BusinessMagazin

Tag: tribunal

  • Tribunalul Bucureşti decide ca o româncă să-şi plătească creditul în CHF la cursul de la semnarea contractului

    Instanţa a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele stipulate în convenţia de credit bancar şi a dispus “îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului sus menţionat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 1,8894 lei/CHF”.

    Conform deciziei luate pe 1 iulie, care nu este definitivă, banca în cauză – OTP Bank – este obligată să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit în funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, respectiv, 01.07.2037.

    Reclamanta, Maria Apostol, ar urma să achite ratele aferente creditului contractat la valoarea de 1,8894 lei/CHF.

    Mai mult, instanţa obligă banca să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului de credit, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului, sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de bancă.

    TB a mai constatat şi caracterul abuziv al unei clauze privind comisionul de acordare a creditului şi a decis ca banca să îi plătească reclamantei suma de 6.359 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plăţii, sumă la care urmează să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării acestei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acesteia de către pârâte.

    Pe de altă parte, instanţa a respins cererea reclamantei privind restituirea creditului în lei.

    Banca este obligată să plătească reclamantei suma de 11.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

    Decizia poate fi contestată în 30 de zile de la comunicarea motivării.

    Francul elveţian s-a apreciat puternic de pe 15 ianuarie, când banca centrală a Elveţiei (SNB) a decis să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro, introdus în septembrie 2011, la momentul la care francul era aproape la paritate faţă de euro. Numai în prima zi după decizia SNB, francul s-a apreciat cu 22,4% faţă de leu, de la 3,7415 lei/CHF la 4,3287 lei/CHF, şi a continuat să crească, atingând un maxim de 4,5817 pe 23 ianuarie.

    Până în prezent, cursul a oscilat între 4,1 – 4,3 lei/CHF.

    Clienţii cu credite în franci elveţieni au protestat în iunie la Guvern şi, în lunile ianuarie-februarie, în faţa Parlamentului, cerând autorităţilor rezolvarea crizei CHF prin adoptarea unei legi de conversie în lei, la un curs istoric plus un maxim de 20%.

    Propunerea a fost dezbătută în Comisia Buget-Finanţe din Camera Deputaţilor, unde s-a încercat pentru o vreme găsirea unei soluţii. Reprezentanţii băncilor şi ai BNR au susţinut însă că o asemenea rezolvare legislativă nu ar fi consituţională, afectând funcţionarea unei pieţe libere, şi au convins parlamentarii în final, prin vocea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, că soluţiile trebuie găsite de fiecare bancă în parte împreună cu clienţii, pe calea negocierii, pentru a se ajunge la împărţirea poverii.

    Debitorii au reclamat individual, în repetate rânduri, că negocierile au loc doar la nivel declarativ, însă în realitate instituţiile de credit nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei.

    Grupul clienţilor cu credite în franci a demarat în martie, împreună cu Asociaţia Unilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), un proces de negociere cu şapte bănci (Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Românească, OTP şi Credit Europe Bank) pentru 1.500 de persoane, în baza unei împuterniciri notariale.

    Dintre acestea, doar Volksbank, în urma preluării de către Banca Transilvania, a înaintat clienţilor o ofertă concretă, prin care banca preia o parte din povara creditului.

    Potrivit ultimelor date ale BNR, în bilanţurile băncilor româneşti figurau la 1 ianuarie 65.495 de credite în franci elveţieni, faţă de 75.000, cât comunicase la momentul apariţiei crizei, pentru finalul lunii noiembrie.

    Din totalul acestora, clienţii au solicitat băncilor soluţii de conversie sau restructurare pentru 36.546 de împrumuturi, încluzând şi creditele de la Volksbank, preluată de Banca Transilvania, singura care a avut o ofertă publică de conversie cu reducere substanţială.

    Din cele peste 36.000 de cereri, instituţiile de credit au soluţionat până la începutul lunii iunie 15.954, din care circa 40% au reprezentat conversii, iar restul restructurări (inclusiv clienţii Volksbank). Restul de 20.000 de cereri se află în lucru, fără a se garanta vreo soluţionare.

