BusinessMagazin

Tag: familie

  • Ponta: Cea mai bună decizie a Guvernului în 2013, deblocarea programului reabilitării maternităţilor

    “Mă bucur foarte tare să văd – e o coincidenţă fericită că azi (vineri – n.r.) e şi Ziua Europei – să văd că putem avea şi în România condiţii apropiate de ceea ce ne dorim şi de ceea ce vedem la nivel european. Anul trecut am deblocat un program început în 2007 şi închis în 2009 prin care în 19 oraşe din ţară avem maternităţi de nivel european. Dacă mă întrebaţi dintre toate deciziile pe care le-a luat Guvernul anul trecut care a fost cea mai bună, nu aş ezita să spun că aceasta a fost cea mai bună. Nimic nu e mai important decât să ai maternităţi moderne, să ai condiţii în care copiii să vină pe lume în siguranţă, cei care au probleme să poată fi salvaţi, iar în felul acesta să putem duce la îndeplinire ceea ce Înalt Prea Sfinţitul Andrei ne-a trasat, şi anume, cel puţin trei copii în fiecare familie: unul pentru mama, unul pentru tata şi unul pentru biserică şi pentru ţară”, a declarat Victor Ponta, vineri, la Bistriţa, citat de corespondentul MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Walter Bentley, creatorul maşinilor de lux ce îi poartă numele

    W.O. s-a născut în 1888 în Londra, în familia afaceristului britanic Alfred Bentley, fiind cel mai mic dintre cei nouă copii ai familiei. Între 1902 şi 1905 a studiat la şcoala Clifton College din Bristol, la care a renunţat când a împlinit 16 ani pentru a munci ca ucenic inginer la căile ferate Great Northern Railway aflate în Doncaster, Yorkshire. Pentru stagiul de ucenicie de cinci ani, tatăl lui a plătit 75 de lire. A învăţat acolo fiecare procedură tehnică folosită atât în construirea maşinăriilor, cât şi în designul lor.

    După încheierea perioadei de ucenicie, şi-a completat pregătirea cu studii teoretice de inginerie la King’s College din Londra. În 1912 s-a alăturat fratelui său, Horace Miller Bentley, în compania Bentley and Bentley, specializată în vânzarea de maşini franţuzeşti DFP. Convins că participarea la competiţii reprezenta cea mai bună modalitate de a vinde maşinile, O.W. Bentley a construit un set de pistoane din aliaj de aluminiu pentru motorul DFP şi un arbore de distribuţie datorită cărora a avut numeroase recorduri la Brooklands în 1913 şi 1914.

    După izbucnirea Primului Război Mondial, a început să construiască şi aeromotoare rotative, pe care le-au folosit şi alţi manufacturieri printre care şi Rolls-Royce. După război, la începutul anului 1919, W.O. a fondat împreună cu fratele lui propria companie producătoare de maşini, Bentley Motors Limited, în oraşul Cricklewood aflat în apropierea Londrei. Prima maşină – cu un motor robust de patru cilindri şi un şasiu robust, Bentley-ul cu motor de trei litri – a fost testată în ianuarie 1920, iar primul Bentley construit în Cricklewood a fost livrat un an mai târziu.

    În 1923, maşina a câştigat cursa de 24 de ore de la Le Mans. Aceasta a fost urmată de un eşec din cauza faptului că Bentley Motors Limited avea dificultăţi financiare grave. Victoria de la Le Mans l-a convins totuşi pe Woolf Barnato, afacerist şi şofer de curse, să ajute Bentley Motors Limited în problemele financiare. Compania a fost salvată cu preţul scoaterii lui W.O. Bentley din poziţia de cofondator şi prin transformarea lui în angajat al companiei lui Barnato.

    În 1931, Barnato a renunţat să finanţeze compania, iar Bentley a primit un ordin de executare judecătorească pentru că aceasta acumulase  pierderi de 136.220 de lire. În noiembrie acelaşi an, Bentley a fost vândut către British Central Equitable Trust, care a vândut apoi compania  către Rolls-Royce. W.O. Bentley a continuat să lucreze în cadrul companiei după ce aceasta a fost cumpărată, dar în 1935 a renunţat odată cu expirarea contractului. S-a angajat în cadrul Lagonda, cumpărată de Aston Martin în 1947, iar apoi s-a angajat la Armstrong Siddeley, unde a lucrat până la pensionare.

    În prezent, Bentley Motors Limited este o subsidiară a producătorului german de automobile Volkswagen şi a raportat venituri de circa 1,4 miliarde de lire sterline în 2012.

