BusinessMagazin

Tag: Site

  • Site pentru sexul… tare: www.groomgroove.com

    Cum nunta este, totusi, un eveniment important si pentru barbati (nu numai pentru sexul frumos si slab), Michael Arnot, presedinte al Groove Media, a fondat un site exclusiv pentru barbati, prin care ii ajuta sa treaca peste emotiile inerente unei nunti si sa-si dea gata viitoarea sotie cu declaratii coplesitoare si maniere demne de un adevarat gentleman.

    Nunta perfecta
    GroomGroove.com este singurul ghid online pentru logodne si nunti care se adreseaza exclusiv barbatilor. Modul in care sunt tratate evenimentele care preced si succed o nunta a atras mii de utilizatori din toata lumea, formandu-se o adevarata comunitate a mirilor sau a viitoriilor miri. “Barbatii nu sunt interesati de florile de nunta, dar iubesc site-ul GroomGroove.com“, a fost comentariul unui blogger care a declarat acest site – “cel mai cool site al zilei” pe coolsiteoftheday.net.
    Site-ul contine articole informative despre unul dintre cele mai importante evenimente din viata unui om, scrise cu foarte mult umor, intr-un stil tipic masculin – de la cum sa-ti ceri de sotie iubita (in ce loc, cum sa-i spui etc.), cum sa scrii juramintele de nunta si pana la planificarea nuntii si a lunii de miere. “GroomGroove.com este unic in industria nuntilor, pentru ca ofera informatii despre mire, cavalerul de onoare si despre ceilalti barbati implicati intr-o nunta”, spune Arnot. “Site-ul atrage atentia si celui mai reticent mire fata de astfel de site-uri. Primim constant feedback pozitiv atat de la miri, cat si de la mirese”, spune Aubree Smith, directorul de creatie al site-ului. La inceputul anului 2007, site-ul a fost imbunatatit din punct de vedere al continutului, care este realizat cu ajutorul mai multor experti in industria nuntilor din toate colturile SUA.

    Location, Location, Location
    Site-ul incepe cu sectiunea – The Engagement – in care sunt sfaturi cu privire la modul in care viitorul mire trebuie sa-si ceara partenera de sotie. Potrivit articolului de la aceasta sectiune, cel mai important lucru pentru cererea in casatorie este locatia ? regula ce se aplica in cazul cererii in casatorie la fel cum se aplica si in real estate. Un alt lucru important este ca acela care face propunerea sa fie sigur de raspunsul partenerei. “Elementul surpriza pe care il astepti este: ‘Oh, my God, nu credeam ca azi este “the big day”! Foarte ingenioasa ideea ta de a scrie pe peluza “Will you marry me”‘ si nu ‘Oh my God, nu ma gandeam ca tu credeai ca relatia noastra este atat de serioasa’”, este sfatul specialistilor de pe GroomGroove.
    Dupa ce partenera a spus “Da, accept”, mirele poate sa treaca la urmatorul pas ? organizarea propriu-zisa a nuntii, sectiune ce se numeste Groomville. La Weddings101 cei doi miri se pot informa de costurile pe care le implica acest eveniment, iar sectiunile For the best man si Other players sunt dedicate celorlalti participanti la nunta.

    Diamant calculat
    Pe 6 noiembrie 2007, cei de la Groove Media au mai adaugat o sectiune site-ului. Au lansat calculatorul pentru inelul de logodna, care iti spune cat trebuie sa cheltuiesti pe inel, in functie de salariul tau. Spre exemplu, pentru un salariu anual de 12.000 de dolari (in jur de 8.200 de euro), un viitor mire trebuie sa puna deoparte 2.000 de dolari (aproape 1.400 de euro) pentru inelul de logodna. Mecanismul prin care site-ul calculeaza suma minima pe care trebuie sa o dai pe inel se bazeaza pe o traditie veche de 60 de ani ? “the two months salary”. Aceasta idee a fost lansata de cei de la DeBeers in 1947, cand au incercat sa-si mareasca vanzarile de diamante prin campania de marketing “A diamond is forever” (un diamant este pentru totdeauna). DeBeers a vrut sa vanda diamante in masa si sa nu mai fie privite ca bijuterii exclusiviste. Astfel, pretul unui diamant se ridica la nivelul a doua salarii, de aici ideea “the two months salary”.

