BusinessMagazin

Tag: Cariera

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Mariana Gheorghe, locul al cincilea

    Cariera Marianei Gheorghe a început în urmă cu 31 de ani în industrie, mai precis în producţia chimică, a continuat cu comerţ intern şi internaţional, apoi cu macroeconomie, iar de la mijlocul anilor â90 cu banking în cadrul BERD: „Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lungă etapă din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar şi personalitatea şi cariera în final“.

    În 2005, Mariana Gheorghe a fost recrutată de OMV de la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, iar în 2006 a început derularea mandatului pe care îl numeşte „cea mai mare provocare a vieţii mele profesionale“.

    Primii ani la conducerea companiei au fost marcaţi de efervescenţa care marca întreaga economie, dar venirea crizei economice a adus provocări pe măsura bugetului pe care îl opera compania: „La o companie ca Petrom, orice mişcare pe care o faci afectează un întreg lanţ comercial. De aceea procesul de reorganizare a costurilor a fost făcut atent nu numai la sănătatea companiei, ci şi a economiei în general“, spune Mariana Gheorghe în 2014, la peste cinci ani de la momentul decisiv din 2009, când o serie de credite obţinute de companie au repus Petrom pe linia de investiţii şi de profitabilitate aşteptată.

    „Uitându-mă în urmă, sunt mândră de două lucruri: de transformarea oamenilor şi de impactul companiei în piaţă într-o perioadă de tranziţie. Eu m-am întors în ţară vizionar, înainte de integrarea în UE, pentru că am prevăzut creşterea. Integrarea nu a adus numai drepturi, ci şi multe obligaţii, iar provocarea de ajustare a companiei într-o economie care se ajustează ea însăşi a fost fenomenală. Cred că am dat mult mai mult ca manageri decât am fi dat într-o economie stabilă.“

    Mariana Gheorghe face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Şi-a început cariera ca secretar, însă apoi i-a venit o idee ce i-a adus 50.000 de euro într-un singur an

    Adi Popescu a lansat în urmă cu un an Bucharest Shopping,  prima aplicaţie mobilă care reuneşte piaţa de retail din Bucureşti, un instrument de comunicare şi informare adaptat comportamentului cumpărătorului modern.  Lansată în noiembrie anul trecut, aplicaţia a devenit lider pe piaţa locală de mobile marketing în retail, reunind informaţii din 48 de magazine unice din Bucureşti pentru cei peste 13.000 de utilizatori şi generând venituri de 50.000 de euro.  

    Aplicaţia promovează exclusiv practicanţii de retail autentic, nu şi firmele ce practică import paralel sau distribuirea mărcilor care nu sunt agreate legal pe România. Este axată atât pe branduri de masă, cât şi pe branduri premium ale magazinelor multibrand sau monobrand de lux

    Adi Popescu  lucrează în industria textilă de mai bine de un deceniu. Şi-a început cariera la 20 de ani ca secretar în cadrul unui grup britanic  ce desfăşura activităţi de producţie în sistem lohn în România pentru piaţa britanică. La câteva luni după angajare, a învăţat procedurile vamale şi a fost promovat în funcţia de customs clerk, de unde în mai puţin de un an a fost delegat la Londra la firma mamă a companiei. A lucrat acolo  vreme de şase luni în departamentul de export import al grupului, iar apoi a fost recrutat de compania de logistică Dover, prin care s-a întors în România, odată ce firma şi-a deschis birouri în Bucureşti.

    După un an de funcţionare pe piaţa autohtonă, firma şi-a închis biroul, iar Popescu s-a reîntors în industria modei, de data aceasta ca director de achiziţii în cadrul producătorului de lenjerie de lux I.D. Sarrieri, de unde a fost avansat apoi în funcţia de procurement director pe tot grupul, la doar 26 de ani. 

