Dacă la începutul anului banca părea hotărâtă să crească şi mai mult, acum este în faliment. Otkritie este un experiment rusesc eşuat cu bănci mari private.
În doar două luni, în iunie şi iulie, clienţii au golit un sfert din depozitele băncii ruseşti. Acţionari cu averi cumulate de zeci de miliarde de dolari care controlează peste o treime din capital priveau cum banca se scufundă fără să sară în ajutorul acesteia. În august banca centrală a Rusiei intervenea în ceea ce a ajuns să fie primul bailout al unei bănci cu importanţă sistemică din Rusia şi probabil cel mai mare din scurta istorie capitalistă a ţării. Au fost lăsate să scape în public puţine detalii despre bailout, care, după unele surse, ar putea ajunge la 7 miliarde de dolari. Despre bancă în general se ştiu puţine lucruri.
O anchetă a Financial Times a scos la lumină câteva lucruri interesante. Sfârşitul anului 2014 găsea Rosneft într-o situaţie complicată. Prăbuşirea preţurilor petrolului, devalorizarea rapidă a rublei şi blocajele financiare occidentale au lăsat colosul fără nicio cale evidentă de a-şi refinanţa datoriile de 18 miliarde de dolari care ar fi ajuns la scadenţă în doar câteva săptămâni. Având puţin spaţiu de manevră, Rosneft a pus în mişcare una din cele mai îndrăzneţe scheme financiare din scurta istorie a capitalismului rusesc. Nu era loc de greşeli. A fost o afacere care aproape că a îngenuncheat economia ţării. Compania a emis pe tăcute obligaţiuni de 625 de miliarde de ruble către un intermediar secret, care a folosit activele ca garanţii pentru a obţine împrumuturi de tip reverse repo – acorduri de cumpărare de titluri financiare cu angajamentul de a le vinde ulterior la un preţ mai mare – de la banca centrală. Intermediarul a transferat dolarii astfel obţinuţi către Rosneft, permiţând companiei să strângă capital pe termen scurt.
Investitorii de pe pieţele valutare au presupus că Igor Secin, puternicul şef executiv al Rosneft, paria practic contra rublei, aşa că au împins moneda rusească la niveluri minime.
„Afacerea a agitat în sens negativ piaţa“, scria pe contul său de Twitter Aleksei Kudrin, fost ministru de finanţe. „Un moment extrem de nepotrivit.“ Mai târziu, preşedintele Rusiei Vladimir Putin l-a mustrat public pe Secin. Lumea spune că Secin este mâna dreaptă a lui Putin. Este binecunoscut teatrul pe care Putin îl joacă atunci când îşi ceartă de ochii lumii protejaţii şi aliaţii.
Schema a arătat că este posibil ca Rusia să ocolească sancţiunile occidentale – care îi sunt impuse din cauza conflictului din Rusia – folosind bănci private puţin cunoscute, ca Otkritie (banca a cumpărat obligaţiunile Rosneft), firme ce pot fi sacrificate pentru salvarea Rusiei SRL.
„Noi n-am putut-o face, deoarece banca centrală respectă foarte strict sancţiunile americane“, povesteşte Andrei Kostin, CEO-ul VTB, a doua bancă de stat ca mărime din Rusia. „Otkritie nu este ţinta sancţiunilor, aşa că au făcut-o ei, ceea ce este foarte bine.“ Amploarea afacerii a devenit clară abia anul trecut, când Otkritie a dezvăluit că a continuat să se alimenteze din lichiditatea în dolari a băncii centrale prin creditele reverse repo şi că a folosit banii pentru a cumpăra datorii suverane ruseşti de 831 de miliarde de ruble – 74% din emisiunea de eurobonduri scadente în 2030. Practic, Otkritie a ajutat Rosneft să deprecieze rubla, apoi a făcut un pariu şi mai mare că Rusia nu va intra în default. Cu costul creditării de la banca centrală la 2,5% şi cu eurobondurile aducând un cupon de 7,5%, Otkritie a obţinut un profit de miliarde doar din diferenţa de dobânzi. Printr-o singură tranzacţie şi-a dublat activele, devenind aproape peste noapte cea mai mare bancă privată din Rusia. Investitorii au fost lăsaţi cu gura căscată. „A fost genial. Aş vrea să avem curajul să facem şi noi un aşa pariu“, spune un bancher de investiţii din Moscova.
Managementul de la Otkritie spune că afacerea a fost bijuteria coroanei dintr-un plan pe cinci ani de a deveni cea mai mare „corporaţie financiară“ a Rusiei prin achiziţia de active cu probleme, împrumuturi mari pentru cumpărarea băncilor oligarhilor şi tranzacţii agresive cu instrumente financiare. În mare parte, planul a fost finanţat cu împrumuturi ieftine date de stat.
„Mărimea contează”, spune Ruben Aganbegyan, şeful operaţiunilor bancare ale Otkritie. „Cu cât ai mai mult, cu atât mai mari sunt lucrurile pe care le poţi face.”
La începutul acestui an, Otkritie încă nu dădea semne că oboseşte. Anunţa atunci planuri pentru cumpărarea unei mine de diamante, a patra ca mărime din Rusia, cu 1,14 miliarde de dolari. În ianuarie discuta o eventuală fuziune cu Rosgosstrakh, cel mai mare asigurător din Rusia. Achiziţia ar fi dublat activele totale ale Otkritie, care ar fi ajuns la 5.000 de miliarde de ruble, potrivit Moody’s.
Agresivitatea expansiunii crea temeri că Otkritie va aduce pericole pentru care va fi nevoie în cele din urmă de intervenţia statului. „Nu este o afacere, totul ţine de relaţii“, aprecia un investitor din Rusia. „Vor să devină atât de mari încât să nu poată fi lăsaţi să se prăbuşească. Nu sunt o bancă, ci un fond de hedging foarte riscant. De ce să li se permită să facă afaceri cu banii băncii centrale?”
Otkritie, care în rusă înseamnă „deschis”, s-a poziţionat ca un rival mai tânăr şi mai îndrăzneţ pentru băncile statului prin legături cum ar fi cumpărarea start-up-ului Rocketbank-ului, lansarea unor cărţi de debit pentru fanii serialului Game of Thrones şi deschiderea de birouri în interiorul cafenelelor Starbucks.
Cea mai importantă figură din spatele ascensiunii Otkritie este preşedintele său, Vadim Belyaev, în vârstă de 50 de ani, un fost trader care evită publicitatea. La fel ca mulţi oligarhi ruşi, Belyaev a început în anii 1990 tranzacţionând acţiuni la societăţile nou privatizate, dar în cantităţi mici: adesea căra încasările într-o servietă prin metroul din Moscova.
