BusinessMagazin

Tag: deces

  • Anchetă la Spitalul de Urgenţă Arad, după ce un bebeluş a murit la aproape două zile de la naştere

    Potrivit managerului Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Arad, Adrian Wiener, un băieţel a murit, la sfârşitul săptămânii trecute, în unitatea sanitară, la 44 de ore de la naştere, fiind declanşată o anchetă internă.

    ”Este în derulare o anchetă internă, iar în funcţie de rezultatele acesteia se vor lua măsuri”, a declarat, luni, Adrian Wiener.

    Reprezentanţii spitalului spun că, aparent, decesul ar fi fost cauzat de o pneumonie care ar fi putut fi contractată de copil încă dinainte de naştere de la mamă, care ar fi fost răcită.

    Părinţii bebeluşului mort afirmă că acesta a primit ”nota” nouă la naştere, iar pe parcursul sarcinii nu au existat probleme. Nou-născutul a avut 51 centimetri şi o greutate de 3.200 de grame.

    Ei au anunţat că vor depune o plângere la Colegiul Medicilor.

    Medicii legişti vor stabili, în următoarele săptămâni, cauzele decesului copilului.

     

  • Care este cauza morţii “Regelui blues-ului”, B.B. King

    Informaţia a fost confirmată de Biroul de medicină legală din Las Vegas. Artistul american a murit în somn, la primele ore ale dimineţii de vineri, în oraşul Las Vegas, la două săptămâni după ce fusese spitalizat din cauza unui AVC de mică intensitate.

    Darin Brimhall, medicul personal al legendarului chitarist de blues, a confirmat faptul că acele AVC-uri de mică intensitate au fost provocate de diabet.

    Cauza oficială a decesului a fost demenţă multi-infarct, cea mai comună formă de demenţă vasculară, au precizat medicii americani.

    Numeroase personalităţi din industria muzicală, dar şi din alte domenii şi-au exprimat regretul şi tristeţea în urma decesului marelui artist american. Printre aceştia s-au aflat preşedintele Barack Obama, cântăreţii Eric Clapton, Lenny Kravitz, Ringo Starr, Paul McCartney şi Gene Simmons.

    B. B. King a fost diagnosticat cu diabet de tip 2 în anii ’80. Muzicianul a fost internat de urgenţă în prima parte a lunii aprilie, într-o clinică din Las Vegas, din cauza deshidratării, o complicaţie medicală generată de diabet.

    În luna mai, artistul a publicat un mesaj pe contul său de Facebook în care şi-a asigurat fanii că se simţea mai bine şi că primea îngrijiri medicale în domiciliul său din Las Vegas.

    În ultimii ani, artistul american a avut mai multe probleme de sănătate. În octombrie 2014, cântăreţul şi-a anulat cele opt concerte pe care le mai avea programate în turneul său nord-american, după ce a căzut pe scenă, în timpul unei reprezentaţii la House of Blues din Chicago.

    În aprilie 2014, celebrul chitarist şi interpret de blues le-a cerut iertare fanilor săi după o reprezentaţie bizară pe care a susţinut-o la Peabody Opera House din oraşul St. Louis, atribuită ulterior faptului că B.B. King uitase să ia unul dintre medicamentele ce i-au fost prescrise de medici.

    Născut în Mississippi, muzicianul american, căruia i se mai spune “King of the Blues” (“Regele blues-ului”), este considerat unul dintre cei mai mari chitarişti din toate timpurile şi mulţi artişti de seamă, precum Eric Clapton, spun că s-au inspirat de-a lungul anilor din muzica sa.

    B. B. King şi-a început cariera muzicală în 1947. În anii ’50, el susţinea, în medie, 275 de concerte pe an, iar în 1956 a susţinut 342 de concerte. În ultimii ani, cântăreţul a continuat să susţină, în medie, aproximativ 100 de concerte pe an.

    Recompensat cu 15 premii Grammy, B. B. King a avut numeroase piese de succes, cele mai cunoscute fiind “Every Day I Have The Blues” şi “The Thrill Is Gone”, interpretate de artist la chitara lui, Lucille.

    A fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1987. În 1990 a primit National Medal of Arts, iar în 2006 fostul preşedinte american George W. Bush l-a decorat cu Presidential Medal of Freedom.

    În decembrie 2008, B. B. King a concertat împreună cu Foo Fighters şi John Mayer la primul concert susţinut în onoarea artiştilor nominalizaţi la premiile Grammy, care a avut loc în Los Angeles.

