Explicatia este ca bancherii au fost cei ce au convins guvernul
sa ceara ajutor, motivand ca bancile nu mai pot absorbi alte
titluri de stat prin care sa finanteze Lisabona, pentru ca si-au
atins deja limita superioara de expunere pe datoria Portugaliei.
Bancherii au sugerat guvernului sa ceara un imprumut de tip bridge
loan de 15 miliarde de euro de la UE, ca sa poata onora la timp
platile din lunile urmatoare, in special din iunie, cand statul va
trebui sa rascumpere obligatiuni si sa achite dobanzi de 7 miliarde
de euro.
In cele din urma, premierul in exercitiu Jose Socrates a
recunoscut oficial ca tara e nevoita sa apeleze la ajutorul UE si
al FMI in acelasi fel ca Grecia si Portugalia. Pachetul de
asistenta va fi deci foarte cuprinzator, cel mai probabil de pana
la 75-80 de miliarde de euro, in functie de cat vor calcula
expertii de la UE si FMI care vor incepe sa examineze situatia
fiscala. Portugalia are probleme mari la acest capitol, mai ales
dupa ce deficitul bugetar pe 2010 a fost revizuit de la 7,3% la
8,6% din PIB.
Pana acum s-a convenit in principiu ca prima transa de bani sa
fie trasa dupa alegerile generale din 5 iunie, iar pana atunci tara
sa-si asume un nou program de austeritate, dupa ce respingerea
precedentului plan in parlament a dus recent la demisia premierului
Socrates. O parte din bani vor fi folositi pentru consolidarea
bancilor portugheze si, la fel ca in cazul Irlandei, una dintre
conditiile de primire a ajutorului va fi ca statul sa inceapa un
program de vanzare a activelor statului, care sa furnizeze sume
necesare pentu reducerea datoriei publice, ajunsa la 83,2% din
PIB.
Presedintele Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a
tinut sa infirme zvonurile ca ar fi facut presiuni asupra
Portugaliei sa ceara ajutor, mai exact ca ar fi constrans bancile
sa-si reduca expunerea pe datoria tarii. “Noi n-am fortat nici
bancile, nici guvernul la nimic. Sistemul eurozonei si-a aplicat
pur si simplu regulile”, a spus Trichet. Zvonuri asemanatoare au
circulat si inainte ca Grecia si Irlanda sa ceara ajutor, pentru ca
BCE si de Bruxelles au preferat, logic, ca tarile cu probleme sa
foloseasca plasa de siguranta oferita de UE si FMI in loc sa expuna
riscului de contagiune si alte tari din zona euro.