    În realitate, având în vedere că multe instituţii bancare şi-au externalizat creditele în CHF către băncile-mamă sau vehicule din alte ţări (Olanda, spre exemplu), totalul împrumuturilor în franci elveţieni ajung la circa 100.000-120.000.

  • Procesul absurd al unui ţăran rus care a inventat o monedă ferită de inflaţie

    Nu înţeleg ce se întâmplă. Unde vor ajunge toate astea? Este prima oară în viaţa mea când am ajuns la tribunal”, s-a plâns Şliapnikov jurnaliştilor strânşi în jurul său. Explicaţia a venit partea unui prieten al său. „Mişa, eşti un ghimpe în coasta lor. Eşti o excrescenţă osoasă pentru autorităţile locale. Cred că au ordonat cazul împotriva ta. Te vor încadra la legea 58 din era sovietică, la activitate contrarevoluţionară”, a glumit Iuri Bojenov.

    Cazul împotriva lui Şliapnikov nu este atât politic cât economic. Banii sunt tipăriţi pe hârtie fotografică, sub forma unor bancnote cu o singură faţă, de 1, 3, 5, 10, 25 şi 50 de kolioni. Bancnotele sunt multicolore, au imprimate pe ele un fel de arbore, lângă care se poate citi: „Această bancnotă este proprietatea trezoreriei Kolionovo. Nu suportă inflaţie, deflaţie, stagnare sau alte falsificări. Nu este un mijloc de îmbogăţire sau speculaţie. Este susţinută de resursele din Kolionovo. Sau poate este un fals…”.

    Acesta nu este primul gest extravagant al fermierului Şliapnikov. În 2010, ţăranul a devenit faimos pentru că s-a luptat cu incendiile de vegetaţie fără ajutorul autorităţilor. Atunci, Şliapnikov a afirmat într-un interviu acordat publicaţiei Esquire că autorităţile au vrut să îl acuze că a acţionat împotriva consiliului local al satului, subminând ordinea constituţională. Situaţia s-a calmat ulterior. Şliapnikov a introdus totodată vize de intrare pentru oficialii care au dorit să îi viziteze ferma. Între documentele necesare pentru vize era şi o adeverinţă de la psihiatru. Acum, fermierul tipăreşte propria monedă, iar autorităţile locale îl urăsc.

    „Câte bancnote ai tipărit?”, l-a întrebat pe ţăran un jurnalist, Andrei Kozenko. „Şapte sau opt mii”, a răspuns nesigur Şliapnikov, în timp ce unele estimări din presă ajung la 20.000 de kolioni. Fermierul nu ştie nici cât valorează un kolion în ruble. „Pot să vă spun însă în cartofi. O tonă şi jumătate”, a adăugat el. „50 de kolioni fac o gâscă!”, a intervenit prietenul fermierului.

    liapnikov a început apoi să explice că s-a gândit la kolioni nu ca la o nouă formă de bani, ci ca la o formă de ajutor pentru tranzacţiile barter pe care le face mereu cu vecinii săi, un grup de aproximativ 100 de oameni. Unii sunt şi ei fermieri, în timp ce alţii sunt moscoviţi care au case la ţară. De exemplu, cineva împrumută altcuiva un rezervor de carburant şi primeşte în schimb nu ruble, ci 20 de kolioni. Apoi returnează bancnotele datornicului şi primeşte în schimb, de exemplu, un pui sau ceva similar. Şliapnikov îşi plăteşte angajaţii în ruble.

    Fermierul nu ascunde faptul că vrea să răspândească mai mult moneda, dar îi este teamă. „Statul nu dă bani, doar îngheaţă creditele. Aşa că am decis să devin propriul meu creditor. Nu înţeleg de ce sunt acuzat”, a spus Şliapnikov.
    Procurorul districtual adjunct Nikolai Hrebet, care instrumentează cazul, i-a explicat acuzaţiile. Potrivit constituţiei, rubla este singura monedă legală din Rusia. Politica financiară din ţară este stabilită de banca centrală. Moneda kolion nu respectă legislaţia ţării şi din acest moment trebuie interzisă, scoasă din circulaţie şi distrusă. Banca centrală a Rusiei este la rândul ei terţă parte în acest proces. Cu toate acestea, procurorul a cerut ca un reprezentant al băncii centrale să depună mărturie în calitate de expert independent şi nu ca parte implicată în proces, iar instanţa a permis acest lucru, chiar dacă oriunde în altă parte acest fapt ar fi fost o încălcare gravă a procedurilor. Şliapnikov, care a venit la proces fără avocat, nu a contestat decizia judecătorului.

