BusinessMagazin

Tag: crestere

  • Black Friday pe Autovit.ro: toate autoturismele au fost vândute

    Pentru al doilea an la rând, Autovit.ro, cel mai mare site de anunţuri auto din România, a organizat pe data de 20 noiembrie 2015 campanie de reduceri de Black Friday.

    Astfel, românii interesaţi în găsirea unei maşini noi sau rulate au beneficiat de cele 38 de oferte de nerefuzat puse la dispoziţie pe platforma blackfriday.autovit.ro de către dealerii parteneri din toată ţara.

    Valoarea totală a maşinilor înainte de reducerile oferite de dealeri a fost de 1,2 milioane euro, iar suma discounturilor a ajuns la nivelul de 280.000 euro.

    Platforma blackfriday.autovit.ro a funcţionat vineri, 20 noiembrie 2015, în intervalul 8.00– 18.00 fără întrerupere. Programul iniţial a fost prelungit cu încă o oră datorită cererii foarte mari din partea clienţilor. Obiectivele campaniei au fost îndeplinite în proporţie de 100%.

  • Kaspersky Lab preconizează schimbări majore în ameninţările cibernetice

    Experţii Kaspersky Lab consideră că în 2016 vom vedea o schimbare semnificativă în metodele de spionaj cibernetic. În primul rând, va fi o schimbare dramatică în modul în care sunt structurate şi operate ameninţările cibernetice de tip APT. Echipa de experţi preconizează o scădere a atacurilor “persistente” şi o creştere a programelor malware rezidente în memorie, fără fişier, care reduc urmele lăsate asupra sistemului infectat şi evită astfel, detecţia.

    Previziunile Kaspersky sunt bazate pe expertiza membrilor GReAT (Global Research and Analysis Team), formată din 42 de experţi de top în securitate, provenind din toată lumea. Fiecare membru şi-a adus contribuţia.

    “Pentru industria de securitate IT se anunţă un alt an cu evenimente care ne pun la încercare”, a declarat Marco Preuss, Head of European Research Center, la Kaspersky Lab, în deschiderea evenimentului. “Credem că, împărtăşind informaţii şi previziuni cu colegii noştri din industrie, precum şi cu guvernul, cu instituţii de aplicare a legii şi cu organizaţii din sectorul privat, împreună vom reuşi să preîntâmpinăm obstacolele care ne aşteaptă.”

    De asemenea, se va vedea o creştere a refolosirii programelor deja existente, mai degrabă decât investiţii în noi programe de bootkit, rootkit şi programe malware personalizate.

    Va creşte numărul “mercenarilor” cibernetici, pentru că tot mai multe părţi sunt interesate să obţină câştiguri din atacuri online. Este de aşteptat ca aceştia să-şi ofere expertiza în domeniul atacurilor oricui dispus să plătească şi să vândă terţilor interesaţi acces digital la informaţii despre victime cunoscute, ceea ce poate fi denumită o ofertă  tip “serviciu de acces la informaţii”.

    Ameninţările pentru utilizatori vor creşte, de asemenea, în complexitate. Potrivit experţilor, atacurile de tip ransomware (care urmăresc să solicite o răscumpărare) se vor dezvolta cu troieni bancari şi vor ajunge şi în alte zone, cum ar fi dispozitivele cu OS X. În plus, sisteme alternative de plată ca ApplePay şi AndroidPay, precum şi bursele vor deveni tot mai des ţinte pentru atacuri cibernetice financiare.

    În 2015, experţii Kasperksy Lab au constatat o creştere a fenomenului de DOXing, care presupune atacuri de expunere în public şi şantaj, pentru că toată lumea, de la hackeri activişti la state, a adoptat metoda dezvăluirii de fotografii personale, informaţii, liste de clienţi şi coduri, pentru a-şi umili victimele. Din păcate, compania se aşteaptă ca această practică să crească exponenţial în 2016.
     

  • Cele mai inovatoare companii din România

    Am început proiectul celor mai inovatoare companii din România anul trecut, cu sentimentul că am descoperit o piaţă nouă. Institutul de statistică informa că în perioada 2010 – 2012 – acestea fiind cele mai recente date – una din cinci companii a introdus sau implementat un produs nou, un proces nou, o metodă de organizare sau de marketing nouă şi că mai bine de jumătate din firmele inovatoare şi-au dezvoltat inovaţiile în propria companie. 

    Rezultatul a fost un primul catalog al companiilor inovatoare, o reuşită cu proiecte din cele mai diverse, de la compania cu un singur angajat, a unui tânăr care rezolvase o problemă cât se poate de importantă pentru companii, facilitându-le acestora accesul la bazele de date ale Ministerului Finanţelor, la mari companii preocupate de economisirea de energie sau care au adoptat produse sau stategii de marketing inovatoare. Am avut companii care au reinventat banalul plic şi au redus astfel cheltuielile legate de corespondenţă cu 30%. Am avut soluţii software care asigură comunicarea dintre medic şi pacient la distanţă, un simulator 3D conceput la Timişora, care pregăteşte operatorii fabricii înainte ca aceştia să înceapă să lucreze efectiv în producţie, sau Academy Plus, o şcoală de formare profesională în domeniul IT dezvoltată de compania IT Pitech Plus, şcoală care este gratuită şi unde nu se cer diplome sau rezultate la bacalaureat, dar care are cea mai grea admitere din România.

    Există şi un „dar“. Acelaşi institut de statistică arată că ponderea companiilor inovatoare a fost de 20,7%, în scădere cu 10,1 puncte procentuale în comparaţie cu perioada 2008-2010. În totalul companiilor, numărul celor inovatoare practic s-a înjumătăţit.
    Recent, statistica a lansat un alt set de date, care arată că în anul 2014 România a cheltuit 2,5 miliarde lei, adică 570 de milioane de euro, pentru activitatea de cercetare-dezvoltare.  Cheltuielile reprezintă 0,38% din PIB, din care pentru sectorul public 0,22% şi pentru sectorul privat 0,16%.  La sfârşitul anului 2014, îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare aproape 43.000 de oameni, număr în uşoară creştere faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2013. 

    Ponderea redusă a cheltuielilor cu cercetarea – dezvoltarea în PIB ne aşază pe ultimul loc în Europa, iar cea mai recentă analiză a Comisiei Europene ne etichetează drept „inovator modest“. Conform datelor publicate de comisie, vârful performanţei în inovaţie a fost în 2011, iar în prezent ne situăm la capitoul inovaţie sub anul 2007, momentul aderării. Capitolele la care avem probleme sunt conexiunile cu cercetarea internaţională şi modul în care sectorul antreprenorial inovează.

