BusinessMagazin

Tag: poveste

  • Călătoria de 250.000 de kilometri a unui iPhone

    iPhone este, fără doar şi poate, cel mai inovator produs lansat de compania fondată de Steve Jobs. Atunci când primul model a ieşit pe piaţă, în 2007, industria de profil s-a schimbat definitiv. Deşi nu pot fi creditaţi cu inventarea touchscreen-ului, cei de la Apple au transformat această tehnologie într-una de zi cu zi. Camera foto a primului iPhone era mai bună decât a oricărui alt telefon; sistemul multitouch, prin care utilizatorii puteau mări sau micşora o imagine, a reprezentat o noutate absolută. Chiar şi sistemul de operare era unul nou.

    Au urmat, firesc, diverse modele de iPhone, fiecare cu o serie de îmbunătăţiri aduse. Câteva elemente de bază au fost păstrate: tipul designului, meniul sistemului de operare sau poziţia logo-ului pe spatele telefonului. Cu fiecare model nou prezentat publicului, numărul de componente a crescut. Alături de procesor, chipsetul grafic şi baterie există o lungă listă a acestora: două camere foto, o cameră video, un compas digital, un sistem de navigare prin satelit, un barometru, un scanner de amprente, un display color de înaltă rezoluţie, o lanternă LED, senzori, un sistem stereo, circuite de encriptare, transmiţători radio ce se conectează prin Bluetooth, Wi-Fi sau mai recenta tehnologie NFC (near-fieldcommunication) şi, în cele din urmă, o mulţime de cabluri şi fire.

    Toate aceste piese de mai sus sunt livrate de mai mult de 20 de companii de pe trei continente.

    Drumul către asamblare se complică şi mai mult, pentru că unele dintre aceste piese ajung în centre unde sunt asamblate, întorcându se apoi la fabrica de origine pentru teste. Procesul seamănă cu cel prin care un bucătar realizează un fel de mâncare care va deveni parte a unei mese servite de un alt bucătar.

    Senzorul de amprente este un exemplu relevant în acest sens. Călătoria butonului numit „home“ începe în China, în provincia Hunan, la o companie numită Lens Technology; aici, o formă artificială de safir este introdusă în partea superioară a butonului. Aceasta este partea pe care utilizatorii de iPhone o ating fizic, fiind realizată practic din acelaşi tip de safir sintetic folosit la ceasurile de lux, display-urile din aviaţie sau sistemele de rachete – factorul determinant este duritatea materialului, similară cu cea a diamantului.

    Partea de sus a butonului este apoi legată un inel din metal, adus de la o altă fabrică a companiei aflată la 800 de kilometri depărtare, în provincia Jiangsu; produsul rezultate este apoi trimis pentru teste la fabrica NXP Semiconductors, aflată la distanţă de 1.600 de kilometri în Taiwan.

    După teste, compania olandeză care deţine fabrica din Taiwan ataşează un chip importat de la o fabrică din Shanghai (alţi 1.000 de kilometri) şi un senzor de amprente de la o fabrică NXP din Europa (adăugăm 8.000 de kilometri itinerariului).
    Drumul continuă către o altă unitate din Taiwan, Mektec, care va adăuga două componente din plastic: una venită din Japonia (2.000 de kilometri) de la o subsidiară a Panasonic şi una venită de la Shanghai (alţi 900 de kilometri) de la firma americană Molex. Mektec va ataşa aici şi un produs propriu, numit circuit flex, după care va expedia butonul înapoi în Japonia (2.000 de kilometri). Aici, toate componentele vor fi lipite între ele la o fabrică deţinută de Sharp; drumul continuă către destinaţia finală, la Zhengzhou, China, unde are loc asamblarea finală a unui iPhone. Telefonul este apoi expediat către clienţişi magazine de retail din întreaga lume.

    Aceasta este povestea unei singure piese dintr-un iPhone: peste 19.000 de kilometri parcurşi de butonul „home“.
    Călătorii similare parcurg şi alte componente: barometrul vine din Germania, ecranul Gorilla Glass din Kentucky, cele cinci amplificatoare de putere din California, Massachusettes, Colorado, Carolina de Nord şi Pennsylvania, senzorii de mişcare vin din Silicon Valley, cipul NFC din Olanda şi multe alte piese din Japonia, Taiwan, Coreea sau China.