    „Un lucru nu înţeleg. Pe cine am lezat cu faptele mele? Banca centrală, un grup de cetăţeni? Nu înţeleg, cum au fost transformate bancnotele mele personale într-un surogat monetar?”, a întrebat bărbatul, care susţine că este doar un fermier cinstit căruia îi place să glumească. Pentru el kolionii sunt doar o joacă. Nu sunt folosiţi în sistemul de plăţi, nu au lichiditate şi nu au elemente de siguranţă. „Nu se plătesc salarii, taxe sau mită în kolioni. Nu poţi cumpăra o cutie de chibrituri de la magazin. Un ţăran nu poate distruge sistemul bancar!” a susţinut Şliapnikov. El a acuzat apoi procuratura că nu apără interesele Rusiei, ci pe cele ale băncilor comerciale, care au ignorat mediul rural şi care acordă împrumuturi sufocante.

    Procurorul a cerut şi a obţinut dreptul de a răspunde, chiar dacă este neobişnuit din punct de vedere procedural. „Dacă cineva care foloseşte kolioni vrea să primească ceea ce îi datorezi, iar tu decizi să nu faci acest lucru, atunci nimeni nu poate obţine nimic de la tine, în mod legal. Totul depinde de reputaţia şi bunul tău renume. Din punct de vedere legal este insuficient”,  explicat procurorul, adăugând că mondele kolion reprezintă un pericol pentru unitatea sistemului de plăţi şi politica băncii centrale, tocmai într-o perioadă în care Rusia se află în criză economică.

    Este chemat în instanţă primul martor. Iuri Titov este de profesie mecanic şi locuieşte la Moscova, dar are o casă în Egorevsk. El  declarat că i-a împrumutat o dată nişte motorină lui Şliapnikov şi a primit în schimb 50 de kolioni. Martorul a susţinut că nu a fost un acord între doi oameni de afaceri, ci doar un schimb privat, între două persoane, care nu priveşte pe nimeni.

    Procurorul s-a interesat de valoarea motorinei, iar martorul a spus circa 2.000 de ruble. În acest fel a explicat curţii că un kolion valorează aproximativ 40 de ruble. Procurorul l-a întrebat apoi ce ar vrea pentru 50 de kolioni. „O gâscă, sau un pui şi nişte ouă”, a venit răspunsul. Procurorul s-a întrebat apoi dacă martorul nu ar plăti prea mult, având în vedere costul motorinei.

  • Avea 80 de magazine de lenjerie intimă în România şi exporta în 50 de ţări. Acum este în insolvenţă, cu datorii de 4 ori mai mari decât cifra de afaceri. Povestea Jolidon

    Retailerul de lenjerie intimă Jolidon, creat acum circa două decenii de antreprenorul local Gabriel Cârlig a intrat în insolvenţă la cererea creditorului J.I.E., potrivit tribunalului din Cluj. Potrivit deciziei Tribunalului au mai cerut insolvenţa mai mulţi creditoril. „Fixează termen de judecată pentru data de 23 septembrie 2015 (…). Dispune conexarea cererilor creditorilor A.B., DGMC, BCR S.A., AFM, S.C. M.E.S.R.L., S.C. A.S.S.R.L. ş.a. (…) cereri care vor fi analizate ca declaraţii de creanţă potrivit art. 66 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.” Despre compania J.I.E. nu există date.

    CUM A AJUNS JOLIDON DE LA POVESTE DE SUCCES LA INSOLVENŢĂ

  • Partidul Naţional Democrat, înscris oficial în Registrul partidelor politice

    “Dispune înregistrarea Partidului Naţional Democrat în registrul special al instanţei”, a decis, luni, Tribunalul Bucureşti.

    Decizia poate fi atacată cu apel.

