BusinessMagazin

Tag: crestere

  • MedLife ar putea ajunge la o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro până la sfârşitul anului

    Operatorul de servicii medicale private MedLife, a raportat la nivelul primelor nouă luni din acest an o cifră de afaceri cumulată în valoare de 67,8 milioane euro, în creştere cu 16% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Totodată, strict la nivelul trimestrului III din 2015, compania a anunţat o creştere de 25% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

    Rezultatele obţinute sunt în linie cu obiectivele de business anunţate, ritmul de creştere al companiei fiind în continuare dublu faţă de media pieţei. Potrivit lui Mihai Marcu, preşedintele Consilului de Administraţie al MedLife, compania va depăşi 90 de milioane de euro din creştere organică şi sunt premize să depăşească 100 de milioane de euro în acest an, dacă va finaliza achiziţiile demarate.

    Potrivit reprezentanţilor MedLife, aceste rezultate se datorează şi unui aflux important de pacienţi care se observă pe toate segmentele de activitate: clinici, spitale, maternităţi şi laboratoare, pe fondul îmbunătăţirii perspectivelor de creştere economică, dar şi a încrederii faţă de serviciile medicale oferite în mediul privat. „Asistăm la o creştere din ce în ce mai mare a numărului de pacienţi care sunt dispuşi să aleagă sistemul medical privat în detrimentul spitalelor de stat sau chiar al celor din străinătate. Zilnic ne trec pragul mii de pacienţi care îşi fac analize, aleg să nască sau să se opereze la noi, iar numărul acestora este într-o dinamică continuă. Am depăşit 1,5 milioane de pacienţi unici în rândul clienţilor din sfera de retail (fee for service), iar în rândul abonaţilor am ajuns, la finalul lunii septembrie, la un număr de 430.000 de clienţi, respectiv la o cotă de piaţă de peste 50% din sectorul corporate la nivel naţional. Este pentru prima dată când un operator medical din România ajunge la o astfel de performanţă”, a declarat Mihai Marcu, Preşedinte al Consiliului de Administraţie MedLife.

    Totodată, reprezentanţii companiei arată că evoluţia din primele nouă luni se datorează şi noilor unităţi deschise în ultima perioadă. Astfel, dacă în 2014 MedLife a inaugurat 3 unităţi noi, hyperclinicile din Iaşi, Galaţi şi Constanţa, anul acesta numărul unităţilor noi deschise se ridică la cinci – compania a deschis o hyperclinică în Berceni, o clinică de stomatologie în Unirii, un spital în Titan, un centru de excelenţă în cardiologie intervenţională în Griviţa şi o hyperclinică la Cluj, acest din urmă proiect urmând să fie inaugurat oficial la finalul lunii octombrie.

    Suplimentar proiectelor de dezvoltare de tip green field, MedLife a continuat să investească în achiziţii. Astfel, în luna februarie anul acesta, compania a finalizat preluarea pachetului majoritar de 55% din cadrul grupului Sama&Ultratest din Craiova, marcând astfel prezenţa la nivel naţional şi, totodată, a şasea tranzacţie de preluare a unui operator local, derulată în ultimii cinci ani.

    „Credem că am acumulat o experienţă importantă în achiziţii, detaliu care ne ajută foarte mult în relaţia cu noii noştri parteneri. Mai mult, spre deosebire de concurenţii noştri care, fie încă nu au experienţa necesară, fie au efectuat achiziţii prin diluarea acţionarilor fondatori, în cazul MedLife toate cele 6 companii achiziţionate, fără excepţie, sunt conduse şi în prezent de persoanele care au fondat companiile, chiar şi business-urile preluate în proporţie de 100%. Acest context ne încurajează să continuăm acest demers, antreprenorii români, fondatori ai companiilor medicale, fiind interesaţi de dezvoltarea businessurilor proprii alături de MedLife.  În acest moment, avem în lucru şase tranzacţii de dimensiuni medii şi mici şi suntem în discuţii pentru demararea unei tranzacţii de dimensiuni mai mari. Dacă finalizăm toate cele şase tranzacţii medii şi mici demarate deja, vom adăuga aproximativ 9-10 milioane de euro la cifra de afaceri, astfel încât să ajungem la 100 de milioane de euro sau chiar să depăşim această valoare. Dacă reuşim să materializăm discuţiile pentru încă o tranzacţie de peste 10 milioane de euro, vom crea un ecart între noi şi competitori de peste 50 de milioane de euro” a spus Mihai Marcu.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei serviciilor medicale private din acest an, reprezentanţii companiei spun că trendul a fost unul pozitiv, ritmul de creştere fiind de 8-10%. Pronosticul pentru finalul de an rămâne, însă, unul rezervat, datorită măsurilor legislative anunţate în ultima perioadă, care ar putea duce la creşterea sau la stagnarea pieţei. Potrivit acestora, hotărârea privind majorarea cu 25% va avea un impact important asupra întregului sistemul medical şi implicit asupra sectorului privat, prin urmare toate majorările bugetare care vor fi aplicate trebuie susţinute transparent pentru toate instituţiile sanitare, atât în sistemul public cât şi în cel privat.   