  • Holdingul german Joh. A. Benckiser preia proprietarul brandului de cafea Jacobs, pentru 5 miliarde dolari

     Grupul american Mondelez va avea o participaţie de 49% la compania care va fi formată prin fuziunea diviziei sale de cafea cu compania D.E Master Blenders, deţinută de Joh. A. Benckiser, relatează Bloomberg.

    Noua companie se va numi Jacobs Douwe Egberts şi va fi înregistrată în Olanda.

    Joh. A. Benckiser a cumpărat anul trecut Master Blenders, producătorul cafelei Douwe Egberts, pentru circa 7,5 miliarde de euro (10,4 miliarde dolari), în cadrul celei mai mari tranzacţii care a avut loc vreodată în industria cafelei.

    Anterior, Joh. A. Benckiser a preluat Peet’s Coffee&Tea şi Caribou Coffee.

    Acţiunile Mondelez au urcat cu până la 9,2% la bursa din New York. Compania a anunţat miercuri că intenţionează să micşoreze costurile cu cel puţin 1,5 miliarde de dolari până în 2018, pentru creşterea marjei de profit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai bune 10 oraşe în care să petreci o vacanţă alături de familie – GALERIE FOTO

    O vacanţă cu familie presupune condiţii diferite faţă de o escapadă alături de prieteni. Oraşele ce urmează propun activităţi pentru cei de toate vârstele.

    CELE MAI BUNE 10 ORAŞE ÎN CARE SĂ PETRECI VACANŢA ALĂTURI DE FAMILIE

  • Familia Adamescu vrea să cumpere acţiuni la Astra de 16 milioane de euro prin Unirea Shopping Center

     Potrivit unui convocator AGEA al Unirea Shopping Center, acţionarii vor discuta, la 5 iunie, “aprobarea achiziţionării unui pachet de acţiuni emise de Astra Asigurăriu a cărui valoare nu va depăşi suma de 16 milioane de euro”.

    În document nu se precizează mărimea pachetului de acţiuni Astra vizat.

    Cea mai recentă tranzacţie operată la bursă cu acţiuni Astra a fost înregistrată în decembrie 2012.

    Prin intermediul The Nova Group Investments România, soţii Dan şi Carmen Adamescu controlează un pachet reprezentând 74,16% din acţiunile Unirea Shopping Center (SCDM).

    În structura acţionariatului se mai regăseşte SIF Muntenia (SIF4), cu 10% din titluri, în timp ce 15,8% din capital este deţinut de alţi acţionari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un arhitect american la Bucureşti: cum s-a adaptat fiul unui fermier din SUA la viaţa din România?

    În adolescenţă a locuit timp de câţiva ani la Londra, unde spune că şi-a educat simţul estetic, dar ulterior s-a întors în Statele Unite, pentru a studia arhitectura la Universitatea din Michigan. „După ce am absolvit facultatea, am lucrat pentru o companie de familie şi ulterior, în timp, am început să lucrez pentru firme mai mari„, povesteşte Randy Tharp despre debutul său profesional.

    Prima experienţă managerială a avut-o în cadrul unuia dintre cei mai mari constructori japonezi, Kajima, unde a lucrat din 1990 până în 1998. A fost mai întâi director de marketing, ajungând în timp manager general şi de operaţiuni şi director de corporate development în cadrul subsidiarei americane a Kajima.

    Ulterior, a lucrat cu nişte prieteni timp de câţiva ani, urmând ca din 2001 să se alăture companiei americane de arhitectură, inginerie şi construcţii Epstein, cu o istorie de aproape 100 de ani. „În 2009 am venit în România pentru un proiect care avea întârzieri şi la care am lucrat câteva luni. Apoi am început alte proiecte, iar în 2010 am preluat conducerea biroului din Bucureşti„, spune Tharp.
    De atunci, managerul american a luat pulsul economiei locale prin intermediul proiectelor la care a participat: de la fabrica de sonde de petrol a Lufkin de la Ploieşti până la relocarea fabricii din Bucureşti a producătorului de pompe Aversa.

    Proiectele la care lucrează americanii de la Epstein pe piaţa locală şi investiţiile pe care le-a văzut managerul american materializându-se în ultimii ani îl fac să creadă că nu mai avem motive să vorbim despre criză economică.
    „Cred că am ajuns la finalul crizei. Am atins punctul minim în urmă cu doi ani, iar de atunci interesul pentru România a crescut. Din ce în ce mai mulţi investitori sunt atraşi de România, cel puţin în domeniul industrial şi în IT„, spune Tharp.

