In octombrie anul trecut eram entuziasmat de un produs care se
anunta ca o noua platforma de comunicare, imbinand elemente de
e-mail, mesagerie instant si colaborare in stil wiki. Se cheama
Google Wave si, desigur, i-am dedicat un articol care s-a numit
“Valul care face valuri”. Ceea ce era perfect adevarat, pentru ca
putine lansari de produse (de fapt e un serviciu) s-au bucurat de
atata atentie din partea presei. Cum accesul la Wave era pe baza de
invitatii, putini au fost cei care au incercat pe viu cum
functioneaza, impresiile fiind bazate mai degraba pe un demo sub
forma de slideshow si niste descrieri tehnice furnizate de
proiectanti. M-am zbatut sa fac rost de o invitatie, iar cand am
obtinut-o am constatat ca nu prea am cu cine sa comunic.
Accesul a devenit public abia in urma cu trei luni, asa ca am
hotarat sa-l folosesc impreuna cu cativa programatori cu care
colaborez si care au biroul intr-o alta cladire. Parea solutia
ideala pentru problemele noastre de coordonare, pentru ca puteam
comunica sincron si asincron, puteam stabili liste de sarcini pe
care oricine le putea actualiza, puteam colabora la elaborarea unor
rapoarte sau specificatii, puteam face sedinte de brainstorming si
multe alte lucruri utile.
Prima problema s-a legat de aceste “multe lucruri”, care s-au
dovedit cam prea multe. Chiar daca la prima vedere Wave pare
intuitiv, se vadeste foarte curand ca ne contrazice foarte multe
deprinderi vechi si adanc inradacinate. De exemplu, ordinea
cronologica. Cata vreme oricine poate adauga comentarii oriunde
intr-o conversatie si poate chiar modifica ce-au scris ceilalti,
devine oarecum dificil de urmarit succesiunea evenimentelor.
Desigur, Wave ofera posibilitatea de a derula toata istoria
conversatiei, dar nu acesta este modul nostru obisnuit de a
comunica. Eu, de exemplu, tin foarte mult sa am o “urma”, motiv
pentru care prefer e-mail-ul, detest telefonul si ma folosesc de
mesageria instant doar in anumite situatii. Incetul cu incetul am
revenit la metodele clasice si concluzia a fost ca este foarte
interesant, este foarte inovator, este chiar revolutionar, dar…
poate prea revolutionar.
Se pare ca aceasta experienta nu a fost singulara. Daca intr-un mic
grup de profesionisti in materie de informatica Wave s-a dovedit
cam complicat, ma indoiesc ca “publicul larg” s-a descurcat mai
usor, rezultatul firesc fiind ca serviciul nu a generat masa
critica necesara. Daca de cele mai multe ori formula insuccesului
este “prea putin, prea tarziu”, de data aceasta a fost “prea mult,
prea devreme”. Google a recunoscut esecul si a hotarat sa nu mai
investeasca bani si munca in Wave ca produs in sine, angajandu-se
totusi sa mentina serviciul cel putin pana la sfarsitul anului si
sa dezvolte instrumente soft cu care utilizatorii sa-si poata
“elibera” informatia care s-a adunat in conversatii si
documente.
Insa pentru Google esecul nu este dramatic. Este aproape o
obisnuinta, daca nu chiar o metoda de lucru. Exista poate sute de
produse care n-au iesit niciodata din Google Labs, ca sa nu mai
vorbim de altele care sunt lasate in paragina: reteaua de
socializare Orkut este un succes doar in Brazilia, Google Reader
pare sa nu fie folosit de nimeni, Google Video a fost abandonat si
a fost compensat de achizitia lui YouTube, Buzz nu a castigat
adepti. N-ai reusit, mergi mai departe. Motorul de cautare, Google
Docs, Gmail, Android si sistemul de publicitate pot sa finanteze
orice excentricitate.
Chiar daca n-a avut succes, Wave este o realizare tehnica
exceptionala, care cuprinde multe tehnologii noi, pe care Google nu
are de gand sa le abandoneze. Intentia explicita a companiei este
sa foloseasca noua modalitate de comunicare in alte proiecte, pe
care a evitat sa le precizeze insa. Speculatiile se indreapta in
primul rand catre un ipotetic produs care s-ar parea ca se va numi
Google Me, dar nimeni nu stie exact ce va fi. Zvonul lansat de
Kevin Rose (cofondator al serviciului Digg) este ca va fi vorba de
o retea de socializare cu care Google ar vrea sa concureze cu
Facebook. La prima vedere pare absurd, dupa ce n-a reusit cu Orkut,
iar Buzz a fost un fiasco. Chestiunea esentiala in social
networking este sa ai cat mai multe profiluri, iar aceasta se
realizeaza in mod traditional prin “marketing viral”. Insa daca ne
gandim cate lucruri stie Google despre fiecare dintre noi, pare
chiar plauzibil ca Google Me sa ne creeze automat profilurile si sa
ne ofere apoi modalitati de comunicare intr-un fel de “Wave
imblanzit”, care are de fapt toate ingredientele necesare.