    Toate acestea parcurg un drum de peste 250.000 de kilometri – două treimi din distanţa de la Pământ la Lună. Dar povestea nu se opreşte aici, pentru că aceste calcule nu includ fazele de minerit sau de procesare a elementelor folosite în producţie sau cantităţileuriaşe de energie şi apă necesare obţinerii lor.

    În final, „amprenta de transport“ a unui iPhone ajunge la peste 380.000 de kilometri; par astfel ciudate declaraţiile celor de la Apple, care explică faptul că aducerea pieselor din mai multe părţi ale lumii reprezintă o strategie de eficientizare a costurilor.
     

  • Un englez a făcut întâmplător o descoperire cu o valoare extraordinară în curtea casei sale. ”E pur şi simplu spectaculos”- FOTO+VIDEO

    Acum un an, un designer englez de covoare pe nume Luke Irwin a cerut constructorilor să-i instaleze cabluri electrice în hambarul său din Wiltshire.

    El nu ştia că aceştia vor scoate la iveală o uimitoare descoperire arheologică.

    Muncitorii săpau un şanţ atunci când au dat peste ceva ce s-a dovedit apoi a fi una dintre cele mai mari descoperiri făcute vreodată în Anglia.

    “Am fost întotdeauna fascinat de istorie, mai ales de când m-am dus la Pompei pe vremea când eram copil. Dar, să faci o descoperire la numai 20 de metri de uşa ta … e pur şi simplu spectaculos”, a declarat Irwin.

    Vezi aici peste ce comoară a dat şi povestea fascinantă din spatele ei!

  • Cum a ajuns fiul unu imigrant evreu care trăia în Bronx unul dintre cei mai bogaţi şi celebri oameni din lume

    În albumul de sfărşit de an de la liceu, în dreptul poze sale, el a scris “milionar”. Şi-a atins scopul, chiar l-a depăşit, Forbes evalunându-i averea la 6.4 miliarde de dolari, scrie Business Insider.

    Înainte de a fi cunoscut peste tot în lume cu numele de Ralph Lauren, acesta se numea Ralph Lipschitz şi era fiul unu imigrant evreu care trăia în Bronx. A evadat din realitate şi din sărăcia care-l înconjura mergând la cinema, trâind poveştile ce se derulau în faţa ochilor lui. “S-a imaginat în film, alături de vedete precum Gary Cooper şi Gary Grant. Abilitatea asta de a trece în tărâmul fanteziei a fructificat-o şi în domeniul modei”, a spus Michael Gross, autorul cărţii “Genuine Authentic: The Real Life of Ralph Lauren”.

    Când era adolescent a decis să se îndepărteze şi mai mult de trecutul său, alegând să-şi schimbe numele de familie, astfel a apărut Ralph Lauren. După perioada petrecută în armată s-a mutat înapoi în New York şi s-a angajat ca asistent la Brooks Brothers.
    Experienţa unică care avea să-l marcheze a fost un meci de polo călare. Experienţă care avea să-l inspire să creeze un brand elegant, high-class, care, într-un final, a devenit Polo Ralph Lauren.

    Mai târziu şi-a creat propria companie, primul dintre riscurile care vor urma în cariera designerului. Următor pas a fost să creeze cravate colorate, când majoritatea erau înguste şi formale. Într-un an a vândut cravate în valoare de 500.000 de dolari.  Compania nu a stat pe loc şi s-a extins continuu. “Ralph nu se bucură de victorii prea mult timp, lucrurile trebuie să meargă mai departe”, a spus John Varvatos, protejatul lui Lauren, pentru Bloomberg.

    Compania s-a listat la bursă în 1997, deşi nu era sigur că vrea o companie cu alţi acţionari, de aceea şi acum deţine 81% dintre acţiuni.
    Ralph Lauren, în vârstă de 75 de ani, se bucură de succesul său. Are una dintre cele mai valoroase colecţii de maşini din lume, are case în Jamaica, Long Island, Bedford şi Manhattan şi o fermă de aproape 7.000 de hectare în Colorado.

