scade, dar încrederea în conceptul de spiritualitate rămâne puternică.
„Oamenii au încredere în Dumnezeu, în univers, în energii, dar nu în Biserică.”