BusinessMagazin

Tag: ucraina

  • Care este răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări ale românilor: vom mai avea ce pune pe masă cu războiul la graniţă?

    Spectrul unei posibile crize alimentare pe fondul dezastrului provocat de ruşi în Ucraina, ţară cu importanţă strategică în fluxurile de hrană globale, dar mai ales frica de scumpiri accelerate, i-a înghesuit pe români în magazine, făcându-şi stocuri de alimente pentru luni de zile. Paradoxal, chiar acest comportament duce la scumpiri. Business MAGAZIN a încercat însă să livreze un răspuns bazat pe cifre la o întrebare cu un impact emoţional puternic: vom mai avea ce pune pe masă sau în raniţă cu războiul la graniţă?

    Cerealele, uleiul de floarea-soarelui, carnea de pasăre şi ouăle sunt cele mai importante produse din industria agroalimentară, alături de zahăr, carnea de porc, legumele şi fructele, ultimele având un potenţial de dezvoltare imens, dar nu şi resurse pe măsură. În contextul conflictului armat de la graniţa cu România, întrebarea ce a apărut recent pe buzele multora este: ce ulei mai punem pe masă dacă Ucraina, cel mai mare producător de floarea-soarelui din lume (28% din producţie), nu va mai putea planta în acest an?

    „În ceea ce priveşte uleiul din seminţe de floarea-soarelui, despre care s-a vorbit foarte mult în ultima vreme, datele statistice arată un export net de peste 100 de milioane de euro, care sunt balanţa unui export de 150 milioane de euro şi a unui import de 45 de milioane de euro. Valorile, atât pentru importuri, cât şi pentru exporturi, au oscilat în timp, însă balanţa exporturilor nete a fost pozitivă şi semnificativă în valoare în ultimii zece ani”, spune Bogdan Belciu, unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi de pe piaţa românească şi cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors. Uleiul de seminţe de floarea-soarelui este principalul bun alimentar exportat de România în Uniunea Europeană, în valoare de 126 de milioane de euro în primele 11 luni din 2021, conform datelor de la INS.

    Mai mult, România este cel mai mare producător de floarea-soarelui din UE cu o producţie de 3 milioane de tone în anul agricol 2020-2021. Panica din România a început după ce în ţări precum Spania sau Turcia, care depind într-o măsură importantă de uleiul de floarea-soarelui din Ucraina oamenii au cumpărat în cantităţi mari şi, în Spania, de exemplu, unele lanţuri de supermarketuri au dat cu raţia. Astfel, Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România a anunţat recent că se constată o creştere a cererii pentru unele produse alimentare de bază neperisabile, comparativ cu perioade anterioare. Ei au afirmat că asigură o aprovizionare echilibrată pentru a evita risipa alimentară şi au menţionat că magazinele pot lua măsuri punctuale şi temporare de limitare a cantităţii comercializate pentru anumite produse, în scopul descurajării speculei precum şi asigurării aprovizionării întregii populaţii. „Creşterea galopantă a preţurilor, pe fondul unei inflaţii care nu dă semne de temperare şi a unor cazuri de «maximizare oportunistă a profiturilor» în acest context, sunt factori agravanţi. Este cert însă că raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului”, a menţionat Belciu.

    Totodată, mari producători – Bunge, Expur, Prutul, Global Grain International – au afirmat că pot asigura consumul, iar datele statistice arată că România produce uleiuri comestibile cu 60% mai mult decât consumă. „Cifra de afaceri a principalelor companii din sectorul de producţie a uleiului rafinat este semnificativă, primele cinci companii generând circa 900 de milioane de euro în 2020”, subliniază Belciu. De menţionat este că România a şi importat ulei din seminţe de floarea soarelui în primele 11 luni din 2021 în valoare de 33 de milioane de euro, dar Bogdan Belciu explică faptul că în orice categorie – chiar şi la cele unde România este net exportator – există un anumit procent de importuri. „Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum”, a menţionat Bogdan Belciu.

