BusinessMagazin

Tag: familie

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: ANDREW CARNEGIE

    La 12 ani a început să lucreze într-o fabrică de bumbac, dar a continuat să studieze mergând la cursuri de noapte. La 14 ani s-a angajat ca mesager la biroul de telegrafie al oraşului Pittsburgh. Abilităţile sale au fost observate de cel care conducea divizia vestică a căilor ferate din Pittsburg, Thomas A. Scott, care l-a angajat pe tânăr ca secretar. În timpul Războiului Civil, Scott a fost desemnat secretar de război, iar Carnegie l-a urmat la Washington unde a devenit mâna lui dreaptă.

    După ce războiul s-a încheiat, Carnegie a preluat funcţia lui Scott de şef al diviziei vestice a căii ferate Pennsylvania. Inspirat, a investit în mai multe companii promiţătoare, inclusiv în câteva fabrici de producţie de fier, dintre care cea mai importantă a fost Keystone Bridge, companie în care deţinea o cincime din acţiuni.

    Dornic de a învăţa noi tehnici pentru a-şi dezvolta afacerea, făcea deseori călătorii în Marea Britanie unde a avut ocazia să observe dezvoltarea rapidă a industriei fierului. A anticipat o revoluţie în industrie şi anume înlocuirea fierului cu oţelul în producţia bunurilor grele. În anul 1870, a ridicat primul furnal cu aer comprimat unde a folosit un procedeu necunoscut până atunci în America: transformarea fierului în oţel după un model al britanicului Bessener.

    Tehnica a fost rapid preluată de alţi producători, iar în 1874, Carnegie a inaugurat primul furnal de oţel. S-a asociat cu numeroşi parteneri, printre care Henry Frick, dar a insistat mereu să fie majoritar în acţiuni. În 1889, Carnegie a acceptat ca Henry Frick să devină preşedintele companiei după ce el s-a mutat la New York pentru a-şi continua munca de cercetare şi dezvoltare a companiei.

    Pentru că activitatea era împărţită între numeroase fabrici şi furnale răspândite în zona Pittsburgh, Frick a reunit toate unităţile de producţie sub umbrela Carnegie Steel Company, din cauza lipsei unei structuri de management centralizat. Evaluată la 25 de milioane de dolari, era cea mai mare companie de producţie a oţelului din lume. Într-un efort de creştere a profitului, Henry Frick a hotărât să scadă salariile angajaţilor, iar acest lucru a condus la o grevă pe care Frick a încercat să o oprească folosind spărgători de grevă.

    Lupta dintre membrii sindicali şi aceştia au dus la moartea a zece oameni şi peste 50 de răniţi. Carnegie era în Scoţia în timpul grevei şi a fost revoltat de decizia lui Frick, dar şi-a asumat în public responsabilitatea pentru alegerea acestuia. În curând, a existat un alt conflict între Carnegie şi Frick, cel din urmă fiind înlăturat din afacere.

    În 1901, Frick s-a alăturat J.P. Morgan şi a cumpărat compania Carnegie în schimbul sumei de 500 de milioane de dolari. Carnegie a făcut un fond destinat „îmbunătăţirii omenirii„, iar acesta includea construirea a 3.000 de biblioteci publice, a institutului Carnegie din Pittsburgh, a institutului Carnegie de tehnolgie şi a institutului Carnegie din Washington destinat cercetării în fizică şi ştiinţe naturale. A inaugurat şi o fundaţie pentru pace internaţională cu scopul de a preveni războaiele viitoare.

  • O familie de români consumă de opt ori mai multă energie decât europenii

    România este a treia cea mai energo-intensivă economie din UE, cu o intensitate energetică de 2,5 ori mai mare decât media UE. Este, de asemenea, a treia economie din UE cu nivelul cel mai ridicat de emisii de carbon. Documentul mai arată că integrarea pieţelor energiei electrice şi gazelor naturale pe pieţele UE este, în continuare, incompletă şi nu au fost încă realizate interconexiunile transfrontaliere ale reţelelor de gaze.

    Analiza confirmă faptul că în România, concurenţa şi eficienţa sunt reduse în sectoarele cu cele mai mari emisii de carbon – energia şi transporturile. ”Lipsa de eficienţă şi cadrul de guvernanţă lipsit de transparenţă al întreprinderilor deţinute de stat în aceste sectoare reprezintă o provocare importantă”, se arată în document.