    Şi din acest moment vin întrebările.

    De ce rezultatele inovaţiei din zona mediului de afaceri nu se regăsesc mai puternic în competitivitate, în rezultate şi în nivel de trai? Ştim cu toţii că inovaţia este un driver din cele mai puternice pentru creşterea economică. Cum să determinăm companiile să gândească în termeni de inovaţie, de câştig şi de eficienţă? Pentru a răspunde la aceste întrebări, am decis să continuăm demersul nostru de a identifica cele mai inovatoare companii, analizându‑le activitatea, evidenţiindu-le rezultatele şi premiindu-i pe cei mai merituoşi. Ba am organizat şi un eveniment special, unde circa 150 de invitaţi au discutat despre inovaţie, analizând, prezentând studii de caz şi idei pentru companii mari şi mici.

    Pe scenă au urcat Marius Coman, M2M country sales manager, enterprise business unit în cadrul Vodafone, Claudiu Petre, structural funds & business development manager Telekom, Mihai Svasta, managing partener Integrated Consulting Group România, Sorin Lăpădat, managing director Metro Systems România, Ramona Jurubiţă, partener, head of tax and legal services, KPMG România, Alex Bălan, chief security researcher Bitdefender, Leonidas Anastasopoulos, managing partner Alesonor, Mihai Zamfir, director general KEI Development, Cristina Miclea, director de marketing Albalact, care au vorbit despre inovaţie aşa cum este percepută şi aplicată în companiile la care lucrează, dar au prezentat şi studii de caz despre inovaţii şi rezultatele obţinute.

    Înainte de orice, i-am rugat să definească inovaţia. Sorin Lăpădat, managing director al Metro Systems România, spune că inovaţia, alături de flexibilitate, reprezintă o direcţie strategică în cadrul furnizorului de servicii software în domeniul retailului de aproximativ doi ani: „Am realizat atunci că trebuie să aducem valoare adăugată la nivel internaţional. Inovaţia este o direcţie nouă importantă în companie, necesară pentru a răspunde şi preîntâmpina nevoile clienţilor noştri din retail la nivel internaţional“. În cadrul Metro Systems există un grup de lucru şi o platformă dedicată inovaţiei, prin care compania colectează într-un proces organizat idei de la toţi angajaţii firmei. Lăpădat spune că au colectat până în prezent circa 100 de idei, iar circa 7% din acestea au prins contur.

    Alex Bălan, chief security researcher în cadrul Bitdefender, a remarcat că inovaţia reprezintă şi o doză ridicată de risc. „Cred că în 2008 am avut prima discuţie în cadrul companiei în care s-a solicitat un raport asupra inovaţiilor realizate. Am strâns din companie peste 42 de proiecte,  iar dintre acestea cred că doar două au adus venituri directe în firmă. Inovaţia implică un risc, o nebunie – există două tipuri de inovaţie: inovaţia de tip catch up, în care trebuie să ţii pasul cu piaţa, şi cea de tip pionierat, care necesită mai multă asumare a riscului.“

    „Domeniul imobiliar este printre cele mai atipice în care se poate inova, construim case în acelaşi mod de decenii întregi, dar prin casele inteligente din cadrul proiectului Amber Gardens am inovat şi am creat un proiect superior faţă de ce exista deja în piaţă, iar acesta a fost bine primit de piaţă“, a subliniat Leonidas Anastasopoulos, managing partner al dezvoltatorului imobiliar Alesonor, referindu-se la proiectul de locuinţe inteligente şi eficiente energetic Amber Gardens. „Companiile nu se gândesc, de multe ori, la transformările pe care tehnologia le poate aduce, prin urmare multe companii nu sunt pregătite pentru aceasta. Se gândesc mai ales la riscuri, dar din punctul meu de vedere, reprezintă un risc mai mare să nu acorzi atenţie tehnologiei“, a conchis el.

    Mihai Svasta, managing partner al Integrated Consulting România, a oferit definiţia inovaţiei printr-un citat – „Inovaţia face bani din cunoaştere“ (<Innovation makes money out of knowledge>) şi a remarcat cele trei motive pentru care organizaţiile inovează: pentru a crea ordine în haos, pentru a deveni (sau a menţine) poziţia numărul 1 şi pentru a aduce energie pozitivă în cadrul organizaţiei. „Capacitatea de a inova este o resursă  care există în organizaţie, pe care o putem folosi sau nu. Spre deosebire de alte resurse, dacă o folosim, cantitatea rămâne aceeaşi, sau chiar creşte, este ca un bulgăre de zăpadă şi cred că firmele de  pe piaţa locală încep să folosească din ce în ce mai mult această resursă“, a mai remarcat Svasta.

    Inovaţia a reprezentat un rol strategic şi pentru Albalact, care, potrivit Cristinei Miclea, director de marketing al companiei, a ajuns lider de piaţă prin intermediul inovaţiilor realizate de-a lungul timpului. „Compania a ajuns lider de piaţă inovând – inovaţia are un rol strategic în cadrul Albalact, iar acest lucru presupune un risc asumat de companie, când eşti un brand lider de piaţă, orice pas pe care îl faci reprezintă un risc“, a precizat Miclea, director de marketing în cadrul Albalact. Ea a oferit ca exemplu o inovaţie în comunicare – modul în care s-a adresat brandul Fulga consumatorilor în 2004, printr-o autoironie, aspect ce a schimbat modalitatea de comunicare a categoriei lactate din acel moment ori introducerea bidonului de lapte cu mâner, în spatele căruia s-a aflat o muncă de aproximativ un an. 

    Marius Coman, M2M sales manager în cadrul Vodafone, a descris direcţia în care  Vodafone îşi propune să inoveze în prezent şi care reprezintă o continuare a Revoluţiei Industriale. „Este o transformare a tot ce înseamnă alte obiecte, contoare, maşini, echipamente frigorifice, camere video etc., transformare care duce la nişte echipamente inteligente, care ajută companiile în creşterea eficienţei operaţionale, dar şi în luarea unei decizii în ce priveşte partea de business, dar şi creşterea eficienţei comunicării cu clientul final, consumatorul“, a explicat Coman. Referitor la modul în care compania îşi încurajează angajaţii să inoveze se numără o campanie în fiecare an în care cele mai inovatoare soluţii sunt transformate în produs şi exemplifică prin butonul de panică adresat persoanelor vârstnice, creat de un angajat al companiei. 

