BusinessMagazin

Tag: creare

  • Economistul Joseph Stiglitz: Germania ar trebui să iasă din Uniunea Europeană. Moneda euro, cauza problemelor din UE

    Joseph Stiglitz, laurea al premiului Nobel pentru Economie, a declarat că moneda euro a fost creată înainte de a avea instituţiile prin care aceasta să poată fi controlată, afirmând în acelaşi timp şi faptul că Germania ar trebui să iasă din Uniunea Europeană.

    “Au pus căruţa înaintea boilor. Au creat moneda euro ănainte dea a avea instituţii prin care aceasta putea fi controlată. Economiile noastre stagnează, iar noi nu ne dezvoltăm. Aceasta a dat un avânt deosebit mişcărilor politice din spectrul de dreapta.”, a spus Stiglitz.

    Economistul a spus în cadrul unui interviu acordat AFP că moneda euro a fost prost concepută şi că se află sub influenţa “ideologiei neoliberale” şi că este cauza multor probleme precum stagnarea economiei, şomajul ridicat sau avansul extremei dreapta.

    „Punctul de vedere prin care austeritatea ar urma să rezolve problema şomajului şi a revenirii la prosperitate este respins de majoritatea economiştilor şi de către FMI, dar pare să fie în continuare dominant în gândirea guvernului din Germania, în special în cea a ministrului de finanţe. Cea mai uşoară cale de a trece peste acest impas o reprezintă ieşirea Germaniei din Uniunea Europeană”, a mai adăugat Joseph Stiglitz. Acţiune care ar face celelalte ţări mai competitive graţie devalorizării monedei unice.

  • Economistul Joseph Stiglitz: Germania ar trebui să iasă din Uniunea Europeană. Moneda euro, cauza problemelor din UE

    Joseph Stiglitz, laurea al premiului Nobel pentru Economie, a declarat că moneda euro a fost creată înainte de a avea instituţiile prin care aceasta să poată fi controlată, afirmând în acelaşi timp şi faptul că Germania ar trebui să iasă din Uniunea Europeană.

    “Au pus căruţa înaintea boilor. Au creat moneda euro ănainte dea a avea instituţii prin care aceasta putea fi controlată. Economiile noastre stagnează, iar noi nu ne dezvoltăm. Aceasta a dat un avânt deosebit mişcărilor politice din spectrul de dreapta.”, a spus Stiglitz.

    Economistul a spus în cadrul unui interviu acordat AFP că moneda euro a fost prost concepută şi că se află sub influenţa “ideologiei neoliberale” şi că este cauza multor probleme precum stagnarea economiei, şomajul ridicat sau avansul extremei dreapta.

    „Punctul de vedere prin care austeritatea ar urma să rezolve problema şomajului şi a revenirii la prosperitate este respins de majoritatea economiştilor şi de către FMI, dar pare să fie în continuare dominant în gândirea guvernului din Germania, în special în cea a ministrului de finanţe. Cea mai uşoară cale de a trece peste acest impas o reprezintă ieşirea Germaniei din Uniunea Europeană”, a mai adăugat Joseph Stiglitz. Acţiune care ar face celelalte ţări mai competitive graţie devalorizării monedei unice.

  • Afecţiunea care nu există în statisticile oficiale ale României. „Este ca un virus la calculator”

    Afecţiunea care nu există în statisticile oficiale ale României. „Este ca un virus la calculator. Omul îşi creează programe emoţionale, capabile să-i facă rău”. Stresul post-traumatic. O noţiune care le este cunoscută românilor, de cele mai multe ori, din filmele americane cu soldaţi. 

    Deşi stresul post-traumatic sau PTSD, pe scurt, este o tulburare care se manifestă nu doar la militari, ci şi la persoanele care trec prin experienţe de viaţă dure – ameninţarea cu moartea, vătămare severă, violenţă sexuală etc – ea nu apare în statisticile oficiale din România. De multe ori, este încadrată în sfera de diagnostice de tulburare depresivă.

