BusinessMagazin

Tag: crestere

  • Doi soţi şi-au făcut o afacere şi vor să se îmbogăţească din nunţile altora

    Carmen şi Nicu Mogoş (30 de ani) au lansat la începutul anului magazinul online bowsandpies.ro în care vând accesorii de petrecere originale, o parte dintre acestea fiind achiziţionate de la furnizori, iar restul fiind produse proprii. Soţii Mogoş şi-au creat astfel propria nişă, cei doi poziţionându-se pe piaţă ca furnizori de servicii de personalizare şi creaţie pentru produsele solicitate, precum şi servicii de închiriere de produse pentru decorul foto, candy bar etc.

    Investiţia iniţială în afacere a fost de aproximativ 3.000 de euro, cea mai mare parte a acesteia fiind direcţionată spre achiziţionarea stocurilor de produse pentru vânzare şi închiriat, partea de management şi grafică necesare fiind realizate de cei doi soţi. Ulterior, toate câştigurile au fost reinvestite în creşterea companiei şi în diversificarea produselor comercializate. ”Investiţiile noastre în business au crescut la începutul acestui an, fiind dirijate către publicitatea online, diversificarea categoriilor de produse şi către găsirea unor noi furnizori pentru producţia şi achiziţionarea materialelor”, spun soţii Mogoş.

    În prezent, în magazinul online sunt listate aproximativ 250 de produse, iar la această listă se adaugă produsele personalizate sau create special pentru un anumit eveniment. ”Până în acest moment am creat peste 100 de modele de copăcei cu amprente (fingerprint tree) şi peste 500 de modele de recuzită”, explică antreprenorii. De la începutul anului, ei au ajuns la 500 de clienţi.

    Carmen Mogoş a fost mai întâi economist, apoi a lucrat în domeniul cercetării de piaţă, ca să realizeze într-un final că este pasionată de grafică, domeniu în care a lucrat în ultimii patru ani. Nicu Mogoş a lucrat în jurnalism, relaţii publice, marketing, iar de şapte ani lucrează în management şi comerţ, în prezent împărţindu-şi timpul între responsabilităţile de angajat şi antreprenoriat.

    Ideea unei astfel de afaceri a venit în momentul în care, în urmă cu doi ani, s-au ocupat de organizarea propriei nunţi.

    ”Am căutat pentru nunta noastră decoruri şi accesorii pentru petrecere în aer liber aşa cum vedeam pe site-urile din Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii şi nu am reuşit să găsim ce ne doream în România. Am fost  nevoiţi să apelăm la piaţa externă sau să ni le producem singuri. De aici a plecat şi ideea noastră de business”.

    În ce priveşte preţurile produselor comercializate, acestea variază în funcţie de produse: spre exemplu, formele de cupcakes cu diferite modele şi baloanele din latex uriaşe costă 10 lei, copăcelul cu amprente 150 de lei, închirierea unui birou vintage, 125 de lei, la care se adaugă preţul garanţiei de 100 de lei, închirierea unui dispenser pentru băuturi răcoritoare costă 100 de lei, iar preţul garanţiei este tot de 100 de lei.

    Cei doi antreprenori spun că au decis să se axeze exclusiv pe online pentru comercializarea produselor, dat fiind faptul că publicul ţintă este preponderant tânăr şi are acces la mijloace modern de comunicare şi comerţ. În plus, mulţi dintre clienţii lor sunt din afara Bucureştiului, iar ca şi costuri, online-ul le-a oferit posibilitatea de a începe repede şi cu un buget relativ mic.

    În ce priveşte nunţile ideale, acestea au o cu totul altă imaginea în viziunea noii generaţii. Persoanele cărora se adresează au acces la informaţi de la nunţile şi evenimentele din străinătate, unde există spre exemplu accesorii precum baloanele gigant, accesorii retro şi romantice, recuzită de forma unor ochelari, buze, mustăţi, decoruri foto.

    ”Trendul este foarte clar orientat către outdoor şi tot mai multe restaurante din România încearcă să ofere posibilitatea unor spaţii exterioare oricât de mici”, spun ei. În cadrul acestor spaţii, intervin cei doi antreprenori cu accesoriile lor pentru vânzare şi închiriat: şiraguri de becuri, dispensere pentru limonadă, accesorii de candybar, baloane uriaşe, etc. 

    Carmen şi Nicu Mogoş spun  că paşii următori în dezvoltarea afacerii vor fi direcţionaţi spre crearea de noi produse. La începutul anului viitor, vor să lanseze un proiect pe partea de grafică prin care vor să creeze o nouă nişă, ce va avea ca ţintă clienţii din zona de business.