    El adaugă că, în industrie, companiile sunt interesate în special de investiţii în sectorul auto şi cel de petrol şi gaze, dar că există potenţial şi în domeniul alimentar şi farmaceutic. „Ar exista un potenţial şi mai mare (în atragerea de investiţii străine – n.red.) dacă statul ar oferi anumite stimulente, aşa cum sunt scutirile de taxe.„

    Dacă în zona de construcţii industriale, dar şi de spaţii de birouri şi de retail, Tharp este optimist şi susţine că vede o revenire a numărului de proiecte, nu acelaşi lucru poate spune şi despre construcţiile rezidenţiale.

    De altfel, datele de la Institutul Naţional de Statistică confirmă acest lucru: anul trecut au fost finalizate în România puţin peste 40.000 de case şi apartamente, în scădere cu aproape 6% faţă de anul precedent. În ceea ce priveşte infrastructura, Tharp consideră că nevoile sunt mari, dar priorităţile nu au fost stabilite foarte clar. „Resursele sunt limitate şi acest lucru este o provocare. Sunt însă proiecte care ar trebui să fie prioritare, aşa cum este centura de sud a Capitalei, care să lege autostrăzile Constanţa-Bucureşti de Bucureşti-Piteşti.„

    În prezent, centura de sud a Capitalei, care are doar o bandă pe fiecare sens, este plină de gropi, însă există de mai mulţi ani proiecte de reabilitare a acesteia, care nu au început încă. Statul vrea de asemenea să construiască în concesiune o centură de sud la standard de autostradă, dar deocamdată nu a anunţat cine vor fi investitorii privaţi care o vor finanţa.

    Epstein a înregistrat anul trecut în România o cifră de afaceri de 6 milioane de lei (1,4 milioane de euro) pe entitatea juridică Epstein Arhitecture & Engineering. Americanii, care au în prezent birouri la Chicago, în Varşovia şi în Bucureşti, au înce-put să lucreze pentru proiecte şi în alte ţări, astfel că arhitecţii din România se ocupă, spre exemplu, de proiecte ale Emerson pe piaţa rusească.

    „Exportăm servicii din România„, spune Tharp. În acest context, dar şi al noilor proiecte pe care compania le are pe piaţa locală, aşa cum este relocarea fabricii Aversa din Bucureşti, o extindere pentru fabrica Röchling Automotive din parcul industrial WDP de la Oarja (judeţul Argeş) sau diverse alte proiecte cu firmele americane Cameron şi Emerson, Tharp speră că anul 2014 va aduce o creştere de circa 25% a afacerilor.

  • Bistriţeanul de 25 de ani care a inventat în SUA cel mai bun lucru de la penicilină încoace. Câştigă un milion de dolari

    iMedicare, softul creat de Flaviu Sîmihăian, un tânăr de 25 de ani din Năsăud, este folosit de peste 1.000 de farmacii americane şi aduce venituri de un milion de dolari după doar un an de la lansare.

    “Fiecare minut petrecut pe altceva decât munca la start-up-ul vostru este asemenea unui minut în care vă uitaţi la ecranul gol al calculatorului”, este unul dintre sfaturile pe care năsăudeanul Flaviu Sîmihăian, cofondatorul companiei americane iMedicare, îl adresează pe blogul personal tinerilor antreprenori.

    Mesajul este în limba engleză şi este transmis mai ales cititorilor din Statele Unite ale Americii, unde tânărul în vârstă de 25 de ani este mai cunoscut decât în România. iMedicare, software-ul conceput de Sîmihăian împreună cu un partener american la fel de tânăr, „este cel mai bun lucru inventat de la penicilină încoace”, potrivit unui reprezentant al unei farmacii din Los Angeles.

    Concret, softul conceput de Sîmihăian îi ajută pe pacienţii farmaciilor americane să găsească planul cel mai bun de asigurare pentru medicamentele lor, iar pe farmacişti să ofere cel mai bun serviciu pacienţilor.  Creat în 2012, software-ul ajunge în peste 1.300 de farmacii partenere şi generează venituri de circa un milion de dolari.

    De ce a ales tânărul năsăudean să fondeze o astfel de companie în Statele Unite ale Americii? A fost purtat pe tărâmul făgăduinţei în urmă cu mai bine de un deceniu de o cu totul altă activitate: a aterizat în Carolina de Nord în 2001, chiar de ziua Americii, pentru a juca tenis de câmp.

    La 12 ani, se clasa între primii cinci jucători de tenis la nivel naţional pentru categoria sa de vârstă şi, după ce o familie de americani i-a vizitat familia prin intermediul fundaţiei Rotary International, a primit oportunitatea de a juca în Statele Unite. Bob şi Susan Smith din Concord, Carolina de Nord l-au primit pe Sîmihăian pentru a juca timp de câteva luni tenis cu copiii din SUA.

