În avocatură este greu, în ziua de astăzi, să creezi nişe, spune Arcadia Hinescu, care se specializează pe avocatura pieţei de artă. Proprietatea intelectuală i s-a părut insuficient exploatată şi crede că face o meserie cool, care îi place şi o motivează.
Face parte din Societatea Colecţionarilor de Artă, înfiinţată în 1990, şi a participat la expoziţii, din perspectiva avocatului, făcând toate contractele din spatele unei astfel de manifestări. „În mediul în care mă mişc întâlnesc artişti şi am constatat că aceştia nu-şi cunosc întotdeauna drepturile. Încerc să le explic cât de important este să îşi semneze lucrările, să îşi urmărească lucrările, îi încurajez să îşi catalogheze lucrările, o activitate care este ceva natural în afară şi mai puţin cunoscut la noi.
Catalogarea poate fi făcută şi de artist, dar şi de o entitate independentă, o asociaţie sau o fundaţie. Există, de exemplu, fundaţia Andy Warhol, care a catalogat toate operele artistului şi care se pronunţă în privinţa autenticităţii unei lucrări sau alteia“. A lucrat şi dosare tehnice sau pe partea de mărci.
Îi place să studieze. A început să lucreze încă din parioada facultăţii, la Ernst & Young, acum EY, ocazie cu care a descoperit segmentul de consultanţă, în care activează în principal. A făcut un master de dreptul afacerilor la Colegiul Juridic de Studii Europene, care i-a prilejuit contactul cu profesori dar şi cu doctrina franceză, urmat de un master în dreptul afacerilor la ASE. A făcut cursuri de drept comparat, ocazie cu care a constatat problemele care există la noi în materie de drepturi de autor, de exemplu confuzia care apare la noi între termenii de „copyright“ şi cel de „drepturi de autor“. Relaţia dintre artist şi galeriile de artă este un alt domeniu care se poate transforma în business pentru un avocat specializat.
Este ardeleancă şi se bucură că nu şi-a perdut accentul. Înainte de a intra la drept, avea inpresia că trebuie să fii un soi de Ally McBeal ca să fii avocat. Dar sistemul de justiţie american este complet diferit de cel românesc, şi recomnadă tinerilor profesia de avocat: „Dreptul este o facultate selectivă, între puţinele la care se mai dă examen. Selecţia care se face astfel este o garanţie că oamenii care au reuşit sunt de calitate. Este o companie plăcută în facultate. În al doilea rând este vorba de circulaţia informaţiei şi instituţiile care activează în domeniu“.
Are un mentor în artă, o doamnă care este istoric şi critic de artă. Colecţionează din 2007, primul tablou l-a luat din prima primă de avocat. „Era perioada în care învăţam ABC-ul meseriei.“ A participat la o licitaţie, a luat un prim tablou, apoi altele, în general picturi care i-au plăcut; îşi aminteşte că la un moment dat fost angrenată chiar într-o cursă pentru un tablou pe care îl voia şi un alt avocat şi pe care l-a cumpărat cu bani împrumutaţi.
Spune că trebuie făcută o distincţie între arta ca marketing şi arta autentică; crede, de exemplu, că în cazul pomenitului Andy Warhol putem vorbi de mai mult marketing şi poate mai puţină artă autentică. Si-a definit activitatea, simplu, prin „pasiune“.