     

  • Black Friday 2015: Ce ofertete au magazinele şi cine are cele mai mari reduceri

    Conceptul Black Friday, preluat de pe piaţa americană, a fost adus în România în 2011 de grupul care operează brandurile eMag şi Flanco. Astfel a ajuns  la cea de-a cincea ediţie, numărul participanţilor crescând de la un an la altul, la fel şi controversele privind valoarea reală a reducerilor din această perioadă. 

    Vezi aici ghidul de Black Friday: ce drepturi ai în perioadele de reduceri

    Black Friday marchează intrarea în sezonul de cumpărături de iarnă prin acordarea de reduceri semnificative de preţuri, în general pentru o zi. În mod tradiţional, evenimentul are loc în ultima zi de vineri a lunii noiembrie, însă retailerii români au “furat” startul anul trecut, ca şi în 2015, lansând campaniile de reduceri cu o săptămână înaintea evenimentului din America de Nord.

    Pentru ediţia din acest an, retailerii care au anunţat promoţii acoperă o varietate de domenii, de la produse IT, modă, ceasuri, jucării pentru copii, decoraţiuni, până la produse cosmetice şi bijuterii.

    Printre cei mai cunoscuţi retaileri care vor participa la campanie se află Altex, eMag, Flanco, EvoMag, elefant.ro, F64, Germanos, Carrefour, Quickmobile (electro-IT), Ecco, Otter, Originals (încălţăminte), Watchshop, cautceas.ro, topceas.ro (ceasuri), Somproduct (articole pentru casă) sau Avon (produse cosmetice).

    Dintre companiile care au anunţat vânzările înregistrate anul trecut de Black Friday, cele mai mari încasări au fost obţinute de eMag (165 de milioane de lei) şi Flanco (98 de milioane de lei).

    Ştire în curs de actualizare. Vom adăuga şi alte oferte în zilele următoare.

    Vezi ofertele:

    Evolio

    QuickMobile

    Domo (reducerile Domo nu vin de Black Friday, ci în contextul închiderii magazinelor fizice)

    Dressbox

    PC Garage

    Sole Luxury Boutique

    Elefant

    eMAG

    Mobexpert

    Neoplaza

    PretzMic

    Autovit

    Fashion Days

    CEL.ro

    Praktiker

  • Domo închide toate cele 75 de magazine şi rămâne doar cu operaţiuni online

    Retailerul de electro-IT Domo, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa locală de profil, cu afaceri de peste 600 mil. lei anul trecut, va închide toate magazinele fizice pentru a ră­mâne cu operaţiuni doar online, potrivit surselor din pia­ţă. O parte dintre magazine au fost deja preluate de com­pe­titori, iar furnizorii de electronice şi electrocasnice spun că nu au fost plătiţi, motiv pentru care nu mai livrează marfă com­­paniei care are deja probleme financiare de mai mulţi ani.

    Retailerul oferă reduceri de până la 90%, oferta fiind valabilă în magazine în perioada 13-30 noiembrie. În oferta online apar preţuri de 1-2 lei pentru produse precum „Protecţie spate iGo iPad 2” sau  „Carcasă iPad”. În ofertă apar însă şi alte produse, respectiv mouse-uri, cabluri sau ondulatoare de păr.

    Până la închiderea ediţiei repre­zentanţii Domo nu au răspuns solicitării ZF. Potrivit ultimelor date, Domo avea în toamnă circa 75 de magazine fizice şi unu online.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Think Big 2.0 – noua strategie imobiliară

    Cătălin Grigore întinde cu atenţie pe masă planurile de dezvoltare ale Metalurgiei Park. Sunt nişte foi mari şi groase, dar Cătălin Grigore le tratează delicat şi condiţionează discuţia cu Business Magazin prin a se asigura de la început că articolul nu va avea tenta răuvoitoare pe care a simţit-o în presă în ultimii cinci ani, de când a decis să dezvolte, cu strategia sa proprie, sudul capitalei. „Toată lumea are o problemă cu sudul, ca şi cum ar trebui să plecăm cu toţii acasă şi să rămână numai nordul“, rezumă Cătălin Grigore modul cum percepţia publică despre zona de sud, dintotdeauna considerată un fel de Cenuşăreasă a pieţei imobiliare, nu s-a schimbat nici după ce sudul a devenit cel mai viu motor imobiliar al Capitalei. 