    Ulterior, şi-a folosit experienţa de la I.D. Sarrieri pentru a-şi lansa propria marcă de haine, T-Shirt Couture, prin care  voia să transforme tricoul dintr-o piesă de bază, în una de lux. După aproape doi ani de activitate, a trebuit să renunţe la această afacere. „Cumpăram toate materialele din Franţa şi Italia, ceea ce aducea cu sine costuri logistice foarte mari, de multe ori mai mari chiar decât costul materialelor fiind transportul făcut pe avion”. Preţul mediu de retail pentru tricourile sale era de 200 de euro.

    Popescu şi-a continuat apoi cariera ca redactor de modă la o revistă specializată şi ca senior stylist pentru un post de televiziune. După trei ani în aceste funcţii, a simţit  lipsa mediului de business şi s-a concentrat în lansarea propriei afaceri. Aceasta s-a concretizat în aplicaţia Bucharest Shopping, pe care a lansat-o în urma unei investiţii de peste 10.000 de euro. Aplicaţia se monetizează prin magazinele care plătesc patru tipuri de abonament, care variază în funcţie de opţiunile incluse: meniu dedicat promoţiilor, push notifications, numărul de fotografii dedicate magazinului, zona de social media, s.a.. Costul mediu lunar plătit de un magazin pentru a beneficia de expunerea în aplicaţie este de 35 de euro. În prezent, Bucharest Shopping a ajuns la un număr de 300 de branduri listate şi îi aduce antreprenorului venituri de 50.000 de euro.

    Printre planurile sale  se numără mărirea  echipei de vânzări şi, odată cu aceasta, creşterea numărului de magazine listate cu 50% în următoarele şase luni. 

     

     

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Manual de încetinire, cu Arianna Huffington

    “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, în engleză “Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder” este al 14-lea volum semnat de Huffington, a cărei carieră literară a început în 1973 cu “The Female Woman”, un atac la mişcarea de emancipare a femeilor.

    În cei 41 de ani scurşi de atunci, Arianna Huffington şi-a schimbat ţinta; deşi “Succesul redefinit” se adresează cu precădere femeilor, propunerea Ariannei Huffington se aplică omului moden în general: este vorba de adoptarea unei a treia unităţi de măsură a succesului, pe lângă cele două deja existente: – bani şi putere; a treia metrică este clădită pe patru fundamente: – bunăstare, înţelepciune, miracol şi dăruire, noţiuni care alcătuiesc cele patru secţiuni ale cărţii.

    “Atenţia noastră s-a concentrat asupra modului în care putem face mulţi bani, asupra modului în care ne cumpărăm o casă mare şi asupra modului în care putem avansa cât mai sus în carieră. În timp, în momentul de faţă, succesul, banii şi puterea au devenit practic sinonime în mintea multora”, spune Huffington.

    Autoarea invocă chiar propria experienţă, pentru că în 2007, ca redactor-şef al The Huffington Post, ajunsese să doarmă numai patru sau cinci ore pe noapte şi să nu mai aibă timp pentru cei doi copii. A ales să încetinească, iar “Succesul redefinit” se vrea a fi un manual de încetinire aplicabil tuturor – schimbarea obiceiurilor şi îndepărtarea de anumite cutume culturale, informaţii pe această temă, cercetări academice şi ştiinţifice, dar şi practici, instrumente şi tehnici uşor de folosit în programul zilnic.

    Apar, de pildă, îndrumări pentru amenajarea unei camere de meditaţie sau liste cu aplicaţii utile, de exemplu una care forţează telefonul mobil să se închidă pentru o anumită perioadă, de la 30 de minute la o lună de zile, aplicaţie extrem de utilă în vacanţe. “Găsiţi-vă punctul de sprijin – centrul înţelepciunii, al armoniei şi al forţei lăuntrice. Şi, din acel moment, schimbaţi lumea din propria perspectivă, conform propriei definiţii a succesului, astfel încât cu toţii – femei şi bărbaţi deopotrivă – să putem prospera şi să trăim cu mai multă bunăvoinţă, mai multă fericire, mai multă compasiune, mai multă recunoştinţă şi, da, cu mai multă iubire”, un sfat decent asupra căruia merită chibzuit.