  • Un jurnalist demască minciuna din jurul morţii lui Osama bin Laden

    Conform lui Hersh, Osama nu se ascundea în Pakistan, ci era prizonierul armatei pakistaneze, care îl ţinea în arest la domiciliu şi a primit fonduri din partea Arabiei Saudite pentru deţinerea sa. O confirmare a acestei ipoteze ar putea fi un articol din New York Times care preciza, anul trecut, că serviciile pakistaneze de spionaj aveau un birou special desemnat să gestioneze cazul bin Laden.

    O altă inadvertenţă este cea a interogatoriilor dure care au dus la prinderea teroristului, aşa cum apar în filmul Zero Dark Thirty; în realitate a fost vorba de un informator care voia recompensa de 25 de milioane de dolari şi care a luat legătura cu oficialii americani din Pakistan.

    Trupele SEAL nu au dus niciun fel de luptă pentru a ajunge în dormitorul lui bin Laden; mai degraba s-au strecutat în locuinţă şi l-au ucis neînarmant.

    Trupul lui Bin Laden nu a fost aruncat în mare; părţi din trupul său au fost aruncate în munţii Hindukuş de către trupele SEAL pe drumul de întoarcere în Afghanistan.

    Hersh este un laureat al premiului Pulitzer care a scris timp de decenii întregi despre armata SUA şi este un colaborator permanent al revistei New Yorker.

     “Minciuna la nivel înalt rămâne modul preferat de lucru al oficialilor americani, alături de închisorile secrete, atacurile cu drone, atacurile nocturne ale Forţelor Speciale, ignorarea ierarhiei şi eliminarea celor care ar putea spune nu”, consideră Hersh.

  • Oscar Holderer, unul dintre creatorii primei rachete spaţiale americane, a murit

    Savantul american, născut în Germania pe 4 noiembrie 1919, a suferit un accident vascular cerebral săptămâna trecută şi nu s-a mai recuperat de pe urma acestuia, a precizat fiul său, Michael Holderer,  informează bbc.com.

    Oscar Holderer a fost unul dintre cei 120 de ingineri germani care s-au mutat în Statele Unite după cel de-Al Doilea Război Mondial, aducând cu ei în această ţară tehnologia utilizată de Germania nazistă la fabricarea V2, prima rachetă balistică din lume cu rază lungă de acţiune.

    Savanţii germani au jucat un rol esenţial în procesul de construire a rachetei Saturn V care a fost utilizată în celebrul program spaţial Apollo, în cadrul căruia primii oameni au ajuns pe Lună, în 1969.

    Echipa germană, coordonată de Wernher von Braun, a participat la proiectul “Operation Paperclip”, conceput pentru a transfera în Statele Unite tehnologiile utilizate de Germania la fabricarea rachetelor V2 şi a altor rachete.

    Iniţial, inginerii germani s-au instalat într-o bază aflată în White Sands, în statul New Mexico, dar s-au mutat, în anul 1950, în Redstone Arsenal, în statul Alabama, unde au folosit rigle logaritmice şi primele versiuni din lume ale computerelor moderne pentru a construi racheta Saturn V.

    Michael Holderer spune că tatăl său a realizat designul pentru tunelul aerodinamic folosit la construirea rachetei Saturn şi a coordonat proiectul de construire a Centrului pentru zboruri spaţiale Marshall, operat de NASA.

    Ed Buckbee, istoric al explorării spaţiale şi fost agent de presă al NASA, spune că Oscar Holderer a fost ultimul membru supravieţuitor din acel grup de ingineri germani care au venit în Statele Unite imediat după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

    Oscar Holderer a devenit cetăţean american în anul 1955. După ce s-a pensionat, în 1974, a construit pentru NASA diverse dispozitive de testare şi antrenament care sunt folosite şi în zilele noastre la US Space and Rocket Center din oraşul Huntsville.

    Saturn V a rămas până în prezent singura rachetă spaţială capabilă să transporte astronauţi în spaţiu dincolo de orbita joasă a Terrei.

  • Şeful de la Google care ​ia 100 de pastile zilnic ca să trăiască mai mult

    Ray Kurzweil este director al departamentului de inginerie din cadrul Google şi are o viziune futuristă asupra vieţii: el consideră că moartea nu este inevitabilă şi declară public că poate fi învinsă, potrivit publicaţiei americane Entrepreneur. Kurzweil a invitat recent un reporter al Financial Times în propriul apartament din San Francisco, unde şi-a dezvăluit convingerea că, datorită avansului medicinei moderne, în special prin Proiectul Genomului Uman, în următorii 20-25 de ani, toate bolile, dar şi îmbătrânirea, vor fi prevenite.