    “Tulburarea de stres post-traumatic perturbă funcţionarea celor afectaţi, influenţează capacitatea lor de a-şi satisface nevoile de zi cu zi şi de a îndeplini sarcinile de bază. Trauma continuă să intervină asupra vieţii celor care trec printr-un astfel de episod, deoarece acestea retrăiesc în minte şi corp experienţele pe care le-au suferit vizual, auditiv şi somatic, ca şi cum astfel de evenimente au încă loc”, subliniază medicul Alina Teodoru pentru Gândul.

    Citiţi continuarea pe www.gandul.info

  • Un parfum pentru amândoi

    După colecţii de modă cu elemente care arată ca şi cum bărbaţii şi femeile au căutat idei unii în garderoba altora, a venit rândul parfumurilor care se adresează ambelor sexe, acestea devenind din ce în ce mai populare în ultima vreme.

    Tendinţa nu este tocmai nouă, scrie The Independent, ea apărând în anii ’90, odată cu lansarea de parfumuri de către Calvin Klein sau Comme des Garcons, astfel concepute încât să atragă atât femeile, cât şi bărbaţii.

    Lor le-au urmat branduri precum Tom Ford, Chanel sau Escentric Molecules, toate preferând în general să creeze parfumuri mai apropiate de cele de masculine, la care să adauge note feminine.

  • Reuters: Secătuite de dictatorul Ceauşescu, mlaştinile din România sunt restituite vieţii sălbatice

    Păsările şi peştii se întorc treptat în Delta Dunării din România, pe toată întinderea unui areal care a fost secătuit de dictatorul Nicolae Ceauşescu în anii ’80, dar pe care comunitatea locală o redă încet-încet vieţii sălbatice, relatează Reuters.

    Cu sprijin din partea organizaţiei WWF, ce se ocupă cu operele de caritate în domeniul mediului natural, dar şi cu fonduri din vistieria Uniunii Europene, aproape 900 de hectare dimprejurul Mahmudiei, odinioară secătuite la ordinul lui Nicolae Ceauşescu pentru a crea zone cu teren cultivabil, au fost reconectaţi în reţeaua de canale şi lacuri din regiune.

    Echipamentele de mari dimensiuni au fost folosite pentru a crea noi pase de navigaţie – o binefacere pentru pescarii ce compun una dintre cele mai sărace comunităţi din Europa, dar şi pentru companiile de turism locale care pot să-şi deversifice ofertele şi, în acest mod, să încurajeze prosperitatatea economică în Delta Dunării.

    “Multe păsări au migrat către această zonă şi oamenii nu mai trebuie să călătorească ore lungi pentru a le putea admira”, a delcarat viceprimarul Mahmudiei Ion Meuta pentru Reuters.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    O poveste ruptă parcă din filmele lui Tarantino se desfăşoară în altă parte a lumii, într-o regiune din Asia disputată de mai multe state. Riscul de conflict în Marea Chinei de Sud este din ce în ce mai mare: China, Taiwan, Vietnam, Malaiezia, Brunei şi Filipine îşi dispută teritorii şi jurisdicţii, mai ales asupra drepturilor de exploatare a potenţialelor zăcăminte de petrol şi gaze. Libertatea de a naviga în regiune este de asemenea un subiect sensibil, mai ales când vine vorba de dreptul navelor militare de a opera în zona economică exclusivă a Chinei, până la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri de ţărmul asiatic; aceste tensiuni sunt date şi de temeri privind puterea militară în creştere a Chinei şi incertitudinea privind intenţiile sale regionale.

    Recent, ministrul chinez al apărării a avertizat că situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud poate duce la o confruntare directă şi a cerut ca armata, poliţia şi chiar populaţia generală să fie pregătită pentru a apăra integritatea teritorială a ţării; Chang Wanquan a dat declaraţia în cauză în timpul unei inspecţii a instalaţiilor militare din provincia Zhejiang. Publicul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte defensiva naţională pentru că integritatea şi suveranitatea Chinei sunt în pericol, a mai spus ministrul.

    Pentru a înţelege mai bine miza, trebuie amintit că Marea Chinei de Sud este o poartă prin care trec anual 5 trilioane de dolari: aceasta este valoarea bunurilor transportate de-a lungul regiunii, fără a pune la socoteală şi faptul că jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii traversează Marea Chinei de Sud.