    „Finanţarea instituţiilor sanitare de către Casa Naţională de Asigurări, se face în baza a trei indicatori principali: numărul de paturi, ICM-ul (indicele de complexitate a cazurilor) şi TCP-ul (tariful per caz ponderat). În cazul de faţă, numărul de paturi rămâne neschimbat în acest moment, ICM-ul este calculat în baza situaţiilor raportate de către spitale la nivelul anului 2014 şi singurul indicator care poate suferi modificări rămâne tariful per caz ponderat alocat de CNAS. Prin urmare, singura măsură reală care poate fi aplicată transparent de către stat pentru a susţine majorarea salarială este creşterea tarifului per caz ponderat, măsură ce se aplică în egală măsură atât spitalelor publice cât şi celor private. În opinia noastră, alte modalităti de finanţare a spitalelor decât cele stabilite în contractul cadru şi normele metodologice de aplicare ale acestuia sunt total netransparente şi duc într-o zonă clară de neloialitate concurenţială. În acest sens, intenţionăm să adresăm o solicitare expresă către Consiliul Concurenţei în cursul acestei săptămâni”, a mai spus Mihai Marcu.

    MedLife activează pe piaţa din România din 1996, fiind cel mai mare operator privat de servicii medicale de pe piaţa locală. Compania acoperă toate zonele de activitate medicală: ambulatoriu, spitale, maternităţi, laboratoare, farmacii, toate acestea constituind Sistemul Medical MedLife. În prezent, MedLife îşi desfăşoară activitatea în 16 Hyperclinici din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Arad, Craiova, Galaţi, Iaşi şi Cluj, 18 laboratoare proprii de analize, 10 unităţi spitaliceşti în Bucureşti, Braşov, Arad, Craiova şi Iaşi, dintre care un spital de Pediatrie, unul de Ortopedie şi unul de Obstetrică-Ginecolgie, 3 maternităţi în Bucureşti şi în ţară, 30 de centre medicale generaliste în Bucureşti şi în ţară, 12 centre de excelenţă cu specializare unică, 8 farmacii proprii reunite sub reţeaua PharmaLife Med şi în colaborare cu 140 de clinici medicale partenere din toată ţara.

     

  • O companie elenă a fugit de Grecia şi face afaceri de 100 de milioane de euro la Timişoara

    Cu siguranţă există multe îmbunătăţiri pe care le‑am observat în România – economia se stabilizează, cererea din partea clienţilor noştri de aici ne indică o creştere a consumului, PIB-ul a început să crească din nou, dar, pentru a atrage mai multe investiţii, este nevoie ca în continuare ca guvernul să insiste asupra realizării unui cadru operaţional stabil“, a declarat Nikos Mamoulis, CEO al grupului elen Frigoglass, cu ocazia celei mai recente vizite ale sale în România.

    Mamoulis a fost prezent la evenimentul prin care Frigoglass România a sărbătorit două decenii de la înfiinţarea unităţii de producţie de vitrine şi echipamente frigorifice din comuna Parţa, aflată lângă Timişoara. În acest interval de timp, compania a evoluat de la un număr de 30 de angajaţi şi vânzări de 300.000 de euro, la peste 900 de angajaţi şi venituri de 90 de milioane de euro în 2014, cu o creştere de circa 10% previzionată pentru anul în curs.

    Compania a inaugurat anul trecut cea de-a patra linie de producţie, aducând suprafaţa fabricii la 24.000 de metri pătraţi şi capacitatea anuală de producţie la 250.000 de unităţi. 90% dintre produse merg către pieţele externe europene, printre pieţele cheie numărându‑se Polonia, Bulgaria, Norvegia şi Germania, iar 10% sunt achiziţionate de piaţa locală. În ce priveşte clienţii Frigoglass, aceştia sunt principalele mărci de băuturi răcoritoare şi de bere din Europa – pe seama unor parteneriate cu îmbuteliatorul Coca-Cola HBC, cu recent formata grupare a CCE, CC Iberian Partners şi CCErfrischungsgetränke AG – CC European Partners, cât şi cu companii producătoare de bere precum Carlsberg, Heineken, SABMiller şi Molson Coors. În baza de clienţi a Frigoglass România intră, de asemenea, Danone, Albalact, Pepsi ori companii din piaţa apei îmbuteliate.

    Mamoulis are o viziune amplă asupra economiei locale, pe care şi-a construit-o în timpul vizitelor făcute în România încă din perioada de imediat de după Revoluţie, când lucra pentru Coca-Cola HBC. După o perioadă de 12 ani de activitate în cadrul acestei companii, unde a avansat până la funcţia de group financial controller, în 2013 a devenit CFO al grupului Frigoglass, iar, în iulie anul acesta, a devenit CEO-ul grupului elen. „Uzina de la Timişoara reprezintă uzina fanion a Frigoglass, fiind cea mai importantă dintre cele opt ale grupului. Evoluăm în direcţia transformării României în hubul nostru din Europa“, descrie Mamoulis importanţa activităţilor de pe piaţa locală. Afacerile Frigoglass România reprezintă circa 25% din totalul de aproximativ 340 de milioane de euro ale grupului, care deţine unităţi de producţie şi în Grecia, Nigeria, Africa de Sud, Dubai, India, Indonezia şi China.

