BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    8,5%
    creşterea pe primele 9 luni a producţiei industriale, serie ajustată sezonier, după o creştere cu 4,9% în septembrie faţă de aceeaşi lună din 2013

    5,25%
    scumpirea în octombrie a legumelor faţă de septembrie, cea mai mare pe ansamblul mărfurilor şi serviciilor, în timp ce preţurile mărfurilor nealimentare au scăzut cu 0,1%

    23,5%
    cu atât a scăzut numărul firmelor care au intrat în insolvenţă în primele 10 luni, la cca 18.000, în timp ce numărul firmelor nou-înfiinţate a scăzut cu 19,6%, la 88.103

    120.000
    numărul actual de specialişti în domeniul IT, în timp ce necesarul total ar urma să crească la 300.000 la nivelul anului 2020, conform estimărilor asociaţiei patronale de profil (ANIS)

    1.2 mil. l
    consumul de băuturi alcoolice în Grecia în 2013, în scădere drastică faţă de perioada dinainte de criză (2,26 mil. l în 2008)

    1,3%
    cu atât a scăzut volumul comerţului cu amănuntul în zona euro în septembrie faţă de august, iar în UE a scăzut cu 1,2%, conform datelor Eurostat

  • Preţurile de consum au urcat în octombrie cu 0,2% faţă de septembrie. Inflaţia anuală scade la 1,4%

    Preţurile mărfurilor alimentare au urcat comparativ cu septembrie cu 0,6%, cel mai mult scumpindu-se legumele (cu 5,25%), tarifele serviciilor s-au majorat cu 0,2%, în timp ce preţurile mărfurilor nealimentare au scăzut cu 0,1%.

    “Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) în luna octombrie 2014 faţă de luna precedentă este 100,23%, iar faţă de luna corespunzătoare din anul precedent este 101,75%”, se arată într-un comunicat al INS.

    În septembrie, preţurile de consum au crescut cu 0,12%, iar inflaţia anuală a urcat la 1,54%.

    Banca Naţională a României a redus săptămâna trecută prognoza privind inflaţia de la 2,2% la 1,5% pentru acest an şi de la 3% la 2,2% în 2015, niveluri situate cu 0,7 puncte procentuale, respectiv cu 0,8 puncte sub cele prognozate în august.

    Banca centrală estimează că rata anuală a inflaţiei va coborî în primul trimestru al anului viitor sub 1,5%, limita inferioară a intervalului din jurul ţintei de 2,5%, pentru ca apoi să revină la acest nivel în trimestrul al doilea şi să urce până la finele anului la 2,2% şi mai departe în 2016, la 2,6% în T3.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 10-16 noiembrie

    12.11
    INS publică cifra de afaceri în serviciile de piaţă pentru populaţie în primele 9 luni

    12.11
    Eurostat difuzează datele producţiei industriale în UE şi zona euro pe primele 9 luni

    12-14.11
    Conferinţa europeană Big Data from Space – BiDS’14 (Roma)

    13-16.11
    Târgul de Turism al României şi Romhotel (Romexpo Bucureşti)

    13.11
    Concert Sarah Brightman (Sala Palatului, Bucureşti)

    14.11
    INS publică datele-semnal pentru PIB în T3

    14.11
    Reuniunea Ecofin (Bruxelles)

    14.11
    Eurostat publică inflaţia în UE şi zona euro pentru luna octombrie

    15-16.11
    Reuniunea G20 (Brisbane)

    16.11
    Turul al doilea al alegerilor pentru preşedintele României

    până la 17.11
    Festivalul de muzică clasică şi contemporană SoNoRo (Bucureşti, Cluj, Iaşi)

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 3 – 9 noiembrie

    3.11
    BNR publică situaţia rezervelor valutare ale României pentru luna octombrie

    4.11
    Şedinţa CA al BNR pe probleme de politică monetară şi aprobarea Raportului asupra inflaţiei