    Înainte de criza economică, dezvoltatorii imobiliari decideau ce anume ar putea să le vândă clienţilor şi construiau o piaţă ideală, în care oamenii câştigă din ce în ce mai bine şi locuiesc în case din ce în ce mai mari. După şapte ani de criză, cei mai activi dezvoltatori sunt cei care au lăsat piaţa să decidă ce produse îşi permite să cumpere şi cei care au acceptat câştigul mai mic, dar mai sigur. Sunt două categorii de produse imobiliare în piaţă, rezumă Dragoş Dragoteanu, proprietarul agenţiei imobiliare EuroEst: „Prima categorie este formată din locuinţe ale căror preţuri nu scad niciodată (zone rezidenţiale de lux cu brandul lor, cum ar fi Primăverii, Kiseleff, Unirii cu vedere la fântâni) şi care urmează istoria pieţei imobiliare de afară, nicăieri în lume zonele bune nefiind afectate de criză. A doua categorie sunt imobilele de necesitate, care urmează trendurile pieţei. 90% din proprietăţile din Bucureşti sunt de necesitate, cele mai multe dintre acestea fiind cele din blocurile vechi, construite până în 1985, dar şi cele care se construiesc acum“. Dragoteanu spune că strategia multora dintre dezvoltatorii de dinainte de criză a fost să construiască locuinţe pe care să le încadreze în prima categorie. După venirea crizei, piaţa de lux şi cea up-market s-au restrâns, iar volumele din zona de necesitate au câştigat tot mai mult teren. În ultimii cinci ani, datele oficiale spun că peste 80% din tranzacţiile imobiliare din bucureşti au fost făcute (şi s-au încadrat) în programul guvernamental Prima casă.

    În octombrie 2007, cu fix un an înainte de debutul crizei imobiliare şi de tumultul care a urmat, scoteam o copertă Business Magazin în care povesteam despre modul cum oamenii de afaceri locali au preluat şi au dezvoltat un mod de gândire şi de investire de peste ocean. Think Big a stat la temelia visului american şi prima parte a anilor 2000 a scris şi un vis românesc, pe care unii dintre oamenii de afaceri aflaţi pe val au decis să îl dezvolte la scară mare. Scriam atunci despre cel mai mare hotel din Europa, cu 1.500 de camere, ridicat de fraţii Ionuţ şi Robert Negoiţă în Vitan, despre Băneasa Developments, proiectul întins pe mai bine de 200 de hectare care a schimbat definitiv nordul Bucureştiului, dar şi despre Sema Park sau despre Coresi, proiecte mari gândite pe foste platforme industriale. Mai scriam în 2007 şi despre semnele de întrebare pe care ni le năşteau oamenii de afaceri care vorbeau despre viitor cu certitudine: Ionuţ Negoiţă era sigur că va merge cu cele 1.500 de camere la o medie de 80% grad de ocupare, iar Ion Rădulea era convins că până în 2011 va umple cele 40 de hectare de teren de la Semănătoarea cu clădiri de birouri, cu zone comerciale şi o zonă rezidenţială cu 1.320 de locuinţe. Cel mai mare hotel din Europa a devenit un mare bloc în care cele mai multe camere s-au transformat în apartamente, iar lipsa finanţării a făcut ca în Sema Park să se reia construcţiile abia anul trecut, după o pauză de peste şase ani.

    Între timp însă, ritmul livrărilor de apartamente din Bucureşti a rămas viu, chiar dacă nu în formă maximă. Au avut loc însă mai multe mutaţii legate de preţ sau de arhitectura proiectelor, dar cea mai importantă a fost cea legată de zonă. Nordul şi centrul, care crescuseră într-un ritm foarte alert înainte de criză, au ajuns la un ritm lent de construire şi de vânzare. În acelaşi timp, vestul şi sudul au explodat. Proiecte precum Militari Residence, unde s-a ridicat bloc după bloc şi unde au fost livrate şi vândute 4.000 de apartamente, Confort Urban din Rahova sau Confort City din Vitan (ambele cu peste 1.500 de apartamente vândute) au indicat că apartamentele construite pe fişa de post a proiectului Prima casă sunt cele care se vor vinde în cel mai alert ritm.

