„În momentul retragerii din activitate sunt necesare economii de aproximativ douăzeci de ori mai mari decât pensia anuală”.
Vedeţi cât trebuie să pui deoparte pentru o pensie de 1.000 de euro pe lună
Tag: activitate
-
Cât trebuie să pui deoparte pentru o pensie de 1.000 de euro pe lună
-
Experţi americani au detectat noi activităţi la o instalaţie nucleară nord-coreeană
Un număr mai mare de camioane şi activitate de excavaţie au fost depistate la situl Punggye-ri, prin intermediul imaginilor din satelit.
“Ar putea avea legătură cu orice, de la lucrări de întreţinere, până la pregătiri pentru un alt test nuclear”, este transmis joi pe site-ul de analiză privind Coreea de Nord 38 North.
Au existat speculaţii privind un al patrulea test nuclear sau lansarea unui satelit de către Phenian, pentru a marca cea de-a 70-a aniversare a Partidului Muncitorilor, condus de Kim Jong-Un.
Este “puţin probabil” ca statul nord-coreean să plănuiască o lansare de satelit la aniversarea din data de 10 octombrie sau înainte, a transmis 38 North, adăugând că nu au existat semne care să indice asemnenea pregătiri la situl obişnuit de lansare.
-
Producătorul de vinuri S.E.R.V.E. România a înregistrat anul acesta creşteri ale afacerii de 11%
Compania S.E.R.V.E. (Societatea Euro-Romană de Vinuri de Excepţie) prognozează pentru anul acesta o creştere de 11% a cifrei de afaceri. Totodată, S.E.R.V.E şi-a crescut vânzările cu 3,5% în 2015.
Dacă anul 2014 a reprezentat un an de stabilizare a ofertei de piaţă în sectorul viti-vinicol, în 2015 cererea de vinuri produse de S.E.R.V.E. a crescut, potrivit unui comunicat trimis de companie. ,,Spre deosebire de alte activităţi economice sau agricole, în viticultură creşterile spectaculoase de vânzări caracterizează primii cinci până la opt ani de activitate, după care, producţiile fiind limitate, creşterile se stabilizează. Cu toate acestea, mă bucură evoluţia pieţei româneşti de vinuri şi, mai ales, fidelitatea consumatorilor faţă de vinurile noastre. Acest lucru ne poate face să estimăm în continuare creşteri stabile, de câteva puncte procentuale, şi pentru anii viitori,” declară Mihaela Tyrel de Poix, proprietar S.E.R.V.E.
S.E.R.V.E este prima firmă privată de vinuri din România, fiind înfiinţată în 1994 de către contele Guy Tyrel de Poix, în parteneriat cu soţia sa, Mihaela. După 21 de ani de activitate pe piaţa românească, S.E.R.V.E. deţine 116 ha de vie (60 ha în Dealu Mare şi 56 ha la Cogealac), iar investiţia depăşeşte 2,5 milioane de euro pentru crama de la Ceptura, care are capacitatea de 15.000 hl. Compania produce două game de vin, Vinul Cavalerului şi Terra Romana, dar şi „grand vins”, cum ar fi Cuvee Charlotte, Cuvee Amaury, Cuvee Guy de POIX şi Cuvee Alexandru. 40% din producţie este exportată în Canada, SUA, Belgia, Franta şi Germania.
-
Carmen Idriceanu, Humanic: ”Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă”
”Un tânăr comerciant – vânzător ar trebui să aibă disponibilitatea şi entuziasmul de a învăţa continuu, să fie empatic şi să aibă o fire activă şi întreprinzătoare. Apoi, este necesar şi un strop de talent comercial, capacitatea de a remarca detalii, de a observa clienţii şi produsele şi de a face o legătură între cele din urmă”, descrie Carmen Idriceanu, country manager al retailerului austriac de încălţăminte Humanic, câteva din calităţile pe care le doreşte la angajaţii săi. În plus, tinerii angajaţi ideali ar trebui să fie motivaţi, deschişi, orientaţi către client, captivaţi de ritmul alert al vânzărilor şi care îşi doresc de la bun început o carieră în domeniu, potrivit lui Idriceanu.