    Arianna Huffington – “Succesul redefinit. Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Opinie Cătălin Olteanu: Unităţi de măsură fără rost

    CĂTĂLIN OLTEANU (Director general al FM România)

    Comentam într-una din poveştile mele despre faptul că la aceeaşi viteză, pe o linie de producţie mai scurtă, produsul ajunge la capăt mai repede decât pe una lungă. Nu pare mare scofală dacă o gândeşti logic. Dar viaţa bate filmul…

    Asa că să discutăm despre LMSSBB… sau oricum s-o chema, care a venit de la instruirea pe linie de Lean Manufacturing cu o idee simplă şi fixă: spaţiul liber e Muda (pierdere, în japoneză) şi trebuie eliminat! Fără să se întrebe o secundă care ar fi de fapt câştigul şi care e obiectivul îmbunătăţirii, a mai pus un metru la indicatorul de măsură şi în loc să măsoare câţi metri are de parcurs produsul ca să ajungă la capătul liniei, a început să câştige metri pătraţi de shop floor!

    A făcut omul nişte heijunka, care nu este altceva decât o tehnică pentru reducerea Muda.

    După câteva heijunka am reuşit să ne lăudăm cu aproape 40% spaţiu câştigat în metri pătraţi. Nici nu mai conta faptul că liniile de producţie erau atât de înghesuite încât în loc să câştige productivitate operatorii se înghionteau la greu!
    În momentul în care unul dintre ei ridica mâna ca să facă vreun tip de operaţiune, de cele mai multe ori îi administra un cot vecinului, făcându-l pe celălalt să scape ce avea în mână. Astfel în zona de lucru s-a instalat o veselie totală pigmentată cu vânătăi, produse scăpate pe jos, ciobite etc.

    Uneori se iscau certuri, alteori cereri în căsătorie temporară adresate mamei adversarului din ringul… de la serviciu.

    În înghesuiala generală, singurii care se bucurau erau băieţii, care aveau norocul unui post de producţie pe lângă vreo fată drăguţă, pe care o pipăiau fără niciun fel de jenă, că deh!, linia de producţie ajunsese la un grad de intimitate greu de imaginat.

    Că metrii pătraţi câştigaţi nu foloseau la nimic, pentru că nu prea aveam ce pune pe ei, nici nu mai conta. Dar scăderea de productivitate era mai mult decât evidentă şi totuşi asta era o altă mâncare de peşte, o poveste separată despre cum se pictează indicatorii de performanţă ca să dea bine la raport.

    La un moment dat psihoza s-a numit U-shape. Că e benefic să pui nişte posturi de lucru în formă de U, astfel încât un operator care nu este foarte încărcat să poată presta operaţiuni la două staţii de lucru, sau că este util să aşezi staţiile de lucru în formă de U, astfel încât să câştigi acea viteză de care pomeneam scrie prin toate manualele. Dar să nu fii în stare să citeşti mai mult decât capitolul ăsta şi să începi să crezi că U-shape e un feng shui universal şi care se aplică la orice, deja e altă salată. Mai ales când descopeream că unele linii de producţie aveau tendinţa să se ducă înapoi spre magazia de materii prime în loc să se îndrepte spre magazia de produse finite şi docurile de livrare.

    Evident, dacă vreunul dintre cei neatinşi de virusul U-shape încerca să comenteze ceva, apărea instantaneu comentariul cu „rezistenţa la schimbare“. Se pare că Sensei avea o problemă cu capitolele lungi de prin cărţile de management.

    Astfel că la el orice proiect sărea partea de analiză, implementarea schimbărilor nu ţinea cont de comunicare şi influenţare, iar PDCA (plan–do–check–act) sărea partea cu check, care se înlocuia cu „nu forţa, ia un ciocan mai mare“.

    Probabil că o fi luat de bun bancul acela cu elefantul („Cum bagi un elefant în frigider? Deschizi uşa, bagi elefantul şi închizi uşa“). Noi reuşeam cu succes să băgăm linia de producţie în tramvaiul 2 barat şi mai rămânea loc şi pentru călători în orele de vârf.

    Şi n-ar fi fost aşa de rău, dacă măcar am fi avut cui să subînchiriem metrii pătraţi cu care ne-am ales în urma mirificelor implementări. Mai salvăm din banii cheltuiţi de-a proasta doar ca să batem recordul de popor îndesat pe metru pătrat. Doar că acţiunea nu a fost făcută de dragul de a face un lucru util, ci de a aplica un subcapitol dintr-o carte de management.
     

  • Din eşec în eşec, spre marele succes

    Este şi cazul lui Scott Adams, creatorul benzilor desenate Dilbert, autorul volumului “Cum să eşuezi la aproape orice şi totuşi să câştigi la scară mare”. După introducerea pretenţioasă, să trecem la lucrurile simple: Scott Adams este un ins simplu şi sincer, cu un stil simplu, direct de adresare. Aici, firea mea de român mă face să adaug că fie omul este un abil marketer, care a învăţat că poziţionarea împotriva curentului este varianta câştigătoare, fie chiar este aşa cum cred. Mă liniştesc, este a doua variantă, şi merg în continuare cu textul.

    Adams a lucrat 16 ani în companii, dar a obţinut succesul real după ce a lansat benzile desenate Dilbert, echivalentul pentru lumea corporatistă a ceea ce au însemnat Peanuts, realizate de Charles Schultz, pentru societatea americană. Istoria eşecurilor pe care le-a înregistrat în carieră, nu puţine, îi oferă lui Adams posibilitatea să emită câteva judecăţi surprinzătoare. Prima, pasiunea este supraevaluată. “Urmează-ţi pasiunea” este, crede Adams, un sfat greşit, de cele mai multe ori, menit să-l îmbrace pe cel ce oferă respectivul sfat într-o aură de modestie şi înţelepciune. Dar pasiunea nu ajunge şi nu este secretul reuşitei.

    Enunţul numărul doi: obiectivele sunt pentru fraieri. Cei care îşi organizează viaţa după obiective trăiesc într-o stare de eşec permanent pe care speră să-l transforme în ceva temporar, şi acesta este un  mod de viaţă care te consumă, spune Adams.
    În schimb, unul dintre cele mai bune sfaturi pare a fi: “Dacă îţi doreşti să ai succes, identifică preţul pe care trebuie să-l plăteşti şi achită-l!”. Preţul poate fi, în cazul în care îţi doreşti ceva cu adevărat, viaţa personală, specializarea într-un domeniu plictisitor, dar care oferă venituri, lipsa copiilor sau a vieţii de familie, sau, de ce nu?, falimentul.   

    Iar Scott Adams o ţine tot aşa, dărâmând clişeu după clişeu. Acest text nu ar fi complet dacă nu aş adăuga un ultim sfat care mi-a plăcut şi care în România are aplicabilitatea lui specială: “nu fi un nenorocit”. Unul dintre cele mai bune moduri de a contamina energia unui grup este să fii nenorocit. Ce înseamnă asta? Multe: aroganţă, egoism, temperament răutăcios, lăudăroşenie, respingerea oricărei sugestii sau folosirea sincerităţii ca justificare a cruzimii, orice va fi însemnând asta. Oricum, recunoaştem cu toţii, aici, nişte tipare.

    Nu o să închei înainte de a înşira eşecurile favorite ale lui Adams, ca un argument al experienţei pe care omul o are. În anii ’70 s-a gândit la o pungă de pudră cu bandă Velcro, pentru palmele asudate ale jucătorilor de tenis, conceperea unui ghid, a unui manual pentru meditaţii (a vândut trei bucăţi), două jocuri pe calculator, un program de antrenament psihic, o carieră în telecomunicaţii, un software pentru transferul fişierelor, un website cu idei trăsnite, un serviciu de livrare a produselor proaspete la domiciliu, distribuţia de conţinut video online (înaintea YouTube!), mai multe patente pentru tot felul de obiecte – mapă de dosar cu spaţiu pentru dischetă, un calendar, o tastatură cu zece caractere, două restaurante sau “cămara Ninja”, un serviciu online pentru dorinţele copiilor şi pentru a uşura cumpărarea de cadouri.

    Simpla înşiruire te scuteşte să mai cauţi răspuns la întrebarea de unde i-a venit inspiraţia pentru cărţile pe care le-a scris şi pentru cele 6.000 de benzi desenate pe care le-a publicat până acum. Nu-l rataţi pe Scott Adams!

    Scott Adams – “Cum să eşuezi la aproape orice şi totuşi să câştigi la scară mare”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Directorul de resurse umane al Google vorbeşte despre greşeala fatală pe care o fac 58% dintre cei care caută un job

    Laszlo Bock, directorul de resurse umane de la Google, spune că a revizuit peste 20.000 de CV-uri de-a lungul carierei sale. Unele sunt extraordinare, cele mai multe sunt bune, dar există şi CV-uri pline de greşeli impardonabile.

    Pentru a ajuta candidaţii să realizeze un CV cât mai bun, Bock a decis să prezinte pe LinkedIn câteva dintre greşelile pe care le descoperă în mod frecvent.

    Greşeli de tipar. Poate pare ceva evident, însă Bock spune că 58% dintre CV-urile pe care le parcurge conţin cel puţin o greşeală de ortografie. Aceste erori sunt extrem de grave pentru că angajatorii percep o atenţie scăzută la detalii şi lipsă de interes faţă de calitatea documentului.

    Lungimea. O regulă de bază în alcătuirea CV-ului este că zece ani de experienţă trebuie să intre pe o singură pagină a documentului. Un CV compact arată abilitatea de a concentra informaţii într-un spaţiu redus.

    Formatarea. Dacă jobul dorit nu este unul de designer sau artist, formatarea trebuie să fie cât mai simplă şi să folosească fonturi şi dimensiuni clasice.

    Informaţii confidenţiale. Bock argumentează că un candidat trebuie să fie extrem de atent la clauzele existente în contractele de muncă anterioare. Dacă este specificată interdicţia de a face public numele unui client, aceasta trebuie respectată, pentru că altfel candidatul poate arăta lipsă de respect faţă de compania sau companiile pentru care a lucrat.

    Minciuni. Adăugarea unor informaţii false în CV este întotdeauna o idee proastă. Au existat exemple de CEO care au fost demişi pentru aşa ceva, spune Bock, referindu-se  la fostul CEO al Yahoo!, Scott Thompson. O minciună din CV poate avea efecte şi 10-20 de ani mai târziu.

  • O tânără a renunţat la cariera ca angajată după ce i-a venit o idee ce poate ameninţa o industrie de 55 de miliarde de dolari

    Grace Choi, 30 de ani, a prezentat ideea sa la o conferinţă de tehnologie, organizată la New York în luna mai, însă ideea sa părea neverosimil de simplă; nu a câştigat competiţia dar ideea sa părea prea bună pentru a fi adevărată. Produsul ei, Mink, promite ca oricine să-şi poată produce acasă farduri şi creme de faţă, dacă are o imprimantă 3D, relatează Business Insider. Pentru asta are nevoie de o imagine colorată de pe internet, o unealtă ca Photoshop, pentru a stabili un cod pentru culoarea dorită şi o imprimantă Mink, care se conectează la un computer. Ideea sa ar putea pune în pericol industria produselor de înfrumuseţare, estimată la 55 de milarde de dolari anual.

    Deşi Choi nu a câştigat competiţia, Mink a suscitat destul interes din partea potenţialilor clienţi, stilişti de top dar şi investitori. Grace Choi şi-a petrecut ultimele luni gândindu-se cum să facă produsul accesibil pe piaţă. A decis şi că nu doreşte fonduri din partea investitorilor de risc.

    Tânăra în vârstă de 30 de ani a crescut în Brooklyn, New York. Părinţii au emigrat din Coreea, unde tatăl său lucra ca inginer de aeronautică, iar mama sa era asistentă. În New York tatăl ei a deschis un mic magazin de fructe şi legume. “Era un magazin mic, dar el este un antreprenor grozav şi am învăţat de la el o mulţime de lucruri în ce priveşte negocierile şi felul în care se fac afaceri“, spune Choi.