    Pe aceeaşi structură de ofertă care să se încadreze în programul Prima casă s-a dezvoltat şi Popeşti-Leordeni. Oraşul din coasta de sud a Capitalei aproape şi-a dublat numărul de locuitori în ultimii zece ani, după cum arată datele primăriei oraşului: în 2005, în Popeşti-Leordeni erau 15.000 locuitori, iar anul trecut erau înregistraţi peste 25.000. Între staţiile de metrou Dimitrie Leonida şi Depoul IMGB s-a construit practic un nou oraş, în care mai mulţi mici dezvoltatori, cu proiecte de câteva zeci de apartamente, au construit şi au vândut case, respectând strict regula nescrisă a unui preţ pe metrul pătrat situat între 650 şi 850 de euro. „Faptul că preţurile au fost ţinute sub control, iar dezvoltatorii nu au depăşit un preţ pe care piaţa îl putea asimila a adus în zona de sud un anumit tip de client: 35-40 ani, familist, cu copil. Oameni care caută un apartament cu 2 camere sau o garsonieră dublă, ca tranzit, la început de drum, sau un apartament de 3-4 camere la preţuri pe care nu le poţi găsi în altă zonă.“ Modul cum Cătălin Grigore descrie secretul vânzării zonei de sud face parte din strategia pe care şi-a făcut-o în urmă cu cinci ani, când a decis să încerce antreprenoriatul.

    În 2010, în biroul său de pe şoseaua Olteniţei, Cătălin Grigore lansa Sud Rezidenţial. Grigore fusese în ultimii zece ani directorul general al Premier, una din agenţiile imobiliare specializate pe vânzări în sudul Capitalei. Principala lecţie pe care spune că a învăţat-o în cei zece ani este cea a vânzărilor, care trebuie să aibă în spate un marketing puternic şi o forţă de vânzare cel puţin la fel de puternică. „Ne-am axat pe imobiliare pentru că cei mai mulţi dintre noi venim dinspre imobiliare, dar specialitatea noastră este vânzarea. Noi nu suntem o agenţie imobiliară. Nu vindem apartamente vechi, nu vindem terenuri, case, nu facem închiriere sau alte activităţi pe care e normal să le facă o agenţie imobiliară. Noi vindem şi am creat un motor de vânzare care a pus în valoare şi în lumina reflectoarelor un produs imobiliar conceput de noi“.

    Ideea lui Cătălin Grigore a fost de a deveni o interfaţă între investitor şi clientul final – munca Sud Rezidenţial începe cu identificarea unui teren, continuă cu gândirea unui produs potrivit pentru acel teren, se ocupă de acte şi autorizaţii, planifică şi proiectează imobilul care se potriveşte acolo conform PUZ-ului, compartimentează şi finisează locuinţele, le face marketingul şi, mai ales, le vinde. „Eu sunt interfaţa pentru întregul proiect: de la primul pas când vând business planul unui investitor până la ultimul pas când predau cheile ultimului locatar şi asigur investitorului returnul pe care i l-am promis la început“, descrie Cătălin Grigore modul de lucru al Sud Rezidenţial.

    A mai fost însă un aspect în strategia Sud Rezidenţial care l-a propulsat pe Cătălin Grigore din liga sutelor de dezvoltatori într-o ligă a vânzătorilor de sute de apartamente anual, ligă în care se află cam singur. Strategia s-a numit „zero comision pentru cumpărător“. Mai precis, Sud Rezidenţial percepe un procent situat între 3 şi 5% de la investitorul care preia proiectul (în funcţie de serviciile pe care le oferă), iar vânzarea apartamentelor pentru clientul final are loc fără comision din partea agenţiei. „Foarte mulţi oameni din piaţă au fost supăraţi pe noi. Când noi am implementat acest concept, toată lumea ne-a spus că este o prostie, că în cinci luni vom da faliment şi vom pierde şi toţi banii investiţi. Toată lumea ne-a sărit în cap cum că vom strica piaţa şi că toate agenţiile vor muri din cauza noastră. Le-am demonstrat astăzi, la peste cinci ani de existenţă, nu numai că suntem în viaţă, dar am ieşit la rampă şi vindem într-un mod susţinut şi fără probleme sute de apartamente, poate chiar mii. Clientul final este cel care ne ţine pe noi în viaţă, de la el luăm banii, el se împrumută pentru câteva zeci de ani pentru a plăti casa, era normal ca toate serviciile mele să fie gratuite. Ne finanţăm din comisionul pe care îl percepem de la dezvoltator, ei sunt singurii care ne plătesc pe noi. Noi am explicat tuturor că noi aşa înţelegem să ne dezvoltăm, că este modelul nostru, că vrem doar o bucăţică din această piaţă şi că nu intenţionăm să ne extindem în nordul oraşului sau în altă parte“, explică acum Cătălin Grigore modul cum s-a aşezat pe piaţă cu ideea sa antreprenorială.