    ”Ceea ce nu au înţeles Guvernele României în ultimii 10 ani este tocmai faptul că puterea economică a unui stat nu se măsoară în consumul de energie. Dimpotrivă, tocmai faptul că avem un potenţial atât de mare de eficienţă energetică ar trebui să devină prioritar în politicile energetice naţionale, în loc să ne grăbim să adoptăm tehnici atât de controversate precum fracturarea hidraulică pentru exploatarea gazelor de şist, ce ne-ar asigura, teoretic, mult clamata independenţă energetică”, a declarat Ioana Ciută, director executiv al Fundaţiei TERRA Mileniul III.

    Una dintre recomandările făcute României de experţii Comisiei Europene (CE) este promovarea concurenţei şi eficienţei în industriile de reţea, prin asigurarea independenţei şi a capacităţii de acţiune a autorităţilor naţionale de reglementare. De asemenea, se recomandă continuarea reformei guvernanţei corporative în cadrul companiilor de stat din sectoarele energiei şi transporturilor.

    Ca să reducă pierderile şi să devină competitivă, România trebuie să adopte un plan cuprinzător şi pe termen lung în domeniul transporturilor, să dereglementeze preţurile la gaze şi la electricitate şi să îmbunătăţească eficienţa energetică. Totodată, ţara noastră trebuie să îmbunătăţească integrarea transfrontalieră a reţelelor energetice şi să accelereze punerea în aplicare a proiectelor de interconectare a reţelelor de gaze.

     

  • Povestea “Îngerului Morţii”, omul care a ucis zeci de mii de oameni

    Una dintre cele mai sinistre şi mai persistente imagini din al Doilea Război Mondial este filmul sosirii de trenuri cu evrei la Auschwitz. În mijlocul gloatelor care se înghesuie şi al cordoanelor de soldaţi există o siluetă singuratică în uniformă imaculată şi mănuşi albe. Bărbatul îi inspectează pe deţinuţi şi îi dirijează într-o direcţie sau alta – într-o parte aşteaptă brutalitatea, înfometarea şi privaţiunea, dar o şansă slabă de supravieţuire. În partea cealaltă aşteaptă moartea instantanee în camerele de gazare.

    Personajul înspăimântător de rece şi detaşat, care ia decizii de viaţă şi de moarte, este unul dintre medicii lagărului: dr. Josef Mengele.

    În 1983, după extrădarea lui Klaus Barbie, faimosul vânător de nazişti dr. Simon Wiesenthal a publicat o listă cu cei mai importanţi zece hitlerişti pe care dorea să-i aducă în faţa justiţiei. Wiesenthal avea pe atunci 76 de ani şi probabil că înţelesese că şansele de a-i aduce pe toţi zece în tribunal erau reduse. “Dacă i-aş prinde pe toţi, ar însemna o realizare. Dar dacă l-aş putea prinde doar pe Josef Mengele, cred că aş avea sufletul împăcat.”

    Cine a fost acest monstru detestat? Josef Mengele s-a născut în 1911 într-o familie de industriaşi apartinând păturii superioare a clasei mijlocii din Gunzburg, în Bavaria. Firma familiei se ocupa cu producerea de maşini agricole. La 20 de ani, Mengele a intrat în Stahlhelm, o organizaţie militantă de extremă dreaptă, înfiinţată de foşti soldaţi, nemulţumiţi de rezultatul Primului Război Mondial. În anul 1934, s-a alăturat SA-ului, iar în 1937 a devenit membru al NSDAP şi SS.

    Ideologia nazistă a lui Mengele s-a dezvoltat încă din timpul studiilor unicersitare, pe care le-a urmat la Munchen, Bonn, Frankfurt şi Viena. În Munchen a fost atras de teoriile rasiale ale lui Alfred Rosenberg, filozoful nazismului. La Frankfurt-am-Main şi-a primit diploma medicală, studiind cu Otmar von Verschuer, directorul Institutului pentru Igienă Rasială de la Universitatea din Frankfurt. A prezentat o dizertaţie cu o tendinţă clar rasială despre “Morfologia maxilarului inferior la patru grupuri rasiale”. A continuat cu un studiu rasial similar (şi la fel de inutil) despre gura de lup şi buza de iepure. Mengele a fost un nazist rasist meticulosm care i-a urât pe evrei, dar i-a urât şi mai mult pe ţigani.

    Ca membru al Institutului pentru Biologie Ereditară şi Igienă Rasială, Mengele s-a alăturat voluntar la Waffen-SS şi a început să lucreze ca medic militar în timpul invaziei Uniunii Sovietice. A fost decorat de patru ori, dar după ce a fost rănit, a fost declarat inapt pentru serviciul militar – şi astfel a căpătat postul la Auschwitz.