    Per total, valoarea investiţiilor Frigoglass în România a ajuns la aproximativ 65 de milioane de euro, dintre care 25 de milioane au fost investiţi doar în ultimii cinci ani. Anul trecut, investiţiile s-au concentrat spre lansarea unei a patra linii de producţie, cât şi în dezvoltarea iCool, o vitrină frigorifică realizată exclusiv pentru Coca-Cola HBC şi care prezintă caracteristici precum un consum energetic scăzut şi funcţionare mai silenţioasă decât celelalte generaţii de vitrine frigorifice.

  • România este codaşă în ce priveşte volumul investiţiilor imobiliare în regiune

    Volumul investiţiilor imobiliare în Europa Centrală şi de Est a crescut în trimestrul al treilea din 2015 cu 14%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, până la un nivel record de 2.97 miliarde de euro. În total, s-a înregistrat o creştere anuală de 6%, conform celui mai recent raport al companiei de consultanţă imobiliară CBRE privind pieţele imobiliare din regiune.

    Dacă în 2014, segmentul de birouri a fost cel mai tranzacţionat (44% din total), în acest an, segmentul de retail domină piaţa, cu 41% din volumul total de investiţii. Mai mult de două treimi din tranzacţiile de retail au fost de Grad A, poziţionate în principal fie în capitalele ţărilor central şi est-europene, fie în oraşe regionale mari. Investitorii au fost atraşi de astfel de produse imobiliare, deoarece performanţa acestor produse este deja confirmată de istoricul de vânzări ale chiriaşilor şi de vadul comercial, asigurând astfel o stabilitate a veniturilor viitoare.

    Vedeta regiunii este Cehia, cu o creştere anuală extraordinară, de 130%, cu tranzacţii precum schema Palladium sau portofoliul rezidential RPG Byty. Doar aceste două tranzacţii însumează aproape un sfert din totalul investiţiilor din 2015 în regiune. Polonia îşi menţine de asemenea atractivitatea pentru investiţii imobiliare, cu un profil divers de tranzacţii deja încheiate şi multe altele în curs de finalizare în trimestrul al patrulea; volumul total al investiţiilor pe aceste trei trimestre este însă cu 15% sub cel al anului trecut.

    Rusia înregistrează o scădere a investiţiilor cu 13% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, economia resimţind astfel climatul de instabilitate politică. Totuşi, portofoliul de birouri este perceput ca o investiţie sigură; de aceea, acest sector a înregistrat diferenţe nesemnificative faţă de anii trecuţi.

    Pieţele din Romania şi Slovacia au înregistrat o oarecare scădere a volumului investiţional. Pentru ambele ţări, anumite tranzacţii strategice ar putea avea un impact pozitiv asupra rezultatelor anuale, până la finalul lui 2015, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii CBRE.

    Pe ansamblul pieţelor central şi est-europene, preţurile continuă să crească pentru produse prime  iar interesul investitorilor pentru acest tip de produse este de asemenea pe un trend ascendent. Aceste spaţii sunt ocupate în general de chiriaşi din clasa A, care asigură stabilitate pe termen lung şi un randament pozitiv al investiţiilor.

     

     

     

  • Creştere cu 4% a cifrei de afaceri a grupului Hornbach, în prima jumătate de an

    Rezultatul operaţional consolidat (EBIT) după şase luni a ajuns la 151,1 milioane euro, aproape de valoarea anului precedent, când s-a situat la 154,0 milioane euro. De asemenea, în prima jumătate a anului, rezultatele după achitarea dobânzilor şi impozitelor au fost mai mari faţă de anul precedent.

    În cel mai mare sub-concern operativ, cifra de afaceri netă a crescut, în prima jumătate a anului, cu 4,2 procente, ajungând la 1.933,4 milioane euro. Cifrele de afaceri raportate la suprafaţă şi la efectele variaţiei cursului de schimb valutar în sub-concernele Baumarkt AG au crescut, în primele şase luni ale exerciţiului financiar 2015/2016, cu 1,3 procente.

    În Germania cifra de afaceri raportată la suprafaţă a crescut cumulat cu 0,6 procente, după un salt de 8,9 procente în perioada similară a anului precedent.

    Cifrele de afaceri raportate la suprafaţă şi la efectele variaţiei cursului de schimb valutar în restul Europei au înregistrat în prima jumătate a exerciţiului financiar 2015/2016, cu o creştere de 2,3 procente, o dinamică mai puternică decât la nivel naţional.

    Componenta internaţională a cifrei de afaceri a sub-concernului HORNBACH Baumarkt AG a fost în final de 42,3 procente. După deschiderea a trei magazine de bricolaj, Hornbach opera, la data de 31 august 2015, la nivelul Europei, 149 de locaţii DIY, dintre care 99 în Germania.

