Când fostul cancelar german Gerhard Schröder a fost ales şi a acceptat în 2017 să fie preşedintele boardulului colosului Rosneft, companie strategică a Kremlinului, gestul a stârnit multe controverse acasă, în Germania. A fost descris ca fiind un mercenar. Era după ce Rusia ocupase Crimeea şi teritorii din estul Ucrainei, forţând Occidentul să reacţioneze cu sancţiuni. Dar Schröder, prieten cu mulţi oligarhi ruşi, cu liderul rus însuşi şi cu relaţii importante în businessul GERMAN, este doar una dintre figurile proeminente de germani care şi-au găsit loc călduţ şi comfortabil la sânul lui Putin.
Dar şi mai multe firme germane, mii, au continuat să se facă comode pe piaţa rusă după episodul Crimeea. Pentru ele, relaţiile cu Rusia nu ţin doar de bani, ci şi de prietenie, după cum scrie The New York Times. Dar mai întâi, oamenii mari. Schröder a fost cancelar din partea partidului social democrat, notoriu pentru simpatiile ruseşti. Tot el este iniţiatorul reformelor care au condus la miracolul economic” german, cele care au flexibilizat piaţa muncii, au forţat creşterea angajărilor, dar punând presiune pe şomeri, şi au transformat în vremea lui Merkel Germania din bolnavul Europei” în locomotiva economică a Uniunii Europene. Schröder a ştiut să-şi cultive influenţa în lumea de business şi politică germană şi cu acest bagaj s-a dus în Rusia lui Putin. În 2017, când a fost ales de guvernul rus preşedinte al boardului Rosneft, compania dominantă din industria petrolului din Rusia, aceasta era deja sub imperiul sancţiunilor occidentale.
Numirea a provocat un scandal în Germania. Deutsche Welle scria atunci că aparenta apropiere a fostului cancelar de oligarhii ruşi şi de puterea de la Kremlin este o jenă pentru Berlin, care este încă blocat într-o criză diplomatică cu Rusia”. Andreas Scheuer, un lider al partidului CSU din Bavaria, al cancelarului de atunci Angela Merkel, l-a descris pe fostul cancelar „mercenar rus”, în timp ce un alt parlamentar conservator, Norbert Röttgen, a spus că este „complet de necrezut” că Schröder ar alege să „transforme în bani” în felul acesta perioada în care a fost cancelar. Revista Der Spiegel l-a citat chiar pe chiar liderul SPD Martin Schulz ca spunând că „tipul a înnebunit complet”.
Cu toate acestea, Schröder este departe de a fi primul german celebru care a ajuns în vârful companiilor ruseşti. Cariera fostului cancelar în companiile ruseşti a început la doar câteva săptămâni după ce şi-a părăsit mandatul în 2005. Într-o primă etapă, a fost numit şef al consiliului consultativ al unei firme numite Nord Stream AG, care a fost fondată de Gazprom, o altă companie strategică a Rusiei. A ajuns rapid în fruntea comitetului de acţionari al companiei mai mici. Potrivit autobiografiei lui Schröder, această numire a fost aranjată personal de preşedintele rus Vladimir Putin. Politicianul a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie în Nord Stream 2, proiect care a scindat Europa şi la care Berlinul, atât sub conducerea lui Merkel cât şi a succesorului acesteia la guvernare, Olaf Scholz (tot SPD), a ţinut cu dinţii până în ultima clipă. Nord Stream 2 este un gazoduct paralel cu Nord Stream 1 care ar trebui să aducă gaze ruseşti direct în Germania, ocolind duşmanii Rusiei, Polonia şi Ucraina.
Aceste din urmă două ţări, dar şi SUA, au susţinut că acest gazoduct este un instrument politic în mâinile Moscovei şi nu face decât să adâncească dependenţa Germaniei de gazele ruseşti, făcând ţara şi UE mai vulnerabilă la politicile Moscovei. Guvernul Berlinului spera ca prin acest gazoduct şi cu gazele ruseşti să devină un jucător important în comerţul cu gaze din Europa. Guvernul german a renunţat (deocamdată) la Nord Stream 2 abia după ce Rusia a invadat cu armata Ucraina, având grijă ca înainte, să arunce Europa într-o criză a gazelor naturale.
