BusinessMagazin

Tag: pnl

  • N-aduce anul (o vară întreagă cu Barroso) ce-aduce ceasul (o zi cu Dan Diaconescu)

    În privinţa liniştii, Victor Ponta deja a dovedit de mult că o doreşte, sătul fiind să tragă ponoasele împreună cu PSD, la Bucureşti şi la Bruxelles, pentru eşecul de la referendum. Mai greu va fi cu linia cea foarte sensibilă, întrucât pe de o parte trebuie să ofere ceva părţii din electorat şi din USL care îl acuză ba că a făcut blat cu Traian Băsescu, ba că şi-a pierdut curajul în faţa ameninţărilor de la CE şi FMI, iar pe de altă parte trebuie să dea satisfacţie părţii din electorat şi din USL care s-a săturat de scandal şi vrea să vadă că Guvernul face ceva pentru economie şi societate până la alegeri.

    Chiar dacă toate sondajele arată că USL va câştiga alegerile cu ponderi de vot între 49% (sondaj CSOP, 7-10 sept.) şi 62% (sondaj CCSB, 28 aug. – 1 sept.), USL nu mai poate miza în niciun caz numai pe cartea luptei cu Băsescu şi să lase pe planul al doilea calitatea guvernării. Această realitate post-referendum se reflectă în faptul că Victor Ponta, adeptul încetării conflictului politic, a urcat pe primul loc în topul încrederii în politicieni, ajungând la 24% (sondaj IRES, 10 sept.) – 29% (sondaj CSOP), în timp ce Crin Antonescu a coborât la 17% (sondaj IRES) – 25% (sondaj CSOP). În aceste condiţii, în tabăra PNL creşte temerea că PSD şi-ar pregăti un candidat propriu la prezidenţiale. Sondajul IRES, institut coordonat de Vasile Dâncu (PSD), pune deja întrebarea dacă Sorin Oprescu are şanse să candideze la preşedinţie în 2014, întrebare la care 66% dintre cei chestionaţi răspund afirmativ.

    Până la alegeri USL nu se va rupe, însă speculaţiile despre trădarea lui Antonescu de către Ponta şi chemările tot mai insistente ale liderilor PDL adresate PNL de a forma ulterior o coaliţie cu alianţa dreptei (la care, fireşte din considerente de stabilitate a guvernării, ar fi invitate PP-DD şi UDMR) lasă deschis pentru PSD riscul de a rămâne în ofsaid după alegeri. Şi nu sunt de neglijat nici efectele scandalului Oltchim, care s-ar putea dovedi mult mai eficient decât prestaţia Alianţei România Dreaptă în a rupe voturi de la PSD în favoarea PP-DD: un Dan Diaconescu care pozează fie în salvator al Oltchim, fie în victima care n-a fost lăsată de USL să salveze Oltchim este o figură care subminează politic imaginea lui Victor Ponta net mai mult decât retorica unor Vasile Blaga, Mihai-Răzvan Ungureanu sau Mihail Neamţu.

  • Cusurul comun al partidelor: frica de un electorat pe care nu-l cunosc

    Ambele alianţe mari care participă la alegeri (USL şi Alianţa România Dreaptă) sunt terorizate de perspectiva unei înfrângeri, pentru că aceasta ar fi decisivă. Pentru USL, înfrângerea înseamnă mai puţin de 50% din mandate şi deci o guvernare formată de preşedintele Traian Băsescu din actuala opoziţie şi cu ce s-ar putea rupe din USL. Pentru ARD, înfrângerea ar însemna soarta CDR din 2000, adică irelevanţa PDL şi a partiduleţelor aliate cu el. Aşa se face că amândouă alianţele acţionează mânate de o frică teribilă faţă de un electorat căruia nu ştiu să-i anticipeze reacţiile şi în faţa căruia n-au nicio idee stabilă în afară de “votaţi cu noi, oricum ceilalţi sunt mai răi”.