    Dacă în ceea ce priveşte uleiul de floarea soarelui, România este într-o poziţie favorabilă, situaţia este diferită la alte categorii de produse: zahăr, legume şi fructe şi carne de porc, unde producţia acoperă între 35% şi 70% din consum.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    În piaţa zahărului situaţia defavorabilă s-a accentuat în ultimii ani, după ce fabrică după fabrică au scos utilajele din priză şi au disponibilizat salariaţii, pe motiv că activitatea nu a mai fost rentabilă după liberalizarea pieţei şi eliminarea cotelor de zahăr începând din 2017 şi din cauza costurilor ridicate cu producţia. Astfel, România mai are două fabrici de zahăr faţă de peste 30 în urmă cu trei decenii şi acum importă de două ori mai mult zahăr decât produce. Anul acesta grupul francez Tereos de la Luduş, judeţul Mureş, care producea aproximativ 65.000 de tone de zahăr în fiecare an, a anunţat închiderea fabricii. În contextul închiderii, peste 150 de persoane rămân fără loc de muncă şi peste 300 de cultivatori de sfeclă de zahăr fără contracte. În prezent, România nu mai are nicio fabrică de zahăr cu capital românesc, ci doar două fabrici ale grupul austriac Agrana, producătorul brandurilor Mărgăritar şi Coroniţa. Fabricile sale se află în Roman, judeţul Neamţ şi în Buzău, judeţul Buzău. Astfel că în primele 11 luni din 2021 România a plătit circa 100 de milioane de euro să importe 212.000 de tone de zahăr din sfeclă de zahăr şi trestie de zahăr, de două ori mai mult decât produce, conform datelor de la INS. Comparativ, România a exportat zahăr de numai 13 milioane de euro, de 7,6 ori mai puţin. „Motivul producţiei mici în cazul zahărului este scăderea semnificativă a sfeclei de zahăr, coroborată cu preţul mai mic de procesare pentru zahărul produs din alte materii prime (de exemplu, trestie de zahăr – n.red)”, a explicat Belciu. Producţia de sfeclă de zahăr a scăzut din 1990 încoace de aproape cinci ori, de la 3,27 milioane de tone la 682.000 tone în 2020, arată datele de la INS. Spre comparaţie, România producea imediat după Revoluţie la fel de multă sfeclă de zahăr cum produce Rusia în prezent, această ţară fiind şi cel mai mare producător din lume, iar România situându-se în 2020 pe locul 31 la nivel mondial, potrivit FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură din cadrul ONU. Cu toate acestea, mai există un licăr de speranţă în piaţa zahărului, pentru că Best Achiziţii, companie care a cumpărat 60% din tot ce a însemnat fabrica de zahăr Bod – terenuri, locuinţe pentru angajaţi, dispensar – a anunţat recent că va redeschide unitatea de producţie din judeţul Braşov, închisă în urmă cu trei ani. Procesarea în fabrică ar urma să înceapă în acest an, realizând o producţie de 28.000 de tone de zahăr, potrivit reprezentanţilor firmei.

    „În cazul cărnii de porc, motivul scăderii producţiei este pesta porcină africană, unde România este printre ţările cele mai afectate din Europa”, susţine Bogdan Belciu. Virusul pestei porcine a intrat în România în 2017, iar eşecul autorităţilor de a gândi şi a aplica o strategie clară în eradicarea bolii, a dus la uciderea a sute de mii de animale şi efectivele s-au redus dramatic. Ioan Ladoşi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România, spunea recent că în 2021, numărul porcilor sacrificaţi în abatoarele din România din producţia internă a fost de 3,2 milioane de capete, faţă de 4,2 milioane de capete în 2016, deşi consumul s-a menţinut la acelaşi nivel, ceea ce înseamnă că importurile vor creşte semnificativ la nivelul întregului an. În primele 11 luni din 2021, cel mai importat aliment de către România a fost carnea de porc, de aproape 300.000 de tone, în valoare de peste jumătate de miliard de euro, conform datelor de la INS. Astfel, România îşi acoperă din producţia internă mai puţin de 30% din consum.

    Este cert ca raţiunea ar trebui să ne spună că şi în cazurile în care o creştere a preţurilor este iminentă, din diverse motive nu putem cumpără suficient de mult din niciun produs, astfel încât beneficiile unei suprastocări sunt limitate. Pentru anumite categorii sociale însă, orice economie de bani, în condiţiile în care puterea de cumpărare continuă să se erodeze vizibil, nu poate fi ignorată. După părerea mea, aceste situaţii sunt un semnal de alarmă care indică un risc semnificativ de scădere a consumului.
    Bogdan Belciu, cofondator al companiei de consultanţă Valorem Business Advisors

    Crescătorii de bovine şi porcine susţin că ei sunt cei mai vitregiţi, pentru că din cauza costurilor mari cu producţia lucrează în pierdere, iar lipsa de implicare a statului în zootehnie ar putea duce la închiderea multor ferme şi, implicit, la explozia importurilor de carne. Mai mult, este interesant faptul că România importă o cantitate dublă de carne de bovine congelată faţă de cantitatea de carne de bovine proaspătă, conform datelor de la INS. „Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta”, spune Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, care cultivă cereale şi creşte câteva mii de bovine şi porcine.

    Antreprenorul precizează că preţul cerealelor – grâu şi porumb – este în prezent dublu faţă de acum un an, însă preţul de vânzare al carcasei de porc a rămas aproape neschimbat, în jurul valorii de 8 lei/kg. Astfel, pentru a creşte un porc de 100 kg, costul de producţie este mai mare cu 150 – 200 de lei decât preţul de vânzare, subliniază el. În data de 15 martie, Bursa paneuropeană EuroNext de la Paris se închisese cu preţul rapiţei la valoarea de 902,5 euro/tonă, apropiindu-se de preţul de vânzare al unor maşini second hand (care cântăreşte 2-3 tone). Preţul a crescut cu peste 30% în doar o lună din cauza războiului din Ucraina şi cu aproape 60% faţă de acum şase luni.

