BusinessMagazin

Tag: istorie

  • Falimentul Saab: istoria mărcii în fotografii

    “Ne aşteptăm ca instanţa să aprobe declaraţia şi să numească rapid un lichidator pentru Saab Automobile”, se arată într-un comunicat al Swan. Swedish Automobile a cumpărat Saab în februarie 2010, de la grupul american General Motors.

    Iniţial companie producătoare de avioane, Saab a fost înfiinţată în 1937 şi a început să fabrice automobile în 1947. General Motors a cumparat 50% din Saab Auto, iar în anul 2000 a devenit singurul proprietar. În 2009 GM a scos Saab la vânzare pentru rentabilizarea activităţilor. Planurile Swedish Automobile mizau pe o creştere a vânzărilor la 120.000 de vehicule pe an şi să devină profitabil până în 2012, dar ţinta nu a fost niciodată atinsă: în 2010 compania a vândut 31.696 de maşini.

    Saab Automobile a negociat cu Zhejiang Youngman Lotus Automobile şi o bancă din China obţinerea a 600 milioane de euro. între companiile interesare de Saab au fost Pang Da Automobile Trade din China şi bancherul rus Vladimir Antonov, fost acţionar al Spyker. (galerie foto – thelocal.com)

  • Secrete din istoria Bucureştilor

    Acest amestec bizar care îmbină elementele arhitectonice vechi tradiţionale, orientale cu modele arhitectonice occidentale, s-a datorat extinderii oraşului, efervescenţei activităţii comerciale, dar şi politice şi culturale, favorizate de ridicarea României de la rangul de Regat, în 1881, mai apoi de poziţia dominantă dobândită după Marea Unire, aceea de capitală a României Mari.

    Prezentul dicţionar ne propune descoperirea oraşului prin monumentele şi locurile sale reprezentative, păstrate fizic sau doar în memoria colectivă. Cele 200 de articole referitoare la lăcaşuri de cult, instituţii administrative, economice, de cultură şi învăţământ, case şi palate, hoteluri şi hanuri, restaurante şi cafenele, pieţe comerciale şi pieţe publice, străzi şi bulevarde, statui şi monumente ne prezintă o altfel de istorie, o istorie în care monumentele şi locurile au amintiri, mărturisind despre oameni, vremuri şi întâmplări, dar şi despre schimbările pe care le-a cunoscut oraşul, de la cele care au făcut din el o capitală europeană până la mutilările sfârşitului epocii comuniste, şi mai grav, postdecembriste. Istoria acestora întregeşte istoria oraşului, în permanentă refacere, reconstrucţie după multele cutremure şi incendii devastatoare, atacuri anunţate sau neaşteptate, demolări justificate sau abuzive.

    Lucrarea oferă informaţii despre situarea, contextul istoric al apariţiei, evoluţia istorică, detaliile arhitecturale şi starea actuală a monumentelor din Capitală, aducând la zi toate modificările intervenite în ultimii doi ani, modificări care ţin de restaurare (de exemplu, Hotel Continental) sau schimbarea locului (de exemplu, Lupoaica Capitolină sau statuile din Piaţa Universităţii).

    Structura lucrării, cea de dicţionar, în care articolele sunt prezentate în ordine alfabetică, după denumirea cea mai cunoscută, fie cea iniţială, fie cea actuală, materialele adăugate (lista primarilor, scurta cronologie şi un index al monumentelor tratate), precum şi bibliografia cuprinzătoare, fac din ea un instrument util şi accesibil de cunoaştere. Este o lucrare documentată, sursă de informaţii şi ghid de orientare în Bucureştiul de astăzi şi de odinioară. Este o lectură obligatorie şi plăcută pentru cititorul, născut aici sau doar în trecere, interesat de locurile pe lângă care trece şi care sunt investite cu celebritate.

    Valentina Bilcea şi Angela Bilcea, “Dicţionarul locurilor şi monumentelor celebre din Bucureşti”, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

  • File lipsă din arhiva Securităţii: agonia unui mare poet

    Din păcate, numele marelui poet începe să fie necunoscut nu doar în sumbra arhivă pomenită, ci şi în rândurile marelui public şi al elevilor care, pe vremuri, îi recitau cu autentică emoţie versurile. începând cu faimoasă “Moarte a căprioarei”.