Carmen Idriceanu a început să lucreze pentru Humanic în 2007 în momentul în care a decis să se întoarcă în România, după ce, în anii ’90, se stabilise în Austria împreună cu familia. Anterior, studiase Chimia în cadrul Institutului Politehnic în Bucureşti şi lucrase ca laborant biolog în industria petrolui, cât şi în cadrul unui spital de copii din Capitală. În Austria şi-a completat studiile la o Academie Tehnică Medicală şi a lucrat în domeniul telemedicinei şi al diagnosticului neurologic. A decis să se alăture Humanic în momentul în care aflase dintr-un ziar românesc că reprezentanţii companiei căutau un country manager pentru piaţa locală. A fost refuzată de biroul de recrutări din România din cauza lipsei de experienţă, dar o discuţie cu directorul de resurse umane al companiei austriece i-a asigurat funcţia. ”Am venit în România în 2008, la deschiderea primului magazin din Băneasa, unde am avut parte de o primă experienţă foarte dificilă. Au fost clipe grele, pentru cineva care este obişnuit să se afle într-o societate în care toate funcţionează şi oamenii se ţin de cuvânt, se răspunde la telefon şi lucurile se întâmplă, pentru o astfel de persoană, contactul este brutal. Dar am fost perseverentă şi asta aş aştepta şi de la tineri, i-aş impulsiona să rămână la treabă. Prima condiţie ca ceva să reuşească este să faci lucrul respectiv, iar a doua este să îl faci până îţi reuşeşte, indiferent de cât de acru este primul rezultat. Dacă s-ar întâmpla aşa, totul ar funcţiona perfect”.
În scopul pregătirii acestor tineri angajaţi, Humanic va începe din acest an şcolar, alături de alţi şase retaileri alimentari, de îmbrăcăminte şi încălţăminte sau de mobilă (Billa, C&A, Deichmann, dm drogerie markt, Hervis şi kika), programul Şcoala Comercială Austriacă (o’SCAR), prin care tinerii absolvenţi de gimnaziu vor avea ocazia să câştige calităţile ideale pentru un comerciant, după modelele de ucenicie german şi austriac. Realizat la iniţiativa Ambasadei Austriei, proiectul Şcolii Comerciale Austriece din România se traduce prin introducerea a două clase de şcoală profesională, cu specializarea de comerciant vânzător, la Colegiul Economic Costin C. Kiriţescu, din septembrie 2015.
Programul are la bază învăţământul dual, cu accent pe componenta practică: se desfăşoară pe parcursul a trei ani de studii, în care componenta practică va avea o pondere din ce în ce mai crescută de la an la an – anul I (80% teorie, 20% practica), anul II (40% teorie, 60% practica), anul III (28% teorie, 72% practica). La finalizarea cursurilor, absolvenţii o’SCAR vor avea prioritate in procesele de recrutare ale celor sapte retaileri.
”Retail-ul este un domeniu de activitate extrem de variat şi dinamic, iar existenţa unor calificări relevante pentru acest sector este necesară şi obligatorie pentru formarea unor profesionişti. Principala calitate a unui proaspăt absolvent constă în echilibrul său de cunoştinţe practice şi teoretice”, descrie Carmen Idriceanu, motivele pentru care consideră necesară existenţa unei astfel de şcoli.
Potrivit lui Idriceanu, un absolvent al unui program precum Şcoala Comercială Austriacă din România va fi familiarizat cu toate elementele specifice retail-ului: de la fluxul mărfii şi mercantizare până la interacţiunea cu clienţii. ”Ultimul aspect este foarte important pentru retail, de aceea orice tânăr bine pregătit care îşi doreşte să ocupe poziţia de comerciant-vânzător şi apoi să evolueze în retail trebuie să stăpânească cunoştinţe solide de tehnici de vânzare. Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă. Comportamentul acestor tineri va influenţa decisiv experienţa clienţilor în magazinele noastre, un lucru extrem de important pentru noi”, explică Idriceanu.