    În ceea ce priveşte grâul, preţul acestuia a ajuns la 386 euro/tonă, având un avans de 44% comparativ cu patru săptămâni în urmă şi, mergând mai în spate, este dublu faţă de acum trei ani, conform datelor EuroNext. Preţul porumbului, de asemenea, a crescut cu aproape 40% în doar o lună şi s-a situat la nivelul de 346 de euro/tonă, dar nivelul maxim atins de la izbucnirea conflictului a fost de 368,5 de euro/tonă. „Pe lângă costurile mari cu producţia, stăm cu sabia deasupra capului, căci vedem că în prezent peste 280.000 de porci sunt afectaţi de pestă porcină şi de cinci ani nimeni nu ia măsuri concrete să scăpăm de ea. Statul este un criminal care nu se implică şi, cel puţin la carnea de porc, o să ajungem să importăm 100% din cantitatea consumată, pentru că noi nu avem decât să închidem fermele când vedem că pe tovarăşul stat nu-l interesează situaţia”, a mai spus Muscă. 

    România a avut în 2020 un efectiv de 3,7 milioane de capete, iar producţia de carne de porc a fost de circa 390.000 de tone, la un consum mediu de 38 kg/cap de locuitor, arată datele de la INS. Peste 1,3 milioane de porci sunt crescuţi anual în România de grupul chinez Smithfield, China fiind recunoscută, de altfel, ca cel mai mare producător de carne de porc la nivel mondial. Principala ţară din care România importă carne este Germania, iar în perioada ianuarie – octombrie 2021 cantitatea importată a fost de aproape 100.000 de tone în valoare de 168 de milioane de euro, potrivit datelor de la INS.

    Importăm multă carne de porcine şi de bovine, pentru că nu avem suficientă carne în ţară. Dacă producem tot în aceste condiţii mult timp, adică să creştem un purcel cu 50 de euro şi îl vindem pe Bursă cu 24-25 de euro, vom lichida fermele, pentru că zootehnia nu poate funcţiona cu pierderi de la o zi la alta.
    Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici

    Cel mai mare importator de carne din 2021 a fost retailerul german Kaufland România, însă reprezentanţii INS nu au precizat cantitatea din motive de confidenţialitate. Pe următoarele poziţii se situează Recunoştinţa Prodcom Impex, companie ce face parte din grupul Cris-Tim, şi retailerul Metro Cash & Carry România. „Lacuna pentru legume şi fructe este fragmentarea producţiei şi lipsa unui mecanism eficient de colectare a acesteia”, susţine Bogdan Belciu. Astfel că, deşi România se află în primii zece producători de legume din UE, nu reuşeşte să-şi acopere consumul intern iarna, pentru că în spaţii protejate – sere şi solarii – se produce scump, iar promisiunile autorităţilor că vor investi în depozite regionale pentru fructe şi legume au rămas la stadiul de idee.

    Totodată, România este un producător important de cartofi, aflat în primii zece jucători din UE, dar suprafaţa cultivată şi producţia au scăzut în ultimii ani. Cele mai bogate producţii în sectorul agroalimentar al României sunt cea de cereale, de peste 34 de milioane de tone, un nivel record atins în anul agricol 2020-2021, unde intră şi porumbul (România este pe primul loc în UE), floarea-soarelui (primul loc în UE) şi grâul (locul 4 în UE), ouăle de găină, laptele, cartofii şi legumele, arată datele FAO. „Pentru a privi jumătatea plină a paharului, există un potenţial în mai multe sectoare economice din România ca urmare a blocării bruşte a activităţii economice din Ucraina şi din Rusia. Atât din punct de vedere al produselor agricole, cât şi din punct de vedere al produselor procesate, dar şi în alte sectoare economice la modul general, România are posibilitatea de a capta businessul care se mută din cele două locaţii afectate de război şi/sau de sancţiuni economice. Pentru a materializa aceasta oportunitate, este nevoie de o gândire strategică şi de o abordare susţinută”, consideră Bogran Belciu. El crede că executivii din toate industriile se confruntă cu problemele urgente legate de fracţionarea şi mai mare a lanţurilor de aprovizionare, de creşterea inflaţionistă a costurilor – cu impact în profitabilitatea pe termen scurt – şi de gestiunea resurselor umane. „Cei care găsesc timpul, resursele şi energia necesare pentru a explora oportunităţile care apar în acest context vor fi cei care vor ieşi învingători din această nouă criză”, a conchis Belciu.