    În 26 februarie, deputatul Daniel Fenechiu anunţa că va depune la Tribunalul Bucureşti dosarul de înfiinţare a Partidului Naţional Democrat, fiind strânse 32.000 de semnături de susţinere, iar 25.000 de semnături sunt necesare.

    Fenechiu spunea că deputaţii care aderă la acest partid sunt cei 10 care aparţin fostului grup al PPDD, arătând că nu au niciun membru la Senat, dar există disponibilitate şi deschidere pentru refacerea grupurilor parlamentare iniţiale.

    La sfârşitul anului trecut, cei mai mulţi deputaţi PPDD au părăsit acest partid, dar au decis să rămână în grupul parlamentar.

    La începutul sesiunii, Comisia juridică a Camerei a stabilit că grupul parlamentar nu se desfiinţează, având în componenţă 10 membri.

    Grupul parlamentar al Partidul Poporului- Dan Diaconescu (PP-DD) a solicitat, în 16 februarie, Biroului Permanent al Camerei să-şi schimbe denumirea în grupul “Democrat şi Popular”, iar conducerea Camerei a trimis cererea la Comisiile juridice şi de regulament.

    Daniel Fenechiu explica faptul că noul partid va avea o denumire diferită de cea a grupului parlamentar prin faptul că sunt în discuţii cu deputaţi care se consideră a fi mai apropiaţi de doctrina populară decât de cea social-democrată.

    Fenechiu spunea, la acel moment, că parlamentarii din PND nu vor fi în alianţă nici cu PSD, nici cu PNL, ci vor susţine punctual proiectele.

    Dintre deputaţii care fac parte din PND sunt Liliana Mincă, Ştefan Burlacu, Tudor Ciuhodaru, Mihai Deaconu, Gabriela Anghel.

  • Cererea de intrare în insolvenţă a Companiei Rompetrol SA, respinsă de Tribunalul Capitalei

    Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au respins, luni, cererea debitorului SC “Rompetrol” SA, prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei.

    Reprezentanţii companiei pot formula apel, în termen de şapte zile de la comunicarea hotărârii.

    Compania Rompetrol SA a înregistrat, în 28 mai, pe rolul Tribunalului Bucureşti, o cerere prin care solicită intrarea în insolvenţă.

    “La sfârşitul anului trecut, societatea a fost obligată, în solidar cu alte persoane fizice, de către Curtea de Apel Bucureşti la plata sumei de 58,5 milioane USD, la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 05.01.2001. Aspectele avute în vedere de Curtea de Apel Bucureşti privesc fapte săvârşite în perioada 1999 – 2001, cu mult înainte de anul 2007, când KazMunayGas a devenit acţionarul majoritar al grupului de societăţi din care face parte şi Rompetrol SA. După pronunţarea deciziei respective, societatea şi-a arătat toată deschiderea în cursul procedurilor legale demarate de autorităţile fiscale pentru identificarea şi evaluarea activelor sale, acestea instituind un sechestru asiguratoriu asupra bunurilor sale”, conform unui comunicat de presă al companiei.

    Punerea în executare a deciziei instanţei, inclusiv a dobânzilor legale, care în opinia autorităţilor fiscale reprezintă o sumă de trei ori mai mare decât debitul principal, creează un dezechilibru financiar major pentru societate, având efecte imediate în activităţile sale curente – întreruperea operaţiunilor de profil, a contractelor în derulare, a investiţiilor şi implicit asupra angajaţilor, potrivit companiei.

    Rompetrol arăta că investiţiile realizate de companie din fondurile proprii în dezvoltarea lucrărilor de explorare din România şi achiziţia de instalaţii de foraj necesare extinderii activităţilor de profil pe plan extern depăşesc suma de 50 milioane dolari.

    “În acelaşi timp au fost iniţiate demersurile legale pentru punerea în executare a obligaţiilor asumate de către fostul proprietar al Grupului Rompetrol în contextul deciziei Curţii de Apel Bucureşti. Reorganizarea activităţii Rompetrol SA va permite continuarea serviciilor adiacente activităţilor de foraj sonde petroliere terestre în Maroc, unde societatea a câştigat un contract în 2014 după ce a fost nevoită să îşi întrerupă activităţile din Libia pe fondul instabilităţii politice, şi în România, unde are premise de a trece de la faza de explorare la exploatare şi producţie hidrocarburi. Celelalte activităţi ale societăţilor din Grup nu vor fi în niciun fel afectate de această procedura de reorganizare”, preciza compania.

    Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor, Rompetrol SA avea datorii de 159 de milioane de lei în 2013. De asemenea, a înregistrat o pierdere de 53,2 milioane de lei, veniturile fiind de 66,4 milioane de lei.

    Rompetrol SA face parte din KMG International (fostul Rompetrol Grup), deţinută de compania naţională de petrol şi gaze din Kazakhstan – KazMunayGas, iar cea mai importantă companie din grup este Rompetrol Rafinare. În ianuarie 2014, Guvernul a aprobat memorandumul în baza căruia KazMunaiGaz va plăti 200 milioane de dolari din datoria istorică de 688 milioane de dolari, în schimbul unei participaţii de 26,7% din capitalul companiei Rompetrol Rafinare, care operează rafinăria Petromidia.

    KMG International este una din cele mai puternice companii din România şi un important jucător în regiunea Mării Negre şi Mării Mediterane. Cu activităţi în fiecare sector din domeniul petrolului şi al gazelor, KMG International deţine şi desfăşoară operaţiuni în rafinare, petrochimie, retail, trading, upstream şi servicii industriale.

    La nivel european, KMG International deţine peste 1000 de puncte de distribuţie a carburanţilor în şase ţări – România, Republica Moldova, Bulgaria, Franţa, Spania şi Georgia, care operează sub brandurile Rompetrol şi Dyneff. De asemenea, compania desfăşoară operaţiuni de trading cu produse petroliere în regiunea Mării Negre şi a Mării Mediterane, prin intermediul companiilor sale localizate în Franta, Spania şi Elvetia (Dyneff si KMG Trading).

  • UGIR 1903 a încheiat un parteneriat cu Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat

    Alte cauze civile care vor putea fi soluţionate de acest tribunal, înfiinţat în toamna anului trecut la Târgovişte, sunt litigiile între profesionişti (fostele litigii comerciale), litigiile privind transferul dreptului de proprietate şi constituire de drepturi reale (contracte de vânzare-cumpărare, de arendă, ieşiri din indiviziune, partaje succesorale, partaje între foşti soţi şi lichidări de regim matrimonial), litigile rezultate din raporturile de vecinătate, latura civilă din cauzele penale.

    Uniunea Generală a Industriaşilor din România UGIR 1903 a anunţat, joi, încheierea cu acest tribunal a unui parteneriat pentru promovarea si susţinerea arbitrajului în mediul economic, preşedintele Uniunii, Marius Opran, şi preşedintele executiv, Constantin Vasilescu, arătând că astfel se doreşte deschiderea unei colaborări între mediul de afaceri şi tribunale specializate şi precizând avantajele generate de un astfel de tribunal, precum durata mai scurtă de soluţionare a procesului şi taxele mai mici.

    Prin parteneriatul încheiat, UGIR 1903 şi Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat vor participa în comun la anumite evenimente, inclusiv pe plan extern, vor susţine unitar o serie de proiecte legislative şi vor avea o poziţie comună în comisiile de dialog social.

    Reprezentanţii celor două părţi au arătat că, faţă de instanţa clasică de judecată, la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat termenul de soluţionare a litigiilor este de maximum şase luni, cu excepţia situaţiilor în care părţile prin convenţia arbitrală au hotărât altfel, judecarea cazului este derulată pe parcursul a cel mult trei şedinţe de judecată, iar în situaţia în care parţile au încheiat o înţelegere (tranzacţie sau acord de mediere), tribunalul arbitral se pronunţă asupra acesteia într-un temen de maximum două săptămâni.

    Acţiunile şi cererile evaluabile în bani sunt taxate cu 200 lei pentru o valoare de până la 500 lei, cu 400 lei pentru o valoare de 501-5.000 lei, cu 400 lei plus 3% din valoarea obiectului cererii ce depăşeşte 5.000 lei pentru 5.001-25.000 lei, cu 1.000 lei plus 2% din ce depăşeşte 25.000 lei pentru 25.001-50.000 lei, cu 1.500 lei plus 1% din ce depăşeşte 50.000 lei pentru 50.001-250.000 lei, cu 3.500 lei plus 0,5% din ce depăşeşte 250.000 lei pentru 250.001-400.000 lei şi cu 4.250 lei plus 0,4% din ce depăşeşte 400.000 lei pentru valori de peste 400.001 lei.