     

  • Cum s-a născut cel mai mare festival din România: povestea unui eveniment care a atras peste 200.000 de oameni

    Spun o mulţime de steaguri pentru că asta a fost, din punctul meu de vedere, ceea ce a diferenţiat Untold de alte evenimente similare de la noi: oameni veniţi din toate colţurile lumii. Şi, mai mult decât atât, oameni care au plecat cu amintiri frumoase de la Cluj. Experienţa din România m-a învăţat că trebuie să aştepţi înainte de a lăuda, din varii motive, pe care nu are rost să le detaliez aici. Dar succesul Untold a existat, culminând cu distincţia de „cel mai bun festival european“; iată, aşadar, povestea nescrisă a festivalului.

    „Povestea UNTOLD a început de la un vis, şi anume cel de a organiza cel mai de impact eveniment din România, un festival care ar putea intra în finala European Festival Awards, la cea mai importantă categorie, care să concureze cu cele mai importante nume din industria europeană“, spune Bogdan Buta, directorul festivalului. „Odată ce am stabilit conceptul general al UNTOLD, am participat la unele dintre cele mai apreciate festivaluri şi evenimente muzicale din Europa, printre care Exit, Tomorrowland, Sziget, Ultra Europe, World Club Dome şi Mysteryland, tocmai pentru a înţelege fenomenul, amploarea, dimensiunea unui festival major şi modul în care au ales cei mai mari jucători de pe piaţă să organizeze aceste evenimente, pentru că fiecare are identitatea şi specificul lui.“

    Prima ediţie a UNTOLD s-a desfăşurat în 7 locaţii diferite, printre care Sala Polivalentă şi Cluj Arena, stadionul echipei de fotbal „U“ Cluj. Construcţia scenei principale, amplasată pe stadion, a însumat 1.200 de metri pătraţi de decor, 306 metri pătraţi de ecrane video, 533 de lumini şi proiectoare, efecte pirotehnice şi 11 variante de proiectare. „Ţinând cont că exista şi cadrul potrivit pentru a lansa acest concept în 2015, când municipiul Cluj-Napoca a fost Capitala Europeană a Tineretului, am reuşit să strâng în jurul festivalului o echipă de tineri care au crezut la fel de mult ca mine în această idee, apoi am încercat să convingem cât mai multe companii să creadă şi să susţină această «nebunie»; şi nu a fost deloc uşor. Suntem tineri, ambiţioşi, avem viziune şi suntem convinşi că dacă ne propunem ceva, putem atrage alături de noi suficient de multe persoane care să creadă în obiectivul nostru“, spune directorul festivalului.

    Organizarea unui eveniment la care să participe sute de mii de oameni presupune un important efort financiar, lucru pe care cei responsabili l-au înţeles încă de la început. „Financiar, am ştiut că avem nevoie de un buget de minimum 5 milioane de euro pentru a putea organiza UNTOLD la nivelul dorit. Pentru asta am avut nevoie de un mix complex de venituri – sponsori, parteneri, finanţări publice, vânzări de bilete şi alte surse de venit, încât să întregim bugetul necesar, deoarece puţină lume ştie că 30% din valoarea unui bilet reprezintă diverse taxe. Totodată a trebuit să menţinem preţurile biletelor la un nivel accesibil pentru publicul din România, astfel încât am ajuns practic la a subvenţiona costul biletului din alte surse de venit.“

    Una dintre instituţiile care a susţinut activ proiectul, inclusiv din punct de vedere financiar, a fost Primăria Cluj-Napoca; participarea autorităţilor locale a avut însă şi un alt efect: micii comercianţi de la colţul străzii, chiar şi cei aflaţi în cartierele de la ieşirea din oraş, au încercat să contribuie la popularizarea evenimentului. Fiecare chioşc avea un afiş cu Untold sau o promoţie pentru cei care purtau brăţările de participanţi. „Cred că de la un anumit punct, toată lumea a început să înţeleagă dimensiunea şi impactul pe care îl va avea festivalul şi să vadă şi o oportunitate de business bună pentru ei. Din estimările noastre UNTOLD a generat un impact în comunitate de peste 20 de milioane de euro, impact resimţit începând de la taximetrişti, hoteluri, terase şi chiar malluri. Totodată, am acordat o atenţie destul de mare selecţiei furnizorilor şi colaboratorilor UNTOLD, pentru a ne asigura că împreună vom livra participanţilor servicii la standarde cât mai înalte“, spune Bogdan Buta.

    Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat a fost organizarea; a fost o experienţă diferită faţă de modul în care se desfăşoară evenimentele de amploare din Bucureşti. Este un lucru pe care nu l-am remarcat doar eu, ci şi mulţi dintre străinii cu care am avut ocazia să stau de vorbă. „A fost nevoie de foarte multă atenţie, planificare, documentare şi discuţii cu specialişti. Fiecare zonă a feastivalului a avut nevoie de cei mai buni furnizori care să poată livra la nivelul nostru de exigenţă, la nivelul celor mai importante evenimente de afară“, explică Bogdan Buta.

  • Povestea incredibilă a doi gemeni identici care au fost despărţiţi după naştere. Unul a crescut evreu, altul nazist

    La decenii distanţă, bărbaţii au observat că se îmbracă la fel, merg la fel, au acelaşi temperament şi ticuri, iubesc untul şi mâncarea picantă şi trag apa înainte să folosească toaleta, relatează Los Angeles Times.

    “Sunt un exemplu perfect al modului cum gemenii, deşi au crescut în medii complet diferite, sunt foarte asemănători”, a spus Nancy Segal, profesorul de psihologie al Cal State Fullerton, care a studiat fraţii în cadrul unei cercetări al universităţii din Minnesota.

    Gemenii care au crescut în circumstanţe complet diferite au sfârşit prin a avea foarte multe lucruri în comun. Oskar Stohr şi Jack Yufe au fost separaţi la naştere în anii ’30. Aveau şase luni când Stohr a plecat cu mama sa în Europa, iar Yufe a rămas alături de tatăl sau în Trinidad. Stohr a crescut în Germania, în timpul ascensiuni naziste, şi s-a alăturat Tineretului Hitlerist (Hitlerjugend), iar Yufe a fost crescut în credinţa evreiască în Port of Spain, Trinidad, apoi  s-a mutat în Israel, la dorinţa tatălui său.  

    Totuşi, în ciuda diferenţelor atât de flagrante, atunci când s-au întâlnit prima dată, la 21 de ani, au descoperit că purtau acelaşi tip de ochelari şi purtau aceeaşi geacă (unul o cumpărase în Israel, celalt în Germania). Reuniunea a fost puţin jenantă datorită barierei de limbaj. “Oskar de e porţi aceleaşi haine ca şi mine?, l-am întrebat, iar el a răspuns “de ce porţi tu aceleaşi haine ca mine?”, a mărturisit Yufe pentru BBC.

    Au trecut 25 de ani şi nu s-au mai văzut. În 1979 Yufe a văzut un articol despre “Gemenii Jim”, o pereche de gemeni care a fost separată la naştere, iar fiecare bebeluş a fost botezat JIm de către fiecare familie adoptivă. La fel ca şi Yufe şi fratele său, Oskar, Jim Springer şi Jim Lewis s-au întâlnit când erau adulţi şi au fost uimiţi să afle similarităţile dintre ei. Amândoi aveau joburi asemănătoare în poliţie şi amândoi fuseseră căsătoriţi şi divorţaseră două femei care aveau acelaşi prenume.

    Cei doi Jim au fost primi subiecţi ai studiului universităţii Minnesota. Yufe a fost intrigat de studiu şi l-a rugat pe Oskar să participe. Astfel Yufe şi Oskar a devenit a şaptea pereche de gemeni care participa la studiu.

    Thomas J. Bouchard, psihologul care a condus studiul, a observat că fraţii vorbeau la fel şi împărtăşeau aceleaşi obiceiuri destul de ciudate. “Am crezut că doar eu am obiceiul de  a mă juca cu elastice sau cu agrafe când sunt emoţionat, însă şi Oskar făcea la fel”, a spus Yufe.

    “Au avut o relaţie deosebită, una de iubire şi ură. Simţeau o repulsie, dar şi o atracţie, unul faţă de celalalt”, a spus Nancy Segal, care a scris în 2005 o carte despre cei doi gemeni.