    Componentele celor două alianţe au păreri divergente despre felul cum poate fi cucerit electoratul, căruia îi atribuie mecanic sentimentele lor, iar de aici apar conflicte; din cauza fricii de a nu pierde puncte electorale, conflictele sunt însă fie înăbuşite cu eforturi vizibile, fie izbucnesc şi apoi sunt negate în chip ridicol de politicienii care vor să pară uniţi.

    La USL, în ACS (Alianţa de Centru-Stânga – PSD + UNPR) domină percepţia că electoratul vrea bună guvernare în cadrele stabilite de UE, fără scandaluri, în timp ce în ACD (Alianţa de Centru-Dreapta – PNL + PC) domină percepţia că oamenii vor un război până-n pânzele albe şi cu orice risc contra lui Băsescu şi a susţinătorilor lui din UE. Conflictul se manifestă din plin în presa apropiată ACD, care loveşte PSD şi guvernul Ponta din toate poziţiile, deşi Crin Antonescu şi Victor Ponta pretind că se înţeleg bine în continuare. Deocamdată, negocierile pentru împărţirea brută a colegiilor s-au încheiat fără incidente, în sensul dorit de PSD, care şi-a rezervat un număr mai mare de locuri pentru ACS (246 de colegii), în detrimentul ACD (206), care iniţial dorise împărţirea egală a locurilor între cele două sub-alianţe. Presiunile asupra premierului Ponta de a se arăta cât se poate de agresiv la adresa lui Traian Băsescu vor continua însă, iar ceea ce complică lucrurile e că aceste presiuni se vor muta în planul politicii externe, în relaţia cu UE, unde opoziţia faţă de uniunea bancară enunţată de Comisia Europeană ca prim pas spre federaţia Statelor Unite ale Europei a început deja să se contureze în tabăra ACD.

    La ARD, PDL nu ştie nici cum să-şi păstreze electoratul de la alegerile locale, necum să atragă alţi votanţi, astfel încât a apelat la aceeaşi tactică de atunci: revopsirea gardului cu ajutorul micilor aliaţi PNŢCD, Forţa Civică (micul partid cedat lui Mihai-Răzvan Ungureanu de către Adrian Iuraşcu) şi Noua Republică, pentru ca amintirea PDL să se şteargă în favoarea noii “alianţe a reformiştilor”. Dar alianţa respectivă colcăie deja de frustrări, pe de o parte din partea adepţilor FC, care nu vor să-şi piardă identitatea într-o alianţă dominată tot de PDL, pe de altă parte din partea PDL la unison cu Noua Republică, din cauza ambiţiilor celor de la FC, dornici de nominalizări în colegii eligibile, dar fără capacitate de a trece pe cont propriu pragul electoral de 5%. Protocolul ARD a fost semnat totuşi, duminică, de PDL, FC şi PNŢCD, rămânând ca Noua Republică să-şi găsească locuri probabil pe lista PNŢCD, întrucât, din cauza a două contestaţii care trebuie examinate în justiţie, NR nu se poate înscrie ca partid până la termenul de 17 septembrie cerut de Biroul Electoral Central.

  • Deci terminăm sau nu cu scandalurile politice?

    Tema loviturii de stat, adăugată la scandalul în sine al suspendării, deja s-a întors însă nu doar contra USL, ci contra României, atât prin amânarea aderării la Schengen şi continuarea monitorizării prin MCV, dar şi prin afirmaţii ca ale şefului Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum (PPE), care cere observatori OSCE la alegerile parlamentare din 9 decembrie, pe motiv de suspiciuni de fraudă masivă şi situaţie “extrem de critică” a democraţiei în România. Poate tocmai de aceea, sau şi de aceea, preşedintele Băsescu a ţinut să dea personal un semnal că lucrurile s-au întors la normal, prin scrisoarea de mulţumire adresată “liderilor europeni şi aliaţilor transatlantici care s-au pronunţat în favoarea României în timpul crizei politice”, unde precizează că “instituţiile statului român democratic au ieşit întărite din această criză”.