    Reprezentanţii tribunalului au arătat astfel că taxele arbitrale sunt mai mici decât cele practicate de instanţele judecătoreşti şi că, de exemplu, pentru un litigiu între profesionişti, cu obiect „pretenţii”, cu o valoare de 800 000 lei, taxa arbitrala este de 5 850 lei, în timp ce taxa judiciara de timbru la instanţa clasică de judecată este de 11.605 lei.

    Dosarul cauzei şi şedinţele de judecată sunt confidenţiale, iar şedinţele vor putea fi organizate şi în alte locuri decât la sedul tribunalului.

  • Monica Iacob Ridzi cere Tribunalului Ilfov să-i admită cererea de întrerupere a executării pedepsei

    Cererea fostului ministru urmează să fie discutată în 30 martie.

    Fostul ministru Monica Iacob Ridzi solicită să fie întreruptă executarea pedepsei pentru că suferă de numeroase afecţiuni medicale, printre care trombofilie şi leuconeutropenie.

    Imediat după ce a fost încarcerată, Ridzi a reclamat condiţiile în care stau deţinuţii, spunând că sistemul medical din închisori nu este bine gândit şi că pentru un om bolnav ca ea condamnarea la închisoare este condamnare la moarte.

    Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv, în 16 februarie, de către instanţa supremă, la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului. Fostul ministru s-a predat la Poliţia Judeţeană Cluj, fiind încarcerată la secţia exterioară din Cluj-Napoca a Penitenciarului Gherla, unde va sta în perioada de carantină.

    În acelaşi dosar, fosta consilieră a Monicăi Iacob Ridzi, Ioana Vârsta, a primit o pedeapsă de cinci ani de închisoare, tot pentru abuz în serviciu, iar George Răzvan Nica Udangiu, asociat şi administrator la SC Artisan Consulting SRL şi SC Compania de Publicitate Mark SRL, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare şi doi ani interzicerea unor drepturi. De asemenea, Paul Diaconu, fost director al Direcţiei Generale Economice şi Resurse Umane din Ministerul Tineretului şi Sportului, în perioada martie-septembrie 2009, a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare, după ce judecătorii au constatat că acesta şi-a plătit partea de prejudiciu. La fondul dosarului, Diaconu primise o pedeapsă de doi ani şi şase luni de închisoare cu executare.

    Pedepse cu suspendare au primit şi alţi şase foşti angajaţi ai Ministerului, aceştia rămânând cu condamnările dispuse la judecarea în fond a cauzei.

    Potrivit DNA, în perioada 17 martie – 22 mai 2009, Monica Iacob-Ridzi , în calitate de ordonator principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor manifestări de amploare la nivel naţional dedicate Zilei Naţionale a Tineretului şi externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect.

    În acest scop a fost alocată firmelor Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL suma de aproximativ 3.120.000 lei, o valoare mult mai mare decât cea solicitată şi aprobată prin buget pentru acest eveniment. Fostul ministru al Tineretului şi Sportului a hotărât, de asemenea, în mod unilateral, ca evenimentele să fie organizate în locuri din Bucureşti, Costineşti şi 39 reşedinţe de judeţ, în care cunoştea că structurile proprii ale ministerului ori alte entităţi publice sau private vor desfăşura manifestări de acest gen, potrivit procurorilor.

    De asemenea, procurorii o acuză pe Ridzi că, ulterior declanşării cercetărilor, în 13 iulie 2009, cu ajutorul lui Marius Mihail Mărcuţă, ar fi intervenit să fie şterse din calculatoarele MTS aparţinând unora dintre coinculpaţi date informatice şi fişiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului, atât din agendele de poştă electronică, cât şi din memoria calculatoarelor, pentru a împiedica aflarea adevărului.