    Oskar Stohr, care a lucrat mulţi ani în mină, a murit de cancer la plămân în 1997.  Jack Yufe a decedat pe 11 noiembrie 2015 la vârsta de 82 în San Diego, fiind răpus de cancer la stomac.

    Când Nancy Segal l-a întrebat pe Jack Yufe dacă-l iubea pe fratele său, aceasta a răspuns că “nici măcar nu ştiu dacă ne plăceam”. Cei doi au petrecut împreună o lună pe parcursul studiului.

     

  • Cum a reuşit un moldovean să călătorească 40.000 de km cu doar 270 de euro în buzunar

    În 2005-2010 am făcut peste 40.000 km in jurul lumii, cu autostopul şi rucsacul în spate. Am pornit la drum 2 persoane cu 270 euro în buzunar. Însă am avut experienţe pe care prietenii mei, care se cazau la hoteluri, nu le-ar fi avut, povesteşte Pavel Ciobanu, unul dintre cei mai ”dinamici” antreprenori români şi fondatorul platformei de evadări turistice Spoty.

    “Spoty este singura platformă din lume unde îţi poţi rezerva pe lângă cazare şi o activitate, spune Pavel Ciobanu. El numeşte o astfel de ieşire 2-în-1 un ”getaway”, sau evadare.

    Diferenţa între un getaway cu Spoty şi o ieşire convenţională este ca nu eşti un turist într-un decor care de multe ori te aşteaptă deja pregătit, ci descoperi autenticitatea locurilor pe care le vizitezi.

    ”Naţiunile Unite estimează că pentru fiecare $100 cheltuiţi în ţările în curs de dezvotare la un hotel internaţional, doar $5 se întorc înapoi în ţară. Pe Spoty nu vei găsi lanţuri hoteliere internaţionale. În ţările dezvoltate, dar şi în România, Turcia, Indonezia, vei găsi afaceri locale şi localnici care sunt, astfel, susţinuţi în business-ul lor”.

    Citeşte articolul complet pe www.da.zf.ro

  • Povestea românului care a creat chipul celebrei statui a lui Iisus de la Rio

    Este considerată a fi una dintre cele 7 minuni moderne ale lumii şi una dintre cele mai spectaculoase reprezentări sculpturale ale lui Iisus. Aidoma Statuii Libertăţii din New York, Cristo Redentor din Rio de Janeiro a fost dăruit brazilienilor de către francezi, la centenarul independenţei Braziliei. Inaugurarea sculpturii a avut loc în anul 1931. De atunci, uriaşa statuie a devenit unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din întreaga lume. Puţini ştiu, însă, că din echipa care a realizat impresionanta sculptură de pe muntele Corcovado a făcut parte şi un român – Gheorghe Leonida.

    Fotbalul, carnavalul şi Iisus Christos. Sunt pasiunile declarate ale populaţiei Carioca, aşa cum sunt numiţi locuitorii din Rio de Janeiro.

    Imaginea care reprezintă, însă, cel mai bine oraşul este cea a statuii Cristo Redentor, sculptura masivă, din beton armat, înaltă de 40 de metri care domină întreaga panoramă a metropolei braziliene.

    Pentru cei mai mulţi, impunătoarea statuie de pe muntele Corcovado nu este doar un simplu simbol al Braziliei, ci şi martorul de peste jumătate de secol al celebrului carnaval de la Rio şi al „sportului rege”.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Activitatea criminală a unui fost preşedinte de club. Povestea care bate orice film

    Miercuri, 13 aprilie, ProSport publică primul episod dintr-un serial de investigaţie care vizează activitatea criminală şi viaţa unui fost preşedinte de la un club important din România. Povestea bate orice scenariu de film şi este una dintre cele mai tulburătoare relatări scrise vreodată în presa sportivă de la noi. „Jivago mutilat” este saga în 6 părţi a unei familii bulversate de evenimente greu de imaginat. 

    Intră miercuri, la ora 8, pe www.prosport.ro pentru a afla identitatea unui personaj desprins parcă din filmele de groază.

  • Cel mai vârstnic vieţuitor al Pământului. Are 184 de ani şi recent a trăit o premieră – VIDEO

    Opt monarhi britanici, de la George al IV-lea, până la Elisabeta a II-a, au fost încoronaţi, în cursul vieţii lui Jonathan.