  • Soţia unui politician din Ucraina a trecut graniţa în Ungaria cu valize pline cu bani. Ce sumă avea femeia la ea

    Soţia unui fost deputat ucrainean a scos din Ucraina o sumă uriaşă de bani, 28 de milioane de dolari şi 1,3 milioane de euro, împachetaţi în valize.

    Potrivit site-ului ucrainean 24tv.ua, ar fi vorba despre Anastasia Kotviţkaia, soţia politicianului Igor Kotviţki. 

    – continuă-  

  • Kremlinul respinge ideea unui summit Putin-Zelenski atât timp cât nu avansează negocierile

    Preşedinţia Rusiei a respins, luni, ideea unui summit al preşedinţilor Rusiei şi Ucrainei, Vladimir Putin şi Volodimir Zelenski, cerându-le puterilor occidentale să exercite presiuni asupra Administraţiei de la Kiev pentru avansarea negocierilor.

    Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a afirmat în mai multe rânduri că vrea o întrevedere directă cu omologul său rus, Vladimir Putin, pentru oprirea conflictului militar.

    Însă Kremlinul a transmis luni că, deocamdată, nu se pune problema unui summit Rusia-Ucraina. “Nu există nimic stabilit clar, niciun acord care să poată fi definitivat”, a declarat luni Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Rusiei, citat de agenţia Interfax şi de publicaţia Der Spiegel.

    Dmitri Peskov a subliniat că este necesară avansarea negocierilor. “Cei care au această posibilitate trebuie să îşi folosească influenţa asupra Kievului pentru ca negociatorii ucraineni să aibă o atitudine constructivă la negocieri”, a insistat Dmitri Peskov.

    Israelul şi Turcia s-au implicat activ în eforturile de mediere între Rusia şi Ucraina. Duminică, un oficial guvernamental turc a afirmat că Vladimir Putin nu este pregătit deocamdată pentru o întâlnire cu Volodimir Zelenski. “Preşedintele Zelenski este pregătit pentru o întâlnire, dar Putin crede că deocamdată poziţiile celor două părţi nu sunt suficient de apropiate pentru discuţii la acest nivel”, a declarat Ibrahim Kalin, unul dintre consilierii preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, citat de publicaţiile The New York Times şi The Times of Israel.

  • Putin ar putea să nu se oprească la Ucraina. Care ar putea fi următoarea ţară pe listă

    La câteva ore după ce rachetele ruseşti au lovit pentru prima dată oraşe ucrainene pe 24 februarie, comandantul naval german Terje Schmitt-Eliassen a primit avizul de a trimite cinci nave de război aflate sub comanda sa în fosta republică sovietică Letonia pentru a ajuta la protejarea celei mai vulnerabile părţi a flancului estic al NATO, scrie Reuters. 

    Trimiterea precipitată a făcut parte din eforturile Germaniei de a trimite “tot ceea ce poate înota pe mare”, după cum a formulat şeful suprem al marinei, pentru a apăra o zonă pe care strategii militari o consideră de mult timp punctul cel mai slab al alianţei. Plecarea bruscă a navelor a demonstrat modul în care NATO, şi Germania, au fost împinse de invazia Rusiei într-o nouă realitate şi se confruntă cu ceea ce oficialii, diplomaţii, ofiţerii de informaţii şi sursele de securitate sunt de acord că este cea mai gravă ameninţare la adresa securităţii colective a alianţei de la Războiul Rece încoace.

    Schmitt-Eliassen, care se află în portul german Kiel din Marea Baltică, a vorbit cu Reuters pe puntea de zbor a navei de aprovizionare Elbe. Lângă ea, la vederea turnurilor bisericii din capitala letonă Riga, erau ancorate o navă letonă şi una lituaniană, iar nave şi marinari din ţări precum Danemarca, Belgia şi Estonia urmau să se alăture grupului mai târziu.

    În total, 12 nave de război ale NATO, cu aproximativ 600 de marinari la bord, urmează să înceapă o operaţiune de deminare în zilele următoare.

    La 16 februarie, când serviciile de informaţii au arătat că o invazie era iminentă, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a numit epoca actuală o “nouă normalitate”.

    Seamănă foarte mult cu o întoarcere în trecut. Înfiinţată în 1949 pentru a se apăra împotriva ameninţării sovietice, alianţa NATO se confruntă cu o întoarcere la războiul mecanizat, o creştere uriaşă a cheltuielilor pentru apărare şi, potenţial, cu o nouă Cortină de Fier care va cădea peste Europa. După ce s-a străduit să găsească un nou rol post-Război Rece, după ce a contracarat terorismul în urma atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite şi după o retragere umilitoare din Afganistan în 2021, NATO se apără din nou împotriva duşmanului său iniţial.