  • Cine şi de ce a investit în România? Investiţiile străine ca barometru al atractivităţii mediului de afaceri

    Investiţiile străine sunt un barometru al atractivităţii mediului de afaceri autohton şi reflectă percepţia străinilor. Sunt corelate cu mersul economiei şi pot să stimuleze la rândul lor PIB-ul. Investiţiile străine directe (ISD) în România au fluctuat de-a lungul timpului, de cele mai multe ori fiind în pas cu trendul economiei.

    Volumul ISD‑urilor a crescut în salturi înainte de criza financiară, cele mai consistente fluxuri fiind înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică. 10 miliarde de de euro au ajuns în România în ultimii şase ani, soldul sumelor aduse de investitorii străini în România reuşind să treacă anul trecut de pragul de 60 miliarde de euro.

    Olanda, Austria şi Germania s-au menţinut în ultimii şase ani pe podium în topul ţărilor care au cele mai mari investiţii străine directe în România, cu o pondere cumulată de peste 50% din total. Franţa, care se plasase din 2009 până în 2013 pe locul al patrulea după procentul deţinut în soldul investiţiilor străine, a coborât o poziţie, cedând locul Ciprului. Singura prezenţă nouă în top 10 este Marea Britanie, care ocupa anul trecut locul 10, în timp ce Ungaria a ieşit din acest clasament. Anul trecut, Olanda avea 23,6% din soldul ISD, Austria 16%, Germania 12,4%, Cipru 7,1% şi Franţa 6,8%, potrivit celor mai recente date publicate de BNR. Germania şi Franţa sunt pe podium şi în topul principalelor ţări partenere la export ale României.

    În 2014 s-a înregistrat o creştere cu 6,3 miliarde de euro a soldului investiţiilor provenind din Olanda, Austria şi Germania, faţă de anul de referinţă 2008.

    Cumulat, ţările din top 10 au avut în perioada 2008-2014 o pondere de peste 80% în soldul total al investiţiilor străine. Creşterea soldului investiţiilor din ţările din top 10 în anii 2008-2014 a fost de 7,7 miliarde de euro.

    La finele anului trecut, soldul investiţiilor străine directe a ajuns la 60,2 miliarde de euro (cu circa 10 miliarde de euro peste 2008), dintre care 43,2 miliarde de euro (72%) au fost participaţii la capital, inclusiv profitul reinvestit şi 16,9 miliarde de euro a fost creditul net primit de la investitorii străini. Repartizarea soldului ISD pe ţări a fost realizată în funcţie de ţara de rezidenţă a deţinătorului nemijlocit a cel puţin 10% din capitalul social al unei întreprinderi investiţie străină directă din România, potrivit raportului pentru 2014 privind ISD, publicat de BNR.

    Industria a fost campioana atragerii de investiţii străine, din punctul de vedere al orientării pe ramuri economice, cu aproape 50% din totalul ISD. Investiţiile au vizat până la finalul anului 2014 în principal industria prelucrătoare. Pe lângă industrie, activităţile care au atras importante investiţii străine au fost intermedierile financiare şi asigurările (13% din total), comerţul (11,7%), construcţiile şi tranzacţiile imobiliare (9,8%), tehnologia informaţiei şi comunicaţii (6%).

    Structural, în anii de criză s-a observat o mutare a investiţiilor străine din domenii precum construcţiile şi tranzacţiile imobiliare în sectorul industrial şi cel energetic. În funcţie de localizarea teritorială a sediului social al întreprinderilor care au beneficiat de ISD, orientarea investiţiilor a fost în principal către regiunea Bucureşti-Ilfov (cu circa 60% din soldul total), valoarea ISD-urilor ajungând aici la 35,6 miliarde de euro. Pe poziţia secundă s-a plasat zona centrală a ţării, cu 9,7% din totalul ISD, urmată îndeaproape de regiunea Vest, cu 7,7%. În anul 2014 investiţiile greenfield şi cele din categoria fuziuni şi achiziţii (M&A) au înregistrat un nivel redus, de 77 milioane de euro, respectiv 196 milioane de euro. Ponderea predominantă în fluxul participaţiilor la capital în 2014 este reprezentată de restructurările de firme cu o valoare de 2,4 miliarde de euro, respectiv 58% din participaţii şi de dezvoltările de firme cu 1,5 miliarde de euro, reprezentând 36% din participaţii.

    Investiţiile străine directe au urcat spectaculos până la un vârf de 9,5 miliarde de euro în anul de graţie 2008, când economia creştea cu 7,3%. La fel de spectaculos, s-au prăbuşit în anii de criză. În 2009-2010, în timp ce economia se afunda în recesiune, au urmat căderi ale ISD-urilor, nivelul oscilând în jurul a 2 miliarde de euro, aproape de valoarea din 1998. Economia a revenit pe creştere în 2011, însă investitorii străini nu s-au grăbit să revină în România. 2012 a fost anul când investiţiile străine directe nete au revenit pe creştere, urcând, surprinzător, pentru prima dată de la debutul crizei. Saltul a fost de 18,7%, la 2,14 miliarde de euro. În 2013 şi în 2014 investiţiile străine au rămas la un nivel modest, sub 3 miliarde de euro.