    Cătălin Grigore este de acord că sudul este mai ieftin, dar că nu există o aşa-zisă barieră de preţ pentru zonă: „Există însă o oarecare barieră psihologică – în Popeşti vorbim despre 700 euro/mp, în Metalurgiei preţul va fi de 1.000 euro metrul pătrat, dar cu cât mergem spre centru – Niţu Vasile, Brâncoveanu – preţurile cresc spre 1.300 euro/mp, iar când ne apropiem de Tineretului lucrurile se schimbă. Au fost dezvoltatori care nu au înţeles aceste bariere şi au insistat pe un preţ ridicat şi pe un produs avangardist care nu a fost uşor de vândut“.

     

  • Credeaţi că Biserica Ortodoxă Română face mulţi bani? Într-un stat european, biserica a câştigat mai mult decât McDonald’s

    Veniturile Bisericii din Anglia sunt mai mari decât cele ale McDonald’s, potrivit unui studiu publicat ieri. Veniturile bisericii s-au ridicat la 1,4 miliarde de lire sterline în 2013, în vreme ce lanţul de restaurante a obţinut doar 1,37 miliarde de lire sterline.

    Cu alte cuvinte, Biserica din Anglia ar fi putut plăti fiecare Big Mac, McChicken sau McFlurry vândut de McDonald’s anul trecut în Marea Britanie.

    Majoritatea banilor provin din taxe pentru slujbe, închirierea unor spaţii, intrări la catedrale sau din vânzarea de suveniruri.

    Credincioşii din cele peste 12.000 de parohii au donat peste 751 de milioane de lire sterline, adică aproape 700 de lire fiecare.

    Chiar dacă venitul s-a ridicat la o valoare impresionantă, cheltuielile au fost şi mai mari, potrivit reprezentanţilor instituţiei. Astfel, biserica a fost numită de cei de la DailyMail “una dintre cele mai puternice corporaţii din Regat”.

  • Motivul pentru care preţul poliţelor de asigurare RCA a crescut. Vezi cu cât a crescut

    Prima medie pentru poliţele de răspundere civilă auto a crescut cu peste 15% după dispariţia din piaţă a companiei Astra Asigurări, unul dintre principalii asigurători RCA, fapt care ar însemna practic o majorare a subscrierilor pe acest segment cu circa 260 de milioane de lei până la finalul anului, potrivit Tirmagazin.ro

    Companiile de asigurări au vândut poliţe auto obligatorii în valoare de1,7 miliarde lei în prima jumătate a acestui an, iar în condiţiile majorării tarifului mediu ar putea închide anul cu afaceri de peste 3 miliarde de lei din RCA.

    Brokerii de asigurări spun că au semnalat o creştere semnificativă a tarifelor pe segmentul transportatorilor, unde o poliţă a ajuns în prezent să fie de două-trei ori mai scumpă.

    „Tarifele au crescut pentru că a fost loc şi s-a putut. Falimentul Astra a fost speculat, a fost practic momentul oportun. Mi se pare exagerată creşterea tarifelor pentru transportatori, unde cel mai mic tarif s-a dublat în trei luni. Nu poţi creşte tarifele atât de mult într-un interval atât de scurt (…) Într-adevăr daunele sunt mari, dar daunalitate mare era şi înainte. Consecinţa va fi că firmele nu îşi vor mai înamtricula camioanele în România. Se vor muta în Bulgaria, cel puţin firmele cu flote mari“, a explicat Viorel Vasile, managing partner al brokerului Safety, pentru sursa citată.

     El spune că se aşteaptă ca tarifele să crească în continuare în cazul camioanelor, deoarece competiţia nu este foarte mare pe acest segment, aşa cum este în cazul autoturismelor.

  • Tariful RCA a crescut cu 15% dupa falimentul Astra

    Prima medie pentru poliţele de răspundere civilă auto a crescut cu peste 15% după dispariţia din piaţă a companiei Astra Asigurări, unul dintre principalii asigurători RCA, fapt care ar însemna practic o majorare a subscrierilor pe acest segment cu circa 260 mil. lei, până la finalul anului. Companiile de asigurări au vândut poliţe auto obligatorii în valoare de1,7 mld. lei în prima jumătate a acestui an, iar în condiţiile majorării tarifului mediu ar putea închide anul cu afaceri de peste 3 mld. lei din RCA.

    Brokerii de asigurări spun că au semnalat o creştere semnificativă a tarifelor pe segmentul transportatorilor, unde o poliţă a ajuns în prezent să fie de două-trei ori mai scumpă.