    4.11
    INS prezintă datele privind înmatriculările noi de vehicule rutiere în al treilea trimestru

    6.11
    Reuniunea Eurogroup (Bruxelles)

    6.11
    Reuniunea de politică monetară a Consiliului BCE (Frankfurt)

    6.11
    Conferinţa europeană privind energia sustenabilă în Asia Centrală (Bruxelles)

    7.11
    INS publică indicii valorici ai cifrei de afaceri şi ai comenzilor noi din industrie pe primele 9 luni

    7.11
    Reuniunea Ecofin (Bruxelles)

    9.11
    Eurostat difuzează datele privind preţurile locuinţelor în UE şi zona euro în al doilea trimestru

    9.11
    Concert Jack White (Romexpo Bucureşti)

  • Istoria banilor: Evul Mediu şi ascensiunea băncilor

    Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie, cele create de Constantin cel Mare, milliarense, siliqua şi solidusul, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, dar statele germane au adoptat pfenigul, care în Anglia a devenit penny.

    Perperul a fost emis de împăratul Alexis I, în cadrul unei mari reforme monetare, în anii 1092 – 1093. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328. În secolul XII statele germane scot piese noi, aşa numitele bactreate – bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII în Anglia apare sterlingul, monedă din argint, în Austria creiţarul (cu o cruce – kreutz – pe revers) iar la Florenţa florinul, de aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul pentru sistemul bancar european.

    În jurul anului 900 în China apar banii de hârtie, iar în 960 emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie sunt folosiţi şi de Imperiul Mongol, care după 1230 includea şi China. în următoarea sută de ani hârtia devine ban în India, Japonia şi Persia. După 1400 putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu o valoare nominală de 1000 de monede ajunge să valoreze numai trei.

    Europenii află despre banii de hârtie de la Marco Polo, care a trăit în China între 1275 şi 1292.

    În 1355 Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu publică De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde face conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370 Oresme devine consilier al regelui Charles V al Franţei.

    Din 1400 încep să apară băncile, la Barcelona şi la Genoa în timp ce la Florenţa este legalizată modificarea dobânzilor.
    1440 însemnă inventarea tiparului, de către Gutenberg. Tiparniţa este modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, pentru a putea fi folosită la producerea banilor, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

    Cincisprezece ani mai târziu chinezii renunţă la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare a sta inflaţia.

    Pentru europeni urmează perioada marilor descoperiri geografice – America, drumul spre India, conchistadorii în America de Sud – iar dezvoltarea comercială care a urmat acestora a fost cât se poate de benefică dezvoltării sistemului financiar.

  • Istoria banilor: dezvoltarea sistemului financiar mondial

    Pe măsură ce timpul a trecut, sistemul financiar mondial, pentru că putem vorbi deja de aşa ceva, se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier, romanii se confruntă, în timpul celui de-al doilea război punic, dintre Roma şi Cartagina, cu inflaţia generată de enorma cerere de bani pentru plata trupelor iar insula greacă Delos devine un important centru bancar. Spiritul novator chinez se manifestă şi el: apar banii din piele (de cerb), cu o valoare de 40.000 de monede de bază.

    Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monedă, dar au adoptat, pe lângă aur şi argint, şi metalele mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Augustuts a reformat atât sistemul monetar cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale, deţinerea de terenuri şi câştigurile.

    În toată această perioadă, cele mai folosite unităţi monetare de către greci erau halcousul (din aramă, echivala cu o treime de obol), obolul (o şesime de drahmă), drahma (din argint), staterul (din aur, echivala cu 4 drahme) şi talantul (600 de drahme). Romanii foloseau libra şi uncia, din aramă, denarii din argint şi aureusii din aur.

    Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Isus nu a fost decât un episod minor al dezvoltării sistemului monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 conţinutul de argint al monedelor romane scade la 40% iar în 270 la numai 4%, consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian încearcă să combată acest flagel printr-o emisiune de noi monede de aur pur, cărora le ridică valoarea de două ori şi jumătate. Fără prea mare succes, pentru că inflaţia rămâne o problemă şi pentru Diocleţian. Acesta este învins de forţele pieţei, chiar dacă a introdus controlul preţurilor şi al dobânzilor, şi abdică. Pe de altă parte, Diocleţian este cel ce a introdus primul sistem de buget anual, cu succes.