    ISD-urile au ajuns în 2013 la 2,7 miliarde de de euro, depăşind cu aproape 27% nivelul din 2012, iar anul 2014 a adus investitţii străine de 2,4 miliarde de euro, din care 2,8 miliarde de euro aport la capitalurile proprii şi – 425 milioane de euro credit net de la investitorii străini.

    Investiţiile străine directe au continuat să crească în primul semestru din acest an şi s-au apropiat la sfârşitul lunii iunie de 1,7 miliarde de de euro, nivelul fiind în creştere cu aproximativ 40% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au ajuns la 943 milioane de euro, iar creditele intragrup au totalizat după şase luni 716 milioane de euro (net).

    România este dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar, dar şi pentru rostogolirea datoriei externe. În primul semestru contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 285 milioane de euro.

  • A doua ofensivă irlandeză


    Pe holurile hotelului în care a avut loc conferinţa Ryanair defilau câteva tinere în uniformă bleumarin. Aflu că aplicau pentru postul de însoţitor de zbor organizat de agenţia de recrutare Crewlink, care oferă companiei aeriene Ryanair personal pregătit. Concursul a fost organizat în aceeaşi zi cu evenimentul de presă în care operatorul irlandez şi-a prezentat strategia pentru perioada următoare; numărul mare de participanţi la interviul Crewlink, precum şi tonul cu care David O’Brien, directorul comercial al Ryanair, şi-a început prezentarea de la Bucureşti, indică planurile ambiţioase de creştere a prezenţei pe piaţa locală. „Avem deja o prezenţă puternică în Europa Centrală şi de Est, vom creşte până în 2024 până la 160 de milioane de pasageri transportaţi, iar un mare procentaj din această creştere va fi în această regiune. În România vom creşte la peste un milion de pasageri anul viitor“, descrie O’Brien planurile operatorului irlandez pentru piaţa locală.

    Compania aeriană low-cost înfiinţată în urmă cu aproximativ 30 de ani şi-a câştigat renumele pentru agresivitatea cu care face concurenţă celorlalţi operatori aerieni prin cele mai mici preţuri, dar şi prin inflexibilitate în serviciile oferite pasagerilor. Anul trecut, de pildă, Ryanair a operat cu un tarif mediu la biletele de avion de 47 de euro, în timp ce tariful mediu practicat de competitori a fost de 156 de euro. Compania, care are peste 190 de destinaţii în 31 de ţări, a transportat astfel anul trecut 87 de milioane de pasageri şi a ajuns la un profit net de 523 de milioane de dolari. 25% din acesta a fost realizat prin intermediul taxelor adiţionale şi al serviciilor achiziţionate de pasageri la bordul aeronavelor. Cifrele înregistrează o îmbunătăţire semnificativă în 2015: cea mai recentă prognoză oferită de companie estimează că Ryanair va transporta până la finalul anului 104 milioane de pasageri, iar profitul va depăşi pragul de un miliard de euro şi va fi cuprins între 1,18 miliarde de dolari şi 1,23 miliarde de dolari în anul fiscal ce se va încheia în martie 2016, în creştere cu 25% faţă de previziunile iniţiale. Pe termen lung însă, ambiţiile Ryanair sunt şi mai mari: un studiu citat de companie arată că, până în 2024, unu din trei europeni ar putea călători cu ei, Ryanair devenind astfel responsabil de 39% din traficul total de pasageri din Europa.

    Ryanair nu este la prima experienţă pe piaţa locală: compania a operat începând cu 2009 din România de pe aeroporturile din Constanţa şi Târgu-Mureş, activitate care a încetat doi ani mai târziu din motive comerciale, potrivit reprezentanţilor companiei. Irlandezii şi-au reînceput activităţile de pe piaţa locală anul trecut, oferind cele mai scăzute tarife pentru Londra şi Dublin. Acestea s-au dovedit populare în rândul pasagerilor români, prin urmare compania a decis să crească numărul de rute de pe aeroportul Henri Coandă pentru anul următor la 8 şi să transporte de aici peste 1 milion de pasageri. Irlandezii vorbesc şi despre deschiderea unui centru de operaţiuni în România în iarna lui 2016, odată cu livrarea a 50 din noile aeronave, dintre care o parte vor fi disponibile şi din România. Ca parte a strategiei de extindere, Ryanair şi-a propus ca până în 2019 să ajungă la peste 3 milioane de pasageri transportaţi de pe aeroportul din Bucureşti.