    Declaraţiile lui Chang vin pe fondul unor tensiuni fără precedent datorate disputelor pentru mai multe insule din zonă, unde Beijing a construit numeroase dispozitive militare. Armata americană a trimis mai multe nave şi avioane în apropierea insulelor în cauză, folosind argumentul deja clasic că vrea să asigure principiile libertăţii de navigare în apele internaţionale.

    „Poate o veche hartă să genereze un conflict în Asia?“ se întrebau jurnaliştii de la CNN la scurt timp după aflarea verdictului dat de un tribunal internaţional, care decidea că harta din 1948 folosită de China pentru a desemna teritoriile sale nu are acoperire. „Nu există vreo bază legală care să permită Chinei să revendice drepturi istorice asupra resurselor aflate în zonele maritime care intră în sfera celor nouă linii“, a anunţat Curtea de Arbitraj, făcând referire la o linie de demarcaţie pe harta veche de aproape 70 de ani.

    Wang Jiangyu, profesor de drept la Universitatea din Singapore, a explicat că decizia va creşte sentimentele naţionaliste, lucru periculos într-un stat atât de mare precum China. Mulţi dintre cei care erau moderaţi vor deveni acum extrem de vocali, crede el. „Cu siguranţă va intensifica starea de tensiune şi este posibil să asistăm chiar la un conflict“, a insistat şi ambasadorul Chinei în Statele Unite, Cui Tankiai.

    Trebuie menţionat că Marea Chinei de Sud a fost întotdeauna o regiune cu potenţial de conflict, dar disputele au lipsit până relativ recent. Spre exemplu, la finalul celui de-al doilea război mondial nicio insulă din regiune nu era ocupată. În 1946, însă, China a ocupat o parte a arhipelagului Spratly; un an mai târziu, chinezii şi-au însuşit şi insula Woody. A fost practic începutul unui conflict care astăzi implică cele şase state menţionate şi, bineînţeles, Statele Unite ale Americii.

    Pentru a respecta titlul filmului regizat de Tarantino, cel de-al optulea actor din povestea noastră este Japonia: Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, a anunţat de curând că va susţine poziţia filipineză în cadrul discuţiilor dintre aceştia şi China. Chiar dacă niponii nu au neapărat un interes direct în această dispută, ei au mai oferit deja susţinere şi altor state ce vor să obţină teritorii din Marea Chinei de Sud, Malaiezia şi Vietnam. Japonezii nu au intrat însă într-un dialog contradictoriu cu Beijing, insistând ca problemele să fie rezolvate pe canale diplomatice.

    „În mod cert istoria se rescrie şi China este în poziţia în care îşi vrea locul în loja marilor puteri“, spune Cătălin Olteanu. „Dacă până acum a stat oarecum în tribune şi a urmărit ce se întâmplă, de acum deja vrea să îşi marcheze foarte clar teritoriul şi vrea expansiune. În plus, China este o putere economică care se poate autosusţine din consum intern, ceea ce nu se întampla înainte, dar care are nevoie mare de resurse şi asta înseamnă că va începe să se impună în lupta pentru resurse. Mai mult, chinezii nu joacă după aceleaşi reguli ca lumea occidentală.“

    Iar puterea economică a Chinei devine din ce în ce mai vizibilă, astfel că întrebarea care trebuie pusă e următoarea: va deveni Asia principalul pol economic al lumii? „Deocamdată există doar o tendinţă în această direcţie: China, Rusia sau India sunt economii care s-au dezvoltat pe baza capitalului american şi european; marile companii acolo au început să investească, iar asta a creat o dependenţă care stă la baza unei posibile încetiniri a ritmului de creştere chinez“, spune Mircea Coşea. „Nu cred că în următorii cinci ani China, alături de India sau chiar Rusia, ar putea să creeze un alt pol de putere economică.“ După cum explică el, proiectul rusesc euroasiatic nu merge, proiectul chinez de creare a unei bănci de dezvoltare şi chiar a unei monede proprii este şi el foarte greu de pus în practică. China depinde esenţial de rezerva americană de dolari, pentru că americanii sunt singurii care pot emite moneda. „China depinde în mod esenţial de exportul către Europa sau către SUA, deci deocamdată eu cred că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Cred însă că va creşte foarte mult relaţia economică dintre firme, adică multinaţionalele din mai multe ţări vor avea schimburi de informaţii, schimburi tehnologice care vor depăşi raporturile statale.“ Atât timp cât economiile sunt determinant conduse de către multinaţionale, spune Coşea, şansele Asiei de a deveni centrul economic al lumii nu sunt foarte mari.