    De partea cealaltă, responsabilitatea referendumului eşuat întârzie să fie asumată: fruntaşul PNL Ludovic Orban a preferat să arunce vina pe PSD, cu acuzaţia fantezistă că PSD e de vină pentru acceptarea pragului de prezenţă de 50%+1 la referendum. Dincolo de astfel de fumigene, la fel de stupide ca şi demonstraţiile solitare ale lui Ioan Ghişe împotriva invalidării referendumului ori asigurările lui Relu Fenechiu că vor continua demersurile pentru scoaterea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, până la alegerile parlamentare nu se va mai întâmpla nimic în USL sau din partea USL, fiindcă nu e nici în avantajul electoral al PSD, cu atât mai puţin al aliatului său mai mic PNL ca USL să se rupă.

    Aceasta nu înseamnă însă că spargerea USL nu rămâne un obiectiv al taberei pro-Băsescu, fie prin invitaţii adresate de Mihai-Răzvan Ungureanu membrilor PNL sătui de Crin Antonescu de a se înscrie în Alianţa România Dreaptă, fie prin alimentarea disensiunilor din USL, de genul afirmaţiilor lui Cezar Preda sau Mihail Neamţu că Ioan Rus, cel care a refuzat ajustarea listelor electorale în acord cu pretenţiile peneliştilor furioşi, ar fi un bun prim-ministru/lider al PSD, eventual într-o alianţă post-electorală cu PDL.

  • PDL, PNL şi PSD înregistrează restanţe la bugetul de stat. ANAF a început executarea silită

    Filiala PDL Cluj are datorii la bugetul de stat de 450 de lei, care reprezintă impozitul datorat pentru veniturile din salarii.

    De asemenea, filiala PDL din Călăraşi înregistrează datorii privind impozitul pe venituri din salarii de 554 de lei.

    Un alt caz este al filialei Partidului Liberal Democrat, filiala Timiş, care figurează în evidenţele ANAF cu 145 de lei, reprezentând de asemenea impozit pe venituri din salarii.

    Totodată, PNL a înregistrează restanţe de 79 de lei reprezentând dobânzi şi penalităţi, din totalul de 156 de lei pe care partidul l-a anunţat ca “obligaţii asumate de contribuabili prin declaraţii depuse la organul fiscal”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Parlamentari PNL vor să BOICOTEZE şedinţa de plen de luni

    Voicu a fost întrebat dacă se are în vedere un boicot al parlamentarilor PNL pentru şedinţa de luni a plenului reunit în care se va citi hotărârea Curţii Constituţionale privind referendumul de demitere a preşedintelui.

    “Momentan sunt decizii individuale, pot să vă confirm faptul că foarte mulţi colegi, dacă nu cumva toţi, au spus că nu doresc să participe la şedinţa de astăzi şi o să vedem în funcţie şi de decizia pe care o vom lua împreună cu colegii de la PSD şi de şedinţa de grup. (…) Momentan e o formă de boicot individual şi nu putem obliga pe cineva să asiste la citirea unei decizii pe care o considerăm incorectă, chiar nu-i putem obliga”, a declarat Voicu, înainte de o şedinţă a social-democraţilor şi liberalilor pe această temă, care se desfăşoară în biroul preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marea asmuţire: Electoratul, îmbrâncit să voteze şi somat să boicoteze

    Pe susţinătorii preşedintelui Băsescu, frica de a nu părea că au rămas prea puţini în perspectiva alegerilor din toamnă şi frica de o USL capabilă să scoată în stradă mulţimi furioase (dacă Traian Băsescu s-ar întoarce la Cotroceni cu o majoritate zdrobitoare de voturi împotrivă la un referendum invalidat din lipsă de prezenţă) i-a împiedicat să recunoască din capul locului că lipsa de la vot e singura carte pe care pot miza. Ei s-au trezit derutaţi chiar de inconsecvenţa preşedintelui suspendat, care întâi i-a înfierat pe boicotişti, pe motiv că Vestul trebuie să vadă că poporului îi pasă de democraţie, apoi i-a aprobat, pe motiv că a calculat că referendumul va fi fraudat cu 10%, pentru ca în final să anunţe că el participă la vot, deşi tocmai susţinuse că referendumul face parte dintr-o lovitură de stat pentru care liderii USL trebuie pedepsiţi penal.