    „Tarifele au crescut pentru că a fost loc şi s-a putut. Falimentul Astra a fost speculat, a fost practic momentul oportun. Mi se pare exagerată creşterea tarifelor pentru transportatori, unde cel mai mic tarif s-a dublat în trei luni. Nu poţi creşte tarifele atât de mult într-un interval atât de scurt (…) Într-adevăr daunele sunt mari, dar daunalitate mare era şi înainte. Consecinţa va fi că firmele nu îşi vor mai înamtricula camioanele în România. Se vor muta în Bulgaria, cel puţin firmele cu flote mari“, a explicat Viorel Vasile, managing partner al brokerului Safety. El spune că se aşteaptă ca tarifele să crească în continuare în cazul camioanelor, deoarece competiţia nu este foarte mare pe acest segment, aşa cum este în cazul autoturismelor.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Gala CEO Awards: Expresia admiraţiei

    „În al doilea an, ne-am gândit că va fi un produs redundant. În fond ce se poate schimba în admiraţia faţă de managerii care au fost prezenţi în prima ediţie?!“, a spus joi, 29 octombrie, colega mea Ioana Mihai, editor al catalogului celor mai admiraţi CEO din România, vorbind în deschiderea galei CEO Award. Se pot schimba multe, am constatat de-a lungul a şase ediţii ale catalogului şi ale galei, pentru că admiraţia are dinamica ei şi regulile ei şi resorturile ei.

    Un club Biavatti primitor, promotere care mai că te-ar fi determinat să reîncepi să fumezi, strângeri de mână şi zâmbete, discuţii de afaceri sau politicoase, iată preambulul celei de-a şasea ediţii a Galei CEO Awards, menită să premieze cei mai admiraţi manageri ai anului 2015, aşa cum îi prezintă „Topul celor mai admiraţi CEO“ realizat de Business Magazin. Admiraţia are chimia ei, aşa cum ne-a încredinţat Liria Themo, iscată de valori, de relevanţe şi de sentimente, totul impus de amalgamul care formează un CEO de succes: colaborare, parteneriat, curiozitate, entuziasm, candoare, inovaţie, demnitate, flexibilitate, empatie sau pasiune.

    Un Sergiu Biriş emoţionat a primit premiul pentru cel mai tânăr CEO din catalog; el este tânăr doar ca număr de ani, pentru că altfel antreprenorul despre care Business Magazin scria în 2007 a devenit un om de afaceri în toată puterea cuvântului, în stare să dea, la rândul său, sfaturi tinerilor întreprinzători: să creadă în visul lor, să nu se teamă de greutăţi, să nu ţină cont de cei care nu-i vor încuraja, să îşi facă o echipă care să le împărtăşească visul. 

    Mihai Marcu, preşedintele consiliului de administraţie de la MedLife, a primit premiul celui mai admirat CEO din servicii. Mihai Marcu a urcat şase poziţii în top faţă de anul trecut, iar compania sa a înregistrat o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro şi 1,5 milioane pacienţi unici în retail.

    Mariana Gheorghe, director general al OMV-Petrom, nu a ieşit în niciun an din top 10 şi a condus clasamentul celor mai admiraţi doi ani la rând, iar în 2015 este „cel mai admirat industriaş“ şi cea mai admirată doamnă din catalog. Profitul în creştere cu 122% din al doilea trimestru al acestui an poate fi o explicaţie, dar nu singura, pentru că în cei nouă ani de când conduce gigantul petrolier s-au adunat suficiente alte motive de admiraţie din partea comunităţii de afaceri.

    Pentru al şaselea an consecutiv Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este „cel mai admirat producător“, unul dintre puţinii antreprenori locali care se luptă de la egal la egal cu multinaţionalele. Venit special la gală de la Cluj, unde participase la un eveniment organizat de Ziarul Financiar, Raul Ciurtin spune că admiră şi apreciază cel mai mult îndrăzneala, loialitatea şi curajul, dar şi, atunci când este vorba de o echipă, puterea de a-l asculta şi a-l sprijini pe celălalt.

    O ascensiune importantă, de 11 locuri, a avut-o şi Dragoş Petrescu, antreprenorul care a dezvoltat cel mai important brand local de pe piaţa de restaurante, City Grill, şi care a primit premiul pentru viziune în afaceri. Grupul lui Dragoş Petrescu, care cuprinde 18 localuri, a avut în prima parte a anului afaceri mai mari cu 18%.