Programul se bazează pe educaţia duală, un concept cu tradiţie în ţări precum Austria şi Germania. ”Acolo acest model este unul de succes şi este atât de popular, încât nu numai vânzătorii comerciali sunt formaţi în cadrul acestor tipuri de şcoală, ci şi funcţionarii de bancă, spre exemplu. Astfel, un absolvent de facultate este, spre deosebire de un absolvent de facultate din România, capabil să presteze o muncă eficientă din prima zi de lucru”, povesteşte Idriceanu.
Fiecare dintre cele şapte companii a stabilit un magazin ce va funcţiona ca ”şcoală”, iar în cazul acestuia vor exista câte doi formatori, ce îşi vor desfăşura în paralel activitatea de comerciant şi de ghidare a activităţii practice. În funcţie de rezultatele obţinute, elevii înscrişi în acest program pot primi o bursă lunară de până la 400 de lei, dintre care 200 de lei sunt oferiţi prin sistemul de stat şi 200 de lei din partea companiilor partenere. De asemenea, vor beneficia de decontarea costurilor de transport în comun pe perioada studiilor. Iar după absolvire, tinerii vor primi un certificat profesional recunoscut pe plan european.
Numărul maxim alocat pentru programul pilot din acest an este de 56 de elevi, iar zilele acestea (3-4 septembrie 2015) urmează să se desfăşoare ultima etapă de înscrieri pentru acest an. Potrivit lui Carmen Idriceanu, deşi găsirea de angajaţi este laborioasă, numărul de angajaţi ai Humanic, ce funcţionează în România prin compania Leather&Shoe, este stabil şi este cuprins între 90 şi 100 de angajaţi.Compania Leather&Shoe, a terminat anul trecut cu afaceri de 46 mil. lei (10,4 mil. euro), în creştere cu 9,5% comparativ cu anul anterior, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.
-
Ce se află pe spaţiul unei fabrici pe care Ceauşescu a închis-o pentru că îl deranja mirosul
Pe cele cinci hectare pe care se află în prezent complexul hotelier Caro se aflau anterior o fabrică de alcool a cărei activitate de producţie a încetat în momentul când acesta a devenit monopol de stat. În 1987, fabrica a fost desfiinţată, zvonurile spunând că mirosul degajat îl deranja pe Nicolae Ceauşescu, care stătea aproape, în zona Primăverii. Toate echipamentele au fost mutate în fabrica Bragadiru, de pe Calea Rahovei, „într-un mod barbar, smulse cu macaraua“. (după 1990, fabrica Bragadiru a intrat în paragină. Privatizată în 1998, a continuat să se degradeze, în ciuda dorinţei exprimate de moştenitorii industriaşului de a fi preluată şi restaurată.)
În anul 1989, într-un pod al unei clădiri de pe proprietate, a funcţionat pentru scurt timp o fabrică de glucoză. Ulterior, proprietatea a găzduit o fabrică de confecţii, unde lucrau circa 20 de persoane cărora li se cumpăraseră maşini de cusut la mâna a doua şi trecuseră de la întreprinderea de stat Apaca la întreprinderea privată. A urmat apoi funcţionarea unui mic restaurant, numit „Zahana“, unde veneau să mănânce la un moment dat cei care lucrau pe platforma Pipera, dar şi un magazin alimentar.