    La data trimiterii dosarului în judecată, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului s-a constituit parte civilă cu suma de 2.736.933 de lei (640.000 de euro), precizând că îşi rezervă dreptul de a o modifica în funcţie de prejudiciul final stabilit pe baza întregului material probator.

  • Monica Iacob Ridzi cere Tribunalului Ilfov să-i admită cererea de întrerupere a executării pedepsei

    Cererea fostului ministru urmează să fie discutată în 30 martie.

    Fostul ministru Monica Iacob Ridzi solicită să fie întreruptă executarea pedepsei pentru că suferă de numeroase afecţiuni medicale, printre care trombofilie şi leuconeutropenie.

    Imediat după ce a fost încarcerată, Ridzi a reclamat condiţiile în care stau deţinuţii, spunând că sistemul medical din închisori nu este bine gândit şi că pentru un om bolnav ca ea condamnarea la închisoare este condamnare la moarte.

    Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv, în 16 februarie, de către instanţa supremă, la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului. Fostul ministru s-a predat la Poliţia Judeţeană Cluj, fiind încarcerată la secţia exterioară din Cluj-Napoca a Penitenciarului Gherla, unde va sta în perioada de carantină.

    În acelaşi dosar, fosta consilieră a Monicăi Iacob Ridzi, Ioana Vârsta, a primit o pedeapsă de cinci ani de închisoare, tot pentru abuz în serviciu, iar George Răzvan Nica Udangiu, asociat şi administrator la SC Artisan Consulting SRL şi SC Compania de Publicitate Mark SRL, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare şi doi ani interzicerea unor drepturi. De asemenea, Paul Diaconu, fost director al Direcţiei Generale Economice şi Resurse Umane din Ministerul Tineretului şi Sportului, în perioada martie-septembrie 2009, a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare, după ce judecătorii au constatat că acesta şi-a plătit partea de prejudiciu. La fondul dosarului, Diaconu primise o pedeapsă de doi ani şi şase luni de închisoare cu executare.

    Pedepse cu suspendare au primit şi alţi şase foşti angajaţi ai Ministerului, aceştia rămânând cu condamnările dispuse la judecarea în fond a cauzei.

    Potrivit DNA, în perioada 17 martie – 22 mai 2009, Monica Iacob-Ridzi , în calitate de ordonator principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor manifestări de amploare la nivel naţional dedicate Zilei Naţionale a Tineretului şi externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect.

    În acest scop a fost alocată firmelor Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL suma de aproximativ 3.120.000 lei, o valoare mult mai mare decât cea solicitată şi aprobată prin buget pentru acest eveniment. Fostul ministru al Tineretului şi Sportului a hotărât, de asemenea, în mod unilateral, ca evenimentele să fie organizate în locuri din Bucureşti, Costineşti şi 39 reşedinţe de judeţ, în care cunoştea că structurile proprii ale ministerului ori alte entităţi publice sau private vor desfăşura manifestări de acest gen, potrivit procurorilor.

    De asemenea, procurorii o acuză pe Ridzi că, ulterior declanşării cercetărilor, în 13 iulie 2009, cu ajutorul lui Marius Mihail Mărcuţă, ar fi intervenit să fie şterse din calculatoarele MTS aparţinând unora dintre coinculpaţi date informatice şi fişiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului, atât din agendele de poştă electronică, cât şi din memoria calculatoarelor, pentru a împiedica aflarea adevărului.

    La data trimiterii dosarului în judecată, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului s-a constituit parte civilă cu suma de 2.736.933 de lei (640.000 de euro), precizând că îşi rezervă dreptul de a o modifica în funcţie de prejudiciul final stabilit pe baza întregului material probator.

  • Tăriceanu: Am redepus săptămâna trecută la tribunal dosarul de înregistrare a PLR

    ”Dosarul a fost depus săptămâna trecută, din nou, la tribunal şi am reluat ca atare procesul de reînregistrare a partidului. Aşteptăm termenele pe care le stabileşte Justiţia în conformitate cu legea şi sper ca de data aceasta să nu mai existe niciun fel de obstacol”, a spus Tăriceanu, după şedinţa coaliţiei.