    „Pentru noi contează foarte mult relaţia economică dintre China şi restul lumii – în mod cert nu putem suplini resursa umană chineză, dar vom putea prelua o parte din nevoile de manufacturare occidentale în momentul în care China nu va mai fi o opţiune din raţionamente politice“, remarcă şi Cătălin Olteanu. „După părerea mea, problemele apărute la nivel global ne sunt favorabile dacă ne vedem de treabă – marile corporaţii au început să îşi pună la adăpost afacerile din zonele de risc, şi aşa am beneficiat şi noi de creştere, pentru că România a arătat stabilitate. Va trebui să fim foarte atenţi la cum gestionăm relaţia cu aliaţii economici şi cum îi alegem, în funcţie de poziţia geostrategică pe care o avem.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Insulele pe care se ceartă şase ţări. Conflictul poate determina o explozie de consecinţe negative la nivel global

    O poveste ruptă parcă din filmele lui Tarantino se desfăşoară în altă parte a lumii, într-o regiune din Asia disputată de mai multe state. Riscul de conflict în Marea Chinei de Sud este din ce în ce mai mare: China, Taiwan, Vietnam, Malaiezia, Brunei şi Filipine îşi dispută teritorii şi jurisdicţii, mai ales asupra drepturilor de exploatare a potenţialelor zăcăminte de petrol şi gaze. Libertatea de a naviga în regiune este de asemenea un subiect sensibil, mai ales când vine vorba de dreptul navelor militare de a opera în zona economică exclusivă a Chinei, până la o distanţă de aproximativ 300 de kilometri de ţărmul asiatic; aceste tensiuni sunt date şi de temeri privind puterea militară în creştere a Chinei şi incertitudinea privind intenţiile sale regionale.

    Recent, ministrul chinez al apărării a avertizat că situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud poate duce la o confruntare directă şi a cerut ca armata, poliţia şi chiar populaţia generală să fie pregătită pentru a apăra integritatea teritorială a ţării; Chang Wanquan a dat declaraţia în cauză în timpul unei inspecţii a instalaţiilor militare din provincia Zhejiang. Publicul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte defensiva naţională pentru că integritatea şi suveranitatea Chinei sunt în pericol, a mai spus ministrul.

    Pentru a înţelege mai bine miza, trebuie amintit că Marea Chinei de Sud este o poartă prin care trec anual 5 trilioane de dolari: aceasta este valoarea bunurilor transportate de-a lungul regiunii, fără a pune la socoteală şi faptul că jumătate dintre toate navele comerciale ale lumii traversează Marea Chinei de Sud.

    Declaraţiile lui Chang vin pe fondul unor tensiuni fără precedent datorate disputelor pentru mai multe insule din zonă, unde Beijing a construit numeroase dispozitive militare. Armata americană a trimis mai multe nave şi avioane în apropierea insulelor în cauză, folosind argumentul deja clasic că vrea să asigure principiile libertăţii de navigare în apele internaţionale.

    „Poate o veche hartă să genereze un conflict în Asia?“ se întrebau jurnaliştii de la CNN la scurt timp după aflarea verdictului dat de un tribunal internaţional, care decidea că harta din 1948 folosită de China pentru a desemna teritoriile sale nu are acoperire. „Nu există vreo bază legală care să permită Chinei să revendice drepturi istorice asupra resurselor aflate în zonele maritime care intră în sfera celor nouă linii“, a anunţat Curtea de Arbitraj, făcând referire la o linie de demarcaţie pe harta veche de aproape 70 de ani.

    Wang Jiangyu, profesor de drept la Universitatea din Singapore, a explicat că decizia va creşte sentimentele naţionaliste, lucru periculos într-un stat atât de mare precum China. Mulţi dintre cei care erau moderaţi vor deveni acum extrem de vocali, crede el. „Cu siguranţă va intensifica starea de tensiune şi este posibil să asistăm chiar la un conflict“, a insistat şi ambasadorul Chinei în Statele Unite, Cui Tankiai.