    În vremea facultăţii era nesigură de calea pe care să o aleagă în carieră, încercând mai multe tipuri de stagii. A lucrat ca asistentă la cabinetul unui medic, Martin Prince, care a angajat-o în ciuda faptului că nu avea niciun fel de experienţă în domeniu. El a devenit în scurt timp mentorul său, iar sub îndrumarea sa Choi a lucrat la o serie de invenţii.

    Pe vremea când era la Harvard, i-a venit ideea de a face un produs cosmetic şi a învăţat mult în ce priveşte această industrie, simţind şi că la nivel mondial cosmeticele asiatice nu sunt apreciate. “Industria produselor de machiaj face o mulţime de bani din prostii pe care le comercializează. Cer preţuri enorme pentru lucruri pe care tehnologia le oferă gratis. Aceste lucruri sunt culorile“, a spus Choi în cadrul conferinţei. Ea a testat în jur de 20 de tipuri de imprimate 3D pentru a vedea care este cea mai potrivită pentru a produce fardurile pe care le dorea.

    În acest moment, tânăra nu are angajaţi şi nici fonduri pentru a pune pe roate afacerea, deşi s-a întâlnit cu o mulţime de potenţiali investitori. Fondurile de investiţii, povesteşte ea, ar dori să producă imprimanta Mink şi să câştige bani instantaneu. Ea spune însă că este mai interesată să pornească revoluţia în domeniul frumuseţii, punând pe plan secund câştigul.

  • Managerii despre Generaţia Y la muncă. Adina Tâmplaru: actuala generaţie este mai independentă şi mai individualistă

    Reprezintă acum mai mult de o treime din forţa de muncă globală şi peste un deceniu vor domina piaţa muncii, societatea, finanţele, tehnologia. Generaţia Y este un tăvălug care, cu ochii în telefon, cu like-uri şi cu abordări personale se pregăteşte să schimbe lumea. Am întrebat un număr important de oameni de afaceri şi companii cum îi privesc şi ce aşteptări au de la Generaţia Y. Cum privesc companiile angajaţii tineri, ce provocări apar, ce tensiuni şi ce schimbări? Răspunde Adina Tâmplaru, head of corporate communications, Metro Cash & Carry România:

    – Ce pondere (aproximativa) au tinerii in compania dv?

    Metro Cash & Carry Romania este o companie tanara, dinamica, cu multe idei noi si inovatoare, deschisa in a sustine implicarea reprezentantilor Generatiei Y, ca fiind parte dintre angajatii nostri. 

    – Cum este sa fii sef de Generatia Y?

    Generaţia Y este ambasadorul schimbării, avand nevoie de un mediu dinamic pentru a atinge performanta. Ei cauta mentori care sa le fie alaturi si sa le ghideze primii pasi in cariera.

    De aceea, a le fi coordonator presupune mentinerea unui ritm alert si a unei conectari permanente la sistemul informational global, la noutatile tehnologice de pe piata.   

    – Care sunt principalele caracteristici ale generatiei Y?

    O caracteristica importanta o reprezinta stilul deschis de comunicare, abilitatile de socializare mai dezvoltate decat ale generatilor precedente; de asemenea, se remarca flexibilitatea, deschiderea in fata inovatiei si a noutatilor, continua cautare de noi responsabilitati, precum si sustinerea in mod activ a proiectelor de responsabilitate sociala. Totodata, nevoia de apartenenta la medii mai putin rigide şi pentru preferinta tot mai ridicata fata de latura antreprenoriala.

    Generatia Y, precum si cei din categoria “Millennials”, sunt atasati de noile tehnologii si isi dezvolta abilitatile de comunicare foarte mult in mediul virtual, fiind mai deschisi in privinta unei relationari deschise, simetrice cu angajatorii.

    – Care le sunt punctele forte si care slabiciunile?

    Reprezentantii unor astfel de generatii aduc un suflu nou şi isi aduc aportul la dezvoltarea companiei prin creativitate, oferirea de solutii pentru eficientizarea proceselor si adaptarea cu usurinta si naturalete la schimbare.