    Mihai Zamfir, directorul general al KEI Development, compania care dezvoltă parcul de agrement Frello în Capitală, obiectul unei investiţii de opt milioane de euro, a subliniat disponibilitatea românilor de a dezvolta un proiect inovator. „Totul este dezvoltat de ingineri români, iar fiecare subansamblu, produs de o fabrică sau uzină din România. După mai bine de cinci ani de muncă, am ajuns într-un final la un produs competitiv la nivel internaţional, motorul nostru este probabil cel mai eficient din lume la ora aceasta. Inovaţia înseamnă, din punctul de vedere al inovaţiei tehnologice, riscuri mari, pe care trebuie să ţi le asumi când pleci la drum, procesul inovaţiei efectiv include foarte multe lucruri, nu implică doar un inginer care desenează ceva, ai nevoie de facilităţi, locuri în care să poţi să produci, oameni care să aibă experienţă în a face lucruri noi.“ El a remarcat cum companiile româneşti sunt deschise la lucruri noi, spre deosebire de unele companii străine din domeniul producţiei, axate mai ales pe producţia de linie.

    Ramona Jurubiţă, partener, head of tax and legal services la KPMG România, a remarcat cum, în domeniul pe care activează, consultanţa, inovaţia se desfăşoară pe două paliere: inovaţia pe care firmele de consultanţă sunt nevoite să o facă pentru clienţi, cât şi inovaţia pe care trebuie să o facă în companie, iar unul dintre riscurile pe care le percepe este legat de tehnologie. „Tehnologia ne va afecta existenţa şi mai ales în domeniul consultanţei, unde vorbim de foarte multe lucruri care sunt fie repetitive, fie standardizate, este evident că într-un interval foarte scurt de timp ele vor putea fi făcute de computere.

    Potrivit unor studii în materie, inclusiv în domeniul juridic, în cadrul unui proces de natură litigioasă soluţia finală va putea să fie dată de un computer, în baza analizei unor raţionamente.“ Pentru a ilustra faptul că inovaţia există în companiile de consultanţă, a oferit ca exemplu inovaţia realizată de un coleg din companie care, pornind de la un proiect pentru un client de testare a sistemului de securitate al unei bănci, a inventat în doar câteva zile o maşinărie care detectează erorile de schimb valutar. „Încercăm în cadrul companiei să încurajăm şi să facem cumva din cultura de zi cu zi să generăm discuţii, idei, care nu au neapărat legătură cu departamentul în care activează, inovaţia poate să vină dintr-o idee care aparent nu spune nimic, dar dezvoltată, se poate transforma în ceva important.“

    Claudiu Petre, structural funds & business development manager Telekom, a oferit ca exemplu de susţinere a inovaţiei o divizie creată de Deutsche Telekom care se ocupă de revizuirea soluţiilor şi de soluţii inovative inhouse precum M2M, big data, crunch data etc., care înseamnă peste 14% din cifra de afaceri a companiei. „Potrivit unor cercetări, la finalul anului 2009 numărul de dispozitive interconectate a depăşit pentru prima dată numărul de locuitori ai planetei, de atunci am început să vorbim despre internetul lucrurilor, tot atunci am început să discutăm despre un volum de date care creşte exponenţial şi care va ajunge în 2020 să lege 55 de miliarde de dispozitive între ele şi aproape 5 miliarde de oameni. Datele vor ajunge să ne înconjoare, iar dacă până acum căutam informaţia, azi ne uităm la frigidere, ceas, ele transmit informaţii.“ Din perspectiva lui Deutsche Telekom, cel care va reuşi să strângă toate tipurile de informaţii, să le securizeze şi să le organizeze într-o formă structurată la îndemâna noastră ca şi cetăţeni, ori companii astfel încât să luăm decizii semnificative de business, aducând un raport semnificativ la profit,  vor fi câştigătorii.

    Un exemplu de studiu care i-a atras atenţia se referă la jucătorii din IT&C, tot până în 2020, peste 90% din aceste date care vor fi generate  de maşinăriile din jurul nostru vor fi găzduite pe mai puţin de 10 platforme din IT&C la nivel global. Potrivit OSIM, în 1990 existau în România peste 3.000 de brevete acordate, iar anul trecut numărul acestora se înjumătăţise, ajungând să fie chiar mai mic decât cel din 1920. Pe de altă parte, Norvegia şi-a făcut o strategie naţională ce priveşte inovaţia. Potrivit Ramonei Jurubiţă, la nivelul Uniunii Europene există o strategie care prevede ca până în 2020 cheltuielile pentru inovaţie din statele europene să ajungă la 3% din PIB, iar fiecare ţară poate să aleagă diverse instrumente prin care să poată să susţină mediul privat şi să stimuleze acest proces de inovare. „România a avut facilităţi fiscale pentru cercetare şi dezvoltare, dacă până în 2002 au funcţionat deduceri de 20%, procentele au crescut la 50% tocmai datorită nevoii de a ne alinia cu acest trend la nivel european şi din încercarea de a creşte ponderea în produsul intern brut.“

    În cadrul evenimentului au fost acordate şi cinci premii speciale pentru proiectele incluse în acest număr: premiul pentru portofoliul de soluţii M2M, acordat Vodafone România, reprezentată de Marius Coman, M2M country sales manager, enterprise business unit al Vodafone; producătorului autohton de soluţii de securitate IT Bitdefender, pentru proiectul BOX, reprezentat de Alex Bălan, chief security researcher în cadrul Bitdefender; proiectului Metro Systems Call for Innovation 2.0, reprezentată de Sorin Lăpădat, managing director al companiei. Alexandru Rizea, fondatorul Lemet, a primit un premiu pentru linia de producţie de mobilier personalizat, iar Cătălin Chiş, fondatorul Active Power Solutions, pentru proiectul Doctrina. Alexandru Rizea a remarcat cum discuţia despre inovaţia într-o fabrică se axează pe două paliere. „Putem să discutăm despre inovaţia în produs, dar şi despre inovaţia în muncă, inovaţia în produs se reflectă în design, caracteristicile produsului, iar în muncă se poate vedea poate în preţ, la noi funcţionează asta puţin organizat, oamenii fac în fiecare zi inovaţii şi noi vorbim despre inovaţie de mult timp.“

    Cătălin Chiş consideră că crearea mediului ideal în care angajaţii săi să inoveze reprezintă o prioritate. „Responsabilitatea mea este de a construi şi de a asigura cadre şi contexte în care colegii mei să lucreze cât mai uşor şi să inoveze cât mai mult, unul dintre primele proiecte de inovaţie derulate a fost pentru o platformă de brokeraj, cu 35.000 de utilizatori şi prin care se emit poliţe în valoare de peste 150 de milioane de euro în fiecare an, un alt proiect de inovaţie a fost anul trecut şi a fost reprezentat de primul call center pediatric, prin care s-au generat economii la bugetul de stat de peste un milion de lei, iar Doctrina reprezintă un loc unde se integrează partea de educaţie cu partea de promovare.“

    Evenimentul a fost posibil datorită partenerilor Carrefour şi Vodafone, cărora le mulţumim.