    Trebuie menţionat că Marea Chinei de Sud a fost întotdeauna o regiune cu potenţial de conflict, dar disputele au lipsit până relativ recent. Spre exemplu, la finalul celui de-al doilea război mondial nicio insulă din regiune nu era ocupată. În 1946, însă, China a ocupat o parte a arhipelagului Spratly; un an mai târziu, chinezii şi-au însuşit şi insula Woody. A fost practic începutul unui conflict care astăzi implică cele şase state menţionate şi, bineînţeles, Statele Unite ale Americii.

    Pentru a respecta titlul filmului regizat de Tarantino, cel de-al optulea actor din povestea noastră este Japonia: Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei, a anunţat de curând că va susţine poziţia filipineză în cadrul discuţiilor dintre aceştia şi China. Chiar dacă niponii nu au neapărat un interes direct în această dispută, ei au mai oferit deja susţinere şi altor state ce vor să obţină teritorii din Marea Chinei de Sud, Malaiezia şi Vietnam. Japonezii nu au intrat însă într-un dialog contradictoriu cu Beijing, insistând ca problemele să fie rezolvate pe canale diplomatice.

    „În mod cert istoria se rescrie şi China este în poziţia în care îşi vrea locul în loja marilor puteri“, spune Cătălin Olteanu. „Dacă până acum a stat oarecum în tribune şi a urmărit ce se întâmplă, de acum deja vrea să îşi marcheze foarte clar teritoriul şi vrea expansiune. În plus, China este o putere economică care se poate autosusţine din consum intern, ceea ce nu se întampla înainte, dar care are nevoie mare de resurse şi asta înseamnă că va începe să se impună în lupta pentru resurse. Mai mult, chinezii nu joacă după aceleaşi reguli ca lumea occidentală.“

    Iar puterea economică a Chinei devine din ce în ce mai vizibilă, astfel că întrebarea care trebuie pusă e următoarea: va deveni Asia principalul pol economic al lumii? „Deocamdată există doar o tendinţă în această direcţie: China, Rusia sau India sunt economii care s-au dezvoltat pe baza capitalului american şi european; marile companii acolo au început să investească, iar asta a creat o dependenţă care stă la baza unei posibile încetiniri a ritmului de creştere chinez“, spune Mircea Coşea. „Nu cred că în următorii cinci ani China, alături de India sau chiar Rusia, ar putea să creeze un alt pol de putere economică.“ După cum explică el, proiectul rusesc euroasiatic nu merge, proiectul chinez de creare a unei bănci de dezvoltare şi chiar a unei monede proprii este şi el foarte greu de pus în practică. China depinde esenţial de rezerva americană de dolari, pentru că americanii sunt singurii care pot emite moneda. „China depinde în mod esenţial de exportul către Europa sau către SUA, deci deocamdată eu cred că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Cred însă că va creşte foarte mult relaţia economică dintre firme, adică multinaţionalele din mai multe ţări vor avea schimburi de informaţii, schimburi tehnologice care vor depăşi raporturile statale.“ Atât timp cât economiile sunt determinant conduse de către multinaţionale, spune Coşea, şansele Asiei de a deveni centrul economic al lumii nu sunt foarte mari.

    „Pentru noi contează foarte mult relaţia economică dintre China şi restul lumii – în mod cert nu putem suplini resursa umană chineză, dar vom putea prelua o parte din nevoile de manufacturare occidentale în momentul în care China nu va mai fi o opţiune din raţionamente politice“, remarcă şi Cătălin Olteanu. „După părerea mea, problemele apărute la nivel global ne sunt favorabile dacă ne vedem de treabă – marile corporaţii au început să îşi pună la adăpost afacerile din zonele de risc, şi aşa am beneficiat şi noi de creştere, pentru că România a arătat stabilitate. Va trebui să fim foarte atenţi la cum gestionăm relaţia cu aliaţii economici şi cum îi alegem, în funcţie de poziţia geostrategică pe care o avem.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Povestea fascinantă a unui surfer devenit miliardar. Cum se pot face bani dintr-o pasiune

    Nicholas Woodman, de 38 de ani, este exemplul perfect al unui om împlinit. A dezvoltat o afacere evaluată la 2,6 miliarde de dolari, s-a căsătorit cu iubita sa din liceu şi îşi face timp pentru pasiunile sale. Iată povestea incredibilă a unui surfer devenit miliardar.