    În anul 1943 a plecat la Auschwitz, unde a activat sub conducerea medicului-şef Eduard Wirths şi unde şi-a desfăşurat cercetările medicale de-acum notorii. Îl interesau gemenii şi a decis să verifice teoriile determinismului genetic, care implica examinarea gemenilor atât vii, cât şi morţi. Un alt subiect de cercetare a fost nanismul.

    Una dintre misiunile lui Mengele la Auschwitz a fost supervizarea selectării deţinuţilor sosiţi în gară. Şi alţi medici din lagăr erau implicaţi în triere, dar dintre toţi, Mengele părea să se bucure cu adevărat de activitatea respectivă, desfătându-l etalarea făţişă a puterii. Adesea apărea la rampele de sosire, chiar şi când nu era de serviciu, şi-şi folosea crăvaşa de călărie cu care indica deciziile sale de viaţă sau de moarte. De multe ori folosea aceeaşi crăvaşă pentru a-i bate pe deţinuţi şi un revolver pentru a-i împuşca pe prizonierii care se mişcau greoi sau erau necooperanţi.

    Potrivit medicilor alături de care a lucrat la Auschwitz, Mengele se mândrea cu rolul său şi era întru totul de acord cu regimul brutal din lagăr. În câteva rânduri, a omorât cu mâna lui deţinuţi, fie cu pistolul, fie cu injecţii fatale cu fenol. Tehnic vorbind, era medic, în sensul că deţinea calificarea respectivă, totuşi comportamentul lui contrazicea în mod grotesc jurământul lui Hipocrate. În loc să salveze vieţi, el ucidea. În loc să uşureze durerile, le provoca. Standardele lui morale sunt demonstrate de ceea ce a făcut când a sosit la Auschwitz şi a găsit 600 de femei bolnave în infirmerie; a ordonat imediat trimiterea lor în camerele de gazare.

    Au urmat după aceea experimentele. Gemenii, subiecţii cei mai de seamă ai lui Mengele, erau ţinuţi într-un bloc special, unde îi putea examina oricând. Îi proteja de muncile fizice grele şi se asigura să fie hrăniţi corespunzător dar continua să-i trateze ca pe simple animale de laborator şi, tot ca pe nişte animale de laborator, îi omora şi îi diseca după bunul lui plac.

    Interesat de legătura dintre culoarea ochilor şi tipul rasial, Mengele a început experimente care implicau injectarea de substanţe chimice în ochii subiecţilor săi. Experimentele provocau dureri şi infecţii, şi cel puţin un copil a murit, iar altul a orbit. Mengele colecta de asemenea “specimene” pentru dr. Verschuer. Se ştie, de exemplu, că şapte perechi de gemeni cu ochi de culori diferite au fost omorâţi prin injectare cu fenol, după care ochii au fost trimişi lui Verschuer.

    Însemnările lui Mengele despre experimente nu au supravieţuit războiului, dar nu există nicio dovadă că vreunul dintre ele ar fi avut vreun fundament ştiinţific sau vreo aplicaţie practică. Suferinţele au fost realmente inutile.

    Poreclit “Îngerul Morţii” de către deţinuţii din Auschwitz, Josef Mengele a lucrat ca medic în lagărul de concentrare până la oprirea experimentelor, cu puţin înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, după care s-a întors în Gunzburg. N-a încercat niciodată să mai practice medicina. A revenit la o etapă anterioară, ocupându-se de reconstruirea companiei familiei, Karl Mengele & Sons.

    Mengele a scăpat cumva atenţiei timp de zece ani după terminarea războiului, când autorul Ernst Schnabel a atras atenţia asupra activităţilor sale din lagărul de concentrare. Au început atunci să fie puse întrebări şi să se ceară judecarea lui pentru crime de război.

    La momentul respectiv, Mengele plecase deja în secret cu familia în America de Sud., iar din 1973 a trăit ca fugar în Paraguay. Vânătorii de nazişti conduşi de Simon Wiesenthal erau pe urmele sale, strângând tot mai mult plasa în jurul lui. În 1979, prietenii lui nazişti din Paraguay au răspândit zvonul că murise. Au publicat până şi o fotografie post-mortem a unui cadavru întins pe masă, cu o cicatruce pe braţul drept, de unde îi fusese înlăturat tatuajul SS. Wiesenthal nu s-a lăsat însă păcălit atât de uşor şi a aflat că persoana decedată era căpitanul SS Roschmann, un alt criminal de război care trimisese 80.000 de evrei într-un lagăr de concentrare din Riga.