    Pentru cei care nu ştiu sau care au început să uite, facem câteva precizări. Nicolae Labiş s-a născut în… A devenit elev al şcolii de literatură (o instituţie de învăţământ calchiată după model sovietic, în care erau recrutaţi tineri cu veleităţi literare şi din care – potrivit unei butade din epocă – “n-a ieşit niciun singur scriitor, cu excepţia celor care intraseră deja scriitori”). A urmat cursurile facultăţii de filologie şi a ajuns, rapid, să fie perceput drept geniul liric al tinerei generaţii. Versurile lui înflăcărate (în care nu rareori era pomenit elogios numele Partidului) se aflau pe toate buzele.

    Poetul, însă, a început să devieze de la “drumul luminos” trasat de ideologii vremii, a prins să-şi descrie torturile lăuntrice, tristeţea fundamentală şi afinităţile culturale – altele decât cele oficial tolerate. Deşi steaua lui nu era pregătită să apună, lumea acelor ani i-a înscenat apusul: a început să fie urât şi renegat de către confraţii mai vârstnici şi mai puţin talentaţi, ajungând, în cele din urmă, în colimatorul organelor represive.

    La vârsta de 21 de ani, în 1956, la începutul unei cariere poetice care se vestea prodigioasă, Lae Labiş a murit sub roţile unui tramvai. Multă vreme s-a crezut că a fost un banal şi regretabil accident. Acum, tot mai multe informaţii converg către ideea că tânărul poet a fost asasinat la comanda Securităţii.

    încercând să aducă lumină asupra momentelor cutremurătoare dinaintea “accidentului”, şi a clipelor din scurtul interval al spitalizării poetului aflat în agonie, Stela Covaci, bună prietenă a lui Labiş, tandră şi în acelaşi timp înţeleaptă ascultătoare a confesiunilor lui din acea vreme, ne livrează o suită de mărturii credibile despre maşinaţiunile care au stat în spatele asasinatului, dar şi despre vinovata tăcere a celor care, vreme de jumătate de veac, i-au acoperit, din laşitate sau din interes, pe criminali. Nu în ultimul rând, ne sunt oferite texte inedite ale lui Labiş, care au fost dictate, în timpul “nopţilor de coşmar”, lui Aurel Covaci, soţul autoarei.

    Stela Covaci, “Nopţile de coşmar ale poetului Nicolae Labiş”, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2011

  • Invenţii ciudate din secolul al XIX-lea (GALERIE FOTO)

    Obiectele fac parte dintr-o colecţie particulară de circa 4.000 de astfel de articole, deţinută de The Rothschild Petersen Patent Model Museum, şi reprezintă modele la scară mică ale unor invenţii pentru care se cerea brevet, fiind o condiţie obligatorie pentru obţinerea acestuia în secolul al nouăsprezecelea, scrie The Wall Street Journal. Aceste articole au ajuns la vânzare după ce Biroul de Brevete al SUA a renunţat să mai ceară confecţionarea lor, ca urmare a lipsei de spaţiu şi a producerii unor incendii, astfel încât ele au fost cumpărate de colecţionari.

    Printre exponate se numără “dispozitivul de prevenire a spargerilor” din 1868, care se monta la uşa de la intrare şi consta dintr-un lanţ cu greutăţi ce acţiona un pistol îndreptat spre spărgătorul care intra în casă, un “lansator de porumbei” – dispoziv cu arc care se monta în cuşca porumbeilor şi se putea declanşa trăgând de o funie, speriind păsările care zburau din cuşcă drept în bătaia puştii celor ce exersau trasul la ţintă folosind aceste înaripate, ori o capcană al cărei inventator se lăuda că poate prinde până la patru şoareci deodată.

  • Cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Cum s-a schimbat ordinea mondială

    După mai multe luni de deteriorare a situaţiei, tentative de preluare a controlului (soldate cu 13 morţi la Vilnius în ianuarie), un puci eşuat în august şi declaraţii de independenţă în serie, liderii celor trei republici-cheie – Rusia, Ucraina, Belarus – decretează la 8 decembrie că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste “nu mai există”. La 25 decembrie, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov demisionează şi drapelul roşu cu secera şi ciocanul este retras de la Kremlin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Cum s-a schimbat ordinea mondială

    După mai multe luni de deteriorare a situaţiei, tentative de preluare a controlului (soldate cu 13 morţi la Vilnius în ianuarie), un puci eşuat în august şi declaraţii de independenţă în serie, liderii celor trei republici-cheie – Rusia, Ucraina, Belarus – decretează la 8 decembrie că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste “nu mai există”. La 25 decembrie, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov demisionează şi drapelul roşu cu secera şi ciocanul este retras de la Kremlin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Puţine regrete în fostele republici sovietice, la 20 de ani de la destrămarea URSS

    Tamaz Belkadze, editor, în vârstă de 31 de ani, din Tbilissi (GEORGIA): “Visul unor generaţii întregi a devenit realitate când URSS a dispărut. Astăzi nu mai trăim sub oprimarea comunistă, ci în propriul nostru stat. Democraţia este mai bună decât totalitarismul”. Irena Gaigaliene, pensionară, în vârstă de 70 de ani, din Vilnius (LITUANIA): “Nu am nici cel mai mic regret cu privire la independenţa noastră. Înainte eram ca la închisoare. Acum sunt mai fericită, în pofida vârstei mele. Lucrul cel mai tragic al ocupaţiei sovietice a fost deportarea elitelor noastre şi eliminarea intelighenţiei noastre. Astăzi, oamenii au salarii modeste dar au posibilitatea de a-şi ameliora viaţa”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Puţine regrete în fostele republici sovietice, la 20 de ani de la destrămarea URSS

    Tamaz Belkadze, editor, în vârstă de 31 de ani, din Tbilissi (GEORGIA): “Visul unor generaţii întregi a devenit realitate când URSS a dispărut. Astăzi nu mai trăim sub oprimarea comunistă, ci în propriul nostru stat. Democraţia este mai bună decât totalitarismul”. Irena Gaigaliene, pensionară, în vârstă de 70 de ani, din Vilnius (LITUANIA): “Nu am nici cel mai mic regret cu privire la independenţa noastră. Înainte eram ca la închisoare. Acum sunt mai fericită, în pofida vârstei mele. Lucrul cel mai tragic al ocupaţiei sovietice a fost deportarea elitelor noastre şi eliminarea intelighenţiei noastre. Astăzi, oamenii au salarii modeste dar au posibilitatea de a-şi ameliora viaţa”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doctrina iubirii în vremea URSS

    Cu această nouă carte, franco-rusul Makine, autorul celebrului “Testament francez”, ne livrează opt tablouri din viaţa omului nou în URSS, din anii ’60 şi până la destrămarea imperiului, un portret al unui popor realizat în câteva tuşe simple. “Ce ne rămâne sunt aceste poveşti de dragoste”, scrie naratorul.

    “Oricât de scurte, platonice sau trupeşti, tandre sau şfichiuitoare, ele nu vor intra în istorie dar vor supravieţui, fără îndoială, în amintirea celor care ne-au iubit şi pe care i-am iubit. Vor supravieţui în povestirile celor care ne-au văzut iubind.”

    Andreï Makine, “Cartea scurtelor iubiri eterne”, Editura Polirom, Bucureşti, 2011

  • Maşina timpului: cum arătau jocurile video în anii ’70 şi ’80 (VIDEO)

    Expoziţia interactivă “Game Story”, deschisă la 10 noiembrie la Grand Palais, prezintă istoria creaţiei de jocuri video începând din anii ’70, de la Pong, dezvoltat de Atari în 1972, până la Pac-Man din 1980, primele jocuri pentru console Sega ori Nintendo şi ajungând la jocurile 3D de azi.

    Organizatorii, Grand Palais, muzeul Guimet şi asociaţia MO5.com, “de conservare a patrimoniului informatic şi de jocuri video”, au adus în sălile de expoziţie echipamente originale de jocuri şi o mulţime de materiale multimedia, menite să arate influenţa filmelor, a benzilor desenate şi a desenelor animate din ultimele decenii asupra conţinutului jocurilor, influenţele culturale între SUA, Japonia şi Europa, evoluţia de la casete video la DVD-uri şi felul cum stilurile de design ale fiecărei epoci s-au reflectat în istoria tehnologiei.

    Expoziţia este deschisă până la 9 ianuarie 2012.