    Woodman a avut, dintotdeauna, două pasiuni: surfingul şi fotografiile. Aşa că în 2002 a decis să fondeze Woodman Labs, compania care a creat camerele GoPro. Produsul a devenit extrem de popular pentru că permite filmarea în timpul unor activităţi “extreme”: scufundări, ski sau chiar sărituri cu paraşuta, relatează Business Insider.

    În prezent, compania are peste 500 de angajaţi şi a generat vânzări de 986 milioane de dolari în 2013. S-a listat pe bursă pe 26 iunie şi este evaluată la 2,6 miliarde de dolari.

    Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. Căutând inspiraţie pentru un nou business, el a plecat într-o călătorie de patru luni în Australia şi Indonezia. Pentru a documenta experienţa, Woodman avea nevoie de o cameră. El şi-a legat un aparat de mână cu nişte sfoară şi aşa a apărut GoPro.

    Woodman şi părinţii săi au investit 260.000 de dolari în prima versiune a camerei, iar până să împlinească 30 de ani, antreprenorul avea vânzări de peste 350.000 de dolari pe an.

    GoPro este un accesoriu căutat de tot mai multă lume, iar Woodman spune că vrea să continue perfecţionarea camerelor.

  • Povestea fascinantă a unui surfer devenit miliardar. Cum se pot face bani dintr-o pasiune

    Nicholas Woodman, de 38 de ani, este exemplul perfect al unui om împlinit. A dezvoltat o afacere evaluată la 2,6 miliarde de dolari, s-a căsătorit cu iubita sa din liceu şi îşi face timp pentru pasiunile sale. Iată povestea incredibilă a unui surfer devenit miliardar.

    Woodman a avut, dintotdeauna, două pasiuni: surfingul şi fotografiile. Aşa că în 2002 a decis să fondeze Woodman Labs, compania care a creat camerele GoPro. Produsul a devenit extrem de popular pentru că permite filmarea în timpul unor activităţi “extreme”: scufundări, ski sau chiar sărituri cu paraşuta, relatează Business Insider.

    În prezent, compania are peste 500 de angajaţi şi a generat vânzări de 986 milioane de dolari în 2013. S-a listat pe bursă pe 26 iunie şi este evaluată la 2,6 miliarde de dolari.

    Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. Căutând inspiraţie pentru un nou business, el a plecat într-o călătorie de patru luni în Australia şi Indonezia. Pentru a documenta experienţa, Woodman avea nevoie de o cameră. El şi-a legat un aparat de mână cu nişte sfoară şi aşa a apărut GoPro.

    Woodman şi părinţii săi au investit 260.000 de dolari în prima versiune a camerei, iar până să împlinească 30 de ani, antreprenorul avea vânzări de peste 350.000 de dolari pe an.

    GoPro este un accesoriu căutat de tot mai multă lume, iar Woodman spune că vrea să continue perfecţionarea camerelor.

  • Ministrul german al Apărării se pronunţă în favoarea unei “uniuni europene de apărare”

     “Este timpul să mergem mai departe cu o uniune europeană de apărare, care practic ar fi un fel de Schengen pentru apărare,” a declarat Ursula von der Leyen, aflată în vizită în Lituania, unde Berlinul va conduce un grup de luptă cu rol de descurajare împotriva unei potenţiale agresiuni ruse.

    “Este ceea ce americanii se aşteaptă de la noi să facem,” a completat ministrul.

    “Când atâtea ameninţări ne înconjoară, ştim că nicio ţară nu le poate face faţă de una singură. Însă împreună, noi europenii, suntem foarte puternici dacă ne îmbunătăţim capabilităţile,” a mai spus von der Leyen.

    Statele din Uniunea Europeană discută de mai mult timp posibilitatea unor legături mai strânse şi în domeniul apărării, fără însă a submina NATO, în special în contextul creşterii agresivităţii Rusiei şi intensificarea conflictelor din Orientul Mijlociu.
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro