BusinessMagazin

Tag: creare

  • Orbii vor putea să „vadă” graţie unui dispozitiv revoluţionar dezvoltat de aceşti liceeni români. “Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“

    Ce „văd“ nevăzătorii sau poate cum visează? Sunt întrebări care apar de-a lungul vieţii şi la care au răspuns unii scriitori sau cercetători de-a lungul anilor. Cum ar putea percepe nevăzătorii culorile? La această întrebare a încercat să răspundă Tudor Popa, fondator al proiectului Oculus Mitra, o pereche de ochelari ce permit nevăzătorilor să distingă şi să aprecieze distanţele şi să se deplaseze în siguranţă fără însoţitor. Cu acea întrebare în minte, Tudor Popa a găsit un răspuns, răsfrângerea culorilor, care sunt compuse din procente RGB, în procente de mirosuri. Toate bune şi frumoase, numai că în urma unei întâlniri cu un nevăzător pe nume George totul s-a schimbat.

    Este un ţel lăudabil ca persoanele nevăzătoare să poată distinge culorile, însă, mai important de atât, ei au nevoie de un dispozitiv care le poate spune distanţa faţă de un obiect, un gadget cu ajutorul căruia s-ar putea deplasa în siguranţă din punctul A în punctul B. „Am înţeles că nu distingerea culorilor este prioritatea unui nevăzător, ci deplasarea în siguranţă. Să meargă în linie dreaptă, să ştie dacă sunt pericole pe drum, cum ar fi obiecte cu temperatură ridicată, ca plita de aragaz“, spune Popa. Deocamdată au renunţat la funcţia de detectare a culorilor şi s-au axat doar pe abilitatea de a distinge distanţa şi deplasarea în siguranţă. Pentru acest proiect, Tudor Popa a adunat câţiva oameni în jurul lui, liceeni ca şi el: Alex Simion, care se ocupă de dezvoltare şi producţie, Miruna Gafencu, marketing şi dezvoltare, Adrian Conete, designer, şi Diana Canghizer, PR. Cei care vor să-i ajute pe nevăzători „să vadă“ vor da bacul anul viitor.

    Am discutat cu Tudor Popa şi Miruna Gafencu deasupra unor răcoritoare şi niciun moment nu şi-au trădat vârsta. Mi-au povestit cum vor să-i ajute pe nevăzători, cum oamenii iau de-a gata vederea şi că poate ar trebui să apreciem mai mult acest simţ; am vorbit despre business plan, producţie şi tehnologie. Totul a început în decembrie anul trecut şi în mai puţin de o lună aveau gata un prototip, „o plăcuţă cu toţi senzorii şi cu procesorul pe afară“, spune Popa; „apoi le-am montat pe o pereche de ochelari de la cinema, cu fire care atârnau pe afară“, adaugă Miruna Gafencu. „Implementarea a fost rapidă pentru că am gândit-o cu mult timp înainte“, a continuat Tudor Popa.

    Au investit primii bani câştigaţi în urma unui concurs de antreprenoriat, apoi au organizat un eveniment de fundraising unde au strâns 1.000 de dolari, care au fost investiţi în continuare în dezvoltare. Au creat primul prototip purtabil şi l-au testat la o şcoală de nevăzători din Bucureşti, unde „am avut un şoc pozitiv. Nu ne aşteptam să meargă atât de bine“.

    Cum funcţionează? Ochelarii sunt dotaţi cu mai mulţi senzori care detectează mişcarea şi distanţa, apoi aceste date sunt colectate şi procesate de software, care transformă informaţia în sunete. Practic, scăderea sau creşterea frecvenţei şi intensitatea sunetelor îl ghidează pe cel care poartă ochelarii; sunt emise sunete şi atunci când persoana se abate de la direcţie, fie dreapta, fie stânga. „În urma feedbackului primit am învăţat că produsul nostru trebuie să fie personalizabil. Unii ne-au zis că vor să se audă mai repede, alţii mai rar, alţii că vor să audă de la o distanţă mai mare. Vrem să facem o serie de setări pe care le poţi schimba. În plus, pentru variantele viitoare vrem să implementăm comunicarea şi pe alte canale senzoriale pentru că acum ar putea fi prea multă informaţie de perceput pe un singur canal. Haptic ar fi următorul canal pe care am vrea să ne concentrăm“, afirmă Popa. Tot el povesteşte că se gândesc şi să înlocuiască sunetele cu o voce care i-ar spune purtătorului exact ce se întâmplă, de pildă că se apropie o maşină sau că în faţă este un scaun.