    Tribunalul Bucureşti a respins, în septembrie 2014, solicitarea formulată de Partidul Naţional al Mediului, preluat de gruparea condusă de Călin Popescu Tăriceanu, pentru transformarea acestuia în Partidul Liberal Reformator prin modificarea Statutului, a denumirii şi a programului politic.

    Gruparea condusă de Călin Popescu Tăriceanu a solicitat transformarea Partidului Naţional al Mediului în Partidul Liberal Reformator printr-o cerere depusă la Tribunalul Bucureşti în 14 august pentru modificarea statutului, a programului politic şi a denumirii partidului.

  • Tribunalul din Los Angeles refuză cererea lui Roman Polanski de închidere a dosarului său din 1977

    Decizia luată de James Brandlin, judecător la Tribunalul Superior din Los Angeles, reprezintă o înfrângere judiciară pentru Roman Polanski, care a solicitat justiţiei americane să claseze acel dosar, fără ca el să se prezinte în Statele Unite ale Americii.

    Avocaţii lui Polanski au depus săptămâna trecută în justiţie o cerere prin care solicitau stabilirea unei audieri, invocând erori de procedură din partea Procuraturii americane, încercând astfel să obţină clasarea dosarului, pentru a-i permite lui Roman Polanski să călătorească în mod liber, fără se teamă că va fi extrădat în Statele Unite ale Americii.

    Avocaţii cineastului încearcă de mulţi ani să obţină anularea cazului, afirmând că Polanski este o victimă a erorilor judiciare comise de procurorii americani. Justiţia americană a decis însă că avocaţii vor avea dreptul să ceară acest lucru, doar dacă Roman Polanski se va întoarce în California.

    Cineastul a fost acuzat în 1977 că a violat o adolescentă în vârstă de 13 ani la Los Angeles, după ce îi oferise în prealabil şampanie şi droguri. Ulterior, Polanski a pledat vinovat la acuzaţia de întreţinere de raporturi sexuale cu o minoră.

    Însă regizorul filmelor “Rosemary’s Baby” şi “Chinatown” a fugit din Statele Unite şi s-a stabilit în Franţa chiar înainte de pronunţarea verdictului, temându-se că judecătorii îi vor impune o pedeapsă mai gravă decât cele 42 de zile de închisoare pe care o efectuase deja în cadrul unei proceduri ce a vizat şi evaluarea psihiatrică.

    Avocaţii lui Polanski, pe numele căruia Statele Unite au emis un mandat de arestare, consideră că regizorul şi-a ispăşit pedeapsa şi că nu va trebui să fie prezent în faţa unui tribunal pentru ca acest caz să fie oficial închis.

    Roman Polanski a fost audiat de Procuratura din Polonia în luna octombrie, după ce autorităţile americane au cerut extrădarea sa. Regizorul a fost lăsat însă în libertate.

    În 2009, cineastul a fost reţinut pentru 290 de zile în regim de arest la domiciliu, în reşedinţa sa din Elveţia, în timp ce justiţia din această ţară a analizat cererea de extrădare a sa în Statele Unite.

    Roman Polanski, care şi-a petrecut prima parte a vieţii în Polonia, intenţionează să regizeze un film despre Alfred Dreyfus, un ofiţer francez de origine evreiască, acuzat pe nedrept de trădare. Acest lungmetraj ar urma să fie turnat în Polonia.

    Roman Polanski s-a născut la Paris în 1933, din părinţi polonezi. S-a mutat în Polonia împreună cu familia, în 1937, în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Părinţii săi nu au supravieţuit Holocaustului, fiind duşi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Polanski şi-a făcut studiile în Polonia, iar primul său film “Cuţitul în apă” (1962) a fost nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. De atunci, el a mai primit cinci nominalizări la Oscar, două premii BAFTA, patru premii Cesar, un Golden Globe şi un Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. În Marea Britanie a realizat trei filme, iar din 1968, s-a mutat în America.

    Printre filmele regizate de Roman Polanski se numără “Balul vampirilor” (1967), “Un copil pentru Rosemary” (1968), “Cartierul chinezesc” (1974), “Căutare disperată” (1988), “Fecioara şi moartea” (1994) şi “Pianistul”, această peliculă aducându-i lui Polanski un Oscar pentru regie, în 2003.