Proiectul prevede că exercitarea profesiei de bonă se face în baza unui contract individual de muncă încheiat între bonă şi o persoană juridică sau prin desfăşurarea activităţii bonei ca persoană fizică autorizată.
Profesia de bonă se va exercita cu respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului, cu egalitatea de şanse şi nediscriminare, asigurarea unei îngrijiri personalizate şi individualizate fiecărui copil, respectarea demnităţii copilului şi ascultarea opiniei copilului, ţinând cont de vârstă şi de gradul de maturitate.
Beneficiarul serviciilor de îngrijire şi supraveghere oferite de bonă este copilul care necesită supraveghere şi îngrijire pe timpul zilei.
Potrivit propunerii legislative, va putea exercita profesia de bonă orice persoană fizică dacă îndeplineşte condiţia de a fi cetăţean român sau străin, cu domiciliul/reşedinţa, de regulă, în aceeaşi localitate cu domiciliul/reşedinţa copilului, cetăţean străin cu drept de muncă în România care posedă un titlu oficial de calificare recunoscut sau echivalat pentru profesia de bonă, aptă din punct de vedere medical, psihologic, de a avea capacitate deplină de exerciţiu, de a nu avea antecedente penale.
Documentele în acest sens se reînnoiesc anual.
În desfăşurarea activităţii, bona îndeplineşte cel puţin următoarele atribuţii: îngrijirea şi supravegherea copilului; hrănirea copilului; acordarea primului-ajutor în caz de îmbolnăvire/accidentare a copilului; informarea reprezentanţilor legali ai copilului cu privire la evoluţia acestuia, precum şi informarea de urgenţă a angajatorului referitor la apariţia unor situaţii deosebite cu privire la copil; însoţirea copilului la activităţi recreative, culturale, artistice, sportive şi şcolare proprii vârstei sau sprijinirea acestuia pentru desfăşurarea unor asemenea activităţi, precum şi realizarea de activităţi de educare şi dezvoltarea de abilităţi de viaţă.
Camera Deputaţilor este for decizional în cazul acestei propuneri legislative.
Niţu a precizat că dosarul este instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi că, referitor la problemele de la votul din diaspora, au fost primite mai multe sesizări de români din diaspora.
Potrivit procurorului general, respectivele sesizări vizează miniştri şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor implicate în organizarea alegerilor din diaspora.
Livia Stanciu: Strict pe lege, se putea da o ordonanţă de urgenţă
Tot joi, preşedintele instanţei supreme, Livia Stanciu, a declarat, legat de problemele din diaspora de la scrutinul prezidenţial, că “strict pe lege” se putea da o ordonanţă de urgenţă a Guvernului pentru înfiinţarea unor noi secţii de votare în turul al doilea.“Strict pe lege, sigur că se putea da o ordonanţă de urgenţă”, a spus Stanciu, înaintea şedinţei plenului Consiluului Superior al Magistraturii.
Livia Stanciu a mai spus, din postura de “cetăţean”, că se impun verificări privind problemele apărute la votul din străinătate. “Ca cetăţean, mi se pare firesc ca pe orice problematică ce are impact, sigur trebuie să se efectueze verificări, cercetări, pentru a se transmite un răspuns care să satisfacă interesul pe care poporul l-a manifestat faţă de acest subiect”, a spus ea.
La ambele tururi ale alegerilor prezidenţiale, românii din străinătate au ieşit la vot în număr record. În mai multe capitale europene, cozile au fost uriaşe, iar mii de oameni nu au mai putut vota.
Problemele de votul din diaspora au dus la demisia ministrului de Externe, Titus Corlăţean. Înlocuitorul lui, Teodor Meleşcanu, a făcut apel, înaintea turului 2, ca românii din diaspora să vină la vot devreme, el menţionând că dacă declaraţiile pe propria răspundere sunt completate din timp şi dacă cei şapte membri ai secţiei sunt prezenţi, numărul celor care vor vota se va dubla.
După scrutin, Meleşcanu şi-a cerut scuze românilor din diaspora care nu au putut vota şi a declarat că trebuie identificate soluţii legislative pentru a asigura condiţiile ca românii să-şi exercite dreptul de vot oriunde s-ar afla în străinătate.