Pe suprafaţa de 5 hectare a fostei fabrici de glucoză funcţionează hotelurile cu grade diferite de clasificare ale Caro Club – Caro Horoscop (2 stele), Caro Parc Hotel (3 stele) şi Caro Golf (4 stele), 14 săli de conferinţe, două restaurante, un winebar, o terasă exterioară şi alte activităţi conexe, cum ar fi un centru fitness dotat cu o piscină, administrate de operatorul de cluburi de fitness Club Moving, o clădire de birouri, cât şi un cămin studenţesc; toate sunt reunite sub umbrela firmei Editura Adevărul, condusă acum de Octavian Lazăr, fiul lui Ion Lazăr, cel care a demarat întregul proiect în anii ’90.
Istoria comună a familiei Lazăr şi a fostei fabrici de alcool şi apoi glucoză începe în 1991, când proprietatea a fost cumpărată prin intermediul întreprinderii de stat Editura Adevărul, condusă de Ion Lazăr, pe atunci director general al acesteia şi lider sindical. Ziarul Scânteia, devenit ulterior Adevărul, avea un tiraj la care publicaţiile din prezent nici nu visează, potrivit lui Lazăr, de un milion de unităţi pentru Adevărul şi de 800.000 pentru România Liberă, generând profituri consistente, ceea ce i-a permis directorului să cumpere, cu acordul celorlalţi membri, atât această proprietate, cât şi alte proprietăţi.
Octavian Lazăr povesteşte cum activitatea de atunci a tatălui său legată de această proprietate era strict de administrare a unor clădiri transformate în depozite, activitatea fabricii fiind demult oprită. „Arabii erau cei care făceau comerţ pe atunci şi aveau depozite de ţigări, de nes, portocale, erau singurii bani care se puteau produce la vremea respectivă.“ Achiziţia terenului a fost făcută integral, dar ulterior clădirea s-a privatizat prin sistemul MEBO, astfel că activitatea efectivă a început în 1994, odată cu privatizarea. Tatăl său şi-a propus să construiască acolo un restaurant, deşi puţini l-au încurajat: „«Cine să vină pe platforma Pipera la restaurant? Arunci banii pe fereastră!», spuneau prietenii noştri. Pe atunci nimeni nu paria pe zona de nord, pe aşa- numita platformă Pipera; în vechea fabrică de glucoză nu mai exista producţie din 1987 şi, deşi ne place partea de cărămidă şi de clădiri vechi, la vremea aceea era inutilizabilă în proporţie de 99%“, spune Octavian Lazăr.
El îşi aminteşte că pe proprietatea fostei fabrici de glucoză nu mai funcţiona nimic în afară de un laborator cu cobai albi de care, copil fiind, era încântat. Îşi aminteşte şi cum tatăl său prezenta cunoştinţelor planurile sale legate de proprietate într-o perioadă în care el lucra ca paznic acolo şi pe teren funcţiona încă aburul tehnologic. „În momentul în care mă plimbam prin curte şi trebuia să păzesc magaziile, eram speriat că cineva îmi va da în cap, era o atmosferă ca în Pistruiatul în toate clădirile de aici.“ Totuşi, tatăl său îşi imagina pe acest spaţiu o sală de bal, un hotel, planuri ce păreau neverosimile pe atunci.
S-a dovedit că pariurile lui Ion Lazăr au fost corecte, iar restaurantul s-a transformat în primul club al Bursei Române de Mărfuri şi, potrivit lui Octavian Lazăr, era „foarte apreciat la vremea respectivă“. Ideea de a construi un hotel i-a venit lui Ion Lazăr în momentul în care partenerii săi francezi l-au invitat să viziteze alte clădiri vechi pe care le puseseră în funcţiune şi le eficientizaseră, moment când el a spus: „Dacă francezii pot, noi nu putem?“. Au construit mai întâi 12 camere cu o mică recepţie şi un loc unde se lua micul dejun de tip bufet suedez, o noutate în acele vremuri. „Nu ne permiteam să scriem pe pliante că avem apă caldă permanent, dar era un lucru important, la fel ca şi faptul că vindeam espresso, care nu prea exista la vremea respectivă în România şi italienii veneau aici bucurându-se că în sfârşit că pot să bea o cafea ca la ei acasă“, spune Octavian Lazăr.
După construirea celor 12 camere, au urmat încă 24, în 1999 – „am ajuns să fiu printre puţinii care îşi mai aduc aminte cum arăta locul“. 1999 a fost un an de cotitură, în care partenerii francezi au construit clădirea de birouri din faţa proprietăţii, prin păstrarea zidurilor exterioare intacte. Odată cu darea în folosinţă a acestei clădiri, s-a deschis intrarea din Barbu Văcărescu şi o a doua recepţie, iar în 2001 au construit încă 35 de camere, alte 20 în 2003, an în care s-au mutat în cea de-a treia recepţie, iar în 2007 au construit două săli de conferinţe: ballroomul la care visa tatăl său încă din anii 1990, cu o capacitate de 600 de locuri, şi una de 200 de locuri. În 2008 au adăugat alte 50 de camere hotelului. „A fost un moment nepotrivit din cauza crizei ce a urmat; practic ne-am mărit capacitatea cu 35%, în timp ce piaţa a scăzut cu 50%“. Din cauza crizei, au oprit investiţiile şi au căutat stabilitatea.
În 2008, când ajunseseră la o capacitate de 215 camere, au transformat 28 dintre acestea în cămin studenţesc, iar în 2012 au semnat un contract cu firma Club Moving, ce a deschis în 2013 Club Moving, pe o suprafaţă de 2.400 de metri pătraţi în incinta spaţiului. „Am intrat practic în următoarea etapă, în care am început să căutăm parteneri care să opereze diverse entităţi“, explică Octavian Lazăr. El spune că toată investiţia s-a realizat prin profit reinvestit, fără infuzii de capital din afară ori credite de la bănci. Au reuşit să păstreze profitabilitatea afacerii în toţi aceşti ani de criză, deşi cifra de afaceri a înregistrat o scădere, făcând un compromis în ce priveşte investiţiile. Anul trecut au înregistrat un grad de ocupare de 70%. Spune că au reuşit să dubleze profitul în 2014, iar pentru anul în curs speră să se menţină la acelaşi nivel, cu tot cu cheltuielile de reparaţie bugetate.
-
Au strâns 5 milioane de dolari şi apoi au închis compania în mijlocul nopţii. 400 de angajaţi au fost concediaţi prin e-mail
Start-up-ul Zirtual, care a obţinut în ultimii ani finanţări de peste 5,5 milioane de dolari, şi-a suspendat brusc activitatea în mijlocul nopţii, trimiţând un e-mail celor 400 de angajaţi prin care îi anunţa că şi-au pierdut slujbele. Zirtual este o companie de IT care oferea servicii de asistenţă personală online.
Odată cu e-mail-ul trimis la 1:34 dimineaţa, compania a şters pagina de Facebook, profilul de Twitter şi cel de Google+; pe site-ul Zirtual apare mesajul “operaţiuni în aşteptare.” A urmat un mesaj către clienţi, anunţându-i că start-up-ul suspendă operaţiunile pentru a reorganiza structura existentă, scrie Business Insider.
Vestea a venit ca un şoc pentru angajaţi, care nu aveau nici cea mai vagă idee despre situaţia în care se află compania. CEO-ul companiei, Maren Kate Donovan, nu a răspuns solicitărilor de a comenta situaţia.
Cu 13 ore înainte de concedierea angajaţilor, site-ul Zirtual accepta încă noi clienţi şi plăţile făcute de aceştia, după cum arată mai multe postări de pe Twitter. Donovan, CEO-ul companiei, declarase recent pentru revista Fortune că transparenţa în relaţia cu angajaţii este extrem de importantă.
Compania se afla într-un proces de creştere, mărindu-şi în ultimele 18 luni numărul angajaţilor de la 150 la 400. Cu toate acestea, se pare că cei peste 5,5 milioane de dolari strânşi în ultimele runde de finanţare erau destinaţi achitării unor datorii.