  • Politica 2.0

    Platforma-program a acestui site poate fi rezumata intr-o singura fraza. Dezvoltarea unei comunitati interesate de politica, punand fata in fata alegatori si politicieni in stil web 2.0 si ulterior exportul acestui concept, daca isi dovedeste succesul, in tari din Europa Centrala. Totul a inceput in primavara acestui an de la ideea Dianei Dragomir, acum project manager al echipei de cinci oameni care se ocupa de site. Investitiile de 30.000 de euro facute in dezvoltarea site-ului au venit de la Lucian Despoiu, proprietarul agentiei de dezvoltare web Kondiment. Din punct de vedere juridic, Inpolitics apartine de nKubator, o divizie de start-up-uri a agentiei. „Este o combinatie intre un agregator de stiri si o retea sociala, dedicata exclusiv politicului“, spune Diana Dragomir despre site. „Vine din nevoia de a democratiza politica prin intermediul internetului, de creare a unor retele sociale coerente si puternice, pe termen lung“. Inpolitics este organizat in sapte rubrici, dezbateri, bloguri, grupuri, who’s who, media, evenimente si „Inpolitics Wiki“, ultima fiind o pagina in care sunt explicate concepte de organizare si regimuri politice. In general, continutul site-ului este generat de utilizatori, aceasta fiind si linia pe care va merge in continuare. Utilizatorii isi pot face blog folosind platforma Inpolitics pentru a dezbate pe teme politice cu ceilalti vizitatori si a scrie articole. Cei cu convingeri solide se pot asocia unui grup de persoane cu viziuni comune.

    La doua luni de la lansarea site-ului, traficul este de aproximativ 1.000 de vizitatori unici pe zi, iar printre grupurile care au fost deja infiintate se numara cel al simpatizantilor PSD, al taranistilor, al PNG, dar exista si un grup al studentilor la drept, unul pentru politica externa sau cel numit „partidul bloggerilor“.

    Inpolitics insusi nu are vreo orientare politica, lucru de inteles tinand cont de planurile de monetizare a site-ului. Principalul generator de venituri ar trebui sa fie, spun cei de la Inpolitics, serviciile customizate. Adica variantele de prezentare pe care politicienii le au la dispozitie pentru a informa (si convinge) vizitatorii si care acum sunt gratuite.

  • Ofera cineva mai putin?

    In prezent se afla in licitatii trei produse, un iPod, un laptop Toshiba si o plasma Panasonic. Le-ar putea castiga cel care nu da nici doi bani pe ele, sau cel care ofera un leu, sau zece, sau 23. De fapt, aceasta e si schema dupa care functioneaza sistemul acestor licitatii. Totul se bazeaza pe faptul ca un utilizator care intra in licitatie nu stie pretul oferit de ceilalti. La sfarsit, ramane castigator si intra in posesia produsului cel ce ofera cel mai mic pret, cu conditia ca pretul sa nu fi fost oferit de nimeni altcineva. Aparent, site-ul de licitatii iese in pierdere. Dar realitatea e diferita. Licitarea unui pret presupune trimiterea unui SMS catre site-ul Bidwiser, taxat cu 1,79 $. Iar licitatia se incheie doar dupa un anumit numar de oferte, mentionate pe site in dreptul produsului. Laptop-ul Toshiba, care intr-un magazin obisnuit costa in jur de 5.900 de lei, poate fi castigat doar la depunerea ofertei cu numarul 3799. Un simplu calcul ne arata ca vizitatorii vor trebui sa plateasca echivalentul in SMS-uri a 6.800 $, suma de aproape patru ori mai mare ca valoarea calculatorului. O parte importanta din banii platiti pentru SMS raman insa la operatorul de telefonie mobila, cel care pune practic la dispozitie infrastructura. Site-ul a fost lansat in aprilie anul acesta si pana acum au fost finalizate doar cinci licitatii. Un bilet la un meci din Cupa UEFA a fost castigat cu 5 bani, iar o excursie la Ibiza cu 10 bani. Licitatiile inverse, concept pe care se bazeaza si site-ul Bidwiser, au inceput sa devina populare acum un deceniu, folosite de departamentele de achizitii ale unor companii. Inventatorul lor a parasit o functie de conducere in cadrul General Electric pentru a infiinta compania specializata in acest tip de licitatii, numita FreeMarkets. Compania exista si acum, dar nu a crescut spectaculos de atunci, companiile fiind reticente in utilizarea acestui model de afaceri. Acelasi lucru e valabil si pentru vizitatorii Bidwiser, judecand fie si doar dupa faptul ca din aprilie pana acum au fost scoase la licitatie doar opt produse.