    Pe susţinătorii USL, frica de propria lor prezenţă slabă la vot (în ciuda ideii general propagate că tot poporul vrea demiterea lui Băsescu) i-a împins spre iluzia că s-ar putea elimina în ultima clipă pragul de participare la vot (în pofida deciziei CCR, care a confirmat păstrarea pragului prin ambele legi promulgate de preşedintele interimar Antonescu) ori spre absurditatea că dacă referendumul nu e validat, se cheamă că Băsescu rămâne tot suspendat, iar Parlamentul ar trebui să decidă repetarea votului.

    În realitate, invalidarea unui referendum din lipsă de prezenţă e un lucru absolut firesc atunci când nu sunt suficienţi alegători interesaţi de tema propusă: aşa a fost în 2007, când referendumul organizat de preşedintele Băsescu pentru votul uninominal a căzut, fiindcă au participat numai 26% dintre alegători, deşi 81% dintre participanţi au aprobat iniţiativa preşedintelui. Pe atunci, Băsescu era cel care susţinea că pragul de prezenţă e ceva nedemocratic, deşi n-a încercat să-l desfiinţeze, iar liderii PSD şi PNL pomeneau de boicot, deşi nu l-au ridicat la rang de strategie electorală oficială. În consecinţă, nici pentru PSD şi PNL de atunci n-ar fi fost “democratică” o eliminare a pragului de prezenţă, nici pentru Băsescu de atunci n-ar fi fost “democratic” ca PSD şi PNL să ordone electoratului boicotul. Numai că memoria politicienilor e scurtă – sau, în termenii lui Băsescu, “numai boul e consecvent”.

  • Claudiu Săftoiu este noul şef al Consiliului de Administraţie al TVR

    Săftoiu, propus de PNL, a fost ales de membrii CA al TVR cu 10 voturi “pentru”, 2 voturi “împotrivă” şi o abţinere, învingându-l astfel pe contracandidatul său Valentin Nicolau.

    Conform deciziei luate de majoritatea liderilor de grupuri parlamentare, PDL nu va avea niciun reprezentant în noul Consiliu de Administraţie al TVR, unde vor fi doar trei reprezentanţi de la PSD şi PNL şi câte unul de la UDMR şi UNPR.

    Săftoiu a fost consilier prezidenţial între 2004 şi 2006, de la începutul primului mandat al preşedintelui Traian Băsescu până la numirea sa în funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe. În martie 2007, Săftoiu a demisionat din funcţia de director al SIE, după ce a susţinut că interceptările convorbirilor făcute de SIE sunt pe bază de mandat de la procurorul general şi că Serviciul dispune de aparatură de interceptare.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Antonescu: Am propus premierului preluarea mandatului la Cultură de către Puiu Haşotti

    “Propunerea făcută premierului Victor Ponta, ca urmare a deciziei retragerii lui Mircea Diaconu din Guvern, propunerea pentru Ministerul Culturii din partea PNL este Puiu Haşotti, doctor în istorie şi arheologie, profesor universitar, membru în Comisia de cultură”, a spus Antonescu.

    Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, a declarat, marţi seară, că se retrage din Guvern, în urma respingerii apelului său în procesul care s-a judecat la ICCJ. “Pentru că nu am mers niciodată fără bilet, cobor din tramvai. Mă retrag din Guvern, nu mă dă nimeni afară”, a spus Diaconu.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Guvernarea USL, un copil cu prea multe moaşe

    După PNL, care voia desfiinţarea CAS, ministrul Mariana Câmpeanu a promis şi ea că sistemul de pensii va fi reformat, va fi mărit salariul minim, vor fi indexate pensiile şi va fi modificat Codul muncii. Excedat de situaţie, premierul Victor Ponta i-a rugat cu frumosul pe colegi să vorbească mai puţin, dat fiind contextul delicat al crizei europene, şi să precizeze că orice schimbare în sistemul fiscal se va face numai cu acordul UE-FMI-BM.