Nord Stream 2 este un gazoduct paralel cu Nord Stream 1 care ar trebui să aducă gaze ruseşti direct în Germania, ocolind duşmanii Rusiei, Polonia şi Ucraina. Aceste din urmă două ţări, dar şi SUA, au susţinut că acest gazoduct este un instrument politic în mâinile Moscovei şi nu face decât să adâncească dependenţa Germaniei de gazele ruseşti, făcând ţara şi UE mai vulnerabile la politicile Moscovei.
Schröder a deţinut şi o funcţie de conducere într-o altă companie petrolieră importantă, TNK-BP, din 2009 până în 2011. Compania a fost achiziţionată de Rosneft în 2014. La scurt timp după aceea, ziarul rusesc Komersant a scris despre un posibil transfer al lui Schröder în Consiliul de Administraţie al Rosneft, deşi urmau să mai treacă câţiva ani până când acest scenariu avea să devină realitate. În timp ce Schröder şi-a valorificat experienţa şi conexiunile politice, alţi germani au luat-o pe drumuri diferite. Înainte de căderea zidului Berlinului în 1989, Matthias Warnig a lucrat în infamul serviciu de securitate Stasi al Republicii Democrate Germane. În 1990, a obţinut un loc de muncă la Dresdner Bank şi a devenit rapid prima persoană care a obţinut o licenţă pentru a deschide o bancă străină în Sankt Petersburg. Acolo a stabilit contact cu Putin, care abia îşi începea cariera politică. Potrivit versiunii oficiale a evenimentelor, Warnig şi Putin s-au întâlnit pentru prima dată la Sankt Petersburg. Totuşi, potrivit anchetelor din presă care îi citează pe foştii colegi ai lui Warnig, cei doi erau deja cunoscuţi la Dresda, unde Putin lucra pentru serviciul secret rus KGB. Oricare ar fi adevărul, cert este că între timp Warnig a devenit o figură impunătoare în lumea afacerilor din Rusia, obţinând treptat intrarea în topul celor mai mari companii din Rusia. Între 2003 şi 2015 a fost membru al Comitetului de Supraveghere al băncii Rossiya, care este controlată de oamenii de afaceri putinişti Yuri Kovalciuc şi Nikolai Şamalov. Fostul agent Stasi a fost, de asemenea, CEO al Nord Stream AG şi a ajuns şi director executiv al Nord Stream 2. A trecut şi prin Consiliul Consultativ al băncii VTB şi prin consiliile de administraţie ale Rosneft şi Transneft, care produce conducte pentru petrol şi gaze. A ajuns şi într-o poziţie de top la gigantul rus al aluminiului Rusal. În 2012 a primit o medalie de la Vladimir Putin pentru „meritul deosebit în dezvoltarea relaţiilor bilaterale” cu Rusia. Mai mulţi manageri de top din Germania şi-au găsit locuri de muncă în Rusia, după ce au ocupat posturi de conducere la marile corporaţii germane. Unul dintre ei este Burckhard Bergmann. La mijlocul anilor 2000, el a condus gigantul din energie german E.ON-Rurhgas. A fost director independent în Gazprom înainte de a intra în Consiliul de Administraţie al Novatek, un alt producător important de gaze naturale din Rusia. A fost distins cu Ordinul Rusiei pentru Prietenie în 2011. Compania de căi ferate de stat din Rusia are şi un german în consiliul de administraţie, Harmut Mehdorn, un apropiat al fostului cancelar Schröder şi fost şef al Deutsche Bahn din Germania. El s-a alăturat consiliului de administraţie în 2011, după ce şi-a părăsit postul în compania germană din cauza unui scandal care a implicat spionarea angajaţilor. Un fost preşedinte al Băncii Centrale Germane, Ernst Welteke, s-a dus la lucreze şi el în Rusia. A devenit membru al Consiliului de Administraţie al Center Invest în 2005, după ce a părăsit banca germană din cauza unor acuzaţii de corupţie. Un alt manager german de top, Ron Sommer, a preluat în 2009 conducerea consiliului de administraţie al furnizorului de telefonie mobilă din Rusia MTS. Anterior, între 1995 şi 2002, Sommer a fost şef al gigantului german de telecomunicaţii Deutsche Telekom. Cel mai mare acţionar al MTS este conglomeratul Sistema, care este deţinut de unul dintre cei mai bogaţi oameni din Rusia, Vladimir Evtuşenkov. Germanul a primit şi un loc în Consiliul de Administraţie al Sistema. Un alt oficial de top la MTS este Thomas Holtrop, fostul şef al furnizorului de internet T-Online şi membru al Consiliului de Administraţie al Deutsche Telekom. În 2015, un alt cetăţean german li s-a alăturat lui Sommer şi lui Holtrop în MTS – Regina von Flemming, fost CEO al gigantului editorial Axel Springer. Von Flemming a preluat postul după ce compania germană şi-a vândut activele în 2015 pentru a se conforma modificărilor aduse legislaţiei mass-media din Rusia. Ea a servit şi pe post de consilier al lui Evtuşenkov.