    Pentru a ajunge acolo, Kurzweil, care spune că deşi are 67 de ani, se simte ca la 50, a adoptat un regim specific, pe care îl urmează împreună cu soţia şi copiii săi. Dieta lui Kurzweil include o varietate de suplimente alimentare, de la cele pentru sănătatea inimii şi până la unele pentru creier. A declarat că ia 30 de astfel de suplimente dimineaţa şi 70 pe parcursul zilei. Obişnuia să ia 250 de pastile, dar a găsit recent înlocuitorii care să-i permită ca în loc de zece pastile, să ia două.
     
    Kurzweil, al cărui tată a murit la 58 de ani din cauza unui stop cardiac, este convins că nu genele sunt cele care ne dictează soarta: ”Înţelepciunea populară spune că genele contează în proporţie de 80%, iar stilul de viaţă, în procent de 20%. Dacă eşti atent, poate fi 90% intervenţia ta, şi 10% genele”, spune el, motivându-şi astfel alegerea de a preveni anumite boli prin pastilele pe care le ia zilnic.

     

  • Scriitorul Günter Grass, laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 1999, a murit

    Informaţia a fost confirmată luni de fundaţia care poartă numele scriitorului.

    La începutul anului trecut, Günter Grass, o figură majoră a literaturii germane contemporane, a declarat într-un interviu pentru cotidianul regional Passauer Neue Presse că nu va mai scrie romane, din cauza vârstei sale înaintate.

    “Acum am 86 de ani. Nu cred că voi reuşi să mai scriu un roman”, a spus Günter Grass. “Starea mea de sănătate nu îmi permite să fac proiecte pe cinci sau şase ani. Or, aceasta ar fi condiţia pentru activitatea de documentare pentru un roman”, a adăugat renumitul scriitor.

    Romancierul german mai spunea, la acel moment, că se consacrase desenului şi picturii în acuarelă, după o perioadă în care a fost spitalizat.

    Cunoscut pentru convingerile sale politice social-democrate, Günter Grass a declanşat o polemică puternică, în aprilie 2012, după ce a publicat în presa germană un poem în care critica Israelul şi afirma că această ţară “ameninţă pacea mondială” prin arsenalul ei atomic. Statul Israel l-a declarat la scurt timp după aceea pe autorul german persona non grata.

    În 2006, Günter Grass a recunoscut că a făcut parte în tinereţe din Waffen-SS, o unitate de elită a regimului nazist al lui Adolf Hitler, deşi în scrierile sale a criticat adeseori Germania pentru trecutul ei nazist.

    Günter Grass a intrat şi în atenţia poliţiei secrete est-germane, STASI, în 1961, când a scris o scrisoare deschisă în care contesta construcţia Zidului Berlinului, bariera de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană (RDG).

    Poet, prozator, dramaturg, sculptor şi grafician, Günter Grass s-a născut pe 16 octombrie 1927, la Danzig (Gdansk, aflat în prezent în Polonia), unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, iar cea mai mare parte a operei sale de ficţiune este plasată în universul acestui port la Marea Baltică.

    La 17 ani s-a înrolat în Waffen-SS, iar, în 1945, este luat prizonier de americani. După război a urmat cursurile Academiei de Artă din Dusseldorf (1947 – 1952), apoi Universitatea de Arte Plastice din Berlin. A trăit un timp la Paris, apoi în Italia, iar, din 1960, în Berlinul de Vest şi la ţara, în landul Schleswig-Holstein, potrivit site-ului editurii Polirom.

    Günter Grass a reprezentat vocea unei generaţii de tineri germani care s-au maturizat în anii de după Al Doilea Război Mondial şi au purtat pe umeri povara vinei resimţite de părinţii lor din cauza atrocităţilor comise de trupele naziste.

    A debu­tat în 1956, cu volumul de poezii “Avantajele găinilor-girueta”, dar, ulterior, s-a afirmat ca prozator, cu romanul care îl va consacra pe plan internaţional, “Toba de tinichea” (1959). Împreună cu “Pisica şi şoarecele” (1961) şi “Ani de câine” (1963), acesta intră în alcătuirea “Trilogiei Danzigului”.

    Günter Grass a publicat numeroase cărţi, dintre care pot fi amintite romanele “Anestezie locală” (1969), “Calcanul” (1977), “O chestiune încurcată” (1995) şi “În mers de rac” (2002), volumele de proză scurtă “Întâlnire la Telgte” (1979), “Rubrica naşteri sau germanii sunt pe moarte” (1980) şi “Povestiri lugubre” (1992), volumul de eseuri şi polemici politice “Din jurnalul unui melc” (1972), volumele de versuri “Ultimul dans” (2003) şi “August stupid” (2007).