    Vizita de câteva luni s-a extins la un an, odată ce familia Smith s-a hotărât să îl găzduiască pentru ca Sîmihăian să studieze la Cannon School din Concord. „În primul an simţeam că am căzut de pe o altă planetă. Nici glumele care erau amuzante acasă nu erau amuzante aici„, îşi aminteşte antreprenorul despre experienţa timpurie în State.

    Treptat, s-a acomodat la viaţa americană, a continuat să meargă la şcoală, la tenis şi chiar şi la biserică împreună cu familia ce îl găzduia. După ce a încheiat perioada de studiu planificată iniţial, familia Smith i-a oferit posibilitatea de a continua şi liceul în micul oraş american. Traseul lui Sîmihăian în SUA nu a fost însă lipsit de obstacole. În vara anului 2002, când a venit acasă timp de trei luni pentru a-şi vedea familia şi a juca în turnee de tenis în ţară, viza de student i-a fost anulată şi a primit o interdicţie pentru zece ani de a reveni pe tărâmul american.

    Nenumărate intervenţii din partea familiei americane, inclusiv venirea lor la Ambasada SUA din Bucureşti, au adus într-un final ridicarea interdicţiei şi înapoierea vizei de student a tânărului Sîmihăian.

    Înapoi în SUA, a terminat liceul cu un an mai devreme şi a aplicat pentru studii în cadrul Davidson College, unde a obţinut o bursă tot datorită tenisului. A absolvit colegiul american şi s-a întors pentru o perioadă scurtă în ţară. „Am jucat un pic tenis profesionist în România, dar, nefiind îndeajuns de bun ca să fiu următorul Năstase, am ales să schimb domeniul.„
    S-a întors în SUA, unde a obţinut un post de business and technology applications analyst în cadrul University of North Carolina din oraşul Charlotte, unde a absolvit simultan şi masterul în Software Design and Engineering.

    Avea 23 de ani când s-a hotărât să pornească o afacere pe cont propriu. Ideea iMedicare i-a venit după ce l-a cunoscut pe Matthew Johnson, care termina şcoala de farmacie şi observase că multe dintre farmaciile americane foloseau un software înve-chit. Majoritatea pacienţilor îi întrebau pe farmacişti costul asigurărilor şi, ţinând cont că în SUA există circa 50 de variante de planuri de asigurare, ei pierdeau mult timp oferindu-le răspunsurile.

    Sîmihăian şi Johnson au creat aplicaţia pentru iPad numită iMedicare, care îi ajută pe vârstnici să identifice cel mai bun plan de asigurare de sănătate din multitudinea existentă pe piaţa farmaceutică americană. Vârstnicii găsesc astfel mai uşor un fond de asigurare care să le ofere medicamentele necesare şi să îi ajute să economisească bani. Suma economisită prin platformă poate ajunge, potrivit lui Sîmihăian, până la 800 de dolari. Planul este avantajos şi pentru farmacii, care pot vedea care dintre planurile de asigurare sunt cele mai profitabile; astfel, farmaciile mai mici pot deveni competitive.

  • O familie din Texas a primit despăgubiri de aproape trei milioane de euro după ce a dat în judecată o companie de fracturare hidraulică

    Bob şi Lisa Parr, din Wise County, Texas, au susţinut că apa şi aerul au fost poluate de către companie, cauzându-le iritaţii, ameţeli şi alte stări de rău. Procesul a fost intentat în 2011, dar juriul a ajuns la un consens trei ani mai târziu. Familia Parr a primit despăgubiri în valoare de aproape trei milioane de euro, deşi ceruse de trei ori mai mult, relatează Business Insider.

    “Sunt copleşită”, a declarat Lisa Parr la aflarea verdictului. “Mă simt ca o persoană mică ce tocmai a reuşit să învingă cea mai puternică industrie din lume.”

    Verdictul ar putea încuraja şi alte familii să acţioneze în instanţă companiile de fracturare hidaulică. “Mai multe studii au arătat efectul nociv pe care sondele îl au asupra sănătăţii celor care lucrează sau locuiesc în zonă, însă toate aceste rapoarte nu au schimbat nimic”, a subliniat David Matthews, avocatul familiei Parr. “Acest verdict este dea dreptul revoluţionar: o să atragă atenţia companiilor de fracturare că nu mai sunt de neatins.”

    Compania Aruba Petroleum a primit, în 2011 şi 2012, amenzi pentru încălcarea standardelor de calitate privind siguranţa mediului înconjurător.