    Ca să arate că îi şi sancţionează pe cei ce vorbesc neîntrebaţi, Ponta l-a demis rapid pe Petre Lificiu, vicele ANRE, fiindcă a tratat majorarea cu 5% a tarifelor la energie îndemnându-i pe cetăţeni să stingă becul la baie când pleacă de acasă. Mult mai complicat va fi însă de reglat relaţia cu partenerii din USL care fie se opun unor măsuri anunţate de însuşi Victor Ponta (Crin Antonescu, liderul PNL, ostil taxei de solidaritate pentru bugetarii cu venituri peste 4.500 de euro), fie îi vâră continuu sub nas persoane controversate, cu potenţial de a pune în pericol guvernarea (cazul pesedistului nenumit care l-a recomandat pe Grăjdan pentru şefia ISC, spre folosul lui Adrian Năstase), fie se erijează în strategi ai guvernării (cazul lui Viorel Hrebenciuc, care a anunţat că preşedintele Traian Băsescu va fi suspendat în februarie 2013).

    Merită, în context, să ne amuzăm de felul cum, dintr-un funcţionar demis rapid de premierul Victor Ponta pentru gafa de a fi retras de capul lui Inspectoratul de Stat pentru Construcţii din dosarul Trofeul Calităţii în care e judecat ex-premierul Adrian Năstase, Constantin-Adrian Balaban-Grăjdan a ajuns peste noapte o figură misterioasă, creditată ba cu rolul de om de sacrificiu, numit de Ponta la ISC ca să-l scoată pe Adrian Năstase din sus-numitul dosar, ba cu rolul de om al DNA, pus de procurori să-i compromită pe Năstase şi Ponta. Judecând după felul cum trustul de presă al PC i-a luat apărarea la 22 mai, când Grăjdan a retras ISC din procesul Trofeul Calităţii, ideea de trimis ocult al DNA e ridicolă, însă fapt e că acţiunile lui Grăjdan au reuşit deja să umple cu noroi atât imaginea lui Adrian Năstase, sunat de Grăjdan la 6 dimineaţa în 22 mai, cât şi imaginea lui Victor Ponta, târât de “cadriştii” USL într-un scandal de care guvernarea se putea lipsi uşor dacă Grăjdan nu ajungea la şefia ISC.

  • Strategia politică a puterii: Pe ei, pe şeful lor!

    Această insistenţă întreţine, pe de o parte, un şah permanent la preşedinte, ale cărui mişcări sunt supravegheate cu grijă spre a se detecta orice posibil motiv de suspendare (de unde şi reticenţa inedită a lui Traian Băsescu de a intra în conflict deschis cu guvernul ori, la reuniunea NATO de la Chicago, cu ministrul Andrei Marga), iar pe de altă parte o efervescenţă legislativă şi procedurală canalizată exclusiv spre limitarea puterilor prezidenţiale şi a puterii tuturor instituţiilor susţinute de Băsescu şi PDL.

    Ignorând complet nevoia de stabilitate politică în plină extindere a crizei din Europa, ba Dan Voiculescu de la PC, ba Radu Câmpeanu de la PNL încearcă să-l preseze pe premierul Victor Ponta să decidă acum suspendarea preşedintelui; gurul PSD Viorel Hrebenciuc propune decalarea prin OUG a alegerilor, care să aibă loc în octombrie; senatorul PSD Georgică Severin şi deputatul PNL Cornel Pieptea iniţiază o lege care facilitează demiterea preşedintelui prin referendum şi scoate deciziile Parlamentului de sub controlul CCR; fruntaşul PNL Dan Mihalache promite “corecţii” în activitatea DNA şi a ANI.

    Pandantul ofensivei anti-prezidenţiale este ofensiva anti-PDL, cu o lege a votului uninominal majoritar într-un singur tur care a trecut de Cameră şi care depinde numai de semnătura aceluiaşi Traian Băsescu spre a căpăta efect la alegerile din toamnă.