Toate aceste tendinţe – alături, între altele, de scăderea preţului petrolului şi altor mărfuri şi a consumului chinez – sunt conectate între ele, iar modul în care ele încheie acest an poate determina cât de tumultuos va fi anul viitor, preconizează agenţia americană de analiză Stratfor.
Odată cu reapariţia unor mai vechi realităţi geopolitice în Eurasia şi odată cu criza preţurilor materiilor prime, 2016 se anunţă un an agitat în multe regiuni ale lumii.
Turcia – o ţară care leagă Europa şi Asia, mai nervoasă, dar mai articulată din punct de vede politic decât a fost anul trecut – ar putea să trimită în 2016 trupe în nordul Siriei şi să încerce totodată să-şi extindă prezenţa în nordul Irakului. Ankara nu va înfrunta doar Statul Islamic, ci va încerca să ţină expansiunea kurdă în şah, deoarece aceasta ridică miza confruntării cu mai vechii săi rivali – Rusia şi Iranul.
Ultimul lucru pe care şi-l doreşte Rusia este o confruntare cu Turcia – gardianul mărilor Neagră şi Mediterană -, în pofida faptului că aceasta pare de neevitat. Moscova riscă o derivă a misiunii sale, în contextul în care şi-a sporit implicarea pe câmpul de luptă sirian. Însă Statul Islamic se va afla doar în parte în centrul atenţiei ruşilor în Siria anul viitor.
Rusia va încerca, de asemenea, să atragă Statele Unite către un compromis care să încetinească eforturile occidentalilor în fostul spaţiu sovietic dominat de ruşi. Statele Unite vor fi dispuse să negocieze chestiuni de ordin tactic, dar nu îi vor oferi Moscovei pârghiile pe care aceasta caută să le obţină prin legarea cooperării în domeniul luptei împotriva terorismului de subiecte strategice mai largi. Administraţia americană va acţiona, în schimb, în 2016, în vederea unei consolidări a aliaţilor săi europeni de pe linia frontului cu Rusia.
Indiferent de motivele de ordin secund ale participanţilor, o intensificare a campaniei militare împotriva grupării Stat Islamic va afecta cu siguranţă nucleul dur al grupării jihadiste.
Însă tânărul “califat” nu va fi eradicat în 2016. Lipsa unor forţe terestre pe care să se bazeze va afecta eforturile în campania împotriva organizaţiei extremiste.
În schimb, cu cât vor slăbi mai mult capacităţile convenţionale ale reţelei Stat Islamic, cu atât mai mult vor încerca, atât organizaţia, cât şi grupările care i s-au afiliat să comită mai multe atacuri în afara regiunii Orientului Mijlociu, cu scopul de a-şi păstra relevanţa. Acest lucru va duce, însă, la o intensificare a concurenţei în peisajul jihadist, în contextul în care filialele Al-Qaida în Peninsula Arabică, Magreb, Africa de Vest şi Asia de Sud vor încerca să ţină pasul.
Ameninţarea jihadistă va alimenta islamofobia în Occident şi va cataliza fragmentarea Europei.
Controalele la frontieră şi îndemnurile la apărarea identităţii naţionale vor slăbi principiul liberei circulaţii a persoanelor în Uniunea Europeană, iar închiderea frontierelor va bloca migranţi în Balcanii Occidentali, o regiune deja afectată de tensiuni etnice şi şi religioase.
Însă în centrul atenţiei Europei, în 2016, se vor afla Franţa şi Germania – cei doi piloni ai Uniunii Europene. Amândouă se vor pregăti pentru alegerile din 2017 şi ambele înclină către direcţii mai naţionaliste şi mai eurosceptice. În timp, Germania va deveni mai vocală şi mult mai puţin dispusă la compromis în probleme de integrare UE.
O continuare a scăderii producţiei şi preţurilor petrolului timp de încă un an va avea un efect paliativ asupra unor fricţiuni mai adânci în Europa, însă pieţele de mărfuri de la nivel global vor continua să fie afectate.
Intrarea pe piaţă a petrolului iranian, în prima jumătate a lui 2016, va conduce la o scădere a producţiei americane.
O modificare a producţiei de petrol a Arabiei Saudite va avea loc ulterior, după ce Riyadhul va fi evaluat atât impactul asupra preţului petrolului în urma revenirii Teheranului pe această piaţă, cât şi efectul producţiei americane de gaze de şist. Orice încercare a Riyadhului de a-şi scădea producţia în coordonare cu Emiratele Arabe Unite (EAU) şi Kuwaitul va avea loc numai după această evaluare.
Indiferent de impactul Iranului pe piaţa petrolului, Arabia Saudită va fi pregătită în continuare să contracteze datorii şi să-şi reducă rezervele pentru a face faţă preţului scăzut al petrolului.
China nu va contribui nici ea la o redresare a preţurilor materiilor prime. Creşterea consumului va încetini, în contextul în care Beijingul se străduieşte să implementeze reforme pe fondul unei opoziţii tot mai puternice a elitei partidului unic. În pofida riscului unei împărţiri a partidului în facţiuni, Beijingul va dispune de suficientă putere economică pentru a le oferi stimulente unor state din Asia de Sud-Est, cu scopul de a contrabalansa o prezenţă mai puternică în regiune, domeniul securităţii, a Statelor Unite.
Preţul scăzut al mărfurilor şi creşterea ratei dobânzii de către Statele Unite – care afectează devize – vor conduce, de asemenea, la încă un an dificil pentru America Latină.
Ameninţarea unei proceduri de destituire a preşedintei braziliene Dilma Rousseff va persista şi va afecta şi mai mult atmosfera investiţiilor pe termen scurt în această ţară.
Argentina are un nou preşedinte reformist, însă lupta cu nivelul ridicat al inflaţiei şi penuria de devize străine îi lasă puţin spaţiu de manevră în vederea plăţii datoriilor şi consolidării măsurilor protecţioniste. La rândul ei, Venezuela se apropie de sfârşitul chavismului. Partidul Socialist Unit din Venezuela, care se confruntă cu grave dificultăţi, se va rupe până la urmă sub presiunile politice şi economice tot mai mari, iar ţara riscă, în 2016, un default în domeniul datoriei externe.
Aceste evenimente – care vor defini anul 2016 – vor amplifica temerile în întreaga lume şi vor conduce, probabil, la un 2017 şi mai tumultuos, în contextul în care o serie de conflicte aflate în desfăşurare se vor afla şi mai pregnant în centrul atenţiei. Este esenţial să nu se piardă din vedere faptul că toate aceste tendinţe sunt conectate, şi anume impasul dintre Statele Unite şi Rusia, ascensiunea naţionalismului în Europa, reemergenţa Turciei şi alte curente geopolitice, care se vor lega şi se vor alimenta unele pe altele, subliniază Stratfor, care preconizează încă de pe acum că peisajul lui 2017 tinde să fie mult mai complex decât cel pe care-l preconizează pentru 2016.