    Dar există o diferenţă. China, care s-a despărţit de Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, a refuzat să condamne invazia rusă în Ucraina, pe care Moscova o numeşte “operaţiune militară specială”. Iar vechile planuri ale Războiului Rece nu mai funcţionează, deoarece NATO s-a extins spre est începând cu anii 1990, aducând foste state sovietice – inclusiv statele baltice Letonia, Lituania şi Estonia în 2004.

    La începutul lunii februarie, China şi Rusia au emis o declaraţie comună puternică prin care au respins expansiunea NATO în Europa şi au contestat ordinea internaţională condusă de Occident.

    O confruntare directă între NATO şi Rusia ar putea declanşa un conflict global.

    “Am ajuns la un punct de cotitură”, a declarat generalul german în retragere Hans-Lothar Domroese, care a condus unul dintre cele mai înalte comandamente NATO în oraşul olandez Brunssum până în 2016.

    “Avem China şi Rusia care acţionează acum în mod concertat, provocând cu îndrăzneală Statele Unite pentru conducerea globală … În trecut, am spus că descurajarea funcţionează. Acum trebuie să ne întrebăm: Este suficientă descurajarea?”

    URMĂTOAREA ŢINTĂ?

    Legătura terestră dintre Kaliningrad şi Belarus este crucială pentru ţările baltice. Denumită Gura Suwalki, capturarea acesteia ar izola statele baltice.

    “Putin ar putea cuceri rapid Gura Suwalki”, a declarat Domroese, generalul german în retragere, adăugând că acest lucru nu se va întâmpla astăzi sau mâine, “dar s-ar putea întâmpla în câţiva ani”.

    Acţiunile recente ale lui Putin nu au fost toate previzibile. El a pus forţele nucleare ale Rusiei în stare de alertă maximă pe 28 februarie, cu o retorică despre care Stoltenberg a declarat pentru Reuters că este “periculoasă, este nesăbuită”.

    Kremlinul nu a răspuns la o solicitare de comentarii. Putin spune că îngrijorările Rusiei exprimate de-a lungul a trei decenii cu privire la expansiunea NATO au fost respinse de Occident, iar Rusia post-sovietică a fost umilită după căderea Uniunii Sovietice în 1991.

    El spune că NATO, în calitate de instrument al Statelor Unite, îşi construia armata pe teritoriul Ucrainei într-un mod care ameninţa Rusia.

    La 11 martie, ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, i-a spus lui Putin că Occidentul îşi întăreşte forţele militare în apropierea graniţelor vestice ale Rusiei. Putin i-a cerut lui Shoigu să pregătească un raport privind modul în care să răspundă.

    Preşedintele Ucrainei, Volodymyr Zelinskiy, a avertizat că statele baltice vor fi următoarea ţintă a Rusiei. Marea Baltică este o piaţă maritimă mare şi aglomerată pentru containere şi alte mărfuri, care leagă Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Rusia de restul lumii.

    Aceasta “a trecut de la a fi o zonă normală şi paşnică, la o zonă în care trebuie să mergi cu grijă”, a declarat Peter Sand, analist-şef al platformei de analiză comparativă a tarifelor de transport aerian şi maritim Xeneta. Având în vedere că cererea şi logistica au fost perturbate, tarifele pe care le plătesc expeditorii pentru a transporta încărcături de la Hamburg la Sankt Petersburg şi Kaliningrad au scăzut cu 15% de la invazie, potrivit datelor Xeneta.

    Timp de aproape 25 de ani, Occidentul a crezut că Rusia poate fi îmblânzită prin diplomaţie şi comerţ pentru a menţine stabilitatea şi securitatea în Europa. În 1997, NATO şi Rusia au semnat un “act fondator” care a fost conceput pentru a construi încrederea şi a limita prezenţa forţelor ambelor părţi în Europa de Est.

    Alianţa a încercat, de asemenea, să construiască un parteneriat cu Rusia, care a luat parte la exerciţiile NATO în Marea Baltică încă din 2012, potrivit amiralului american în retragere James Foggo, care a comandat flotele SUA şi NATO în Europa timp de aproape un deceniu, până în 2020.

    După ce Rusia a anexat Crimeea în 2014, NATO a creat mici unităţi de luptă multinaţionale în Polonia şi în cele trei state baltice, care servesc ca prezenţă înaintată pentru a descuraja Moscova. Dar numărul de forţe este menit să nu încalce “actul fondator”, care a împiedicat capacitatea NATO de a muta trupe în ţările baltice şi în Polonia în mod permanent.

    “Cu toţii am crezut că nu va mai exista un inamic”, a declarat pentru Reuters amiralul Rob Bauer, preşedintele comitetului militar al NATO. “Acum ne confruntăm cu o naţiune care arată că este agresivă, că are forţe despre care credeam că nu vor mai fi folosite”.

     

  • Mariupol: bombe cad în oraş la fiecare 10 minute

    Ofiţerul anunţă că oraşul este supus unui bombardament intens din partea armatei ruseşti.