Germania depinde de Rusia pentru peste 55% din gazele sale, pentru jumătate din cărbune şi pentru 35% din petrol şi îi dă fiori ideea unui embargo asupra combustibililor fosili importanţi din Rusia.
Aproximativ 3.650 de companii germane erau active în Rusia înainte de războiul din Ucraina, potrivit Asociaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie Germane (DIHK).
Prezenţa businessului german şi al liderilor săi în Rusia nu este doar o aventură. Michael Harms a fost cândva alături de Rusia cu trup şi cu suflet, scrie Financial Times. Cât timp a fost şeful Camerei de comerţ germano-ruse din Moscova, el a promovat legăturile firmelor germane cu această ţară chiar şi după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014. În calitate de director general al Comitetului pentru Relaţii Economice Est-Europene din Germania, a susţinut proiectul Nord Stream 2. Dar când Putin a ordonat invadarea Ucrainei, Harms a ştiut că munca care i-a definit cariera s-a încheiat. „Este o încărcătură emoţională teribilă când văd oameni murind în ţări pe care le cunosc foarte bine… Profesional, mi-am dedicat aproape toată viaţa acestor relaţii”, a declarat el pentru FT. „Când vezi că acest efort a fost cumva în zadar, te simţi afectat puternic şi personal.” Lideri de afaceri cum este Harms au fost energia mentalităţii germane Wandel durch Handel – schimbare prin comerţ –, strategie de interacţiune cu Rusia şi cu alte state problematice. Criticii au susţinut că aceste legături – şi dorinţa de a nu deteriora interesele economice pe care le-au creat – au făcut Berlinul prea moale faţă de Kremlin. Acum, pe măsură ce indignarea publică faţă de invazie a crescut şi guvernul german s-a alăturat cu greu eforturilor internaţionale de a izola Rusia prin sancţiuni radicale, inclusiv suspendarea Nord Stream 2, comerţul bilateral s-a oprit aproape complet. Aproximativ 3.650 de companii germane erau active în Rusia înainte de războiul din Ucraina, potrivit Asociaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie Germane (DIHK). Ele au investit 25 de miliarde de euro în piaţa rusească până în 2019, conform cifrelor Bundesbank, şi au 280.000 de angajaţi acolo. Înainte de război, sute de mii de containere erau transportate anual între Rusia şi portul german Hamburg. În ultimele zile, traficul s-a „apropiat de zero”, a declarat Volker Treier, directorul de comerţ exterior al DIHK. În ciuda pierderilor comerciale şi a perturbărilor bruşte la scară largă, a explicat Treier, „nu am auzit nicio voce critică din partea comunităţii de afaceri germane care să susţină că sancţiunile sunt ceva greşit”. Detaşarea din legăturile de afaceri va fi dureroasă pentru ambele ţări, cu parteneriate în domenii variind de la producţia de automobile şi IT până la agricultură. Potrivit datelor oficiale, Germania a importat anul trecut mărfuri în valoare de 33 de miliarde de euro din Rusia, în timp ce exporturile sale acolo au fost de puţin peste 26,6 miliarde de euro. Germania depinde de Rusia pentru peste 55% din gazele sale, pentru jumătate din cărbune şi pentru 35% din petrol şi îi dă fiori ideea unui embargo asupra combustibililor fosili importanţi din Rusia. Cele două ţări au, de asemenea, legături academice şi culturale puternice – relaţii deosebit de apreciate în estul Germaniei, unde cinci landuri federale au format cândva Republica Democrată Germană, care se afla de partea sovietică a cortinei de fier. Şi după prăbuşirea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990 şi reunificarea Germaniei, germanii din est au păstrat o atitudine deschisă faţă de Rusia. Pentru ei, „Rusia era o mare putere, dar o mare putere prietenoasă, la fel cum au fost SUA pentru mine, care am crescut în Germania de Vest”, a spus Oliver