BusinessMagazin

Tag: crestere

  • Cursul BNR a coborât la 4,4099 lei/euro, cel mai REDUS nivel din ultimele 10 luni

     Un curs mai redus faţă de cel anunţat vineri a fost publicat de BNR la 31 iulie 2013, când rata de referinţă a fost de 4,4048 lei/euro. Vineri, cursul de referinţă leu/euro anunţat de Banca Naţională a României (BNR) a scăzut uşor, la 4,4164 unităţi.

    Pentru dolarul american, BNR a publicat luni un curs de referinţă de 3,2315 lei/dolar, în scădere cu 0,95 bani.

    Leul s-a întărit şi faţă de francul elveţian, cursul BNR coborând la 3,6111 lei, faţă de 3,6160 lei/franc vineri. Francul a ajuns astfel la cel mai scăzut nivel începând din 2 decembrie 2013, când cursul a fost de 3,6007 lei/franc.

    Cursurile de schimb leu/dolar şi leu/franc elveţian sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi cotaţiile de schimb euro/dolar şi euro/franc elveţian.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Creditarea a crescut în aprilie cu 0,2% faţă de martie, dar se plasează cu 0,8% sub aprilie 2013

     “Creditul în lei a crescut cu 0,8% (0,5% în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei s-a diminuat cu 0,2% (exprimat în euro, creditul în valută a scăzut cu 0,1%). La 30 aprilie 2014, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 0,8% (-2% în termeni reali) faţă de 30 aprilie 2013, pe seama majorării cu 6,1% a componentei în lei (4,8% în termeni reali) şi a diminuării cu 5% a componentei în valută exprimată în lei (exprimat în euro, creditul în valută s-a redus cu 7,7%)”, se arată într-un comunicat al Băncii Naţionale a României (BNR).

    Depozitele s-au majorat cu 0,5% faţă de martie, la 215,03 miliarde lei.

    Economiile în lei ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 0,8%, la 81,77 miliarde lei. Faţă de aprilie 2013, plasamentele în bănci au fost cu 6,2% mai mari (4,9% creştere în termeni reali).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cât câştigă o casieră de la IKEA

    Un casier IKEA primeşte un salariu lunar de aproximativ 800 de lei, potrivit unor surse din piaţă. Pe lângă suma amintită, fiecare angajat IKEA primeşte şi bonuri de masă. Compania a refuzat să facă precizări cu privire la veniturile angajaţilor săi.

    Ikea este cel mai mare retailer de mobilă din România şi deţine un magazin în nordul Bucureştiului. Cifra de afaceri a companiei în 2012 a fost de circa 90 de milioane de euro. Compania are 425 de angajaţi.

    În 2013, profitul IKEA Group a crescut cu 3,1%, ajungând la 3,3 miliarde de euro. Condiţiile pieţei au început să se îmbunătăţească, astfel, cele mai semnificative creşteri au fost înregistrate în China, Rusia şi SUA.

  • Cei mai mari 20 de jucători din economie au afaceri de 30 miliarde de euro pe an

     Astfel, 11 din cei mai mari 20 de jucători provin din industria de petrol,  gaze sau electricitate.  Acest top este obţinut pe baza datelor din „Anu­arul de business al României – Cei mai mari jucători din economie 2014“, realizat pentru al nouălea an consecutiv de ZF. Anuarul de business, prima iniţiativă de acest gen din presa de business locală, va fi lansat marţi în cadrul evenimentului „Cei mai mari ju­cători din economie 2014“, care va avea loc începând cu ora 9.00 la hotelul Ra­disson Blu din Capitală.

    Catalogul analizează peste 750 de companii din 80 de domenii de activitate din economia locală şi arată care sunt companiile lider de piaţă, cine sunt cei mai profitabili jucători din economia locală, cine a făcut cele mai mari angajări sau cum s-au schimbat ierarhiile în ultimii ani.

    Anul 2013 a fost marcat de „detronarea”  OMV Petrom în topul celor mai mari companii din economia românească în funcţie de cifra de afaceri de către Automobile Dacia, cel mai mare producător local de automobile, care a terminat anul cu un rulaj de 18,4 miliarde de lei ( 4,2 mld. euro), cu un plus de aproape 45% faţă de anul anterior pe baza a creşterii producţiei şi integrării societăţii Re­nault Industrie Roumanie. Com­pania era responsabilă de producţia uni­tăţilor CKD ( maşini dezasamblate ce sunt trimise către celelalte uzine unde sunt asamblate modele pe platforma Logan).