    Ofiţerul se află în interiorul oraşului.

    „Bombe cad la fiecare 10 minute. Navele de război ale Rusiei bombardează. Ieri, soldaţii au lovit patru tancuri, maşini blindate şi trupe. Avem nevoie de muniţie, arme antitanc şi apărare aeriană”, a spus, pentru CNN, căpitanul Svyatoslav Palamar.

    Ofiţerul a mai spus că el şi camarazii săi nu se vor preda în Mariupol.

  • Citatul săptămânii. Kamala Harris, vicepreşedinta SUA: Trebuie să fie clar că un atac împotriva unei naţiuni din cadrul NATO este considerat un atac împotriva tuturor ţărilor. Vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO.

    Trebuie să fie clar că un atac împotriva unei naţiuni din cadrul NATO este considerat un atac împotriva tuturor ţărilor. Suntem fermi în angajamentul nostru în acest sens. Aşa cum a afirmat şi preşedintele Biden, vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO. Mă aflu aici pentru a reafirma acest angajament şi pentru a mulţumi poporului român.

    Kamala Harris, vicepreşedinta SUA, în cadrul vizitei de pe 11 martie la Bucureşti

  • Care criză? La cât sunt de aglomerate mallurile, la cât sunt de pline tăvile cu cartofi prăjiţi şi aripioare, la cât este traficul de maşini, inflaţia nu există, scăderea puterii de cumpărare nu se vede, iar războiul din Ucraina, de lângă noi, este doar la televizor

    Parcă trăim într-un capitol din Kafka.

    De aproape o lună ne uităm oră de oră, seară de seară la ştirile şi imaginile de coşmar din Ucraina, ţară de la graniţa noastră care a fost atacată militar de către Rusia şi care se luptă cu arma în mână să nu se predea lui Putin.

    În timp ce Kievul este înconjurat de tancuri – tocmai citesc o ştire că în seara asta un mall a fost lovit de mai multe rachete, Harkovul este bombardat non-stop, Odessa se pregăteşte de asaltul de pe mare, iar Mariupol tocmai a primit un ultimatum ca până la ora 05.00 luni dimineaţă să se predea, noi tocmai am terminat de urmărit în linişte Madrid-Barcelona (0-4).

    Puţin mai încolo, Rusia a intrat în cea mai mare criză economică din istorie din cauza sancţiunilor lumii occidentale, ca urmare a atacării Ucrainei. Şi Ucraina, şi Rusia vor înregistra o cădere de cel puţin 30% a economiei, iar puterea de cumpărare se va înjumătăţi.

    Fiind bombardaţi non-stop de către ruşi, ucrainenii se ascund cum pot.

    La Moscova, dincolo de aplauzele forţate pentru Putin, companiile îşi închid porţile, iar sute de mii de ruşi care lucrau pentru firmele străine şi-au pierdut locurile de muncă. Ruşii nu pot să-şi scoată banii din bănci şi să-i schimbe în euro sau dolari ca să se protejeze de această criză.

    În timp ce în partea asta de Europă bombardamentele au intrat deja în cotidian, cealaltă Europă, protejată de NATO şi Uniunea Europeană, îşi duce liniştită înainte viaţa burgheză, lăsând pe seama politicienilor şi militarilor să se lupte cu Putin.

    După căderea înregistrată imediat după atacul Rusiei împotriva Ucrainei de pe 24 februarie, pieţele financiare şi-au revenit. Inclusiv la Bucureşti piaţa bursieră a recuperat pierderile înregistrate.

    În mallurile din Bucureşti a revenit aglomeraţia din vremurile bune, mai ales după ridicarea restricţiilor de Covid, semn că piaţa Capitalei mai are nevoie de încă un mall. Food-court-urile sunt pline, iar tăvile cu cartofi prăjiţi şi aripioare sunt la vedere. În ochii tuturor se vede, se simte optimismul că nu se poate întâmpla nimic rău.

    Restaurantele, trattoriile sunt pline ca în 2019, chiar dacă clienţii sunt puţin mai atenţi la ceea ce consumă şi la cât sunt preţurile.

    Chiar dacă suntem asaltaţi de creşterile de preţuri, acest lucru nu prea se vede. Străzile sunt pline de maşini, deşi plinul de benzină a crescut cu 50% faţă de finalul anului trecut.

    Traficul la metrou şi-a revenit destul de bine după ridicarea restricţiilor, ceea ce arată că a revenit viaţa în clădirile de birouri. În februarie, 9 milioane de călători a transportat metroul, dublu faţă de anul trecut.

    Toată lumea îşi caută vacanţe, iar companiile aeriene se pregătesc pentru cel mai aglomerat sezon de vară din istorie.