    În cele din urmă, a fost exhumat un schelet despre care medicii legişti au declarat că era al lui Mengele; se pare că acesta ar fi murit în anul 1985 în urma unui accident cerebral pe care l-a suferit în timp ce înota.

    Informaţiile sunt preluate din cartea “Cei mai ticăloşi oameni din lume”, de Rodney Castleden, tradusă de Mihai-Dan Pavelescu şi disponibilă în România la editura Meteor Press.

  • Atacul din Londra: Cameron, criticat pentru că a plecat în vacanţă după atac

     Potrivit ediţiei electronice a publicaţiei The Daily Mail, parlamentari britanici sunt indignaţi de faptul că premierul şi-a luat “câteva zile de pauză” pe insula spaniolă Ibiza, unde a plecat sâmbătă dimineaţa împreună cu soţia, Samantha, şi copiii, Nancy, Elwen şi Florence. Însă Downing Street numărul 10 a răspuns criticilor duminică, subliniind că “rămâne la conducere” în pofida faptului că se află în străinătate.

    Polemica are loc totodată în contextul în care un parlamentar conservator a avertizat că premierul ar mai putea avea doar un an la dispoziţie pentru a-şi salva postul. David Ruffley, parlamentar din Bury St Edmunds, a subliniat că este necesar ca premierul să obţină o victorie în alegerile europene de anul viitor, altfel UKIP va atrage conservatori. “Cred că David Cameron are la dispoziţie 12 luni pentru a arăta că strategia sa funcţionează”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Componenţa Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap din Prahova, decisă de CJ fără avizul Ministerului Muncii

     În urma controlului făcut la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Prahova s-a stabilit că nu s-a respectat procedura de evaluare complexă, conform legislaţiei în vigoare, în sensul că persoanele adulte au fost evaluate de membrii Comisiei de evaluare, şi nu de specialiştii Serviciului de evaluare complexă, singura structură cu atribuţii în acest sens, a spus ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu.

    Ministrul a precizat că verificările au arătat că angajaţii serviciului nu se deplasează la domiciliul persoanelor, astfel că evaluarea se face doar în baza documentelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: Solomon Robert Guggenheim

    Parte din succes s-a datorat şi familiei numeroase: 11 fii, majoritatea implicaţi în afacerile familiei, dintre care unul, Benjamin, a murit în naufragiul Titanicului. Solomon a plecat în Elveţia pentru a studia limba germană şi afacerile la institutul Concordia din Zürich, după care, la 20 de ani, s-a întors în SUA pentru a lucra în afacerea cu minerit.

    A fondat în Alaska compania Yukon Gold, de la care a pornit ultima „goană după aur„ în perioada anilor 1896-1899. În 1890 începuse să colecţioneze şi obiecte de artă, iar după Primul Război Mondial a renunţat la afacere şi şi-a dedicat tot timpul acestei pasiuni. În 1926 o cunoaşte pe baroneasa Hilla von Rebay, pictor în acea perioadă, care l-a sfătuit să îşi expună colecţia într-un muzeu de artă modernă şi contemporantă.

    Marc Chagall, Rudolf Bauer, Fernand Léger se numărau printre artiştii ale căror opere le avea în colecţie, iar primul loc în care acestea aveau să fie expuse era chiar apartamentul lui din hotelul Plaza din New York. Guggenheim pune, în 1937,  bazele fundaţiei Solomon R. Guggenheim dedicată artei moderne.

    Doi ani mai târziu, deschide un loc în care să îşi expună colecţia, „Muzeul picturii non-obiective„. Până la începutul anilor ‘40, muzeul acumulase o colecţie mare de picturi avangardiste, iar nevoia pentru o clădire potrivită pentru găzduirea acestora devenise imperativă. În 1943, Guggenheim şi Rebay l-au însărcinat pe arhitectul Frank Lloyd Wright cu misiunea construirii noii clădiri. Filantropul a murit în 1949, iar noul muzeu a fost deschis zece ani mai târziu sub numele lui. Pe lângă acesta, fundaţia Guggenheim mai administrează în prezent muzee în Bilbao, Spania, Veneţia şi Berlin.

    Afacerea familiei a căpătat o nouă direcţie după Primul Război Mondial, când membrii acesteia au cumpărat exploataţiile de nitraţi în Chile. Au părăsit apoi afacerea pe rând. Totuşi, compania de investiţii Guggenheim Partners – fondată de Peter Lawson-Johnston Sr. în 2000 – administrează active în valoare de 120 de miliarde de dolari, potrivit New York Times. Alt instrument, Gugenheim Investment Advisors, controlează active de 50 de miliarde de dolari.