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Chiar nu s-a mai inventat nimic nou în materie de clişee?

    Nu că am avea, Doamne feri, ceva cu consultanţii, este o ocupaţie folositoare şi onorabilă; ea vine mai degrabă din abundenţa mailurilor dispuse să-mi ofere o nouă viaţă socială şi profesională, o nouă atitudine, noi capabilităţi, SCHIMBAREA, de la o mulţime de oricine. Dacă ştim aşa de bine, de ce ne merge aşa de rău? 

    Îmi propusesem să scriu despre alegerile europene, dar un schimb de replici din Ziarul Financiar m-a făcut să îmi schimb intenţiile. Valer Blidar, preşedintele grupului Astra şi acţionar al Băncii Comerciale Feroviara, a spus, săptămâna trecută, că forţa de muncă din industrie este îmbătrânită, iar cei tineri sunt foarte slab pregătiţi şi cu pretenţii salariale mari. “Nu mai vrea nimeni să muncească în ţara asta. Nu există nicio politică guvernamentală care să încurajeze meseriile”, a spus Blidar.

    Un tânăr pe nume Andrei Mihăilescu i-a răspuns lui Blidar a doua zi: “şi noi, tinerii, suntem dezămagiţi de dumneavoastră, generaţia părinţilor noştri, pentru că nu aţi avut o viziune în aceşti 25 de ani, pentru că aţi distrus sau permis să se distrugă bruma de industrie învechită, CAP-urile şi reţelele de irigaţie, pădurile şi lucrările hidrotehnice, pentru că aţi fost individualişti şi aţi tras doar pentru interesul personal sau al familiei şi aţi crezut sau încă mai credeţi că statul e un fel de sac fără fund, pentru că aţi fost profesori universitari mai interesaţi de fabricile de diplome şi de şpăgi şi mai nou de proiecte cu fonduri europene şi conferinţe decât de educarea studenţilor, pentru că, patroni fiind, aţi ales să daţi salarii mici şi apoi să vă miraţi ca toti cei buni pleacă afară să lucreze in construcţii, pentru că voi ne-aţi făcut o ţară low-cost pentru încă 20 de ani”.

    Cu tot respectul, credeam că s-a mai schimbat ceva în materie de clişee. Dar nu. Unul din păcatele majore ale meseriei de jurnalist este faptul că de la un punct încolo le-ai văzut şi le-ai auzit pe toate. Şi observi cum o serie de teme revin ciclic şi redundant.

    Şi Valer Blidar şi Andrei Mihăilescu greşesc atunci când se situează pe baricade diferite. Este aceasta o situaţie conflictuală fără rost; conflictul este o constantă a nou-românismului, se vede asta de la modul în care plecăm  la verdele semaforului la modul în care (nu) colaborăm cu ceilalţi.

    Greşesc cei doi atunci când privesc în urmă; înţelept estă să constaţi şi să acţionezi, după puteri, pentru schimbare reală. Este greu să judeci cu mintea de acum ce şi cum au gândit românii în urmă cu 25 de ani sau să le ceri, atunci, o viziune, în sensul a ceea ce înţelegem acum printr-o viziune; aceea era o lume cu liste de aşteptare pentru telefoane fixe, televizoare color sau automobile, o lume fără calculatoare, în care victoria era să rezişti, punct. Nu este corect să spui că tânăra generaţie nu munceşte sau că nu vrea să o facă – în jurul meu oameni tineri trag din greu, zilnic, mereu inventivi şi deschişi; tânăra generaţie trebuie doar motivată, nici măcar îndrumată, iar oamenii tineri îmi par a fi devenit mai conştienţi de preţul lor. Săptămâna trecută, Business Magazin a adunat o sală plină cu sute de oameni tineri, şi de nouă ani de zile lansăm pe piaţă câte un catalog cu câte o nouă sută de tineri cu funcţii executive, care muncesc din greu în companii sau în propriile afaceri.