La două zile după turul 2, şi Meleşcanu a demisionat, el precizând că face acest lucru pentru că nu toţi românii din diaspora au putut vota şi că a luat această decizie ca “om de onoare”, “într-o ţară în care nimeni nu prea-şi asumă responsabilităţile”.
Teodor Meleşcanu a declarat că singurul lucru pe care nu a reuşit să îl realizeze a fost suplimentarea numărului secţiilor de votare, întrucât, deşi a solicitat Biroului Electoral Central (BEC) acest lucru, Biroul “nu a putut oferi clarificările necesare privind existenţa unei soluţii legale, în acest sens”.
Potrivit lui, exista, în cazul modificării numărului secţiilor de votare între cele două tururi de scrutin, riscul contestării alegerilor.
Meleşcanu a mai spus că soluţia prelungirii programului de vot nu a putut fi pusă în aplicare, întrucât contravine prevederilor legale în vigoare, iar Biroul Electoral pentru Străinătate a atras atenţia asupra acestui lucru, într-o adresă, prin care se preciza că închiderea tuturor secţiilor se va face la ora 21.00.
Deşi Singapore este cel mai scump oraş din lume, spune Chee Soon Juan, aici nu există un salariu minim stabilit prin lege. Nu este de mirare, în acest caz, că statul-insulă prezintă mari inegalităţi sociale. Singapore are cel mai mare raport dintre milionari şi numărul total de locuitori, dar aproape 5% din populaţie câştigă sub 5.000 de dolari pe an.
Aproape jumătate din populaţia activă, susţine Chee Soon Juan, trăieşte de la un salariu la altul. 14% din populaţie nu are bani puşi deoparte, iar condiţiile de muncă sunt din ce în ce mai grele.
“Singapore este ca o schemă Ponzi care are nevoie de noi imigranţi pentru a ţine economia în viaţă”, mai scrie Chee Soon Juan. “Acest lucru afectează însă calitatea veiţii pentru cetăţeni”. Acesta critică şi prim-ministrul Lee Hsien Loong, argumentând că acesta nu înţelege necesitatea unei reforme.
Politicianul aseamănă situaţia din Singapore cu cea din Hong Kong, unde diferenţele sociale între bogaţi şi săraci sunt uşor de observat, notează CNN.
Judecătorii CC au stabilit, în şedinţa de marţi, repunerea pe rol a cauzei privind respectivul articol, întrucât este nevoie de dezbateri suplimentare.
Până la 9 decembrie, vor fi cerute informaţii suplimentare de la Curtea de Apel Constanţa, unde a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, în procesul de incompatibilitate al primarului din Tuzla.
Astfel, CC va relua, la 9 decembrie, dezbaterile privind articolul de lege în baza căruia Agenţia Naţională de Integritate (ANI) i-a găsit incompatibili pe mai mulţi aleşi locali.
Este vorba despre articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care prevede că aleşii locali sunt incompatibili dacă ocupă şi funcţii în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau sunt reprezentanţi ai statului în adunările generale ale unor societăţi comerciale de in teres naţional.
“Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional”, prevede articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003.
Articolul de lege a fost analizat în 7 octombrie de judecătorii constituţionali, care au amânat atunci pronunţării unei soluţii până la 3 noiembrie.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de primarul comunei constănţene Tuzla, Constantin Micu, în cazul căruia Agenţia Naţională de Integritate a întocmit un raport de incompatibilitate.
În iulie 2013, ANI arăta că 22 de aleşi locali din judeţul Constanţa s-au aflat în stare de incompatibilitate ca urmare a exercitării simultane atât a funcţiei de primar sau viceprimar, cât şi a calităţii de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor SC RAJA SA Constanţa.
Printre aceştia a fost şi Florin Constantin Micu, ANI susţinând că primarul comunei Tuzla a fost în incompatibilitate în perioada 24 iulie 2008 – 29 iunie 2009.
Constantin Micu a contestat decizia la Curtea de Apel Constanţa, care în 26 iunie i-a respins cererea de anulare a deciziei ANI, pe motiv că este neîntemeiată.
În baza aceluiaşi articol de lege a fost declarat incompatibil şi candidatul la alegerile prezidenţiale, Klaus Iohannis, primarul municipiului Sibiu.
În 24 aprilie 2013, Agenţia Naţională de Integritate anunţa că a constatat că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, se află în stare de incompatibilitate, întrucât are şi calitatea de reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor SC Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010 şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale.