  • Flămânzi şi nebuni

    La începutul săptămânii trecute, statistica a prezentat un set de date, care arată că în anul 2014 România a cheltuit 2,5 miliarde lei, adică 570 de milioane de euro, pentru activitatea de cercetare şi dezvoltare. Cheltuielile reprezintă 0,38% din PIB, din care pentru sectorul public 0,22% şi pentru sectorul privat 0,16%. La sfârşitul anului 2014 îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare aproape 43.000 de oameni, număr în uşoară creştere faţă de cel înregistrat la sfârşitul anului 2013. Ponderea redusă a cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea în PIB ne aşază pe ultimul loc în Europa, iar cea mai recentă analiză a Comisiei Europene ne etichetează drept „inovator modest“. Conform datelor publicate de comisie, vârful performanţei în inovaţie a fost în 2011, iar în prezent ne situăm la capitoul inovaţie sub anul 2007, momentul aderării. Capitolele la care avem probleme sunt conexiunile cu cercetarea internaţională şi modul în care sectorul antreprenorial inovează. Vă aduc aminte, în context, şi informaţia care m-a făcut să mă întreb cum se poate aşa ceva, faptul că numărul brevetelor acordate la noi anul trecut a fost mai mic decât cel al brevetelor din 1920. Din 1920, repet.

    Asta în condiţiile în care oricine – antreprenor, şef de companie, angajat sau oficial al statului – îţi va putea vorbi, fără să trebuiască să se concentreze foarte tare, despre importanţa inovaţiei, cum trebuie susţinută şi ce efecte benefice are. Putem confirma, şi, răsfoind acest număr special al revistei, chiar vă puteţi convinge de asta.

    Trebuie însă mai mult. Mai mult de 0,38% din PIB, mai multe brevete, mai multe proiecte în companii, mai multe idei şi mai multă disponibilitate pentru a pune ideile în practică, mai mulţi angajaţi şi mai multe laboratoare, mai multă cercetare în universităţi şi mai multe contacte şi contracte între companii şi cercetători.

    În anii ’30, Marea Depresie a creat un climat de creativitate care a dus la apariţia managementului ca ştiinţă şi profesie, dar şi la apariţia unor departamente care astăzi sunt indispensabile oricărei companii, adică cele de marketing, de relaţii publice şi de  publicitate. Companiile au descoperit „clientul“ şi nevoile sale; drept urmare, Standard Oil şi-a format şi extins rapid reţeaua de benzinării, DuPont a invadat lumea cu nailonul şi multele aplicaţii ale acestuia, Sears şi-a dublat numărul de magazine şi a început să intermedieze asigurarea auto prin poştă, au prosperat Carvel – vânzători de îngheţată – sau AC Nielsen, cu studii de piaţă. Retrospectiv privind, criza financiară începută în 2008 şi criza economică mondială care a urmat au iscat, mi se pare, mult mai puţină creativitate; şi, câtă a fost, creativitatea s-a canalizat în special în zona tehnologică – telefonul inteligent, conţinutul mobil, social media, furnizorii de servicii fără active, de genul Uber sau Airbnb. Minunate chestii, dar am sentimentul unei lipse de substanţă totuşi.

    Cum mersul României se leagă nemijlocit de cel al Europei, să privim spre bătrânul continent, care şi-a propus ca până în 2020 să dezvolte o economie bazată pe inovaţie, şi a stabilit un număr de acţiuni pentru aceasta, inclusiv creşterea procentelor alocate cercetării, dezvoltării de huburi, o piaţă unică digitală şi altele asemenea. Anul 2020 nu este prea departe, şi cred că vom asista la un frumos eşec european, indiferent cum îl vor cosmetiza birocraţii de la Bruxelles. Vorbim de o piaţă unică digitală, dar doar 7% din companiile europene mici sau medii vând peste hotare, iar afacerile au cheltuieli de cel puţin 5.000 de euro pentru a putea face comerţ cu o altă ţară din aşa-zisa uniune. Când spui „o piaţă europeană de 500 de milioane de oameni“ ai o imagine, dar când introduci în ecuaţie 28 de state, fiecare cu legislaţia sa, cu taxele sale şi cu birocraţia sa, imaginea se năruie.

    Ce nu înţeleg birocraţii bătrânului continent este deosebirea majoră dintre campionii americani Google, Facebook sau Apple şi orice altă închipuire asemănătoare europenească, aceea a mediului social şi economic în care acestea s-au născut. Unu, Silicon Valley este o creaţie a fondurilor cu capital de risc şi nu a statului care „şi-a propus să“, în timp ce Europa este dominată de un sector bancar clasic, prea puţin dispus să investească în aventuri tehnologice. Doi, cultura eşecului, de care americanii se tem mult mai puţin decât europenii. Trei, foamea şi nebunia; nu acelea fiziologice, ci cele invocate de Steve Jobs în faţa studenţilor de la Stanford în 2005: „Pentru a fi inovator, trebuie să rămâi flămând şi nebun“. 

    România vrea creştere economică de peste 5% pe an şi locuri de muncă. În actualul climat aşa ceva nu este posibil – putere scăzută de cumpărare, legislaţiue stufoasă, fiscalitate excesivă, birocraţie şi corupţie. Ar trebui investiţii străine, fondurile europene şi…. creativitatea.
    Investiţiile străine au devenit un instrument geopolitc, iar fondurile europene îmi sună a fata morgana. Creativitatea însă o avem cu toţii – şi o companie bazată pe creativitate va învinge mereu.
     