    Industria aceea chiar era învechită şi CAP-urile nu-şi mai aveau rostul; doar că pe rămăşitele lor trebuiau constuite afaceri viabile. Orice papagal din politică îţi va înşira senin platitudinea cu extrema fragmentare a terenurilor agricole, alături de alte clişee de genul grânarul Europei sau cum putem hrăni noi 60 de milioane de oameni; dar nimeni, niciodată, nu a avut curajul să acţioneze astfel încât să se fure ceva mai puţin, iar banii rămaşi să sprijine micii fermieri, care nu sunt leneşi ci numai săraci.

    Greşim fundamental atunci când ne acuzăm cu toţii pentru greşelile clasei politice şi nu trebuie să ne acuzăm unii pe alţii, tineri sau bătrâni, şoferi sau pietoni, angajaţi sau angajatori. Sociologii folosesc o noţiune – entropia socială. La fel ca în fizică, unde sistemele tind să atingă cea mai dezordonată stare – gheaţa rigidă se transformă în apă şi apoi în vapori, iar pentru a împiedica acest lucru trebuie consumată energie, a unui frigider, de exemplu – societatea umană tinde spre cea mai dezordonată stare a sa. Spre anarhie, eventual. Pentru a preîntâmpina acest lucru, trebuie cheltuită energie – justiţie, legi aplicate, un sistem corect de valori, educaţie. Ori marea problemă a României, pe care pare să nu o înţeleleagă nimeni, este că tocmai vectorii energetici s-au defectat.

    Unul dintre vectori este renunţarea la clişee; al doilea este renunţarea la conflict. Şi putem adăuga.

  • Nicolescu: Convergenţa preţului gazelor pentru firme s-a realizat, nu mai trebuie să urcăm preţurile

     “Convergenţa preţurilor gazelor naturale s-a realizat. Nu mai este nevoie să facem creşteri de preţuri pentru industrie, aşa cum erau angajamentele anterioare. Prin adoptarea pachetului propus spre dezbatere publică, preţul final al gazelor naturale nu va mai creşte, existând chiar premise ca să scadă în următoarele luni”, a declarat Nicolescu într-un comunicat.

    Pentru consumatorii noncasnici de gaze, dereglementarea ar urma să se încheie în 1 octombrie 2014, iar pentru consumatorii casnici în 1 octombrie 2018.

    Pentru dinamizarea pieţei şi creşterea transparenţei, Departamentul pentru Energie propune pentru o perioadă determinată, între 1 iulie 2014 şi 31 decembrie 2018, ca producătorii de gaze naturale să fie obligaţi să tranzacţioneze transparent, nediscriminatoriu şi centralizat un anumit volum de gaze naturale, care va fi stabilit de Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Concurenţa din IT trece pe alt câmp de luptă. Microsoft îşi caută locul între corporaţiile care investesc în energia curată

    Marile corporaţii îşi îndreaptă atenţia, tot mai des, către furnizorii de energie regenerabilă pentru alimentarea sediilor şi a spaţiilor deţinute. Companiile investesc în energie regenerabilă pentru că acesta este următorul pas logic: acest tip de energie permite scăderea costurilor pe termen lung şi oferă protecţie împotriva volatilităţii pieţei de energie bazate pe resurse tradiţionale. Aceste investiţii permit companiilor să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră şi să dovedească un bun leadership atunci când vine vorba de lupta împotriva încălzirii globale.

    Cei mai mari investitori în energie curată erau, până de curând, corporaţiile cu vechime, precum AT&T, Walmart, General Motors sau HP. Ultimii ani au adus însă investiţii majore din partea giganţilor IT precum Microsoft sau Google, iar puterea acestora de a inova pare să schimbe în tot mai mare măsură lupta pentru protecţia mediului înconjurător.

    Pentru afacerile care vor să reducă emisiile de carbon, energia regenerabilă pare alegerea naturală. Pentru ani buni însă, opţiunea mai populară a fost aceea de a cumpăra credite pentru energie regenerabilă, care sunt asociate proiectelor de dezvoltare a energiei curate. Achiziţionarea acestor credite este mult mai simplă: nu necesită semnarea unui contract pe termen lung cu un furnizor sau investiţii masive în construirea unei centrale proprii. Dar, pe măsură ce pieţele de energie eoliană şi solară cresc, fapt datorat mai ales ajutoarelor guvernamentale, costurile pentru a construi sisteme capabile să producă energie au scăzut considerabil. Conform unui raport al Lawrence Berkeley National Laboratory, preţul pentru obţinerea unui megawatt-oră a scăzut de la 70 de dolari în 2009 la doar 40 de dolari în 2012.