În septembrie 2013, Klaus Iohannis a câştigat procesul intentat ANI, după ce Curtea de Apel Alba-Iulia a admis contestaţia acestuia la raportul de evaluare al ANI şi a dispus anularea deciziei. Hotărârea a fost contestată de ANI la instanţa supremă, care se va pronunţa cu privire la admisibilitatea cererii în 18 noiembrie.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, declara, în 24 octombrie, că în alte cauze care au obiect similar cu dosarul de incompatibilitate al lui Klaus Iohannis, magistraţiie aşteaptă decizia Curţii Consituţionale din 4 noiembrie.
Judecătoarea Livia Stanciu mai spunea că, în varianta în care Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate, pronunţarea unei hotărâri înainte de acea dată poate să determine ulterior ca hotărârea aceea să fie revizuită.
În secolul II înainte de Hristos cucerirea romană a făcut din denar moneda oficială, ulterior trecându-se la monedele bizantine, care au susţinut schimburile comerciale până în secolul XIV. După anul 1000 încep să apară şi monede locale – dinari, ducaţi şi taleri de argint şi şilingi de bronz în ţara Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de bronz în Moldova şi ducaţi de aur, taleri şi dinari de argint şi şalăi de aramă în Transilvania. În ţările române au circulat şi monede străine: dinar de argint, aspru de argint, gros de argint, ducat de aur, ducat-florin de aur, dinar unguresc de argint, altân-zlot turcesc de aur, taler leu olandez de argint, ducat olandez de aur, taleri olandezi de argint, teston de argint, piastru turcesc de argint, mahmudea de aur, icosar de aur, ducat unguresc de aur, ducat austriac de aur.
Leul devine monedă naţională o dată cu adoptarea, în 1867, a Legii pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale, guvernul român din vremea respectivă comandând baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. În lege se preciza că unitatea monetară, leul, se compune din cinci grame argint, din care 835 din 1.000 argint fin şi 165 din 1.000 aliaj. Monedele emise până în 1877 au avut valori de 1, 2, 5 şi 10 bani, fabricate din aramă, 50 de bani (argint), 1, 2 lei de argint, 20 de lei de aur. Între anii 1877 şi 1900, statul român a pus în circulaţie monede atât de aramă, argint şi aur, cât şi de nichel.
La data de 27 februarie 1880, Guvernul IC Brătianu depunea la Cameră proiectul pentru întemeierea Băncii Naţionale a României, după modelul Băncii din Belgia – 1850. Prin legea monetară din 1867 s-au stabilit normele emisiunii şi circulaţiei monedelor naţionale de aur, de argint şi ale monedelor divizionare, iar prin legea biletelor ipotecare din 1877 s-au introdus temporar în circulaţie banii de hârtie.
La 27 octombrie 1890, sistemul bănesc al ţării s-a axat exclusiv pe aur, urmând tendinţele băncilor străine. Monedele de aur româneşti aveau valoare egală cu cea a monedelor corespunzătoare din Franţa, Italia, Belgia, Elveţia, Grecia. Printre bancnotele emise de BNR s-au numărat cele de 20 de lei şi de 1000 de lei din 1881, bani de cupru, argint, nichel, cupru-nichel, moneda de aur de 100 de lei, bancnote de 20, 100 şi 1 000 de lei, între 1904-1906, 2 lei de argint şi 50 de bani de argint în 1910, 25 şi 50 de bani de hârtie în 1917, bancnote de 1, 2 şi 5 lei (1917). După primul război mondial, în România circulau în paralel mai multe monede, iar în vederea unificării monetare prin înlocuirea acestora cu leii emişi de BNR s-a decis retragerea din circulaţie a coroanelor şi a rublelor.
În 1935 a fost emisă şi o monedă de 250 de lei de argint, de 50 de lei de nichel în 1937 şi 100 de lei de nichel în 1938. Între anii 1920-1931 au fost puse în circulaţie bancnote între 1 şi 5 000 de lei, iar în perioada 1939-1944, statul român a emis noi monede de argint, de zinc şi fier placat cu nichel. Tot în anul 1935, s-a hotărât reînfiinţarea Monetăriei Naţionale.