    Bogăţia, istoria şi ramificaţia  familiei au făcut ca, de-a lungul istoriei, să existe şi falşi Guggenheim. Spre exemplu, în 2011, trei persoane au fost arestate pentru că au pretins că sunt descendenţi ai faimoasei familii. Vladimir Zuravel, David Birnbaum şi Catarina Pietra Toumei s-au folosit de nume pentru a atrage investiţii în proiecte false în industria de petrol, garanţii bancare, diamante şi aur, potrivit bloomberg.com.

  • Creşterea venitului minim garantat şi a alocaţiei de susţinere a familiei, avizată de Guvern

     Conform deciziei, alocaţia va creşte în medie cu 30% de la 1 iulie, respectiv de la 60 lei la 80 lei pentru o familie cu doi copii, iar venitul minim garantat va fi majorat cu 8,5% de la 1 iulie şi cu 4,5% începând cu anul viitor, respectiv în medie de la 191 lei la 217 lei.

    Numărul beneficiarilor pentru alocaţie va creşte de la 307.000 la 444.000 familii, iar cel al venitului minim garantat va urca de la 214.000 la 279.000 familii, din luna iulie, şi la 307.000 familii, din 2014.

    Premierul Victor Ponta a anunţat anterior că Guvernul va majora cuantumul ajutoarelor sociale, începând cu 1 iulie, pentru a compensa creşterea preţurilor la energie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Venitul minim garantat creşte cu 8,5% din iulie şi cu 4,5% din 2014

     Alocaţia pentru susţinerea familiei va fi majorată într-o singur tranşă.

    Suma necesară majorării ajutoarelor sociale va fi asigurată din taxarea producătorii de energie pentru veniturile suplimentare obţinute de aceştia în urma liberalizării preţurilor.

    “Va avea loc un proces de liberalizare graduală a preţurilor în sectorul energetic, iar cea mai eficientă metodă de protejare a consumatorului vulnerabil este această majorare a sprijinului social”, a declarat agenţiei MEDIAFAX ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea.

    El a arătat că Guvernul a discutat deja pe această temă cu Fondul Monetar Internaţional.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul majorează ajutoarele sociale din iulie, pentru a compensa creşterea preţului la energie

     El a precizat că suma venitului minim garantat va creşte în medie cu 13%, în două tranşe, iar alocaţia de susţinere a familiei va fi majorată în medie cu 30%.

    În luna februarie, Ministerul Muncii, Familiei a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care propune reglementarea măsurilor speciale destinate beneficiarilor de ajutor social şi de alocaţie pentru susţinerea familiei pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare determinate de eliminarea tarifului social la energie electrică şi creşterea preţului la energie electrică şi gaze naturale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: ERMENEGILDO ZEGNA

    Din iulie 2011, Zegna a semnat un parteneriat cu Estée Lauder Companies, cedând companiei dreptul de a produce cosmetice sub brandul italienesc, care face haine şi pentru Gucci, Tom Ford sau Yves Saint Laurent.

    Micul atelier fondat la începutul secolul al XX-lea ajungea în 1930 la peste 1.000 de angajaţi şi a avut parte de o reputaţie bună în piaţă graţie costumelor bărbăteşti din lână pe care le fabrica. A trecut oceanul în 1938, când italianul a început să exporte haine la New York, însă războiul a făcut ca relaţiile comerciale să întâmpine dificultăţi.

    Ermenegildo şi-a implicat de la început fiii în companie, iar Aldo şi Angelo aveau să preia frâiele companiei în 1966, după moartea tatălui lor. Doi ani mai târziu au decis să lanseze o nouă linie de costume produse în serie în fabrica de la Novara. Au pornit proucţia altor două fabrici în Spania şi Elveţia în 1973, iar la sfârşitul anilor ‘90 familia Zegna ajungea la un total de opt unităţi de producţie în Italia, două în Spania, trei în Elveţia şi câte una în Turcia şi Mexic.

    Deşi multe din costumele Zegna sunt astăzi produse în aceste fabrici, cele premium se realizează încă la comandă.Primul butic Zegna a fost deschis la Paris în 1980, urmat de cel de la Milano cinci ani mai târziu.

    Cele mai cunoscute la nivel mondial se află în Statele Unite ale Americii, Europa, Japonia şi China, vârfurile de lance fiind magazinele din Atlanta, New York, Beverly Hills, Las Vegas, Londra, Tokio, São Paulo, Hong Kong, Beijing, Shanghai, New Delhi, Mumbai, Kuala Lumpur, Santiago de Chile, Bangkok, Sydney.