    Achiziţionarea creditelor verzi a fost criticată de mulţi ca o formă de a plăti pentru poluarea cauzată, în loc de a investi sumele respective în dezvoltarea unor unităţi capabile să producă energie curată.

    Începând cu 1 iulie 2012, Microsoft a adoptat o politică de neutralizare a emisiilor de carbon produse. Mai exact, corporaţia a decis să achiziţioneze energie regenerabilă pentru consum şi să eficientizeze toate operaţiunile sale la nivel global, lansând în acelaşi timp un apel către alte companii de a adopta o poziţie similară în ceea ce priveşte lupta împotriva încălzirii globale. Pe blogul său, CEO-ul companiei la acea vreme, Kevin Turner, scria: „Suntem încrezători că decizia noastră va încuraja şi alte companii, mari sau mici, să analizeze ce pot face pentru a combate această problemă importantă„.

    Una din cele mai importante decizii luate de conducerea Microsoft a fost să pună un preţ intern pe carbon; astfel, reducerea emisiilor a devenit mai mult decât un obiectiv moral, având şi implicaţii pe plan financiar.

    În 2013, folosind încasările din taxa pe carbon, Microsoft a realizat prima investiţie majoră în domeniul energiei regenerabile. Compania a semnat un contract cu o centrală eoliană din Texas pentru a prelua toată energia produsă de aceasta. Contractul, semnat pe o perioadă de 20 de ani, presupune achiziţionarea a tot ce produce centrala de 110 megawaţi. Centrala eoliană va asigura necesarul de energie pentru centrul de calcul Microsoft din San Antonio.

    „Pentru compania noastră, semnarea acestui contract reprezintă un moment important şi subliniază modul cum Microsoft luptă împotriva încălzirii globale. Aceasta este doar prima investiţie dintr-un şir despre care sperăm că va fi cât mai lung„, au declarat reprezentanţi ai companiei.

    Microsoft a investit o sumă importantă şi în construirea unei clădiri alimentate pe bază de biogaz în Cheyenne, Wyoming. Construcţia a fost gândită pentru a nu avea nevoie de alte resurse energetice decât cele pe care le poate produce.

  • S&P a urcat ratingul Spaniei, ca urmare a îmbunătăţirii situaţiei economice

     S&P a justificat decizia prin perspectivele mai bune ale Spaniei şi a schimbat estimarea privind creşterea economică medie pentru perioada 2014-2016 de la 1,2% la 1,6%, situaţie care reflectă efectele reformelor structurale.

    Spania a ieşit dintr-o perioadă prelungită de scădere economică în a doua jumătate a anului trecut, iar guvernul de la Madrid vizează un avans al PIB de 1,2% pentru acest an şi de 1,8% pentru anul următor.

    Autorităţile se confruntă, însă, în continuare cu rate foarte ridicate de şomaj şi deficit bugetar, în timp ce băncile, care au avut nevoie de ajutor financiar de 42 de miliarde de euro în 2012, acordă încă împrumuturi cu dificultate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fitch a crescut cu o treaptă ratingul privind îndatorarea Greciei, la “B”

     Ratingul datoriilor pe termen lung este însoţit de o perspectivă stabilă, ceea ce înseamnă că Fitch nu intenţionează să îl modifice în trimestrele următoare. În schimb. ratingul pe termen scurt a fost menţinut la “B”.

    În privinţa redresării bugetare, Fitch subliniază că “reducerea deficitului Greciei în ultimii patru ani a fost remarcabilă”, ţara obţinând un excedent primar “ajustat” de 0,8% din PIB în 2013, care ar urma să atingă, potrivit calculelor sale, 1,4% în acest an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Automobile Dacia doboară record după record. Cum a început “loganizarea” industriei auto

    Seria recordurilor stabilite de Automobile Dacia în 2013 este dominată de cifra de afaceri de 4,16 miliarde de euro, în creştere cu 45% comparativ cu 2012, în timp ce businessul total al Grupului Renault în România se apropie puternic de pragul de 4,4 miliarde de euro, faţă de 3,92 miliarde de euro în 2012, potrivit datelor oficiale ale grupului. Această cifră include toate diviziile grupului francez în România, de la Renault Commercial Roumanie, divizia de importuri şi vânzări pentru mărcile Dacia, Renault şi Nissan, la uzinele producătoare de motoare, cutii de viteze, centrul de design şi cel de inginerie Renault Technologie Roumanie.