În 1941 au apărut şi bancnotele de 500 şi 2000 de lei, iar între anii 1944-1948, monedele de 500 de lei de argint, 2000 de lei de alamă, 25.000 de lei de argint, 10.000 de lei de alamă, 100.000 de lei de argint, 50 de bani şi 1 leu de alamă, 2 lei tombac şi 5 lei de aluminiu. După preluarea puterii politice de către comunişti, guvernul a trecut la etatizarea băncilor, la data de 11 august 1948 procesul culminând cu dizolvarea şi trecerea în stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, singurele exceptate fiind BNR şi CEC. Între anii 1945-1947 au intrat în circulaţie bancnotele de 100.000, 1.000.000, 5.000.000 şi 100 de lei, iar după reforma monetară din 1947, bancnota de 1.000 de lei (1948), cea de 500 de lei (1949) şi biletul de 20 de lei emis de Ministerul Finanţelor în 1950.
O altă bancnotă de 1.000 de lei este pusă în circulaţie în 1950 de Banca Naţională a Republicii Populare Române, iar Ministerul Finanţelor va emite bancnotele de la unu până la 100 de lei (1952). În 1966, Banca Naţională a Republicii Socialiste România emitea bancnotele de 1, 3, 5, 10, 25, 50 şi 100 de lei.
Cei mai mulţi candidaţi la alegerile prezidenţiale folosesc materiale de propagandă electorală care nu beneficiază de menţiunea operatorului economic care le-a realizat.
Această obligaţie este prevăzută în Legea 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, la articolul 29, alineatul 2: “Partidele şi alianţele politice, precum şi candidaţii independenţi au obligaţia de a imprima pe toate materialele de propagandă electorală următoarele date: a) numele candidatului independent, denumirea partidului politic sau a alianţei politice ori electorale care le-a comandat, după caz; b) denumirea operatorului economic care le-a realizat”.
Potrivit aceleiaşi legi, “este considerat material de propagandă electorală orice material scris, audio sau video, care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) se referă la un candidat sau partid clar identificat;
b) este utilizat în perioada campaniei electorale, stabilită potrivit legilor privitoare la organizarea alegerilor;
c) are obiectiv electoral şi se adresează publicului larg;
d) depăşeşte limitele activităţii jurnalistice de informare a publicului”.
Încălcarea acestor prevederi reprezintă, conform Legii finanţării partidelor şi campaniei electorale, contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 la 25.000 lei.
În plus, Legea privind alegerile prezidenţiale impune la rândul său o serie de restricţii par a fi încălcate de candidaţi.
Prima dintre aceste prevederi interzice folosirea combinaţiei de culori roşu-galben-albastru, la articolul 41, alineatul 7: “Sunt interzise afişele electorale care combină culorile într-o succesiune care reproduce drapelul României sau al altui stat”.
Astfel, pentru candidatul alianţei PSD-UNPR-PC, Victor Ponta, au fost menţinute în Bucureşti bannerele, panourile şi afişajul care încalcă legislaţia prin faptul că nu este menţionat operatorul economic care a realizat materialele de propagandă.
În plus, la corturile de campanie ale PSD-UNPR-PC au fost surprinse imagini cu persoane care purtau în piept cocarde tricolore, având în centru fotografia premierului Victor Ponta.
De altfel, echipele de campanie au continuat să distribuie pliante pe care este reprodus tricolorul în fotografiile cu care sunt ilustrate. Culorile tricolore sunt reproduse atât în culoarea textului din pliantele PSD-UNPR-PC, cât şi pe afişele şi bannerele pe care sunt reproduse motive tradiţionale care folosesc combinaţia de culori roşu-galben-albastru. În alte cazuri este reprodusă succesiunea culorilor naţionale în formula «Votează Victor Ponta», în care cuvântul votează este tipărit cu o culoare albastră, sub acesta fiind o bandă galbenă, iar cuvintele Victor Ponta sunt tipărite cu culoarea roşie.
Aceeaşi formulă este folosită şi în cazul bannerelor care conţin textul “mândru că sunt român!”, unde mândru este de culoare roşie, sintagma “că sunt” de culoare galbenă, iar “român!” este de culoare albastră.
Prevederile respectate de alianţa electorală PSD-UNPR-PC în privinţa menţionării operatorului economic care a realizat materiale de propagandă electorală au fost în cazul afişelor tipărite pe hârtie, a pliantelor şi altor tipărituri pe care apare sintagma “Tipărit de AMMA PRINT la comanda Alianţei electorale PSD-UNPR-PC”.