    Drumul parcurs până acum nu a fost doar lin, iar un moment la care fac referire adolescenţii implică lucrul de cinci ore cu freza într-un material de plastic. „Cu două zile înainte de un concurs, s-a ars un senzor la ochelari şi Tudor umbla de zor cu mama lui prin oraş după un senzor în timpul weekendului când nu erau magazinele deschise“, povesteşte Miruna. „Am improvizat cu un senzor mai vechi, mai mare. Am stat ore în şir cu freza în plastic ca să reuşim să-l facem. Au fost nişte zile grele înainte de concurs. Nu mă aşteptam să avem totul gata la timp. Ne trezeam, lucram şi ne culcam, asta ne era toată ziua“, continuă el.

    Designul produsul a fost proiectat de Adrian Conete şi este realizat cu ajutorul unei imprimante 3D. Pentru eventuala producţie se uită tot către România, unde vor să creeze locuri de muncă şi locuri de practică pentru studenţii care vor să înveţe. Pentru a putea pune pe picioare operaţiunea (producerea de mai multe perechi de ochelari pentru o testare mai amplă) „am avea nevoie cam de 30.000 de euro“.

    Costul de producţie a unei perechi de ochelari se situează acum undeva la 200 de dolari, iar preţul de vânzare s-ar plasa la 400 de euro. Astfel, tinerii vor să aibă o variantă finală la sfârşitul lui 2016 şi au în plan să vândă 500 de bucăţi în primul an pe piaţa din România, apoi să se extindă către alte pieţe europene. Previzionează venituri de peste 500.000 de euro după al treilea an de funcţionare, iar piaţa le permite, având în vedere că 4% din populaţia planetei este nevăzătoare, potrivit lui Tudor Popa.

    Acum se pregătesc de următoarea etapă a concursului Junior Achievement, finala europeană ce se va desfăşura la sfârşitul acestei luni în Elveţia, unde au şi organizat un alt test pentru nevăzători şi unde speră să întâlnească oameni dornici să investească în invenţia lor. Mai departe, vor să meargă către programare. Spun că nu-i interesează foarte mult afacerile, dar Tudor Popa recunoaşte că „ai căruţa (invenţia – n.r.), dar ai nevoie şi de cai, care sunt businessul“.

  • Lacătul care-i face pe hoţi să vomite instant

    O persoană se apropie de o bicicletă cu un fierăstrău electric. Se pregăteşte să taie lacătul, dar este lovit cu un spray care-l face să vomite imediat. Nu est doar un vis al proprietarilor de biciclete, ci un produs numit SkunkLock, pentru care creatorii încearcă să obţină finanţare via indiegogo, informează The Guardian. 3

    “Ne-am săturat de hoţi. Eram cu un prieten când am aflat că bicicleta i-a fost furată. Fusese legată cu două lacăte în valoare de 120 de dolari fiecare”, a declarat Daniel Idzkowski, unul dintre inventatorii SkunkLock.

    Daniel, alături de Yves Perrenoud, a realizat un lacăt în formp de “U” care atunci când este tăiat elimină un gas, formulă proprie, ce-i face pe hoţi să vomite.

    Inventatorii nu au testat produsul într-o situaţie reală, dar a fost testat de ei şi de alţi voluntari. “La un metru distanţă este destul de rău. 99% din oameni vor simţi nevoia să vomite. La 1,5 metru distanţă mirosul este notabil şi reacţia este să te îndepărtezi, iar la trei metri se simte şi mirosul este neplăcut”, au spus ei.

    Lacătul nu este infailibil deoarece poate fi spart fără ca hoţul să fie nevoit să taie metalul unde este înmagazinat gazul, totuşi creatorii susţin că această activitate ar dura cel puţin 30 de minute, fapt care ar atrage atenţia asupra hoţului.