  • Familia Ruşanu lansează ofertă de preluare la Comat Met, la un preţ uşor sub cel propus la delistare

     Oferta de preluare a firmei de închiriere a spaţiilor pentru birouri şi depozitare Comat Met Bucureşti (COMT) va fi lansată de Anca Daniela Ruşanu, la preţul de 28,61 lei/acţiune, cu 0,9% sub cotaţia propusă înaintea delistării, de 28,87 lei/acţiune.

    La Comat Met a existat o situaţie mai complicată după ce Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a dispus derularea unei oferte de preluare la trei luni după ce AGA firmei a decis delistarea şi cumpărarea acţiunilor de la acţionarii care nu sunt de acord cu retragerea de pe piaţa Rasdaq.

    Lansarea unei oferte de preluare a fost dispusă de ASF la finalul lunii martie, cu câteva zile înainte de începerea perioadei de retragere din acţionariatul firmei înaintea delistării. În acest context, Asociaţia Investitorilor pe Piaţa de Capital (AIPC) a solicitat ASF să clarifice urgent situaţia de la Comat Met, iar instituţia a suspendat pentru două săptămâni retragerea acţionarilor din firmă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A renunţat la cariera de avocat la 28 de ani ca să-şi urmeze pasiunea

    Intr-un apartament spaţios şi cu tavane înalte, găzduit de un bloc vechi în apropiere de parcul Cişmigiu, Maria Dermengiu şi-a amenajat atelierul. De altfel, apartamentul îi serveşte drept casă şi atelier. Încă de la intrare dai cu ochii de un tablou semnat de ea. Este una dintre puţinele opere semnate de ea pe care le are expuse în propria locuinţă. Celelalte stau cuminţi în atelier şi îşi aşteaptă proprietarii.

    Multe dintre tablouri sunt deja vândute şi urmează a fi doar ridicate. Pe pereţii apartamentului său sunt însă expuse operele altor artişti, pe care spune că le-a cumpărat pentru că în momentul când le-a văzut i-au spus ceva. „Unii oamenii cumpără artă pentru a face din asta un business. Alţii cumpără de dragul artei.” Ea face parte din cea de-a doua categorie.
    Maria Dermengiu provine dintr-o familie de diplomaţi şi avocaţi.

    A studiat la rândul ei Dreptul şi a profesat câţiva ani pentru ca, în 2010, când avea 28 de ani, să lase totul în urmă şi să devină pictoriţă. Acum aproape un an a găsit şi o modalitate de a transforma arta în business şi a început să îşi imprime elemente din propriile tablouri pe eşarfe, bluze şi mai nou pe rochii.

    „În momentul când am luat decizia de a deveni artist full time nu m-am gândit deloc la venituri. Astăzi, la aproape patru ani de la momentul acela, pot spune că mă întreţin din munca mea.” Cel mai scump tablou vândut de Maria Dermengiu a costat 800 de euro. Recunoaşte că din pictură este foarte greu să te întreţii, mai ales că vânzarea nu este constantă, iar ea realizează maximum 20 de tablouri pe an pentru că timpul şi-l împarte între familie, pictură şi mai nou businessul de artă imprimată.

    „Nu am ştiut întotdeauna că voi face asta. Pictam şi desenam când eram mică, însă când am crescut am urmat Facultatea de Drept.” După facultate, a absolvit cursuri postuniversitare cu specializarea Studii Europene, apoi a profesat pentru câţiva ani avocatura. A devenit mamă, de două ori, iar în 2010 a decis să pună punct carierei şi să o ia de la capăt. „Mi-amintesc că atunci am spus că eu vreau să învăţ să pictez. Momentul acela a fost o dramă pentru familia mea, însă eu le-am cerut timp să le pot demonstra şi mi-au oferit timp.” Astăzi, familia i-a acceptat decizia, ba mai mult, o susţine şi vine să îi vadă expoziţiile.

    La început s-a înscris la Şcoala de Artă (încă nu a absolvit-o), apoi a fost acceptată şi la University of Arts din Londra, însă a decis să rămână în ţară pentru familie. În ceea ce priveşte studiile sale în domeniu se declară autodidactă, cele mai multe lucruri învăţându-le singură. „Nu te învaţă nimeni cum să pictezi, cum să combini culorile, asta vine din interior.”

    La câteva luni după a avut prima expoziţie, despre care nu îşi mai aminteşte foarte multe pentru că avea emoţii. Ştie însă că a vândut toate tablourile. Au urmat apoi alte expoziţii, la Muzeul Ţăranului Român, la Cărtureşti şi la Londra.