La solicitarea MEDIAFAX privind comunicarea unui punct de vedere faţă de problemele semnalate, PSD a transmis prin Ligia Enache, consilierul purtătorului de cuvânt al campaniei prezidenţiale, Gabriela Firea:
“Nu există succesiune tricoloră a drapelului României pe materialele electorale. Ne-am asigurat explicit de asta. Există acea bandă populară, pe care succesiunea este roşu-galben-roşu-albastru-galben-albastru. În legatură cu poza care ar avea cocarda tricoloră, vă informăm că nu există niciun panou şi niciun afiş cu aşa ceva”.
PSD nu a răspuns în chestiunea omiterii menţionării operatorului economic pe unele materiale electorale şi nu a comunicat care sunt societăţile care au realizat aceste materiale.
În cazul candidatului ACL, Klaus Iohannis, a fost menţinut panotajul pe care nu este menţionat operatorul economic care a realizat materialele, fiind vorba de bannere, meshuri şi panouri.
Singurele materiale pe care este menţionat operatorul economic care le-a tipărit sunt afişele tipărite pe hârtie şi montate la panourile speciale pentru afişaj electoral.
În cazul pliantelor, doar unele dintre acestea beneficiază de menţiunea prevăzută de lege. Pe este precizat “Tipărit de Promax Print SRL la comanda ACL Bucureşti”, în timp ce pe alte materiale promoţionale se precizează “Imprimat la SC Neico Grup SA la comanda ACL”.
Însă, pe alte pliante cu Iohannis nu se precizează operatorul economic, cum este cazul celui ilustrat cu o fotografie de la lansarea candidatului ACL şi sunt prezentate opiniile unui fost coleg de facultate, a unui fost coleg de catedră şi a unui fost coleg de armată.
Echipa ACL a distribuit şi un ziar tipărit pentru campania electorală, în care de asemenea nu este precizat operatorul economic care l-a tipărit. Materialul este împărţit în două părţi, ”România lucrului bine făcut” şi “România lucrului rău făcut”.
Echipa de campanie ACL nu a comunicat încă un punct de vedere faţă de problemele semnalate.
Candidatul PMP, Elena Udrea, foloseşte bannere electorale pe care este imprimat textul “Comandat de PMP livrat de La Spaziale Media”. Totuşi, legea privind finanţarea partidelor face referire la “denumirea operatorului economic care le-a realizat”, şi nu la operatorul care le-a comandat în numele partidului.
Pe de altă parte, sediul PMP din Piaţa Charles de Gaulle din Capitală este acoperit de două meshuri pe care nu se precizează ce operator economic a realizat materialul electoral şi nici dacă ar fi fost comandat de cineva.
De asemenea, echipa de campanie a PMP a distribuit în Bucureşti pachete de chibrituri mari imprimate cu chipul Elenei Udrea, pe care se menţionează că sunt “comandate de PMP – Livrate de Mach Point”, care conţin beţe de chibrituri la dimensiunea uzuală.
Echipa de campanie a PMP nu a comunicat încă un punct de vedere faţă de problemele semnalate.
Candidatul independent Monica Macovei menţionează pe afişele tipărite pe hârtie că acestea sunt realizate de 2S Design SRL, însă nu acelaşi lucru este precizat pe bulinele tipărite pentru Macovei.
Totodată, nici pe afişele candidatul PER, William Brînză, nu este menţionat operatorul economic care a tipărit materialele, după cum nici pe afişele şi bannerele candidatului independent Teodor Meleşcanu nu se face această precizare prevăzută de lege.
De asemenea, şi candidatul independent Călin Popescu Tăriceanu a păstrat panotajul de campanie electorală care nu face menţiunea operatorului economic care l-a realizat. În plus, unele pliante şi obiecte promoţionale distribuite în Capitală nu conţin o astfel de menţiune.
La solicitarea MEDIAFAX, vicepreşedintele PLR Graţiela Gavrilescu a negat existenţa unor materiale de campanie ale candidatului Călin Popescu Tăriceanu care nu conţin menţiunea operatorului economic care le-a realizat.