    Inventatorii au strâns până acum 6663 de dolari de la 56 de persoane, adică 33% din suma totală cerută (20.000 de dolari). Tinerii mai au la dispoziţie încă o lună pentru a strânge suma cerută şi a crea teroare în rândul hoţilor.

  • Lacătul care-i face pe hoţi să vomite instant

    O persoană se apropie de o bicicletă cu un fierăstrău electric. Se pregăteşte să taie lacătul, dar este lovit cu un spray care-l face să vomite imediat. Nu est doar un vis al proprietarilor de biciclete, ci un produs numit SkunkLock, pentru care creatorii încearcă să obţină finanţare via indiegogo, informează The Guardian. 3

    “Ne-am săturat de hoţi. Eram cu un prieten când am aflat că bicicleta i-a fost furată. Fusese legată cu două lacăte în valoare de 120 de dolari fiecare”, a declarat Daniel Idzkowski, unul dintre inventatorii SkunkLock.

    Daniel, alături de Yves Perrenoud, a realizat un lacăt în formp de “U” care atunci când este tăiat elimină un gas, formulă proprie, ce-i face pe hoţi să vomite.

    Inventatorii nu au testat produsul într-o situaţie reală, dar a fost testat de ei şi de alţi voluntari. “La un metru distanţă este destul de rău. 99% din oameni vor simţi nevoia să vomite. La 1,5 metru distanţă mirosul este notabil şi reacţia este să te îndepărtezi, iar la trei metri se simte şi mirosul este neplăcut”, au spus ei.

    Lacătul nu este infailibil deoarece poate fi spart fără ca hoţul să fie nevoit să taie metalul unde este înmagazinat gazul, totuşi creatorii susţin că această activitate ar dura cel puţin 30 de minute, fapt care ar atrage atenţia asupra hoţului.

    Inventatorii au strâns până acum 6663 de dolari de la 56 de persoane, adică 33% din suma totală cerută (20.000 de dolari). Tinerii mai au la dispoziţie încă o lună pentru a strânge suma cerută şi a crea teroare în rândul hoţilor.

  • Produsul alimentar pe cale de dispariţie. 3 persoane în toată lumea ştiu să-l prepare

    Sunt foarte dificil de creat, iar pregătirea lor necesită atât de mult timp, încât de 300 de ani încoace doar femeile dintr-o singură familie din Sardinia le mai prepară. 

    Cele mai rare paste din lume sunt pe cale de dispariţie. Reporterii BBC au reuşit să ajungă în Sardinia pentru a vedea cum se fac cele mai rare paste din lume. Anul trecut, mai mulţi specialişti de la Barilla au venit la Nuoro pentru a încerca să reproducă reţeta cu ajutorul tehnologiei. Nu au reuşit.

    În vară, celebrul chef britanic Jamie Oliver a făcut o vizită aici pentru a le ruga pe femeile Abraini sa-i dezvluie secretul pastelor.

    După două ore, Oliver a declarat: “Fac paste de 20 de ani şi nu am văzut niciodată aşa ceva”.

    Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Produsul alimentar pe cale de dispariţie. 3 persoane în toată lumea ştiu să-l prepare

    Sunt foarte dificil de creat, iar pregătirea lor necesită atât de mult timp, încât de 300 de ani încoace doar femeile dintr-o singură familie din Sardinia le mai prepară. 

    Cele mai rare paste din lume sunt pe cale de dispariţie. Reporterii BBC au reuşit să ajungă în Sardinia pentru a vedea cum se fac cele mai rare paste din lume. Anul trecut, mai mulţi specialişti de la Barilla au venit la Nuoro pentru a încerca să reproducă reţeta cu ajutorul tehnologiei. Nu au reuşit.

    În vară, celebrul chef britanic Jamie Oliver a făcut o vizită aici pentru a le ruga pe femeile Abraini sa-i dezvluie secretul pastelor.

    După două ore, Oliver a declarat: “Fac paste de 20 de ani şi nu am văzut niciodată aşa ceva”.

    Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro

  • De la supă la desert

    Mâncare simplă care se găseşte peste tot în Japonia, ramenul, un preparat cu tăieţei care înoată într-o supă cu diverse ingrediente, este acum şi desert, pentru cei care trec pragul unui local anume din New York. The Desert Kitchen din metropola americană a creat un ramen dulce şi foarte aspectuos care se cere fotografiat de clienţi şi încărcat pe reţelele sociale.

    Desertul, numit ”ice cream ramen„ (”ramen cu îngheţată„), constă dintr-o porţie de tăieţei din gelatină de alge în diverse culori, într-o ”supă„ de lapte condensat, gheaţă zdrobită, prăjiturele de orez, fructe şi sirop de piersici şi se poate consuma la fel ca preparatul de la care îşi trage inspiraţia, apucând tăiţeii cu beţişoarele şi sorbindu-i. 

  • Ce trebuie să înveţi pentru a nu fi niciodată şomer şi a avea un salariu de peste 1.000 de euro pe lună, în România

    Tehnologia avansează pe zi ce trece, asta însemnând că noi locuri de muncă sunt create zilnic. Dar joburile în IT cer anumite competenţe, competenţe ce pot fi dobândite, câteodată, şi de pe internet. 
     
    Deşi pare greu să înveţi un limbaj de programare de la zero şi pe barba ta, nu este întocmai aşa. Internetul are nenumărate lecţii, tutoriale şi forumuri care sunt pline de explicaţii, mai multe decât este nevoie, de fapt.
     

  • Arabia Saudită şi SoftBank vor să creeze un fond de investiţii de 100 de miliarde de dolari

    Arabia Saudită şi SoftBank Group din Japonia vor crea un fond de investiţii de tehnologie care ar putea ajunge la 100 de miliarde de dolari, ceea ce l-ar face unul dintre cei mai mari investitori privaţi şi un nou “rege” în industrie, scrie Reuters.

    Mişcarea este parte dintr-o serie de iniţiative de business dramatice lansate de Riyadh anul acesta în condiţiile în care Arabia Saudită, cu o economie afectată de scăderea preţului petrolului, investeşte masiv în efortul de a tranzita spre o economie care să nu fie dependentă de petrol.

    La începutul acestui an au investit 3,5 miliarde de dolari în Uber, compania americană de ride-sharing.

    SoftBank, un gigant de investiţii în telecm de 68 de miliarde de dolari, de asemenea a crescut investiţiile în mai multe domenii. Spre exemplu, a cumpărat producătorul de cip-uri britanic Arm Holding în iulie.

    Fondul suveran al Arabiei Saudite, Fondul de Investiţii Publice, va fi partenerul de investiţii principal şi ar putea aduce până la 45 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în business, în timp ce SoftBank ar putea investi 25 de miliarde de dolari.

    Mai mulţi alţi investitori mari, care nu sunt încă numiţi, sunt în discuţii active legate de participaţia lor, ceea ce ar putea fondul la 100 de miliarde de dolari.

    “În următorul deceniu, SoftBank Vision Fund va fi cel mai mare investitor în sectorul de tehnologie”, a spus preşedintele SoftBank Masayoshi Son.

  • Povestea tânărului care la doar 24 de ani a devenit campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei

    Yazid Ichemrahen avea 19 ani când a câştigat titlul de cel mai bun patiser din Franţa. i-au trebuit încă doi ani să cucerească apoi titlul european, iar după alţi trei ani a devenit campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei. Era anul 2014. Nu îi place să vorbească despre asta, însă îi place să stea în bucătărie şi că creeze opere de artă comestibile. Nu de alta, dar în ultimii ani gastronomia mondială s-a transformat astfel încât a devenit cea de-a opta artă.

    Astfel, în final, ce contează? Forma sau gustul? Amândouă, crede tânărul patiser care are acum 26 de ani. Spune că a început să gătească încă din copilărie, şi a crescut practic în bucătărie, acolo unde se simte confortabil şi astăzi. „În final, ceea ce realizez trebuie să îmi facă mie plăcere, şi abia apoi clienţilor. Dacă nu-mi va plăcea mie, nu cred că ei îl vor aprecia”, a spus Yazid Ichemrahen. Chef-ul francez a fost prezent recent la Bucureşti cu ocazia evenimentului Fete de la Gastronomie. Este a doua oară când ajunge în România, de fiecare dată la Bucureşti, oraş pe care l-a descoperit în mică măsură în timpul unor plimbări prin zona centrală, pe la „casa lui Ceauşescu” (Casa Poporului), pe Calea Victoriei şi prin centrul vechi.