Zirtual a început ca o companie oferind servicii de asistenţă online pentru persoane fizice contra unui abonament lunar de 99 de dolari.
-
316 ore, echivalentul a 39 de zile, lucrate în plen de parlamentari, în ultimele cinci luni
Prima sesiune parlamentară din anul 2015 a început în luna februarie şi s-a încheiat la finalul lunii iunie. În aceste cinci luni, deputaţii şi senatorii au lucrat în plen un total de 316 ore. La un program mediu de 8 ore pe zi, cum au majoritatea bugetarilor, ar însemna că senatorii şi deputaţii au petrecut doar 39 de zile, din ultima jumătate de an, pentru dezbaterea şi votarea proiectelor legislative. O parte a acestui timp a fost petrecut însă de senatori şi deputaţi pentru declaraţii politice şi adresarea de întrebări şi interpelări membrilor Guvernului. Alte 17 ore au fost lucrate de senatori şi deputaţi în 11 şedinţe de plen reunit.
Senatorii au fost mult mai harnici decât colegii lor din Camera Deputaţilor. Deşi au lucrat în mai puţine şedinţe de plen, au strâns mai multe ore de dezbateri. Astfel, senatorii au participat, de la începutul anului, la 58 de şedinţe de plen, totalizând aproape 157 de ore de activitate (19 zile de muncă la un program de 8 ore), în timp ce deputaţii au lucrat doar 142 de ore în plen (mai puţin de 18 zile de muncă la un program de 8 ore) în 62 de şedinţe.
Pe de altă parte, deputaţii au avut şi cele mai multe şedinţe de plen suspendate fie din lipsă de cvorum, fie din cauză că la lucrări nu au participat reprezentanţii Guvernului pentru răspunsurile la întrebările şi interpelările aleşilor. Au fost 5 şedinţe de plen ale Camerei Deputaţilor care au fost suspendate după mai puţin de 10 minute, cea mai scurtă dintre aceasta fiind de doar un minut şi 44 de secunde. Recordul absolut al Parlamentului s-a înregistrat însă în sesiunea anterioară, când vicepreşedintele de atunci al Camerei Deputaţilor, Viorel Hrebenciuc, a suspendat lucrările după doar 23 de secunde.
Senatorii şi deputaţii s-au remarcat şi prin numărul mare de zile libere pe care şi le-au luat în această sesiune. Pe lângă cele trei sărbători legale din primele 6 luni ale anului pe care parlamentarii le-au prins în plină sesiune (Paştele, minivacanţa de 1 mai şi cea de Rusalii), aleşii şi-au mai întrerupt activitatea şi pentru Paştele şi Rusaliile catolice, când şi-au programat activităţi în teritoriu. De exemplu, deputaţii şi-au luat o vacanţă prelungită, de cinci zile, de Paştele ortodox, din cauza lipsei cvorumului în Săptămâna Mare. Atunci a fost amânată şi cererea de reţinere şi arestare a deputatului UDMR Marko Attila, colegii săi neprezentându-se la plen pentru a vota solicitarea procurorilor.
În Senat, vacanţa de Paşte a fost legată cu cea de Paştele catolic, astfel încât senatorii au lipsit de la lucru mai bine de două săptămâni. Senatorii şi-au luat liber şi de Rusaliile catolice, tot pentru a merge în teritoriu. Cu această ocazie, au amânat încă o dată discutarea cazului Dan Şova, după decizia Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea hotărârii prin care social-democratul scăpase de arestul preventiv. Conducerea Senatului ar fi trebuit să ceară un punct de vedere Comisiei juridice, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat din cauza zilei libere pe care şi-au luat-o senatorii.