  • Eins, zwei, site

    O piata care a crescut de 22 de ori in sase ani, cea a publicitatii online, si-a gasit in sfarsit pe cineva care sa-i numere pe cei care „citesc“ publicitate.

     

    Saptamana trecuta, Biroul Roman de Audit al Tirajelor a selectat Spring GmbH drept compania care urmeaza sa ofere solutia tehnica pentru realizarea studiilor de audienta online. Firma germana a fost preferata in favoarea concurentilor de la Gemius (companie din Polonia care isi cauta angajati in Romania) si francezii de la Weborama.

     

    Alegerea a fost facuta de o comisie a BRAT completata de un consultant independent de la OJB, echivalentul spaniol al BRAT. Primele rezultate despre numarul celor care intra pe site-urile monitorizate vor aparea in luna mai, iar din luna august vor fi disponibile si rezultate mai complexe, despre audienta si profilurile socio-demografice ale vizitatorilor. Valoarea contractului este de 200.000 de euro pentru primul an. Costul contractului va fi suportat de membrii BRAT care obtin venituri din publicitatea online, insa nu s-a stabilit modalitatea de contributie. Grupurile de web mai mici sunt de parere ca ar trebui sa se contribuie „nemteste“, respectiv sa se imparta costurile in functie de nivelul veniturilor din publicitate.

     

    Se vor mai avea in vedere si niste niveluri minime de cost pe care trebuie sa le adopte site-urile mai mici si niste niveluri maxime pe care urmeaza sa le plateasca cele mari. In contextul actual, site-ul cu cel mai mare trafic din Romania, softpedia.com, ar urma sa plateasca anual 9.999 de euro. Pragul minim pentru ca unui site sa ii fie auditat cifrele de audienta va fi de 499 euro/an, daca nu depaseste lunar jumatate de milion de afisari.

     

    Contributia la BRAT va fi calculata nu ca grup de site-uri, ci pentru fiecare site in parte inscris. Ceea ce va da nastere la situatii in care grupuri de media online cu mai multe site-uri care impreuna fac, sa spunem, un milion de afisari, vor plati mai mult decat un site individual care are un milion de afisari. Dar situatia exacta se va clarifica pe parcurs, iar costul monitorizarii ar putea cobori pentru proprietarii de site-uri cu cat se vor inscrie mai multe site-uri. La acest moment si-au declarat interesul de a participa in jur de 100 de site-uri. E insa de apreciat faptul ca germanii de la Spring GmbH au primit un vot de incredere aproape total, existand doar doua retineri si niciun vot pentru ceilalti candidati.

     

    Compania germana masoara audiente in patru tari europene, Germania, Austria, Elvetia si Spania si monitorizeaza in jur de 800 de site-uri care au mai mult de 60 de milioane de utilizatori unici pe luna. Prin inscrierea intr-un sistem standard in industrie, asa cum este BRAT, publisherii primesc un argument universal acceptat credibil la negocierea contractelor de publicitate.

     

    Cel mai folosit sistem de raportare este acum Trafic.ro, un serviciu care apartine grupului Netbridge. Anul trecut, sumele investite in publicitate online au insumat 5,5 milioane de dolari (4,3 milioane de euro), valoarea urmand sa creasca sustinut si in acest an.

  • Site, sait, sit…

    Este limba romana amenintata de importul masiv de cuvinte englezesti? Opiniile sunt impartite. Dar fenomenul pare inevitabil, iar terminologia informatica este una dintre sursele cele mai prolifice de neologisme.

     

    Limba romana se confrunta cu o invazie de neologisme si de barbarisme, iar cei interesati de soarta ei asista la acest fenomen cu sentimente amestecate. Cei mai multi considera ca informatica este principala vinovata de acest aflux de termeni de origine engleza, desi o serie de alte domenii moderne – marketing, publicitate, management etc. – pot fi in egala masura amintite. O consolare insa exista: nici alte limbi nu sunt mai ferite de acest fenomen.