    Inflaţia nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, chiar dacă, cu această ocazie, împăratul Constantin cel Mare a confiscat enormele comori acumulate în templele “păgâne”.

    Mai trebuie remarcat şi faptul că împăratul Constantin a emis o monedă de aur, solidus, în anul 306, care a fost produsă, fără a i se schimba greutatea sau puritatea timp de 700 de ani. O măsură a inflaţiei acelori timpuri este evoluţia valorii aurului: în anul 307 preţul era dublu faţă de cel stabilit de Diocleţian cu şase ani mai devreme iar în 324 preţul era de şase ori mai mare. Ceva mai târziu, în Egipt, o măsură de aur care valora 300.000 de denari ajunge să coste 2.120.000.000 de denari.

    Invaziile barbare au frânat evoluţiile monetare, activităţile bancare sunt abandonate, iar monedele emise de episcopul Mellitus în Londra sunt folosite mai mult drept bijuterii decât pentru scopuri comerciale.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Spectaculosul plonjon al inflaţiei în Europa

    Această tendinţă de scădere a caracterizat ultimii ani, inflaţia coborând de la un nivel de 2,6% atins în august 2012. Inflaţia a scăzut şi în Uniunea Europeană la 0,4%, faţă de 0,5% în august, cea mai scăzută inflaţie din septembrie 2009.

    Cele mai mari rate ale inflaţiei, conform Eurostat, s-au înregistrat în România (1,8%), Finlanda (1,5%) şi Austria (1,4%). Rate negative ale inflaţiei s-au înregistrat în Bulgaria (-1,4%), Grecia (-1,1%), Ungaria (-0,5%), Spania (-0,3%), Polonia (-0,2%), Italia, Slovenia şi Slovacia cu -0,1%.

  • Contribuabilul, veriga slabă a economiei europene

    Ştirea a determinat pe parcursul săptămânii căderea rapidă a monedei euro faţă de dolar şi yen şi un avânt al burselor de acţiuni, cu indicele S&P 500 câştigând timp de patru zile cel mai mult din ianuarie 2013 până acum. Efectul a fost potenţat de zvonurile că, dacă economia americană încetineşte ori dacă apar turbulenţe pe pieţele financiare, Rezerva Federală a SUA ar putea decide la reuniunea de politică monetară din 28-29 octombrie să reînnoiască la rândul ei programul de stimulente monetare, prevăzut iniţial să se încheie în această lună.

    Dacă ar recurge la achiziţia de obligaţiuni corporatiste, BCE ar urma exemplul Băncii Japoniei, care a apelat la acest instrument în cadrul programului său de stimulare monetară a economiei, dar ar întâmpina aceeaşi opoziţie din partea Germaniei ca şi în cazul ideii de achiziţie a obligaţiunilor guvernamentale ale ţărilor cu probleme din zona euro, argumentul fiind acelaşi – transferarea riscurilor de la instituţiile financiare, state şi companii private spre băncile centrale, adică în cele din urmă tot spre contribuabili.

    Pe baza condiţiilor actuale de pe piaţă, JP Morgan a estimat deja că BCE ar putea cumpăra în decurs de un an obligaţiuni corporatiste în valoare de cca 50 mld. euro.

  • Aveţi ceva de vânzare? Cumpără China

     Investiţiile directe în străinătate ale Chinei au crescut cu 21,6% în primele nouă luni, la 75 mld. dolari, urmând să depăşească suma investiţiilor străine directe efectuate în ţară până la sfârşitul anului, conform lui Zhang Xiangchen, adjunct al ministrului comerţului. “China este deja o ţară exportatoare de capital şi acum este pe cale de a deveni exportator net de capital”, a adăugat Xiangchen.