Pe de altă parte, deputaţii au vrut în această sesiune să introducă şi un plen special, dedicat premierului şi membrilor Guvernului. O dată pe săptămână, miniştrii sau premierul ar fi trebuit să se prezinte în faţa Parlamentului, pentru a dezbate probleme actuale din domeniile pe care le gestionează. Deşi această măsură a fost anunţată încă din luna ianuarie, în cele cinci luni de activitate, Victor Ponta a venit o singură dată în faţa deputaţilor. La rândul lor, doar trei miniştri au participat la aceste activităţi – ministrul Agriculturii, cel al Sănătăţii şi cel al Finanţelor.
În pofida orelor petrecute în plen, senatorii şi deputaţii au lăsat multe restanţe peste vară – peste 700 de legi aşteaptă soluţii din partea comisiilor de specialitate din Camera Deputaţilor şi din Senat pentru a ajunge la votul final. Aceasta, în timp ce alte 730 de iniţiative şi proiecte au fost votate în Camera Deputaţilor şi în Senat, fiind fie adoptate, fie respinse.
În afara activităţilor în plen, senatorii şi deputaţii lucrează două-trei zile pe săptămână şi în comisiile de specialitate. Dintre acestea, la Camera Deputaţilor cea mai activă a fost Comisia juridică, cu 57 de şedinţe în prima sesiune parlamentară şi 368 de iniţiative dezbătute, în timp ce comisia cu cea mai puţină activitate a fost Comisia pentru egalitate de şanse, cu doar 18 şedinţe şi 7 proiecte dezbătute. La Senat, tot Comisia juridică a fost cea mai activă, cu 137 de iniţiative dezbătute, în timp ce Comisia pentru românii de pretetudineni a avut doar 4 proiecte în dezbatere.
-
Barometrul Industrial: Activitatea din industrie nu creşte de patru luni; optimismul firmelor scade
“În luna iunie, activitatea din industrie a avut un nivel comparabil cu nivelul lunii mai. Dar tot în iunie sunt patru luni de când industria a încetat să mai crească. Indexul pentru volumul total al producţiei a coborât cu 6 puncte, de la 62 in luna martie şi 63 în aprilie, la 59 în mai şi 56 în iunie. Totuşi, indicatorul se menţine în zona pozitivă, cu valori peste 50 (sub 50 începe contracţia). Tendinţa uşor descrescătoare a volumului producţiei ar putea avea legătură cu fluctuaţiile temporare ale cererii. Vom vedea ce se întâmplă în lunile viitoare”, arată autorii studiului, într-un comunicat.
Scăderea outputului firmelor generează exces de capacitate care ar putea reduce preţurile la anumite produse. Când producţia scade, firmele vând mai puţin şi încasează mai puţin, astfel că pentru a vinde mai mult ar putea fi obligate să scadă preţul.
Indicatorul pentru preţurile încasate pare să confirme această supoziţie. Indexul a scăzut de la 54 în aprilie la 47 în iunie. Această cădere arată că probabil firmele încasează mai puţin, ceea ce înseamnă că profitabilitatea e mai redusă, iar puterea lor de impunere a preţului este mai scăzută.
În luna iunie, volumul comenzilor noi a fost similar cu cel din luna mai. Dar, pe termen mediu, indexul a căzut de la 62 în aprilie la 56 în iunie. Cererea este ceva mai mică, dar în ultimele două luni pare să se fi menţinut relativ constantă. În general, un flux constant al cererii este pozitiv, cu condiţia ca nivelul comenzilor noi să nu coboare.
Foto: Shutterstock
Exportatorii par să o ducă mai bine, notează autorii studiului. Indexul comenzilor pentru export a crescut de la 57 în mai, la 62 în iunie, dar nu a atins vârful de 66 din aprilie. Oricum, creşterea comenzilor noi pentru export înseamnă creşterea puterii companiilor exportatoare şi creşterea contribuţiei lor la PIB.