    Iulian Stanciu a fost primul antreprenor local care a ocupat primul loc în topul admiraţiei mediului de afaceri, anul trecut. În acest an liderul distribuitorului online eMag, cu activităţi în mai multe ţări, care controlează şi reţeaua Flanco, dar şi alte afaceri a primit premiul pentru „cel mai admirat comerciant“. „La început mi se părea că dacă desenez bine procese de business, afacerea funcţionează foarte bine. Mai târziu mi-am dat seama că uneltele sunt importante şi am început să folosesc tool-uri care să optimizeze procesele de business. De ceva vreme mi-am dat seama că oamenii sunt cei mai importanţi şi am început să investesc foarte mult în oameni, să am încredere în ei. Le-am dat încredere, mi-au oferit încredere“, a spus Iulian Stanciu. Tot Stanciu ne-a oferit şi ştirea serii, aceea că îşi propune să transforme într-o fabrică, în urma unei investiţii de circa 5 milioane de euro, afacerea bicicletelor Pegas, recent achiziţionată de la tânărul antreprenor Andrei Boţescu, prezentat şi el, în premieră, de Business Magazin, în urmă cu trei ani.

    Un alt nume cu greutate din antreprenoriatul local este cel al lui Florin Talpeş, creatorul Bitdefender, unul dintre cei mai mari jucători din industria mondială a soluţiilor de securitate IT, care este în acest an „cel mai admirat CEO din tehnologie“. Talpeş a mulţumit, într-un mesaj adresat participanţilor la gală, comunităţii de business pentru încredere. „Nu ştiam, în urmă cu 15 ani, cât de mari o să ajungem astăzi, nu ştiam că peste 500 de milioane de utilizatori din întreaga lume se vor baza pe tehnologia Bitdefender. Am dovedit că românii pot crea companii, pot crea mărci de succes la nivel global, care nu doar să reziste, ci să crească continuu“.

    „Cel mai spectaculos new entry“ în catalogul admiraţilor este Ludwik Sobolewski, CEO Bursa de Valori Bucureşti. Ludwik Sobolewski a lucrat în cadrul guvernului polonez pentru ceva mai mult de un an, devenind apoi vicepreşedinte executiv al Depozitarului Naţional polonez. Ulterior a fost numit CEO al Bursei de la Varşovia, care are rulaje de zece ori mai mari decât cea de la Bucureşti. Din 2013 conduce Bursa de Valori Bucuresti, ofertă pe care a încadrat-o, când a primit-o, în categoria „it’s fantastic“! „Este un premiu pentru colegii mei cu care lucrez la Bursa de Valori. Bursa va deveni una dintre cele mai admirate instituţii din România, piaţa de capital românească şi România merită asta“, a spus Sobolewski.

    „Cel mai longeviv CEO în topul admiraţilor” a fost premiul acordat lui Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank. „Un premiu care vorbeşte despre longevitate şi despre admiraţie pe de o parte mă bucură, pe de altă parte îmi creează o stare nostalgică, pentru că îmi doresc o activitate profesională cât mai îndelungată. Aş vrea să spun că mă simt în formă pentru a mai activa în acest domeniu fascinant care se cheamă banking“, a spus Gheţea.

    Cel mai aşteptat premiu al serii, „cel mai admirtat CEO din România“, a fost acordat lui Dragoş Pavăl, preşedintele Dedeman, cea mai puternică afacere antreprenorială din România, aflată la un pas de o cifră de afaceri de peste 1 miliard de euro. Emoţionat, Dragoş Pavăl a subliniat rolul pe care îl au în companie fratele său, Adrian Pavăl, dar şi echipa sa: „Nicio afacere nu poate fi construită de unul singur şi de aceea vreau să mulţumeasc întregii echipe Dedeman, compusă din 8.000 de colegi care ne-au înţeles viziunea şi valorile.Cu 23 de ani în urmă am părăsit slujba pe care o aveam şi am înfiinţat împreună cu fratele meu firma Dedeman. Într-o călătorie la ţară, unde m-am născut, să-mi văd părinţii, i-am povestit tatălui meu ultima mea ispravă. M-a întrebat, contrariat: «cum ai putut să demisionezi de la un job atât de bun, cu ce te ocupi acum, ce faci?». I-am explicat că am închiriat un spaţiu de 16 metri pătraţi, cumpăr produse, le pun un adaos şi le revând clienţilor. Văd şi acum privirea consternată a tatălui meu, care îmi spune: «am făcut aşa un efort ca tu să mergi la şcoală şi tu ai ales să te faci un speculant?». Dedic acest premiu tatălui meu“, a spus Dragoş Pavăl.

    Un premiu special, pentru „cea mai importantă transformare în business“, a fost acordat lui Nikolai Beckers, CEO Telekom România.
    Gala a fost prezentată de redactorii Business Magazin Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă şi s-a bucurat de sprijinul Alpha Bank, Agricola, Cramele Liliac şi Frey Wille, cărora le mulţumim.
     