    Economia şi consumatorii par să reziste destul de bine, chiar dacă sunt bombardaţi de creşteri de preţuri şi estimări de scădere economică, creşterea cursului valutar şi majorări de dobândă. Inflaţia, care se apropie de două cifre, nu pare să ridice probleme nimănui. Poate doar lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

    Nimeni nu a înţeles nimic din schemele de compensare şi plafonare a preţurilor la utilităţi – energie electrică şi gaze, dar atât timp cât guvernul a intervenit, totul e bine. Nu contează că factura totală la energie, estimată acum la 4 miliarde de euro, este plătită din buget, din banii noştri.

    Creşterea dobânzilor la credite încă nu se vede. Trebuie să le mulţumiţi lui Dragnea, Vâlcov şi Zanfir pentru acest IRCC, indicatorul de referinţă pentru creditele de consum şi ipotecare. Am ajuns să avem o dobândă mai mică la împrumuturile ipotecare faţă de Statele Unite: acolo dobânda a depăşit 4%, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, în timp ce la noi, cu un IRCC de 1,17% plus 2 puncte procentuale marja băncii, avem o dobândă la creditele ipotecare de 3,17%.

    Nu suntem deloc conştienţi de războiul din Ucraina, imaginile terifiante cu bombardamente şi refugiaţi intrând deja în cotidian.

    Dar în spatele tututor acestor lucruri şi acestui optimism criza roade din economie şi din business.

    Piaţa muncii este solidă în acest moment, beneficiind de o conjunctură favorabilă.

    Există un optimism că războiul din Ucraina nu va ţine prea mult, ceea ce va permite companiilor să depăşească această perioadă legată de preţurile la utilităţi, scăderea cererii sau întreruperea lanţurilor de aprovizionare.

    În timp ce Kievul este asaltat de bombe, corporatişti dau asaltul la city-break-uri pentru weekendul următor.

    Este adevărat că suntem mai bine echipaţi pentru crize faţă de perioada din 2008 sau faţă de precedenta criză din Rusia din 1998, iar acest lucru se vede, cel puţin acum.

    Mâine vom vedea ce va fi.

  • Paradoxul din lanul de floarea-soarelui

    România se situează pe primul loc în UE la suprafaţa cultivată şi producţia de floarea-soarelui, conform datelor de la Eurostat. În 2021, a cultivat o suprafaţă de 1,3 milioane de hectare cu floarea-soarelui, iar producţia realizată se ridică la 3 milioane de tone (28% din producţia UE). Totodată, România se află în primii cinci producători de floarea-soarelui din lume.

    Mai departe, România este pe locul 1 la porumb şi pe 4 la grâu.

    Drama? România importă o bună parte din uleiul de care are nevoie şi aduce pâine de peste hotare, plătind în plină criză generată de atacul ruşilor asupra Ucrainei anii în care şi-a ignorat cu bună ştiinţă industria alimentară locală.

    Lanurile de floarea-soarelui şi de grâu sunt frumoase pe Instagram, dar în ele stă bine ascuns falimentul unei industrii. Al încă uneia…

    Roxana Petrescu este guest editor


     

  • Ce sens are să te lupţi şi să-ţi pierzi viaţa şi pacea burgheză?

    Marţi, ora 23.57, când am început să scriu acest articol, televiziunile anunţau că ruşii, cu 14 nave, se pregătesc să debarce în Odessa în încercarea de a cuceri acest port la Marea Neagră. Kievul este bombardat în continuare şi este doar o chestiune de ore sau de zile până când ruşii vor da asaltul final. La Kremlin, Putin continuă teleconferinţele cu liderii europeni, în timp ce liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, este conştient că NATO nu va interveni şi Ucraina nu va fi primită în Alianţă. Premierii Poloniei, Cehiei, Slovaciei sunt la Kiev, în mijlocul bombardamentelor, pentru a-şi arăta suportul pentru Zelenski şi Ucraina. Nu ştiu ce va fi până luni, când această revistă ajunge la voi. Atacul armat al Rusiei împotriva Ucrainei, început pe 24 februarie, a adus discuţii aprinse peste tot, dar părerile cu privire la acest act criminal al lui Putin încep să fie nunţate pe măsură ce zilele trec iar oraşele Ucrainei sunt îngropate la propriu şi la figurat în urma bombardamentelor Rusiei. În cercul meu, corporatist, de birou, de centrul Capitalei, Putin este văzut ca un nebun care vrea să distrugă pe toată lumea, în timp ce Zelenski este văzut nu ca un erou, aşa cum era perceput în primele zile, ci ca un sinucigaş care şi-a distrus ţara şi poporul. Ce sens avea această rezistenţă şi de ce? Este o întrebare care revine tot timpul. Prin această luptă, total inegală, între armata rusă şi cea ucraineană, dacă rezultatul este bombardarea oraşelor, distrugerea drumurilor, moartea oamenilor, a copiilor etc., Zelinski şi-a distrus ţara.