    „Dacă ar fi să creez o prăjitură dedicată Bucureştiului, una care să-mi amintească de oraş, aş folosi ciocolată, multă ciocolată. Mi se pare că Bucureştiul nu are multe ciocolaterii unde să se parieze atât pe produs cât şi pe design”, povesteşte el.

    Bucureştiul nu se află pe lista oraşelor sale preferate, cel puţin nu încă. Aminteşte de New York, oraş care l-a cucerit iremediabil şi unde se vede locuind. Are o energie aparte metropola numită Centrul Universului şi spune că i-ar plăcea ca peste circa doi ani să îşi deschidă acolo prima patiserie-cofetărie.

    Momentan are 15 patiserii în zona de sud a Franţei, în special în zona Avignon. Vrea să se extindă, însă nu are planuri bine conturate. În România însă antreprenorul Cristian Preotu, care deţine împreună cu soţia sa mai multe businessuri în domeniul gastronomiei de lux, printre care şi reţeaua de magazine Comtesse du Barry, spune că se gândeşte la o colaborare cu tânărul patiser. El vorbeşte fie de o colaborare la nivel de reţete pentru celelalte businessuri ale lui, fie de deschiderea unei cofetării în franciză.

    Preotu deţine mai multe afaceri în distribuţie, retail şi HoReCa, cu afaceri cumulate de peste 6 milioane de euro. Antreprenorul controlează astfel cinci magazine de gastronomie Comtesse du Barry în România şi unul în Serbia, două de modă pentru copii sub brandul Petit Bateau, un restaurant franţuzesc, unul cu specific japonez şi o ciocolaterie sub brandul Michel Cluizel. Mai mult, are şi o afacere de distribuţie de vinuri din Franţa în special, dar şi din Italia, Australia sau SUA, vinuri pe care le livrează către retaileri precum Mega Image (20 dintre magazinele companiei), Metro Cash & Carry, Selgros sau Real. Pe lista de clienţi se mai găsesc şi circa 40 de restaurante din Bucureşti şi alte câteva din ţară.

    Astfel, colaborarea cu Yazid Ichemrahen nu ar fi prima de acest gen pentru Preotu în contextul în care antreprenorul român mai are alte trei francize franţuzeşti.

    „Pe Cristian (Preotu, n.red.) l-am cunoscut acum câţiva ani printr-un prieten comun care lucrează tot în domeniul gastronomiei. De atunci am ţinut legătura, iar acum sunt a doua oară la Bucureşti cu el. De fiecare dată mi-a mai dezvăluit câte ceva din secretele acestei capitale”, povesteşte patiserul. La rândul său, Preotu afirmă că a mers special la Avignon să îl cunoască pe campionul mondial al patiseriei şi îngheţatei. „Ce m-a surprins cel mai mult este că ai nişte produse create de campionul mondial, care arată ca adevărate opere de artă şi care costă foarte puţin, circa 4 euro. Este o afacere care cred că ar putea prinde şi în România.”

    Antreprenorul român nu exclude însă o colaboare cu Yazid Ichemrahen doar pe partea de consultanţă, patiserul francez fiind consilierul multor afaceri de profil din toată lumea. În businessul de patiserii el mai are un asociat, care preferă însă discreţia, iar Yazid Ichemrahen spune că este un „silent partner”.