    În 2006 i-a apărut prima carte de memorii, “Decojind ceapa”, urmată, doi ani mai târziu, de “Aparatul de fotografiat”, ambele stârnind controverse aprinse.

    Activitatea sa literara a fost recom­pensată cu unele dintre cele mai prestigioase distincţii: premiul Buchner (1965), premiul Fontane (1968) şi premiul Nobel pentru literatură (1999).

    La Editura Polirom au apărut: “Toba de tini­chea” (2005, 2007, 2012), “Anestezie locală” (2008), “Pisica şi şoarecele” (2009), “Secolul meu” (2011), “În mers de rac” (2002, 2013), “Decojind ceapa” (2007, 2012), “Aparatul de fotografiat” (2010), “Între Germania şi Germania” (2012) şi “Cuvintele Fraţilor Grimm” (2013).

  • Cea mai vârstnică persoană din lume a murit la 116 ani, după şase zile de la dobândirea acestui titlu

    Gertrude Weaver, care a spus că elementul cheie al longevităţii este amabilitatea, a deţinut doar şase zile titlul de cea mai vârstnică persoană din lume. “S-a bucurat atunci când a citit articole despre ea, în care se spunea că era cea mai bătrână persoană de pe planetă”, a spus Kathy Langley, administrator la Silver Oaks Health & Rehabilitation Center din oraşul Camden, din statul american Arkansas.

    Gertrude Weaver s-a născut pe 4 iulie 1898, potrivit Gerontology Research Group, o organizaţie care validează vârstele celor mai bătrâni oameni în viaţă. În prezent mai există doar trei persoane în viaţă pe planetă ale căror certificate de naştere indică faptul că au venit pe lume înainte de anul 1900, afirmă aceeaşi organizaţie.

    Fiică a unui arendaş, Gertrude Weaver s-a născut în Arkansas, în apropiere de graniţa cu Texas, şi a lucrat ca menajeră.

    În prezent, cea mai bătrână persoană din lume cunoscută este Jeralean Talley, care s-a născut pe 23 mai 1899 şi va împlini vârsta de 116 ani luna viitoare.

    Jeralean Talley locuieşte în Inkster, o suburbie a oraşului american Detroit, şi spune că longevitatea ei se datorează credinţei în Dumnezeu.

    Jeralean Talley locuieşte alături de fiica ei Thelma şi a participat la concursuri de bowling până la vârsta de 104 ani. Nu a fumat şi nu a consumat alcool niciodată, iar singura intervenţie chirurgicală pe care a suportat-o vreodată a fost o operaţie de extirpare a amigdalelor.

    Misao Okawa, femeia japoneză care spunea că longevitatea ei se datora “lucrurilor delicioase” pe care le-a mâncat de-a lungul vieţii, a deţinut titlul de cea mai bătrână persoană din lume până la moartea ei, pe 1 aprilie, la vârsta de 117 ani.

     

  • A preluat conducerea companiei după dispariţia soţului şi a readus-o pe profit de la pierderi record

    Moştenitorii lui George Naghi, fondatorul producătorului de mezeluri Aldis Călăraşi care a decedat în 2011 într-un accident de şalupă, au reuşit să aibă în 2012 un profit de 0,2 milioane de euro, după ce în anul precedent compania pierduse 2,2 milioane de euro. 

    Constanţa (Alina) Naghi, văduva omului de afaceri, a preluat conducerea companiei şi cel mai mare pachet de acţiuni (81%).

    Deşi a marcat profit în 2012, un an dificil pentru piaţa mezelurilor, Aldis a avut încasări cu 20% mai mici, ajungând la 61 milioane de euro. După preluarea companiei de către Alina Naghi, Aldis a trecut printr-un proces de restructurare: a concediat aproape 400 de persoane şi a vândut pentru 3 milioane de euro Aldis AP, divizia responsabilă de producţia agricolă şi de afacerile cu animale, către Nutricom Olteniţa (companie deţinută de omul de afaceri de origine libaneză Hanna Rabih Daher, cu afaceri de 45 milioane de euro/an).

    Patronul producătorului de mezeluri Aldis, George Naghi, a decedat, în august 2011, iar soţia sa a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă din Călăraşi, după ce ambarcaţiunea cu motor în care se aflau, care se deplasa pe Braţul Borcea, a ieşit de pe luciul apei şi a lovit malul. Şalupa în care se aflau George Naghi şi soţia sa, Alina, condusă de patronul firmei Aldis, se deplasa pe Braţul Borcea, dinspre Portul Călăraşi către zona Chiciu, iar la un moment dat ambarcaţiunea a ieşit de pe luciul apei şi s-a lovit de mal, undeva la intersecţia dintre Braţul Borcea şi Canalul Siderurgic.