     

    Celebra „Lege Pruteanu“ a aprins la un moment dat spiritele si a generat o polemica pe o problema-tica legata de necesitatea unui oarecare control, in contrast cu varianta conform careia limba este vie si va „rezolva“ problema pe cale naturala. De fapt, initiativa legislativa nu la asta se referea si, in plus, venea in concordanta cu legi mai mult sau mai putin asemanatoare existente in alte tari europene – in frunte cu Franta, desigur…

     

    Limbajul informatic are insa o situatie speciala. Daca, de pilda, jargonul din domeniul publicitatii are un impact redus in afara cercurilor profesionale, raspandirea terminologiei din sfera tehnologiei informatiei si comunicatiilor (adica TIC… sau IT&C) are inevitabil proportii de masa. Practic, nici un functionar nu va fi ocolit de tehnologiile informatice, iar raspandirea acestora in casele romanilor este un proces in plina derulare.

     

    Daca reticenta multora fata de computere este dublata si de o bariera lingvistica, atunci se poate presupune ca eficienta utilizarii calculatoarelor va fi indoielnica. Unii presupun ca invatarea limbii engleze de catre adulti poate rezolva partial problema terminologiei, dar uita ca si pentru vorbitorii nativi de limba engleza limbajul folosit in sfera informaticii este considerat tot un jargon. Desigur, un american va intelege cuvantul „firewall“ (zid de protectie construit pentru a impiedica extinderea incendiilor), dar sensul informatic este foarte posibil sa-i fie cu totul strain.

     

    O alta varianta – mult mai convenabila – o reprezinta localizarea programelor care se adreseaza pietei romanesti, cu mentiunea ca „localizare“ inseamna mai mult decat simpla traducere a interfetei cu utilizatorul, implicand o gama destul de larga de adaptari (de pilda modul de scriere a marcii zecimale, exprimarea datelor calendaristice etc.). Aceasta metoda este practicata pe scara larga in toata lumea, dar la noi se loveste de o serie de dificultati dintre care lipsa unor minime conventii acceptate in privinta vocabularului tehnic nu este cea mai mica.

     

    Termeni dintre cei mai uzuali circula in paralel sub diverse forme si nici una nu reuseste sa se impuna. Un exemplu banal este „site (web)“, care circula in varianta engleza (ca scriere si pronuntie), in varianta fonetizata romaneste „sait“ (varianta prefe-rata, de pilda, de George Pruteanu) si in versiunea „sit“ (bazata pe etimologia latina si pe existenta cuvantului in limba romana – varianta pe care o prefer). Un alt termen care suscita discutii este „mouse“, pentru care transcrierea fonetica „maus“ imi pare nu doar fireasca, ci si inevitabila.

     

    In aceste conditii este cat se poate de normal ca laudabila initiativa a lui Microsoft de a localiza sistemul de operare Windows si suita de aplicatii Office sa se „bucure“ de critici venind din toate partile. Tot in privinta localizarii ar mai fi de mentionat problema fonturilor (corpuri de litera), a codificarii caracterelor romanesti (cu repercursiuni si in probleme de sortare), a absentei unui standard de tastatura, a lipsei unui corector lexical in domeniul public si inca multe altele.

     

    Este interesant de remarcat ca, din perspectiva istorica, terminologia informatica a venit in doua valuri majore, dintre care primul (in anii ‘70) a fost pe filiera franceza. Primele calculatoare romanesti, Felix 256, au fost produse sub licenta pe baza calculatorului francez Iris 50.

     

    Sistemul de operare fiind in franceza, o serie de termeni s-au impus cu autoritate: fisier, imprimanta, compilator etc. Asimilarea lor a fost facilitata nu doar de lipsa alternativelor, ci si de o indelungata traditie a imprumuturilor le-xicale din limba franceza. Astazi insa chiar si unii dintre acesti termeni sunt amenintati de variantele englezesti – de pilda imprimanta devine tot mai adesea printer…

     

    Cum in materie de limba uzul impune norma, probabil ca doar timpul va rezolva problema lexicului informatic. Daca exista vreo amenintare serioasa la adresa limbii romane, atunci aceasta vine mai degraba din jargonul camerelor de chat decat din controversa „click“ versus „clic“. IMHO.