    Yazid Ichemrahen este însă maestrul patiser, în bucătărie el fiind cel care decide ce ingrediente foloseşte, în ce combinaţii şi ce rezultat vrea să obţină. „Nu am ingrediente pe care să le consider a fi preferate. Îmi place să gătesc cu ciocolată şi cu fructe însă nu mă limitez.” Patiserul francez găteşte încă din copilărie, şi spune că pasiunea pentru dulciuri a venit din interior. Nu a avut pe nimeni să îl inspire iniţial, mai ales că a crescut o perioadă într-un orfelinat. Originar din oraşul francez Epernay din nordul Hexagonului, el a fost crescut ulterior de o familie adoptivă care mai avea doi copii, pasionaţi la rândul lor de patiserie. Astfel, miercurea după-amiaza, după ce mergea la şcoală, dacă era cuminte, recompensa sa era că putea pregăti o prăjitură cu iaurt. „Cred că viaţa mea a început din nou după ce mi-au fost recunoscute meritele în patiserie. M-a convins să continui faptul că am văzut în ochii altor oameni plăcere după ce mi-au gustat produsele”, scrie el pe site-ul propriu.

    Faptul că nu a fost legat de familie i-a permis însă să călătoreasă şi să înveţe de la cei mai buni din domeniu, experienţă care l-a făcut riguros şi atent; spune că dezvoltarea sa se datorează atât muncii asidue cât şi oportunităţii de a cunoaşte şi de a învăţa de la unii dintre cei mai cunoscuţi chefi din lume. Avea 14 ani când a făcut primul său internship la maestrul patiser Vincent Dallet, pentru ca apoi portofoliul său de colaborări să crească. Ulterior, a lucrat pentru unii dintre cei mai importanţi chefi din hexagon şi în restaurante decorate cu „constelaţii Michelin”, precum Relais & Châteaux La Chèvre d’Or din satul Eze sau Cordeillan-Bages din Gironde. Apoi, a fost ajutor de patiser la restaurantul cunoscutului Joël Robuchon din cadrul Hôtel Métropole din Monaco. De atunci până astăzi însă Yazid Ichemrahen a dezvoltat propriul său business, a devenit cel mai bun patiser şi cofetar din lume şi oferă consultanţă multor restaurante cotate a fi printre cele mai bune din lume. „Mi-amintesc de unul dintre primii mei angajatori. Era cotat la vremea aceea ca fiind campionul mondial la patiserie; mi-a spus atunci că responsabilităţile nu se oferă, se preiau. Această frază mi-a ghidat cariera încă de atunci şi m-a ajutat să evoluez rapid pentru a ajunge cine sunt astăzi.” Şi planurile sale nu se opresc aici.

  • Microsoft pregăteşte un nou Paint, cu suport pentru modelare 3D

    Microsoft Paint, editorul foto integrat în Windows, nu a evoluat foarte mult de-a lungul anilor, însă compania plănuieşte să schimbe acest lucru cu o nouă versiune care a scăpat pe internet zilele trecute.

    Se pare că aplicaţia va face tranziţia de la 2D la 3D, Microsoft integrând posibilitatea de a crea modele tridimensionale foarte rapid, care pot apoi fi modificate şi poziţionate după bunul plac. Conform informaţiilor disponibile, această versiune de Paint a fost distribuită în luna mai către mai mulţi testeri Microsoft, scrie Go4it.

    Posibilitatea de a desena diverse forme care pot apoi fi transformate în modele 3D va oferi utilizatorilor noi posibilităţi pentru a-şi exprima creativitatea, iar noile funcţii par a fi realizate pentru a fi utilizate împreună cu un dispozitiv Surface echipat cu stylus. Desigur, rezultatele nu vor fi comparabile cu ceea ce poţi realiza într-un software profesional, însă nu acesta este scopul aplicaţiei Paint. Acesta este doar prima oprire pentru desene rapide, atunci când nu ai la îndemână ceva mai performant.

    Cei care se aşteptau la integrarea unor funcţii avansate mai apropiate de Photoshop de la Adobe vor fi însă dezamăgiţi. Noul Paint nu a primit suport pentru lucrul în straturi sau pentru manipularea mai multor imagini simultan. Totuşi, utilizarea modelelor 3D ar putea oferi capabilităţi similare, putând astfel suprapune diverse imagini.

    Desigur, versiunea finală ar putea să primească funcţionalitate nouă, care nu este integrată în această ediţie de test. Mai jos găsiţi un link către WindowsBlogItalia, unde veţi găsi un link de download, cât şi instrucţiuni pentru instalarea noului Microsoft Paint. Pentru a instala aplicaţia este nevoie de Windows 10 cu actualizarea Anniversary instalată.