    Constanţa (Alina) Naghi face parte din ediţia a patra a catalogului 200 CELE  MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, disponibilă pe piaţă din martie 2015.

  • Robert Burns Jr., membru fondator al trupei Lynyrd Skynyrd, a murit într-un accident de maşină

    Muzicianul nu purta centura de siguranţă în momentul în care automobilul pe care îl conducea a părăsit carosabilul, s-a lovit de o cutie poştală şi s-a izbit apoi de un copac, în apropiere de Cartersville, o localitate aflată la nord-vest de oraşul Atlanta, a anunţat, sâmbătă, Poliţia Statală din Georgia.

    Robert Burns Jr. era singur în automobil în momentul producerii accidentului. Autorităţile locale au deschis o anchetă.

    Robert Burns Jr. a fost unul dintre membrii fondatori ai trupei Lynyrd Skynyrd, cunoscută pentru piese precum “Free Bird” şi “Sweet Home Alabama”.

    A rămas în trupă de la înfiinţarea acesteia, la mijlocul anilor ’60, în Jacksonville, Florida, şi până în 1974, participând inclusiv la înregistrările pentru albumul de debut al formaţiei, intitulat “Pronounced ‘Lĕh-‘nérd ‘Skin-‘nérd”. Acel album a făcut ca trupa să devină celebră şi să definească un nou stil muzical, southern rock, care s-a bucurat de o imensă popularitate în deceniul următor.

    Robert Burns Jr. a părăsit trupa Lynyrd Skynyrd în 1974 şi a fost înlocuit cu toboşarul Artimus Pyle.

    În 1977, trei membri ai formaţiei – solistul Ronnie Van Zant, chitaristul Steve Gaines şi cântăreaţa Cassie Gaines – au murit într-un accident de avion în Mississippi. Toboşarul Artimus Pyle a supravieţuit.

    În ultimii ani, Robert Burns Jr. a cântat în mai multe trupe-tribut Lynyrd Skynyrd cu care a susţinut numeroase concerte în statele din sudul Statelor Unite ale Americii.

    Trupa Lynyrd Skynyrd a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 2006.

  • Cineastul portughez Manoel de Oliveira a murit la vârsta de 106 ani

    Informaţia a fost confirmată de producătorul de film Luis Urbano, care citează surse din familia cineastului portughez, potrivit 20minutes.fr.

    Ultima producţie cinematografică regizată de Manoel de Oliveira, scurtmetrajul “O Velho do Restelo”, a fost lansată pe marile ecrane în vara anului 2014. Pelicula a fost proiectată apoi la Festivalul de Film de la Veneţia.

    De la primul său film, “Douro, Faina Fluvial”, lansat în 1931, Manoel de Oliveira a făcut peste 50 de lungmetraje de ficţiune şi documentare, realizând cea mai mare parte a operei sale după ce trecuse de vârsta de 60 de ani.

    Începând din 1988, a realizat aproape în fiecare an câte un film. Printre actorii care au colaborat cu regizorul de-a lungul vremii se numără Marcello şi Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve, John Malkovich, Leonor Silveira şi nepotul său, Ricardo Trepa.

    Cel mai recent lungmetraj al său, “O Gebo e a Sombra”, datează din 2012. Această comedie cu accente dramatice, adaptată după piesa omonimă a portughezului Raul Brandao, cu actriţele Claudia Cardinale şi Jeanne Moreau, a fost prezentată la Festivalul de la Veneţia.

    Filmele lui Manoel de Oliveira, cu estetică exigentă, îşi datorează succesul mai degrabă criticii de specialitate şi premiilor obţinute în străinătate decât recunoaşterii venite din partea marelui public.

    Manoel de Oliveira a primit, în 1999, premiul special al juriului în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes, pentru filmul “A Carta/ Scrisoarea”, iar, cu doi ani înainte, “Viagem ao Princípio do Mundo” a câştigat premiul FIPRESCI la acelaşi festival.

    Pentru a-i aduce un omagiu acestui artist cu o creativitate uluitoare, născut în 1908, la Porto, în acest oraş a fost inaugurat de curând un muzeu, amenajat în clădirea Fundaţiei Serralves, consacrat carierei excepţionale a cineastului portughez.

    În decembrie 2014, Manoel de Oliveira a fost decorat de Guvernul francez cu medalia de Înalt Ofiţer al Legiunii de Onoare.