    Până la vârsta de 50 de ani a trăit în arhipelagului Seychelles, ulterior s-a mutat în frumoasa Insulă Sfânta Elena.

    Citeşte aici povestea celui mai vârstnic vieţuitor al Pământului. Are 184 de ani şi recent a trăit o premieră – VIDEO

  • Povestea lui Peter Andreas Thiel, omul de afaceri care a pus bazele PayPal

    Thiel s-a născut în Frankfurt, Germania, în familia inginerului mecanic Klaus Thiel şi a Susannei Thiel. S-a mutat în Statele Unite ale Americii împreună cu familia la vârsta de un an şi a crescut în Foster City, în California. A studiat filosofia secolului XX la Universitatea Stanford. A absolvit în 1989, iar ulterior a studiat şi în cadrul unui program doctoral la Şcoala de Drept Stanford, până în 1992. Un libertarian declarat, a participat la fondarea publicaţiei Stanford Review în 1987.

    Aceasta a devenit cunoscută pentru promovarea bunelor moravuri în cadrul campusului, inclusiv a corectitudinii politice şi împotriva discursurilor de ură. Stanford Review este acum principala publicaţie conservatoare/libertariană a universităţii. Thiel s-a împrietenit şi cu alţi studenţi la Stanford, dintre care majoritatea au contribuit la realizarea Stanford Review. Printre ei se află Keith Rabois, David O. Sacks şi Reid Hoffman. Câţiva dintre ei au lucrat ulterior la PayPal şi fac parte din PayPal Mafia (numele cu care este cunoscută echipa fondatoare a PayPal).

    În perioada studiilor la Stanford, Thiel l-a întâlnit şi pe antropologul René Girard, a cărui teorie mimetică l-a influenţat. Thiel a lucrat pentru judecătorul J.L. Edmondson la Curtea de Apel a Statelor Unite ale Americii, la un an după absolvirea Şcolii de Drept Stanford. Între 1993 şi 1996, a tranzacţionat pentru Credit Suisse Group, trei ani mai târziu, a pus bazele fondului multistrategie Thiel Capital Management.

    A fondat sistemul de plăţi online PayPal în 1998, împreună cu Max Levchin. Compania a fuzionat ulterior cu X.com, condusă atunci de Elon Musk şi a devenit companie publică la data de 15 februarie 2002. În cursului aceluiaşi an, a fost preluată de eBay pentru 1,5 miliarde de dolari.

    Cele 3,7% acţiuni deţinute de Thiel în companie valorau 55 de milioane de dolari la momentul achiziţiei. În august 2004, Thiel a făcut o investiţie de 500.000 de dolari în reţeaua socială Facebook, în schimbul unui procent de 10,2% din companie şi s-a alăturat astfel consiliului director al companiei. Aceasta a fost prima investiţie în Facebook. În mai 2012, Thiel a vândut 16,8 milioane de acţiuni Facebook pentru 638 de milioane de dolari, la un preţ de aproape 38 de dolari/acţiune, iar în august 2012 a vândut aproape toate acţiunile rămase pentru circa 1 miliard de dolari. A păstrat un pachet de acţiuni şi are încă un loc în consiliul director. În 2005, Thiel a creat Fondul Fondatorilor, o companie de venture capital cu sediul în San Francisco.

    Thiel a făcut investiţii în numeroase start-up-uri, atât personal, cât şi prin fondurile sale de investiţii, printre acestea aflându-se LinkedIn, Yelp, Inc., Quoara, Booktrack, Big Think, Palantir. Fundaţia Thiel oferă tinerilor antreprenori 100.000 de dolari pe parcursul a doi ani pentru a-şi urma visul în afaceri.  În cercurile din Silicon Valley, Thiel este considerat Don-ul din PayPal Mafia. În cadrul unei conferinţe, a declarat că printre obiectivele sale se numără lupta împotriva îmbătrânirii, un domeniu în care nu s-a investit şi nici nu s-au făcut suficiente studii. A susţinut numeroase cauze în domenii diverse; libertarian conservator declarat, este implicat şi în politică şi a fost şi coproducător al filmului Thank You For Smoking, ce are ca bază romanul omonim al lui Christopher Buckley.