    Deşi direcţia Ryanair este de creştere pe piaţa din România, aceasta va fi influenţată de taxele aplicate de aeroport operatorului, potrivit lui O‘Brien. „Nu căutăm o înţelegere exclusivă pentru Ryanair, nu ştim dacă celelalte linii aeriene au parte de astfel de înţelegeri, dar suntem totuşi surprinşi de dezinteresul aeroportului în ce priveşte planul nostru“, descrie O‘Brien lipsa de reacţie a reprezentanţilor aeroportului, la patru luni după ce i-a informat în ce constau planurile lor. Potrivit directorului comercial al Ryanair, selecţia destinaţiilor viitoare ale companiei se va face în funcţie de mediul de taxare de pe aeroportul Henri Coandă. Astfel, de anul viitor vor începe să opereze pe opt rute „sigure“ (Bologna, Bruxelles Charleroi, Dublin, Londra, Madrid, Milano Bergamo, Milano Malpensa, Roma Ciampino), urmând să stabilească următoarele destinaţii din cele 194 unde compania este deja prezentă în funcţie de modul cum decurg negocierile cu aeroportul. „România are o populaţie mare, prin urmare este importantă, piaţa trebuie privită în termeni de oportunităţi, iar faptul că atât de puţini oameni zboară din Bucureşti înseamnă că există oportunităţi, or, unde există oportunităţi, există interes, dar nu la orice preţ. Vom opera pe rutele simple, dacă asta ne forţează preţurile să facem, vom deveni mai îndrăzneţi în materie de rute şi în selecţia acestora în creşterea noastră dacă preţurile ne permit acest lucru“, explică O’Brien punctul de vedere al companiei, cunoscută pentru faptul că preferă aeroporturile mai puţin costisitoare.

     

  • Povestea multinaţionalei cu vânzări de 83 de miliarde de dolari şi activităţi pe toate continentele

    Procter & Gamble este una dintre cele mai mari multinaţionale, având vânzări nete de peste 83 de miliarde de dolari în 2014, mai mult de 70 de mărci în portofoliu şi activităţi pe toate continentele. Miliarde de produse fabricate de P&G, sub mărci ca Pampers, Ariel, Lenor sau Head & Shoulders, trec zilnic pe la casele de marcat.

    Procter & Gamble nu ar fi existat niciodată, dacă surorile Olivia şi Elizabeth Norris nu s-ar fi căsătorit cu William Procter şi James Gamble. Ambii erau emigranţi; William Procter, producător de lumânări, a plecat din Marea Britanie şi s-a stabilit în SUA, iar irlandezul James Gamble, producător de săpun, a ales aceeaşi destinaţie.

    Socrul celor doi, Alexander Norris, i-a convins să se asocieze, iar firma Procter & Gamble a fost înfiinţată la 31 octombrie 1837. A fost un veritabil act de curaj la acea vreme, dat fiind că doar în Cincinnati, oraşul în care locuiau, erau alţi 14 concurenţi, care produceau săpun sau lumânări. Cei doi au investit 3.596,47 dolari şi nu şi-au imaginat probabil, niciodată, că firma lor avea să devină peste secole una dintre cele mai mari companii la nivel mondial. Sediul central se află, în prezent, la mică distanţă de locul în care a fost deschis primul birou al celor doi fondatori. În 1838 firma apela deja la reclame în ziare, iar în 1841 înregistra primul patent, pentru un aparat folosit la producţia lumânărilor.

    În numai 20 de ani, vânzările companiei ajunseseră la 1 milion de dolari şi 80 de angajaţi lucrau pentru cei doi cumnaţi. În timpul Războiului Civil dintre statele americane, compania a devenit furnizor de săpun şi lumânări pentru unionişti. Acest contract s-a dovedit o veritabilă trambulină pentru afacerile celor doi asociaţi, nu numai din prisma creşterii profiturilor, în calitate de furnizor pentru armată, ci şi pentru că produsele lor au devenit cunoscute unui număr mare de oameni din statele americane.

    Un pas important în evoluţia companiei a fost momentul în care Procter & Gamble a pus pe piaţă, în 1879, primul produs vândut ca brand, săpunul Ivory, iar vânzările au crescut spectaculos. În 1890 compania a înfiinţat un laborator de cercetare şi dezvoltare, unul dintre primele din întreaga lume.

    William Arnett Procter, nepotul lui William Procter, a pus în aplicare încă din 1887 un program de motivare a angajaţilor, printr-un program de recompensare a acestora în funcţie de profitul companiei. El intuise, în mod corect, că în aceste condiţii riscul ca angajaţii să intre în grevă era mult mai mic. În scurt timp, compania a început să construiască alte fabrici în SUA, pentru că unitatea de producţie din Cincinnati era insuficientă pentru a acoperi cererea.