“Toate materialele comandate de candidatul la Preşedinţia României, Călin Popescu-Tăriceanu, poartă inscripţia legală care menţionează comanda în numele acestuia şi operatorul economic care le-a realizat”, se arată în punctul de vedere transmis de Gavrilescu.
Campanie de strângere de numere de telefon din partea PSD-UNPR-PC şi ACL
În acelaşi timp, echipele de campanie ale PSD şi ACL desfăşoară acţiuni de strângere de date de la alegători, această practică nefiind interzisă şi nici reglementată de lege.
La unele corturi de campanie echipele PSD-UNPR-PC realizează un chestionar privind participarea la alegerile prezidenţiale. Între întrebări se numără cele referitoare la opţiunea de vot la prezidenţiale, atât în primul tur de scrutin, cât şi în al doilea tur de scrutin, pe fiecare chestionar urmând să fie completate datele personale ale respondentului. Între datele solicitate de echipele PSD-UNPR-PC sunt numele şi prenumele, numărul de telefon, adresa de domiciliu, iar în unele cazuri sunt colectate şi date precum seria şi numărul cărţii de indentitate. De asemenea, sunt solicitate semnături olografe ale celor care doresc să-şi lase datele de identitate.
Potrivit reprezentanţilor PSD de la corturile de campanie fiecare alegător care îşi comunică numărul de telefon va fi sunat de premierul Victor Ponta.
De asemenea, echipele ACL colectează date precum nume, prenume, domiciliu şi numărul de telefon, în chestionar figurând o secţiune în care respondenţii pot să-şi exprime opinia despre Klaus Iohannis.
Lipsa de mobilizare a parlamentarilor puterii şi opoziţia sau abţinerea din partea partidelor cel mai afectate de efectele ordonanţei (PNL, PDL, PP-DD, UDMR) au făcut ca ordonanţa să nu întrunească numărul necesar de voturi favorabile ca să poată fi adoptată, urmând acum ca Senatul să aibă cuvântul final asupra ei.
Ordonanţa este însă deja în vigoare şi îşi produce efectele începând cu 2 septembrie, timp de 45 de zile, iar premierul Victor Ponta, vicepremierul Liviu Dragnea şi şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, au explicat că oricum niciun primar sau consilier local care şi-a schimbat între timp partidul nu-şi va pierde mandatul, nici măcar în ipoteza că ordonanţa va deveni lege cu prilejul votului din Senat şi va fi ulterior contestată la CCR, întrucât deciziile CCR nu sunt retroactive (adică aşa cum s-a întâmplat în 2006, când sancţionarea de către CCR a legii de atunci care introducea pentru aleşii locali 45 de zile de opţiune a aleşilor locali nu a anulat şi efectele valurilor de migraţie politică deja consumate în acea perioadă).
Iar dacă ordonanţa nu va întruni numărul de voturi necesare nici în Senat, pentru ca ea să fie respinsă ar fi nevoie de iniţierea şi adoptarea unei legi separate de respingere a legii de adoptare a OUG, ceea ce e însă puţin probabil să se întâmple, din cauza lipsei unei majorităţi necesare de parlamentari.
Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, joi, că a promulgat legea privind reducerea CAS cu 5 %. Şeful statului a făcut acest anunţ în declaraţia de presă susţinută la Palatul Cotroceni.
“Mi se pare cel mai important subiect, nu numai al zilei, dar un subiect care, după ce va deveni realitate, va avea un impact foarte mare asupra românilor, începând cu 2015”, a spus şeful statului.
El a precizat că doreşte să ofere o serie de explicaţii, după ce a semnat decretul de promulgare.
Traian Băsescu a menţionat că legea este extrem de simplă şi nu pune nicio problemă de neconstituţionalitate. “Nu m-aş hazarda să trimit la Curtea Constituţională o lege din patru articole, m-aş pune într-o situaţie penibilă, să îmi spună Curtea că este constituţională”, a precizat preşedintele.
Camera Deputaţilor, în calitate de for legislativ decizional, a adoptat, în 9 septembrie, în forma iniţială, legea privind reducerea CAS cu cinci punte procentuale la angajator, respingând, cu 307 voturi “pentru”, 7 “împotrivă” şi 5 abţineri, cererea preşedintelui Traian Băsescu de reexaminare a acestui act normativ.
La vot au fost prezenţi şi prim-ministrul Victor Ponta şi ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, care a cerut deputaţilor să adopte această măsură.