  • Adăposturi pentru alpinişti

    Alpiniştii se străduiesc să cucerească munţii, iar arhitecţii şi specialiştii în construcţii pe alpinişti cu bivuacurile proiectate de ei. Aceştia din urmă caută tot felul de metode prin care pot construi adăposturi cât mai rezistente şi mai primitoare, mai ales în condiţiile în care tehnologiile moderne care au permis apariţia unor echipamente de alpinism mai performante sau a unor dispozitive mobile care facilitează orientarea în teren au dus la creşterea numărului de oameni dispuşi să dea piept cu muntele.

    Firma daneză Map Architects a proiectat un adăpost simplu, un cort special pentru zone cu fluctuaţii mari de temperatură, a cărui pânză, atunci când temperatura coboară, se contractă ca să nu piardă căldura, scrie Financial Times. Colaborarea dintre o firmă de inginerie londoneză, AKT II, şi un birou de arhitectură sloven, Ofis Architects, a avut ca  rezultat adăpostul modular de pe muntele Skuta din Alpii Kamnik-Savinja.

    Adăpostul a fost construit din lemn şi sticlă, din dorinţa celor două companii de a utiliza materiale simple şi uşor de transportat la locul destinat construcţiei şi care să aibă un impact cât mai redus asupra mediului, precum şi o rezistenţă crescută la vânt şi temperaturi scăzute. Pe de altă parte italienii de la Leapfactory, din Torino, au înlocuit un vechi bivuac de lemn de pe versantul dinspre Italia al Mont Blanc cu un adăpost modular numit Gervasutti, construit din metal, vopsit în roşu şi argintiu să poată fi văzut bine de la depărtare şi dotat cu bucătărie, panouri solare şi acces la internet.

     

  • Pietrele preţioase colorate ameninţă supremaţia diamantelor albe

    Pietrele preţioase colorate ameninţă supremaţia diamantelor albe, susţine casa britanică de licitaţii Bonhams, preţul lor crescând foarte mult în ultimii ani.

    Exemple în acest sens sunt un diamant roz şi un rubin, Sunrise, vândute cu 15,9 milioane şi 30,3 milioane de dolari la o licitaţie la Sotheby’s ori un inel cu smarald vândut pentru echivalentul a 550.000 de dolari de Bonhams. Cumpărătorii sunt mai informaţi şi gusturile lor se schimbă, afirmă oficialii casei de licitaţii, citaţi de The Telegraph, tendinţă remarcată mai ales în cazul inelelor de logodnă, dar nu numai.

    La rândul său, casa engleză producătoare de bijuterii şi ceasuri de lux Backes & Strauss susţine că atracţia pentru acest tip de pietre preţioase şi în special diamante colorate se datorează faptului că nu se găsesc două la fel, cumpărătorii având astfel siguranţa că poartă unicate.

  • Reportaj: Abu Dhabi – „un Braşov al emiratelor“ şi Dubai, un oraş al extremelor – FOTO

    Răsărite în mijlocul deşertului în circa două decenii, Emiratele Arabe unite sunt dominate de ambiţii şi de recorduri mondiale, ce îi atrag atât pe turişti, cât şi pe emigranţii sosiţi aici în căutarea unei vieţi mai bune.

    Cozile de la controlul paşapoartelor la intrarea de pe Dubai International Airport, principalul aeroport al Dubaiului, se întind pe câteva rânduri, iar timpul de aşteptare este de circa 20 de minute. Cu 70,5 milioane de pasageri ce l-au tranzitat anul trecut, este cel mai aglomerat aeroport din punctul de vedere al traficului de pasageri internaţionali şi al treilea cel mai aglomerat din lume din punctul de vedere al traficului total de pasageri. Nu numai la aeroport este „cel mai“. În Dubai, totul este „Cel mai scump, cel mai înalt, cel mai frumos“ – acestea fiind coordonatele din discursul ghidului care mi-a oferit informaţii despre Dubai şi Abu Dhabi, două dintre cele şapte din Emiratele Arabe Unite. Dubai este într-adevăr un oraş al extremelor – în care dorinţa de a ieşi din evidenţă se observă la fiecare pas, în contradicţie cu rigorile aduse de religia musulmană şi spaţiile de rugăciune amenajate peste tot, de la restaurante până la aeroport.

    La ieşirea din aeroport, primul lucru care frapează este infrastructura: în pofida autostrăzilor cu şapte benzi, traficul este aglomerat, iar brandurile Maserati, Maybach, Rolls-Royce, Ferrari, Lamborghini, Bugatti sau Porsche nu reprezintă excepţiile, ci aproape regula, dat fiind că le întrec numeric pe cele obişnuite, ale clasei medii europene. Tunele subacvatice, pasarele înalte, autostrăzi ce se întretaie străbat oraşul cu o suprafaţă de 4.114 km pătraţi şi circa 2,1 milioane de locuitori. Toate au fost construite în aproximativ două decenii, după descoperirea „aurului negru“ de către arabii locuitori ai zonei.

    Pentru a înţelege etapele acestor transformări, am pornit în descoperirea oraşului din una dintre cele mai vechi zone ale sale, unde se află Heritage Museum, destinat culturii arabe şi unul din puţinele locuri unde aceasta poate fi văzută de ochii turiştilor. Traseul până în zona veche a oraşului implică şi experimentarea, departe de metropola aglomerată, trecerii râului natural al Dubaiului într-o „abra“ – o ambarcaţiune din lemn destinată iniţial pescuitului de perle, activitate răspândită în anii 1930, înainte de descoperirea petrolului, pentru doar 20 de cenţi. Heritage Museum se află chiar lângă micul port de debarcare şi este, de fapt, cea mai veche clădire ce mai există în Dubai, Al Fahidi Fort, construită în 1787. Clădirea are o formă pătrată, cu turnuri în trei dintre colţurile acesteia. A fost construită din piatră de coral şi mortar. Lângă ele se află o „dhow înaltă“ (ambarcaţiune tradiţională), cât şi o casă tradiţională, cu o încăpere dedicată bărbatului, una femeii, prevăzută cu un sistem ingenios de „aer condiţionat“, ca un horn imens din iută. Deschis de conducătorul Dubaiului în 1971, este unul dintre puţinele locuri unde se poate observa stilul tradiţional de viaţă în emirate. Cele două pieţe aflate în apropiere – de condimente şi de aur – reprezintă un alt mod prin care orice turist poate să îşi testeze calităţile de negociator cu comercianţii locali şi să obţină preţuri de chiar şi de două ori mai mici decât cele iniţiale. Despre Gold Souk, piaţă de bijuterii arabă, se spune că adăposteşte 10 tone de aur – lucru foarte plauzibil dacă luăm în calcul că majoritatea vitrinelor de aici sunt încărcate cu „platoşe“ din aur, folosite mai ales ca zestre. De aici, bineînţeles, nu putea să lipsească nici cel mai mare inel din lume.