    Pe de alta parte, tanara generatie este intotdeauna in cautare de noi provocari si oportunitati, ceea ce le poate crea, in acelasi timp, imaginea unor angajaţi care accepta cu dificultate angajamentele fata de o companie. La fel, dorinta lor pentru rezultate rapide poate fi considerata, in anumite situatii, o slabiciune cauzata de faptul ca rezultatele rapide nu sunt intotdeauna si cele mai sustenabile.

    – Sunt ei diferiti de generatiile  X (1960 – 1980) sau Baby Boomers (1940 – 1960)?

    Putem spune ca actuala generatie este mai independenta si mai individualista decat Generaţia X, care prezenta o inclinatie catre contractele de munca pe timp îndelungat, loialitate si dependenta fata de sistemele economice.

    – Cat cantaresc pentru tineri cariera, provocarea, pasiunea, succesul, loialitatea fata de companie?

    S-a remarcat faptul ca reprezentantii generaţia Y se implica foarte mult in construirea unei cariere, sunt interesati in a-si crea planuri de dezvoltare personala si cauta provocari, oportunitati pentru mobilitate internationala.

    Pentru ei, pasiunea este principalul element motivator. Oferindu-le o abordare transparenta si lucrand impreuna la planul propriu de cariera, Generatia Y poate oferi coechipieri valorosi, cu performante reale pe termen lung.

    – A adus Generatia Y schimbari in organizatia dv?

    Metro Cash & Carry Romania activeaza in domeniul comertului, un segment prin definitie dinamic, caracterizat de un ritm alert al schimbarilor. Acest aspect reprezinta un avantaj in ceea ce priveste adaptarea Generatiei Y la mediul organizational al companiei, atat in segmentul tehnologiei, cat si in munca in echipa. Tinerii din aceasta generatie alimenteaza spiritul inovativ intr-o companie.

    – Ce schimbari ati facut dv pentru a va adapta organizatia la nevoile lor?

    Generatia Y se axeaza foarte mult in activitatea lor zilnica pe mijloace tehnologizate de comunicare si sunt interesati de tipuri de programe cu beneficii privind dezvoltarea personala. Astfel, METRO Cash & Carry Romania deruleaza numeroase proiecte de formare, special concepute pentru ei, programe de mobilitate internaţională, initiative interne orientate spre educatie si invatare aplicata.

    Mai mult, canalele oficiale ale companiei, de comunicare in retelele sociale, apropie compania mai mult de modul si nevoile lor de lucru.  

    – Cum credeti ca va evolua piata muncii?

    Tehnologia informaţiei este percepută ca fiind principalul factor care va transforma piata muncii in urmatorii ani, intr-o proportie mai mare decat transformarile demografice, evolutia economiei sau a resurselor disponibile. Totodata, este posibil ca importanta programului de lucru flexibil si a posibilitatii de a opta pentru munca la domiciliu sa creasca pe piata muncii din viitor. 

    – Dincolo de piata muncii, care vor fi schimbarile pe care le aduc tinerii in societate?

    Societatea se schimba odata cu noile generatii, astfel ca, pe langa elementele descrise mai sus, probabil in urmatorii ani sa asistam la un accent in crestere plasat pe gandirea antreprenoriala si orientata spre noutate.

  • Idei de afaceri: salon de frumuseţe cu programare prin aplicaţia de mobil (VIDEO)

    După ce a lucrat într-o bancă de investiţii pe Wall Street şi apoi s-a mutat la departamentul juridic al unei firme, Anna Santeramo a ajuns la concluzia că dacă o femeie ocupată nu poate ajunge la salonul de frumuseţe, atunci poate veni salonul la ea, scrie San Francisco Chronicle. Aşa încât a fondat salonul StyleBee. Prin intermediul unei aplicaţii instalate pe telefonul mobil, clientele pot solicita o programare peste două ore, alegând serviciile dorite, care includ coafură mai mult sau mai puţin sofisticată şi machiaj.

    De la lansarea sa în luna mai, StyleBee a devenit din ce în ce mai căutat, nu numai pentru servire rapidă la sediul firmelor, ci şi pentru nunţi, baluri de absolvire sau ieşiri cu fetele.