    În 1930 compania a făcut pasul în afara graniţelor SUA, prin achiziţia unei companii din Anglia. Cu această ocazie, a crescut portofoliul de produse şi de mărci al companiei, care a pus pe piaţă detergentul Tide în 1947. În 1955 compania începe să vândă pasta de dinţi cu fluor Crest. Unul dintre cele mai revoluţionare produse a fost Pampers, scos pe piaţă în 1961, în acelaşi an în care a fost lansat şi şamponul Head & Shoulders. Deceniu după deceniu compania a continuat să crească, prin achiziţia de noi mărci, companii, prin intrarea pe noi pieţe, prin creşterea consumului în diferite regiuni ale lumii. Cu titlul de exemplu, P&G înregistra, în urmă cu zece ani, o cifră de afaceri de peste 50 de miliarde de dolari; vânzările nete au depăşit în 2014 83 de miliarde de dolari. În ultimii ani însă, conglomeratul a ales o altă tactică. Preferă să se concentreze pe mărcile cele mai profitabile şi să le vândă pe cele care nu constituie miezul afacerii. În vara acestui an, Procter & Gamble a acceptat o ofertă de 12,5 miliarde de dolari din partea companiei Coty pentru preluarea a 43 dintre brandurile de îngrijire a frumuseţii ale grupului, între care assoon Professional, Hugo Boss, Dolce & Gabbana, Max Factor şi Covergirl.

  • SCHIMBAREA majoră la programul ”Prima Casă”, pe care trebuie să o cunoască TOŢI tinerii. Câţi bani veţi putea primi de acum

    Cei care au achiziţionat sau au construit locuinţe prin programul “Prima Casă” pot cumpăra o nouă casă mai mare şi mai scumpă, garantată tot de stat, dacă vând înainte proprietatea deţinută sau lichidează creditul garantat de stat, modificările legislative intrând în vigoare de joi, 1 octombrie.



    Programul guvernamental a fost modificat prin ordinul nr.1119/2015, emis de Ministerul Finanţelor Publice, publicat în Monitorul Oficial pe 28 septembrie.

     
     

  • Cote obligatorii, sună cunoscut? De data aceasta, femei în conducerile companiilor europene

    Introducerea unor cote obligatorii de femei în consiliile de administraţie ale companiilor este o măsură care îmbunătăţeşte rapid statisticile privind egalitatea de gen. Însă măsura nu este sustenabilă pe termen lung, pentru că fiecare persoană care ajunge în roluri importante de decizie trebuie să îşi câştige locul, indiferent dacă e bărbat sau dacă e femeie, spun specialiştii.

    Dacă în state precum Norvegia sau Franţa aceste cote obligatorii au avut rezultate bune şi au permis accesul femeilor în funcţii de conducere într-un ritm pe care nimeni nu şi l-ar fi închipuit, britanicii încă se gândesc dacă o astfel de măsură este sustenabilă.
    „O femeie care este numită într-o funcţie de conducere trebuie să merite în primul rând să fie acolo, să aibă competenţele cerute, să se potrivească cu echipa şi cu cultura companiei pentru care lucrează, nu să fie aleasă doar pentru că există o cotă obligatorie. Sunt împotriva cotelor, dar trebuie să recunosc că aceste măsuri reuşesc foarte rapid să împingă lucrurile în direcţia pe care ne-o dorim“, a spus Denise Wilson, directorul executiv al Davies Review Women on Boards, o structură independentă creată în urmă cu cinci ani de către guvernul britanic pentru a creşte echilibrul de gen în consiliile de administraţie ale celor mai mari 350 de companii listate (incluse în indicele FTSE).

    De la primul raport Davies din 2011 şi până în prezent, ţinta stabilită iniţial – ca primele 100 de companii listate din Marea Britanie să aibă cel puţin un sfert din locurile din board ocupate de femei – a fost atinsă. Astfel, ponderea femeilor din cele mai mari 100 de companii listate din Marea Britanie a crescut de la 12% la 25% în patru ani, ca urmare a unor ţinte voluntare şi nu obligatorii, marcând un eveniment istoric în viaţa corporaţiilor britanice.

    În România însă, femeile reprezintă 11% din membrii consiliilor de administraţie din cele mai mari companii listate, sub media Uniunii Europene (de 20%), potrivit celor mai recente date publicate de Comisia Europeană (2014). La poziţii executive în companii însă, femeile din România ocupau o poziţie net favorabilă în Europa (cu o pondere de peste 30% în 2012).

    „Consiliile de administraţie sunt cel mai înalt forum de luare a deciziilor în companii, iar femeile au o problemă să ajungă în CA, în general, dar se pare că în România este şi mai dificil. În plus, tendinţa a fost de scădere“, a explicat Sorana Baciu, preşedintele Professional Women’s Network România (PWN România), organizaţie care reuneşte peste 140 de femei din businessul de pe plan local.
    În timp ce la nivel european se discută despre o directivă care să impună o cotă obligatorie de 40% a participării femeilor în consiliile de administraţie ale firmelor listate, România se confruntă cu o scădere a ponderii acestora.

    Potrivit datelor PWN România pe baza informaţiilor de la Comisia Europeană, România a înregistrat o scădere bruscă de aproape 10 puncte procentuale din octombrie 2010 până în aprilie 2014 a ponderii femeilor în CA-urile firmelor listate. Sunt cotele obligatorii o soluţie pentru îmbunătăţirea prezenţei feminine în boardurile din România?