Günther, preşedintele Universităţii din Potsdam, care în ultimele zile a pus capăt unei mulţimi de relaţii academice şi de cercetare cu instituţiile ruseşti. Mulţi profesori şi cercetători ai universităţii est-germane au menţinut programe de schimb cu Rusia timp de mai bine de trei decenii şi simt ruptura ca pe o lovitură nu doar profesională, ci şi personală. „Devenise chiar o tradiţie bună şi asta înseamnă că doare şi mai mult”, a spus Günther. „Pentru aceşti germani din est este o amintire foarte diferită… Şi asta duce la un fel de disonanţă cognitivă.” Günther a subliniat şi impactul asupra cercetării ştiinţifice. Printre proiectele majore stopate se numără colaborarea dintre DESY, cel mai mare centru de cercetare în domeniul acceleratoarelor de particule din Germania, şi instituţiile ruseşti – un pas niciodată făcut nici măcar în timpul războiului rece. Cooperarea dintre autorităţile din domeniul sănătăţii şi cercetătorii de la Forumul Koch-Metschnikow, care lucra la a aduce asistenţa medicală din Rusia la standardele UE, a fost, de asemenea, suspendată. Ruperea legăturilor nu a afectat doar companiile şi centrele de cercetare cu profil înalt. Oraşe, inclusiv Hamburg şi Emden, anulează statutul de „oraş înfrăţit” cu alte centre urbane ruseşti. Politicienii locali au demisionat din mica Fundaţie pentru Marea Baltică – un fond de protecţie a climei a cărui dotare iniţială a fost furnizată de prima conductă Nord Stream ca plată pentru daunele aduse mediului. Şi la Frankfurt, bănci ca Deutsche Bank şi ING au intervenit pentru a finanţa o echipă locală de hochei pe gheaţă după ce aceasta a rupt contractul de sponsorizare cu banca de stat rusească VTB. Manuela Schwesig, premierul landului Mecklenburg-Vorpommern din nord-estul Germaniei, unde iau contact cu uscatul conductele Nord Stream şi Nord Stream 2, a apărat cândva „Ziua Rusiei”, o festivitate organizată în regiune pentru a promova legăturile economice în acelaşi an în care Rusia a anexat Crimeea. Schwesig a anulat în cele din urmă evenimentul, postând pe Twitter că era clar că războiul din Ucraina a „schimbat fundamental” relaţiile germano-ruse. „Cu toţii sperăm să se încheie rapid violenţele”, a scris ea. „Cu toate acestea, relaţia noastră cu Rusia nu va mai fi la fel ca înainte.” Harms este de acord: comitetul său intenţionează acum să sprijine companiile care caută să investească în Polonia sau Asia Centrală. De asemenea, va încerca să menţină legăturile cu întreprinderile ucrainene şi să sprijine unele relocari în Germania. Cu toate acestea, nu toate companiile germane se retrag complet din Rusia, a remarcat Harms, iar o parte din el încă crede că era Wandel durch Handel nu s-a încheiat complet. Germanii au preferat să aprofundeze legăturile cu Rusia chiar dacă state aliate precum Polonia şi SUA sau vecine, cum este Ucraina, au avertizat că acest lucru nu face decât să aducă Rusiei şi mai multă putere. Polonia, cel puţin, a căutat să se detaşeze cât mai rapid posibil de lumea rusă, iar prezentul arată că a făcut bine ce a făcut. Despre relaţiile Germaniei lui Merkel cu Rusia lui Putin, cifrele vorbesc de la sine. Germania a importat anul trecut petrol şi gaze naturale din Rusia în valoare de 19,4 miliarde de euro (21,5 miliarde de dolari), ceea ce a reprezentat 59% din importurile totale din Rusia. Germania este unul dintre cei mai importanţi investitori străini ai Rusiei, cu investiţii directe de aproximativ 25 de miliarde de euro (28 de miliarde de dolari). Spre comparaţie, cheltuielile din bugetul federal pentru apărarea naţională a Rusiei (Moscova susţine că de fapt se apără invadând Ucraina) au fost planificate să se ridice la 154,1 miliarde de dolari pentru perioada 2020-2022 (sume aproximativ egale în fiecare an).