    Dubai Marina, cartier construit începând cu 2003 – dominat de zgârie-nori, palmieri împodobiţi, cât şi un mic port în care sunt andocate iahturi –, este opusul zonei vechi. Cartierul este construit pe un canal artificial, iar când proiectul va fi încheiat, va găzdui 120.000 de persoane în turnurile rezidenţiale şi vile. Prima fază a proiectului a fost finalizată, în prezent patru din cele mai mari cinci clădiri rezidenţiale din lume se află aici. Este o zonă cosmopolită, unde la fiecare pas se observă terase unde străinii fumează relaxaţi „shisha“ (narghilea) ori iau masa pe vasele de agrement special dedicate activităţilor turistice. Aflu că aici locuiesc mai ales străini bogaţi, rezidenţi ai Dubaiului. O altă construcţie recentă este renumita Palm Jumeirah, arhipelagul artificial construit de o companie guvernamentală. Accesul aici se face printr-un monorail (primul din Orientul Mijlociu) de 5,4 km, cât şi printr-un tunel subacvatic. „Frunzele“ palmierului artificial Palm Jumeirah reprezintă una dintre cele mai scumpe zone din Dubai şi sunt destinate bogaţilor care cumpără vile de milioane de euro aici, iar podul semilună este construit astfel atât ca protecţie faţă de Golful Persic, cât şi ca loc unde sunt cele mai multe hoteluri.  O altă „cea mai mare insulă artificială din lume“ va fi însă construită până în 2020, când va avea loc aici Expo Dubai.

    Nu este o noutate faptul că oraşul Dubai are una dintre cele mai uimitoare linii ale orizontului din lume, ce poate fi cel mai bine observată din Burj Khalifa, construcţia de peste 820 de metri. De aici, se observă cel mai bine cum construcţiile megalitice răsar din mijlocul deşertului. În imediata vecinătate a turnului se află un alt obiectiv spectaculos – cea mai mare fântână arteziană din lume, proiectată de acelaşi arhitect care a creat fântâna Bellagio din Las Vegas. Iluminată de 6.600 de lumini şi de 25 de proiectoare colorate, din jumătate în jumătate de oră, vreme de 5 minute, în fiecare seara, îi lasă fără glas pe turiştii sosiţi să privească spectacolul acesteia. Imediat după, ei se înghesuie să intre în Dubai Mall – cel mai mare centru comercial din lume, în mijlocul căruia se află şi un acvariu imens – evident, tot cel mai mare din lume. Sunt încurajaţi poate şi de brandurile de lux ale căror reclame s-au derulat înaintea momentului fântânilor pe un ecran din apropiere. Lista centrelor comerciale din Dubai depăşeşte însă 70, iar unul dintre aspectele inedite ale acestora este că vizitatorii pot participa la tombole cu premii în maşini de lux şi aur.

     

  • Opinie Lavinia Raşca: Mult doritele oportunităţi

    Nimeni nu poate răspunde cu precizie la toate aceste întrebări. Dar este indicat ca antreprenorul să verifice, când se gândeşte ce oportunităţi să aleagă, dacă afacerile înfiinţate prin exploatarea lor vor îndeplini două condiţii:

    • Condiţia de fezabilitate – necesitate imediată pe piaţă şi venituri, profit, notorietate, reputaţie, pe o durată mai mare de timp;

    • Condiţia de compatibilitate – faţă de situaţia proprie din acel moment şi faţă de planurile lui de viaţă – personală, de familie, socială şi profesională.

    În general, antreprenorii verifică prima condiţie, dar o neglijează adesea pe a doua, ceea ce nu e bine. Testul de compatibilitate presupune introspecţie şi răspunsuri la câteva întrebări:

    • Ce fel de om sunt – ce valori, planuri de viaţă şi constrângeri personale am, ce îmi place, ce caracteristici şi ce abilităţi am? Voi fi pasionat şi încrezător?

    • Ce ştiu – ce educaţie, expertiză şi experienţă am? Am capabilităţile manageriale, financiare, tehnice necesare?

    • Pe cine cunosc – cine are încredere în mine, pe cine mă pot baza?

    Antreprenorii care analizează oportunităţile din aceste două perspective au şanse mari de succes şi de împlinire personală, pentru că:

    • Vor stăpâni detaliile afacerii şi vor şti ce alegeri să facă;

    •  Se vor implica cu pasiune în afacerea lor, indiferent cât le va fi de greu;

    • Vor avea încredere în ei şi în afacerea lor şi, de aceea, vor avea încrederea celor cu care interacţionează (clienţi, furnizori, angajaţi, parteneri, investitori, familie, prieteni, comunitate).

    Doresc să precizez un lucru important. Antreprenorii scanează continuu mediul, fiind de multe ori mai atraşi de ce s-ar putea întâmpla decât de ceea ce există. Acest lucru nu este rău, aşa au loc dezvoltarea şi progresul. Numai că este bine să fie conştienţi că nu orice idee de afaceri este şi o oportunitate. Oportunitatea este o stare viitoare necesară şi posibil de atins, adică o idee observată şi analizată, care trece de cele două teste prezentate anterior: cel de fezabilitate şi cel de compatibilitate. Anumite întrebări îl pot ajuta pe antreprenor să se decidă dacă o anumită idee este şi o oportunitate care merită valorificată prin înfiinţarea unei afaceri sau nu (vezi tabelul).

    ECONOMIA OPORTUNITĂŢII – DESPRE VALOARE, COSTURI ŞI PROFIT.