    „PWN România susţine orice metode sustenabile pentru a promova accesul femeilor la deciziile economice. Cotele sunt numai o cale, dar acestea nu pot conduce la rezultate sustenabile decât dacă sunt însoţite de măsuri sistemice (program de lucru flexibil, grădiniţe şi şcoli cu program prelungit etc). Cotele au rolul de a impune o anumită disciplină în atingerea dezideratului de diversitate, dar pot fi înlocuite de măsuri voluntare implementate sistematic şi monitorizate la cel mai înalt nivel (cum se întâmplă în Marea Britanie, unde Parlamentul monitorizează atingerea unor cote voluntare)“, a mai spus Sorana Baciu.

    Companiile din toată lumea încearcă să găsească tot felul de soluţii voluntare pentru a ajuta femeile să ajungă mai uşor în poziţii de top management, însă în sectoare precum cel al serviciilor juridice, în care se munceşte multe ore, este greu să existe un echilbru bun între viaţa personală şi cea profesională, a precizat Luis de Carlos Bertrán, managing partner în cadrul companiei de avocatură Uria Menéndez din Spania. În ultimii 10 ani, compania sa şi-a îmbunătăţit statisticile referitoare la ponderea femeilor în rândul angajaţilor, iar la recrutare există un procent mai mare al femeilor decât al bărbaţilor recrutaţi; cu toate acestea, numărul femeilor care devin parteneri în companie este scăzut, ponderea lor fiind de 10%.

     

  • Cum a devenit un băieţel de 12 ani erou medaliat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

    Calvin Graham făcea parte dintr-o familie mare, el fiind cel mai mic dintre cei 7 fraţi. Din cauza tatălui abuziv, el împreună cu unul dintre fraţii mai mari au fugit de acasă. Cei doi s-au întreţinut vânzând ziare şi livrând telegrame în weekend, potrivit Business Insider.

    Avea 11 ani când a decis să se înroleze în Marină, dar avea o problemă. Era minor. Ca să pară mai învârstă, Graham a început să se bărbierească şi şi-a modificat vocea, să pară mai adâncă, iar la înrolare a îmbrăcat hainele fratelelui său. “Aveam aproape 1,60cm şi 56 de kg”, a povestit el. Un prieten i-a falsificat semnătura mamei lui Graham, semnătură prin care-şi dădea acordul ca el să fie înrolat. I-a spus mamei lui că se duce în vizită la rude, în schimb el s-a dus la biroul de înrolare. A trecut de inspecţia iniţială, dar dentistul avea să-şi dea seama că nu are 17 ani. “Dentistul îmi tot zicea că am 12 ani, dar eu o ţineam pe a mea şi îi ziceam că am 17 ani. Într-un final, a spus că nu are timp de mine şi m-a lăsat în pace”, a spus Calvin Graham.

    Pe 15 august 1942 a fost înrolat în marina Statelor Unite. Avea 12 ani, 4 luni şi 12 zile, astfel devenind cel mai tânăr membru al armatei Statelor Unite din timpul celui De-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, Calvin Graham a fost şi cel mai tânăr erou decorat.

    A fost repartizat navei USS South Dakota şi a fost desemnat să se ocupe de încărcarea tunului de 40mm. Nava a participat la bătălia de la Guadalcanal, unde a fost lovită de 47 de ori de tunurile japonezilor. Una dintre explozii l-a aruncat pe Calvin pe scări, cazătură în urma căreia a fost rănit şrapnel şi şi-a pierdut dinţii din faţă. În ciuda rănilor şi arsurilor suferite, băiatul de 12 ani nu s-a ascuns, ci a ajutat răniţii. “Le-am dat ţigări şi am vorbit cu ei toată noaptea. Am îmbătrânit mult în noaptea aia”, a mărturist el.

    Pentru curajul dovedit a primit “Bronze Star”, medalie acordată membrilor forţelor armate ale Statelor Unite pentru serviciul meritoriu într-o zonă de luptă dar şi “Purple Heart”, medalie acordată membrilor forţelor armate ale Statelor Unite care au fost răniţi în timpul războiului.

    Un an mai târziu, mama sa a aflat unde era şi a informat marina în legătura cu vârsta lui reală. În loc să fie eliberat din servicul militar, Graham a fost închis timp de aproape trei luni. A fost eliberat după ce sora lui a ameninţat că o să povestească presei ce s-a întâmplat.  Calvin Graham a fost eliberat însă medaliile i-au fost retras

    La 13 ani Calvin Graham era un “baby vet”, un băiat care nu-şi găsea locul la şcoală şi a ales viaţa de adult, din nou. S-a angajat ca sudor pe un şantier naval, s-a căsătorit şi un an mai târziu avea şi un copil. La 17 ani a divorţat apoi s-a înrolat în armată. Trei ani mai târziu a căzut de pe un dig şi şi-a rupt spatele. Din pricina accidentului a fost nevoit să vândă reviste tot restul vieţii.

    În 1978, preşedintele Jimmy Carter i-a înapoiat medaliile câştigate, cu excepţia Purple Heart, şi a primit şi o sumă de bani din partea guvernului american.


    Zece ani mai târziu, povestea lui a fost subiectul unui film “Too Young the Hero”.

    Calvin Graham a murit în 1992 din cauza unei boli de inimă.