    Tendinţa este susţinută de rezervele valutare impresionante, situate la 4.000 mld. dolari, precum şi de politica Beijingului de susţinere a achiziţiilor de active (companii, proprietăţi imobiliare, participaţii de capital, proiecte greenfield) în Europa, SUA, Africa sau America Latină, într-un ritm galopant, dacă ne uităm la faptul că în 2002, investiţiile chinezeşti în afară erau de numai 2,7 mld. dolari, în timp ce anul trecut ajunseseră la 108 mld. dolari. Un exemplu este inclusiv faimosul hotel Waldorf Astoria din New York, cumpărat chiar în octombrie de o firmă chinezească pentru aproape 2 mld. dolari. În acest an, totalul investiţiilor chinezeşti este aşteptat să ajungă aproape de 130 mld. dolari, peste investiţiile străine în China, estimate să fie inferioare sumei de 118 mld. dolari înregistrată anul trecut.

    Un alt factor care stimulează companiile chinezeşti să investească în străinătate este încetinirea ritmului de creştere economică, în condiţiile în care economia, după boomul creditării din ultimii cinci ani, se confruntă cu exces de investiţii şi de capacitate de producţie, fiind pe cale să consemneze cea mai redusă creştere din 1990 încoace.

    Conform ultimelor date oficiale anunţate în această săptămână, PIB a crescut cu 7,3% în T3 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cel mai slab rezultat din ultimii cinci ani, după 7,5% în T2 şi 7,4% în T1, dar superior aşteptărilor formulate de analiştii băncilor occidentale. “În ciuda pierderii de viteză, economia a reuşit să realizeze o creştere destul de stabilă anul acesta, în condiţii de inflaţie relativ mică şi de îmbunătăţire a ocupării forţei de muncă”, a declarat Sheng Laiyun, purtător de cuvânt al Biroului Naţional de Statistică, citat de publicaţia Shanghai Daily. Ţinta oficială de creştere economică pentru 2014 este 7,5%.

  • La ce servesc eforturile Băncii Centrale Europene

    Sondajul IFO în rândul companiilor germane a evidenţiat o scădere a încrederii pentru a cincea lună consecutiv în septembrie, până la cel mai mic nivel din aprilie 2013, indicii activităţii din industrie şi servicii din Germania, Franţa şi zona euro în ansamblu au scăzut din nou în august, iar Banca Spaniei a avertizat că datele de până acum arată o scădere în al treila trimestru atât a consumului privat, cât şi a ritmului creării de noi locuri de muncă.

    Ca urmare, moneda euro a căzut sub pragul de 1,28 dolari pentru prima dată din iulie 2013, în contextul speculaţiilor că noile date vor slăbi opoziţia tradiţională a Germaniei faţă de ideea că BCE ar trebui să dea drumul tiparniţei de bani după modelul Rezervei Federale – o idee văzută de pieţele financiare, ca de obicei în ultimul an, drept ultima speranţă pentru relansarea economică a zonei euro.

    Draghi a indicat din nou că BCE este gata să folosească şi alte instrumente neconvenţionale de politică monetară, amplificând actualul program de achiziţii de obligaţiuni – declaraţie care a fost interpretată de analiştii bancari drept o recunoaştere a intenţiei de a recurge în cele din urmă la un program de relaxare monetară cantitativă neînsoţit de sterilizarea banilor nou introduşi în sistem, adică de genul celor folosite până acum în SUA şi Japonia. Draghi a adăugat însă că niciun fel de măsură monetară nu poate înlocui reformele structurale şi ale pieţelor muncii care ar trebui să facă mai competitive economiile din zona euro.

    Până acum, 255 de bănci din zona euro au împrumutat 82,6 mld. euro cu dobânzi de 0,15% în cadrul primei runde, din septembrie, de finanţări ieftine anunţat de BCE, sub nivelul aşteptat de 100 mld. euro sau mai mult, ceea ce sugerează lipsa de cerere de credite din economia reală a zonei euro. Următoarea ofertă de credite ieftine pentru bănci va avea loc în decembrie.