    Clienţii plătesc pentru a-şi procura produse şi servicii doar atunci când consideră că valoarea lor este mai mare decât preţul cerut. Unii apreciază livrarea extrem de rapidă, alţii amplasarea favorabilă, sau expertiza deosebită a furnizorului, iar alţii caută experienţe memorabile. Au de câştigat antreprenorii care îi cunosc cel mai bine pe clienţi, înţeleg ce beneficii caută şi cât le consideră de valoroase. 
    Aşa cum clienţii percep în mod diferit beneficiile produselor/serviciilor, la fel şi antreprenorii au opinii diferite despre profit. Unii doresc doar atât cât să poată duce un trai îmbelşugat şi să le lase o moştenire copiilor, alţii vor profituri mari, cu creştere rapidă. În orice caz, nu trebuie neglijat un lucru. Indiferent cât de mare ar fi bucuria înfiinţării afacerii proprii, aceasta trebuie să aducă profit economic. De obicei, când înfiinţează firma, antreprenorul renunţă la un loc de muncă şi la salariu şi investeşte economiile personale. Mai poate pierde şi alte oportunităţi de câştig, pe care le-ar fi avut dacă nu ar fi lansat afacerea. De exemplu, dacă sediul social se află într-un spaţiu aflat în proprietate, dar care ar fi putut fi închiriat, chiria devine la rândul ei un cost de oportunitate al afacerii, alături de salariu şi de dobânda bancară pierdută ca urmare a investirii economiilor. Costurile de oportunitate fac ca o companie cu profit contabil să poată fi neprofitabilă din punct de vedere economic.

    Pe termen scurt, un an sau doi, pasiunea pentru activitatea respectivă poate compensa pierderea economică. Dar apoi lucrurile se schimbă. Mă gândesc la o antreprenoare care acum cinci ani a părăsit un post foarte bine plătit, pentru a transforma un hobby într-o afacere de succes. A reuşit să creeze notorietate şi reputaţie de business ireproşabile, dar profitul net anual este şi acum sub salariul anual la care a renunţat. Mai mult, şi acum finanţează dezvoltarea din economiile proprii. A început să fie neliniştită. A decis să ia măsuri radicale de redresare şi, daca nu vor funcţiona, să lichideze afacerea.

    UNDE SUNT OPORTUNITĂŢILE?

    Se spune despre antreprenori că au talentul să descopere oportunităţi acolo unde ceilalţi văd doar haos, fiind derutaţi de schimbări; sau atunci când ceilalţi consideră că acestea vor aduce câştiguri prea mici, deci nu merită să depună eforturi în acea direcţie. Prin urmare, schimbările tehnologice sau de legislaţie creează medii propice afacerilor antreprenoriale. La fel şi situaţiile în care instituţiile publice (şcoli, spitale) nu-i mai satisfac pe oameni. Sau cele când companiile mari, cu un produs care a avut mare succes, nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă că s-au schimbat gusturile clienţilor.

    Îmi amintesc de o femeie inventivă, care a identificat o oportunitate pe baza căreia compania unde lucra ar fi putut deschide o nouă linie de business, profitabilă. Spre dezamăgirea ei, directorul companiei i-a spus că afacerea nu-l interesează. Femeia a părăsit compania, deşi nu-şi închipuise că o va face vreodată, şi a înfiinţat o firmă care a avut succes.

    Astfel de lucruri se întâmplă adesea, în întreaga lume. Mulţi manageri sau ingineri înfiinţează companii pentru că la locul lor de muncă nu le este permis să-şi pună ideile în aplicare. Nu este întotdeauna vorba despre aroganţa angajatorului, ci despre faptul că a organizat resursele doar pentru proiecte de anvergură. Uneori, după ce micile întreprinderi se dezvoltă, companiile mari le achiziţionează, poate tocmai cele din care au plecat antreprenorii dezamăgiţi.

    CONCLUZII.

    Oportunităţile le oferă clienţilor o valoare importantă, iar antreprenorilor satisfacţia unui raport atractiv profit/risc.; au o existenţă suficient de îndelungată; corespund capabilităţilor şi profilului antreprenorului şi al echipei sale; sunt atractive pentru investitori.
    Antreprenorii descoperă oportunităţile în mediile unde se schimbă cunoştinţele, tehnologia, reglementările, gusturile, nevoile, dar şi acolo unde companiile publice nu mai fac faţă, iar corporaţiile nu sunt interesate de dimensiunea prea mică a afacerilor.
    Selecţia oportunităţilor care vor fi valorificate prin înfiinţarea de afaceri se face pe baza unor criterii care iau în considerare piaţa, competiţia existentă şi viitoare, precum şi aspectele economice – venit, costuri, profit, resurse necesare.

    ÎNTREBĂRI UTILE ÎN ANALIZA OPORTUNITĂŢII:

    PIAŢA

    •  Produsul/serviciul va avea o valoare atractivă pentru clienţii ţintă, mai mare ca preţul pe care-l va cere antreprenorul, astfel încât să fie dispuşi să-l plătească?

    •  Ce beneficii vor avea clienţii care vor utiliza produsul/serviciul?

    • Care este utilitatea lui, comparativ cu cea a produselor substituibile?

    • Clienţii sunt conştienţi de utilitatea produsului/serviciului sau nevoia lor este latentă?

    • Cum îşi satisfac clienţii nevoia respectivă la ora actuală, dacă ea a fost conştientizată?

    • Câţi clienţi vor aprecia valoarea produsului/serviciului – care va fi dimensiunea pieţei?

    • Care sunt caracteristicile socio-demografice ale clienţilor?

    SITUAŢIA COMPETITIVĂ

    • Ce puncte forte şi ce puncte slabe au concurenţii? Sunt alerţi la nevoile clienţilor şi modificarea tehnologiei?

    • Cum vor reacţiona concurenţii la o nouă intrare pe piaţă?

    • Cât de înalte sunt barierele de intrare?

    • Cum va evolua piaţa în viitor? Este stabilă sau în creştere? Cât de mare va fi rata de creştere anuală şi care este cota  de piaţă posibil de atins?

    VENITURI,COST, PROFIT

    • Cum arată cererea pentru produsul care va fi vândut?

    • Clienţii sunt sensibili la modificările de preţ sau nu?

    • Antreprenorul va stabili preţul pieţei sau se va alinia la cel existent?

    • Ce costuri vor predomina: cele variabile sau cele fixe?

    • Cât de mult vor influenţa furnizorii şi angajaţii creşterea costurilor?

    • Antreprenorul va considera atractiv raportul profit/risc?

    • Antreprenorul şi echipa sa au competenţele, relaţiile şi profilul cerute de oportunitatea respectivă?

    • Oportunitatea va fi atractivă suficient timp? Nu se va intensifica prea mult şi prea rapid concurenţa?

    • Va fi atractivă afacerea pentru investitori?

    DOUĂ |NTREBĂRIFUNDAMENTALE

    • Raportul rezultate/riscuri este favorabil?

    • Întreprinzătorul consideră oportunitatea analizată mai atractivă sau mai puţin atractivă decât altele?
     

  • România, pe ultimele locuri în ce priveşte ponderea femeilor în consiliile de administraţie şi supraveghere ale companiilor listate

    Ponderea femeilor în consiliile de administraţie şi supraveghere ale tuturor companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti era de numai 14%, la sfârşitul anului 2014, cea mai slabă reprezentare în perioada 2009 – 2014, analizată în cadrul studiului “Women on Boards in Romania”, realizat de Deloitte România şi PWN România. Astfel, dintr-un total de 388 de membri ai celor 79 de companii analizate, doar 55 erau femei.

    Comparativ, în 2009, la nivelul celor 60 de companii analizate, aproximativ 17% dintre poziţiile din structurile de conducere erau ocupate de femei. Cu o excepţie, anul 2011, când s-a înregistrat un procent de 19%, în perioada analizată, s-a înregistrat un declin al reprezentării feminine în structurile de conducere ale companiilor listate, ajungând la 14% la sfârşitul anului 2014.

    Situaţia este şi mai puţin favorabilă în cazul celor mai mari 10 companii româneşti listate, incluse în indicele BET, femeile fiind prezente într-o proporţie de 11,59% la sfârşitul anului 2014.

    Această tendinţă este opusă celei din UE, unde ponderea femeilor în consiliile de administraţie şi supraveghere a crescut simţitor, media ajungând la 20%, iar ţări precum Franţa, Letonia, Finlanda şi Suedia, au o reprezentare în jur de 30% a femeilor. Mai mult, în ţări precum Islanda şi Norvegia, nivelul de participare a femeilor în structurile de conducere este şi mai mare, de 45%, respectiv 38%.

    Această evoluţie  în Europa se datorează implementării unor măsuri legislative ca urmare a conştientizării, la nivelul factorilor de decizie, a impactului pozitiv al diversităţii de gen asupra performanţei economice a companiilor.

    Urmărind acţiunile altor ţări europene, PWN România a formulat câteva măsuri pentru a creşte numărul de femei în consiliile de administraţie şi supraveghere ale companiilor listate. În primul rând, este necesară o abordare sistemică pentru a susţine femeile în dezvoltarea profesională şi personală şi în vederea atingerii unor poziţii de leadership. Companiile pot promova un transfer de practici în domeniul diversităţii de gen, în cadrul organizaţiei, iar instituţiile statului pot sprijini demersul prin politici publice.

    „Un pas important constă în identificarea potenţialului şi a capabilităţilor doamnelor din companii, urmat de implementarea unui plan de pregătire structurată şi relevantă pentru ca acestea să acceadă la poziţiile din consiliile de administraţie şi supraveghere. În plus, este important ca femeile capabile să ia parte la deciziile economice, să îşi dorească acest lucru şi să acţioneze în consecinţă”, precizează Sorana Baciu, Preşedinte PWN România.

    „Studiul Women on Boards in Romania este primul de acest gen care analizează prezenţa femeilor la nivelul consiliilor de administraţie şi supraveghere ale companiilor listate şi impactul acestora asupra performanţei economice. Acesta reprezintă o iniţiativă care sperăm că va încuraja companiile din România să facă progrese cu privire la creşterea echilibrului de gen în consiliile de supraveghere şi consiliile de administraţie, în  menţinerea femeilor la locul de muncă, şi promovarea lor pe scara profesională”, spune Adriana Lobdă, Partener Deloitte Romania.

    “Competenţele, capabilităţile şi simţul afacerilor sunt specifice atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Perspectivele şi abordările lor sunt complementare şi ajută companiile să îşi atingă obiectivele într-un mod mai eficient”, adaugă Oana Petrescu, Partener Deloitte Romania.

    “Analizând datele, am ajuns la concluzia că România are un potenţial semnificativ de femei cu experienţă profesională şi managerială demonstrată, pentru a ajunge la nivelul de 40% propus de Uniunea Europeană, spre a fi atins până în 2020”, spune Virginia Oţel, Vice Preşedinte Women on Boards, PWN România.

    Conform studiului, România se situează pe locul 25, în ceea ce priveşte ponderea femeilor în structurile de conducere ale companiilor listate, înainte de ţări precum Grecia, Cipru, Portugalia, Estonia şi Malta.   

    Mai mult, analizând majoritatea companiilor care îşi desfăşoară activitatea în România, cea mai mare pondere a femeilor în numărul total din structurile de conducere ale companiilor este înregistrată în sectorul intermedierilor financiare şi al asigurărilor, urmate de sectorul activităţilor culturale şi recreative. Sectorul administraţiei publice, apărare, asigurări sociale din sistemul public, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială se află pe a treia poziţie, în funcţie de procentul de femei în total poziţii. 

    Dacă reprezentarea femeilor în companiile româneşti este la un nivel redus, în ceea ce priveşte mediul de business internaţional situaţia este mai favorabilă. Prin urmare, această diversitate trebuie să fie reflectată şi în structura angajaţilor companiei, întrucât echipele mixte lucrează mai bine şi mai eficient.

    “O

  • Black Friday 2015: eMAG a înregistrat cea mai mare comanda facuta vreodata

    Cea mai mare comanda facuta vreodata online la eMAG se ridica la 85.590 euro si a fost realizata astazi. pentru Range Rover Sport 4.4 Diesel SDV8 HSE Dynamic Luxor redus cu peste 20.000 euro de la 105.667 euro

    Câteva date despre Black Friday 2015 de la eMAG:

    700 de romani au comandat online surpriza eMAG, lingouri de aur pentru investitie

    30 de autoturisme au fost comandate pana la ora 16:00 in editia 2015 a Black Friday

    Pana la ora 16:00 magazinul eMAG.ro a fost vizitat de peste 3,65 milioane pasionati de cumparaturi online

    Valoarea cumulata a vanzarilor depaseste 160 milioane lei si au fost comandate peste 400.000 de produse vandute direct de eMAG si de partenerii din Marketplace.

    Peste 800 de selleri integrati pe platforma eMAG Marketplace au inregistrat comenzi pentru 50.000 de produse, in valoare de peste 12.5 milioane lei
     

    Florin Filote, director Marketplace : “Pana la finalul zilei estimam vanzari de 20 milioane lei pentru partenerii din Marketplace, cat intr-o luna normala. Prin platforma eMAG Marketplace orice comerciant ajunge rapid si avantajos la milioane de clienti.”