    Corporatiştii mei ar fi predat mai degrabă Ucraina lui Putin, care şi-ar fi instalat propriul guvern. Viaţa ar fi mers ca înainte, poate puţin mai săracă pentru că ruşii mai degrabă aduc sărăcie decât dezvoltare, economia şi businessul ar fi mers, oamenii ar fi fost feriţi, chiar dacă ar fi fost înfrânţi prin faptul că ruşii s-ar fi instalat la Kiev. Tot “eroismul de cafenea” în care lumea îi admiră pe ucraineni, dar de la distanţă, este bun până la un anumit punct.

    Tocmai de aceea avem cozi interminabile la paşapoarte, pentru ca lumea să fie pregătită dacă vreo rachetă zboară până la Bucureşti. Apărarea ţării, cu tot ce implică acest lucru, nu este în fruntea listei corporatiştilor, cel puţin ai mei. Nimeni nu vrea să-şi sacrifice traiul, viaţa, familia pentru nişte sloganuri. Lumea a devenit prea globală, iar patriotismul, cel puţin al nostru, s-a diluat într-un pahar de prosecco.

    Cafenelele şi restaurantele din Bucureşti sunt destul de pline acum, chiar dacă inflaţia este la ceruri, iar economia începe să scadă accelerat. Ucraina este la televizor şi nu sunt mulţi care pot să înţeleagă drama de acolo. Cel puţin nu dintr-un Starbucks, savurând o cafea în timp ce soarele începe să-şi facă simţită prezenţa.

    Corporatiştii mei se uită cu neînţelegere la ucrainenii care îşi apără ţara şi nu înţeleg de ce fac acest lucru. În orice moment, ar da patriotismul pe o masă bună, lipsită de griji. Nimeni nu-şi pune problema să-şi apere ţara cu arma în mână pentru că ar fi o nebunie, n-ar avea niciun sens. Mulţi se uită şi remarcă asaltul refugiaţilor din Ucraina în Bucureşti în acele maşini mari, negre şi foarte scumpe.

    Ucrainenii stau la hotelurile bune din Bucureşti, iar restaurantele de top au mesele ocupate. Cei care au venit cu primul val din Ucraina sunt refugiaţii cu bani, cu mii, zeci, sute şi milioane de euro sau dolari. Duminică a făcut vâlvă cazul unei familii din Ucraina, el şi ea, care au încercat să intre în România cu 24 de genţi de firmă şi 1,6 milioane de dolari cash. Primii care au fugit din Ucraina sunt cei care au avut posibilitatea să facă acest lucru, iar cei care au rămas sunt consideraţi săraci, pentru că nu au avut şi nu au cu ce să fugă din ţară.

    Bineînţeles că sunt şi excepţii, drame în adevăratul sens al cuvântului, pe care le trăiesc aceşti refugiaţi. Există o teamă în rândul corporatiştilor mei, că viaţa bună pe care o duc aici, în Bucureşti, în România, s-ar putea schimba. De altfel, începe să se schimbe din punct de vedere economic, pentru că vremurile devin mai dificile, dar de aici până la un război militar în toată regula este o distanţă destul de lungă. Şi nu sunt mulţi doritori care ar vrea să facă un pas înainte şi să pună mâna pe arme, ca ucrainenii. Atâta timp cât nu suntem noi implicaţi într-un mod direct, putem spune orice. Dar ceea ce este de reţinut ţine de faptul că este mai importantă viaţa şi pacea burgheză decât bombardamentele şi lupta sinucigaşă a lui Zelenski.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Ministrul chinez de externe: China se află de partea corectă a istoriei, iar timpul o va spune

    China se află de partea corectă a istoriei în ceea ce priveşte criza ucraineană, iar timpul o va spune, a declarat ministrul chinez de externe Wang Yi, relatează Reuters.

    “China nu va accepta niciodată nicio constrângere sau presiune externă şi se opune oricăror acuzaţii şi suspiciuni nefondate la adresa Chinei”, a declarat Wang reporterilor sâmbătă seara, potrivit unui comunicat publicat duminică de ministerul său.

    Comentariile lui Wang au fost făcute după ce preşedintele american Joe Biden l-a avertizat vineri pe omologul său chinez, Xi Jinping, cu privire la “consecinţe” dacă Beijingul va acorda sprijin material invaziei Rusiei în Ucraina.

    În timpul convorbirii video, Xi i-a spus lui Biden că războiul din Ucraina trebuie să se încheie cât mai curând posibil şi a cerut naţiunilor NATO să poarte un dialog cu Moscova. Cu toate acestea, el nu a atribuit vina Rusiei.

    Wang a declarat că cel mai important mesaj transmis de Xi a fost că Beijingul a fost întotdeauna o forţă pentru menţinerea păcii mondiale.

    “Am fost întotdeauna pentru menţinerea păcii şi pentru a ne opune războiului”, a spus Wang, reiterând că ţara sa va face judecăţi independente.