  • ANIS previzionează o creştere de 11% pentru industria de software şi servicii IT în următorii trei ani

    Estimarea de creştere a cifrei de afaceri pentru industria de software şi servicii IT este de 11% pentru următorii 3 ani, potrivit ANIS (Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii).
    În condiţiile în care cifra de afaceri a industriei este generată în continuare în mare parte de zona de servicii, estimările ANIS arată că rata medie de creştere ar putea depăşi 20%, cu suficiente resurse disponibile. Principalul factor care blochează dezvoltarea mai rapidă a industriei româneşti de software este disponibilitatea resurselor umane; numărul absolvenţilor de la specializările cu profil tehnic este prea mic în comparaţie cu cererea de pe piaţă, iar competenţele lor sunt limitate la ceea ce pot asimila în timpul cursurilor universitare.

    „Companiile anunţă constant intenţii de angajare pentru perioade scurte spre medii (1-3 ani); dacă luăm în considerare doar aceste anunţuri publice, estimările pentru anul viitor, de exemplu, depăşesc 5.000 de noi poziţii deschise, doar în companiile mari. Foarte probabil ca numărul final să se apropie de 9.000-10.000.” spune Valerica Dragomir, director executiv ANIS. Numărul anual de absolvenţi de la specializările tehnice nu depăşeşte 7.000, cu o rată de absorbţie pe piaţa muncii de 100%. În aceste condiţii, sistemul de educaţie superioară tehnică nu este în măsură să acopere cererea, iar companiile compensează prin atragerea de angajaţi cu calificări diferite şi complementare cu cele tehnice.

    Modalităţile prin care industria încearcă să compenseze decalajul între cerere şi oferta sunt dintre cele mai variate – de la programe de stagii, la burse, programe de pregătire interne, şcoli de vară, evenimente şi competiţii de codare, precum şi programe de training de durată scurtă care au ca obiectiv să pregătească angajaţi pentru poziţii entry-level.

    Pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor companiilor, discuţiile din interiorul ANIS au în vederea implicarea asociaţiei în mai multe tipuri de iniţiative – iniţierea de programe de recalificare de durată scurtă şi medie, implicarea în definirea de programe de educaţie formală superioară de scurtă durată şi, nu în ultimul rând, susţinerea creşterii cifrelor de şcolarizare la specializările tehnice.

     

  • Prea puţini softişti înseamnă creşterea limitată a cifrei de afaceri a companiilor

    În condiţiile în care cifra de afaceri a industriei este generată în continuare în mare parte de zona de servicii, estimările ANIS arată că rata medie de creştere ar putea depăşi 20%, cu suficiente resurse disponibile.

    Principalul factor care blochează dezvoltarea mai rapidă a industriei româneşti de software este disponibilitatea resurselor umane; numărul absolvenţilor de la specializările cu profil tehnic este prea mic în comparaţie cu cererea de pe piaţă, iar competenţele lor sunt limitate la ceea ce pot asimila în timpul cursurilor universitare.

    „Companiile anunţă constant intenţii de angajare pentru perioade scurte spre medii (1-3 ani); dacă luăm în considerare doar aceste anunţuri publice, estimările pentru anul viitor, de exemplu, depăşesc 5.000 de noi poziţii deschise, doar în companiile mari. Foarte probabil ca numărul final să se apropie de 9.000-10.000.” spune Valerica Dragomir, Director Executiv ANIS.

    Numărul anual de absolvenţi de la specializările tehnice nu depăşeşte 7.000, cu o rată de absorbţie pe piaţa muncii de 100%. În aceste condiţii, sistemul de educaţie superioară tehnică nu este în măsură să acopere cererea, iar companiile compensează prin atragerea de angajaţi cu calificări diferite şi complementare cu cele tehnice.

    Modalităţile prin care industria încearcă să compenseze decalajul între cerere şi oferta sunt dintre cele mai variate – de la programe de stagii, la burse, programe de pregătire interne, şcoli de vară, evenimente şi competiţii de codare, precum şi programe de training de durată scurtă care au ca obiectiv să pregătească angajaţi pentru poziţii entry-level.

    Pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor companiilor, discuţiile din interiorul ANIS au în vederea implicarea asociaţiei în mai multe tipuri de iniţiative – iniţierea de programe de recalificare de durată scurtă şi medie, implicarea în definirea de programe de educaţie formală superioară de scurtă durată şi, nu în ultimul rând, susţinerea creşterii cifrelor de şcolarizare la specializările tehnice.