Indexul costurilor de producţie rămâne ridicat, cu o valoare de 58 în iunie, faţă de 57 în mai. Indicatorul semnalează că firmele se luptă serios cu factorii care propulsează costurile, inclusiv cu preţurile pe care le plătesc la furnizori. Totuşi, costurile nu par să crească. Cel puţin în perioada ianuarie-iunie 2015, indexul nu a depăşit intervalul 56-61. Semnalul pe care îl transmit datele este că preţurile pe care firmele sunt obligate să le plătească rămân constant la un nivel ridicat.
Studiul arată şi că încrederea firmelor în viitor continuă să se deterioreze, probabil pe fondul unei activităţi mai slabe, cu excepţia exportatorilor. În iunie, aşteptările privind volumul producţiei peste şase luni au scăzut cu 4 puncte faţă de luna mai, iar aşteptările privind comenzile noi s-au redus cu 5 puncte.
În ansamblu, aşteptările optimiste din ianuarie privind volumul viitor al producţiei s-au prăbuşit la 60 în iunie. Deteriorarea aşteptărilor este semnalul cel mai îngrijorător pe care îl transmite Barometrul lunii iunie.
Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 300 de firme industriale, reprezentativ la nivelul celor 15.200 de firme industriale cu peste nouă angajaţi din România, care generează aproximativ 95% din totalul cifrei de afaceri din industrie. Datele au fost culese prin interviuri directe cu managerii firmelor în perioada 21-27 iunie.
-
Povestea nebună a unui milionar excentric: consuma cocaină, bea câte o sticlă de whisky zilnic şi a fost acuzat de crimă
John McAfee a construit una dintre cele mai importante companii de securitate cibernetică din lume, însă viaţa sa în afara companiei este ceea ce l-a transformat într-o legendă.
Născut în Marea Britanie, John McAfee s-a mutat în Virginia, Statele Unite alături de părinţii săi când era doar un copil. Când avea doar 15 ani, tatăl său, alcoolic, şi-a pus capăt zilelor. A fost o perioadă extrem de dificilă, pe care omul de afaceri spune că şi-o aminteşte în fiecare zi.
McAfee a urmat cursurile Roanoke College, unde şi-a dovedit încă de la început spiritul antreprenorial. Primul său business a fost de vânzare a revistelor din uşă în uşă, activitatea care i-a adus o sumă considerabilă de bani.
A învăţat bazele programării la finele anilor ’60, atunci când a lucrat la o companie specializată în cartele pentru calculatoare. A plecat apoi la Missouri Pacific Railroad, unde a implementat un sistem de automatizare a orarului de călătorie. În acea perioadă McAfee a început să consume droguri, mergând deseori la muncă într-o stare ce nu îi permitea să îşi facă treaba.
În anii ’70 s-a mutat în Silicon Valley, unde a ocupat diverse poziţii în cadrul unor companii de software. Dependenţele sale au devenit extrem de periculoase: în timp ce lucra pentru compania americană Omex, obişnuia să consume cocaină şi să bea câte o sticlă de whisky zilnic. În cele din urmă a conştientizat situaţia în care se afla şi a cerut ajutor.
După reabilitare, McAfee s-a angajat la Lockheed. În 1986 a citit un articol despre viruşi, iar acest lucru l-a determinat să pună bazele unei companii specializată în combaterea infracţiunilor cibernetice. La începutul anilor ’90, compania McAfee avea venituri de peste 5 milioane de dolari pe an. În 1996, la zece ani de la fondarea companiei, antreprenorul şi-a vândut acţiunile pentru 100 de milioane de dolari.
Criza financiară din 2008 l-a afectat puternic, pierzând peste 90% din averea sa. S-a mutat în Belize, încercând să pună bazele unei companii farmaceutice. Acolo a suferit o depresie, fiind la un moment dat suspectat chiar de crimă.
McAfee s-a întors în 2013 în Statele Unite şi duce o viaţă aparent liniştită, departe de camerele de televiziune. Mare parte a vieţii sale rămâne însă un mister.