Explicatia e ca pentru a oferi un film 3D, care presupune proiectarea unei perspective diferite pentru fiecare din ochii privitorului, ar fi nevoie ca acelasi film sa fie plasat de doua ori pe unul si acelasi disc, adica ar fi nevoie de un spatiu dublu de stocare.
Pentru a rezolva problema, inginerii companiei Dolby au dezvoltat un sistem de codare care comprima un film 3D pe un disc cu aceeasi capacitate ca pentru un film standard 2D, astfel incat privitorul nu are nevoie decat de un Blu-ray obisnuit si de un aparat de redare compatibil. Nu e o solutie perfecta, fiindca e inca nevoie de ochelari speciali si de un televizor compatibil cu tehnologia 3D, dar calitatea e alta. Televizoarele compatibile 3D sunt acum mai scumpe decat cele cu plasma sau LCD-urile, insa pe masura ce oferta de astfel de aparate va creste, e de asteptat sa scada si pretul.
In ultima perioada, tot mai multi producatori de filme mizeaza pe productia de filme 3D. Jeffrey Katzenberg, directorul executiv al casei de productie Dreamworks, este de parere ca in urmatorii cinci sau sapte ani toate filmele vor fi facute in format 3D, cu toate ca realizarea lor costa acum cu 10-25% mai mult decat cea a unui film 2D. Studiourile Disney si-au anuntat in noiembrie trecut intentia de a produce 17 filme 3D in urmatorii trei ani si de a sustine financiar promovarea tehnologiei 3D in cinematografe, respectiv conversia ecranelor actuale in ecrane digitale si apoi in ecrane 3D, un proces care va costa miliarde de euro, potrivit companiei. “Vom face o investitie enorma in filmele 3D”, a spus Mark Zoradi, presedintele Disney. La sfarsitul anului trecut, doar 1.400 din totalul de 30.000 de cinematografe din SUA si numai 700 din restul lumii dispuneau de ecrane 3D, iar perspectiva unor investitii intr-o tehnologie costisitoare nu pare sa atraga prea multi operatori de cinematografe, mai ales intr-o epoca de criza economica.