Cererea de reexaminare a preşedintelui Traian Băsescu la legea privind reducerea CAS cu 5% la angajator a fost respinsă anterior de Comisia de buget a Camerei Deputaţilor.
Proiectul pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal vizează diminuarea cotelor plătite de angajatori, în funcţie de condiţiile de muncă, pentru contribuţia de asigurări sociale datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, după cum urmează: 15,8% (de la 20,8%) pentru condiţii normale de muncă, 20,8% (de la 25,8%) pentru condiţii deosebite de muncă şi 25,8% (de la 30,8%) pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă.
În cererea de reexaminare, şeful statului arăta că în anul 2014 deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat este de 12,519 miliarde de lei, iar prin diminuarea cotelor plătite de angajatori, în funcţie de condiţiile de muncă, pentru contribuţia de asigurări sociale datorată sistemului public de pensii, deficitul curent va creşte cu impactul financiar negativ estimat în expunerea de motive a actului normativ, care variază între 4,860 de miliarde de lei în 2015 şi 5,564 de miliarde de lei în 2018, ajungându-se la un deficit de peste 18 miliarde lei la fondul de pensii, pentru anul 2015.
Proiectul de lege iniţiat de către deputatul PSD Gabriela Podaşcă modifică legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului în sensul prelungirii vârstei până la care copiii pot beneficia de plasament exclusiv în familia extinsă sau substitutivă, respectiv de la 2 la 3 ani, fiind interzis plasamentul acestora într-un serviciu de tip rezidenţial, cu excepţia copiilor cu vârstă de până la 3 ani cu handicap grav, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.
Deputatul PSD Gabriela Podaşcă a afirmat că este necesar acest proiect de lege deoarece datele arată că acei copii instituţionalizaţi încă de la naştere prezintă riscul de a dezvolta tulburări sau întârzieri într-o varietate de domenii, iar cei care părăsesc instituţia şi sunt plasaţi în familie cu prioritate până la vârsta de 3 ani beneficiază de o dezvoltare mai bună.
Camera Deputaţilor este for decizional la acest proiect.
“În sesizarea de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului arăta faptul că prin adoptarea acestei legi se încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. 2 şi art. 147 alin. 4 din Constituţia României. DIICOT consideră neîntemeiate criticile formulate de Avocatul Poporului, subliniind că legea satisface toate criteriile de constituţionalitate pentru a putea fi pusă în vigoare având caracterul unei legi previzibile şi accesibile”, arată Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), într-un docmunicat de presă remis MEDIAFAX.
Acest punct de vedere a fost transmis în condiţiile în care judecătorii constituţionali urmează să ia în discuţie, marţi, excepţia ridicată în 9 iulie de Avocatul Poporului, care a atacat Legea cartelelor prepay – aşa-numita Lege “Big-Brother” – pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal.
În susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului arată că soluţia legislativă referitoare la obligaţia de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de şase luni de la data reţinerii acestora este afectată de un viciu de constituţionalitate.
Sesizarea Avocatului Poporului a fost transmisă după ce în 8 iulie Curtea Constituţională a decis, că Legea ”Big Brother” este neconstituţională, hotărârea fiind luată după ce în instanţă a fost ridicată această problemă.
Astfel, Curtea ”a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.
Potrivit Constituţiei, ”dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.
Preşedintele Traian Băsescu a promulgat, în 12 iunie 2012, Legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, cunoscută şi ca “Legea Big Brother”.
Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de şase luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.
“Furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de email-uri, cu excepţia conţinutului corespondenţei electronice sau al convorbirii telefonice. În cazul reţelelor de telefonie fixă şi mobilă trebuie să se reţină numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărul celui spre care a fost redirecţionat apelul, precum şi numele acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reţine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit”, prevede actul normativ.
Furnizorii de telefonie şi internet au obligaţia ca timp de 48 de ore de la cererea organelor de urmărire să transmită datele solicitate, iar dacă acest lucru nu este posibil în 48 de ore, datele trebuie transmise în cel mult cinci zile.
Legea privind stocarea datelor de trafic de telefonie şi internet mai prevede că organele de urmărire penală au obligaţia de a informa persoana ale cărei date sunt reţinute în termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitării, cu excepţia cazurilor în care persoana este implicată în acţiuni care periclitează siguranţa naţională.