    La începutul anului, Dacia anunţa un alt record, legat de producţie. La Mioveni s-au asamblat anul trecut 342.610 de maşini, cel mai ridicat nivel atins vreodată în uzina românească, marcând un avans de 16% faţă de anul precedent. Un record este şi faptul că nu mai puţin de 17% din maşinile asamblate lângă Piteşti în 2013 reprezintă modele Renault, iar din totalul producţiei modelul Renault Symbol reprezintă 16%, diferenţa de circa un procent fiind adusă de alte modele cu siglă Renault precum Sandero, Logan sau Duster. Spre comparaţie, în 2012 brandul Renault reprezenta 7,6% din totalul producţiei Automobile Dacia, creşterea datorându-se în mare parte modelului Symbol, producţia sa fiind mutată din Turcia în România odată cu lansarea unei noi generaţii.

    Avantajul de a produce modele Renault la Mioveni constă în faptul că acestea atrag după sine şi venituri mai mari pentru companie, deoarece au dotări mai multe şi implicit un preţ mai mare. Spre exemplu, în Turcia un Symbol ajunge la 15.700 de euro, în timp ce un model Dacia Sandero ajunge la cel mult 13.100 de euro, Logan nefiind disponibil pe piaţa turcă.
    Cifra de afaceri a Automobile Dacia a fost susţinută în 2013 nu doar de creşterea producţiei sau de creşterea procentului de maşini asamblate sub emblema Renault, ci şi de faptul că în cadrul companiei a fost integrată Renault Industrie Roumanie (RIR). Aceasta este responsabilă de „producţia„ şi exporturile de colecţii CKD (maşini complet dezasamblate). Anul trecut compania a produs aproximativ 350.000 de astfel de colecţii, iar în 2012 aceasta a înregistrat o cifră de afaceri de 1,22 de miliarde de euro, în creştere de la 933 milioane de euro în 2011.

    Salariile angajaţilor au crescut în ultimii ani de criză, iar în primăvara acestui an muncitorii au primit o nouă majorare brută de 180 de lei, pe lângă alte prime. Pe lângă acestea, în 2013 salariaţii au reuşit să obţină salarii cu 6% mai mari faţă de anul precedent, ceea ce a făcut ca salariul mediu brut al acestora să ajungă la aproape 4.500 de lei, adică mai mult de 3.100 de lei net pe lună, dublu faţă de media naţională în industrie.

    Pe de altă parte, toate aceste recorduri vin în contextul în care francezii au investit deja peste un miliard de euro în uzina din Tanger, unde lucrează peste 5.200 de muncitori care au asamblat anul trecut peste 100.000 de automobile Dacia, la care se adaugă cele aproape 70.000 de unităţi asamblate la Casablanca.

    Nicolas Maure, care a preluat la începutul anului mandatul de director general al Automobile Dacia, dar şi cel de preşedinte al consiliului de administraţie, declara în cadrul evenimentului Meet the CEO organizat de Business Magazin faptul că şi în România, şi în Maroc Dacia produce o maşină la 55 de secunde. Diferenţa constă în faptul că aici se lucrează la o capacitate de 100%, în timp ce în Maroc capacitatea ocupată este la 55%, dar şi faptul că din Tanger se pot livra mai rapid şi mai ieftin maşini către Europa de Vest, principala piaţă a Dacia.

    În timp ce de la Piteşti nu există autostradă spre Sibiu pentru a traversa munţii pe culoarul european, Tanger este la doar câţiva kilometri de coasta Spaniei şi cea mai modernă infrastructură de autostrăzi a Europei. Spre comparaţie, în România un tren cu maşini de la Mioveni la Constanţa face 24 de ore, iar viteza medie pe Valea Oltului, principala rută de export a ţării, este de 37 km/h.