BusinessMagazin

Tag: tema

  • Nu cumva culegem ce am semănat?

    Cele mai multe reacţii sunt, pe plan local, de genul „nu este cazul să căutăm vinovaţi, echipa şi antrenorii au făcut tot ce au putut“ şi pot fi de acord numai în parte cu un astfel de îndemn. Nu am nicio îndoială că echipa şi antrenorii au făcut tot ce au putut, dar asta nu spală din vinile care nu pot fi trecute cu vederea.

    Gimnastica ne-a scos în lume şi altfel decât ca ţară a nebuniei lui Ceauşescu şi eram şi atunci şi suntem şi acum datori să căutăm să reparăm ce se poate repara. Nu, nu este eşecul echipei, dar eşte eşecul diriguitorilor care trebuia să prevadă şi să acţioneze şi nu să aştepte, cu fatalitate mioritică, să se întâmple. Ministrul de resort nu trebuie să vină şi să îmi spună care este situaţia şi că avem de-a face cu un dezastru, ci trebuia să analizeze din timp datele şi avertismentele şi să acţioneze, să ceară soluţii şi să impună măsuri.

    Nu cred că este musai problema doamnei Lipă, venită la minister de puţine luni, dar a tuturor miniştrilor care s-au ocupat de sport până acum este, cu siguranţă. Şi dacă tot am vorbit de miniştri, să-i pomenim pe toţi cei care, din 1992 încoace, s-au ocupat de sportul românesc: Gheorghe Angelescu, Alexandru Mironov, Mihai-Sorin Stănescu, Crin Antonescu, Georgiu Gingăraş, Monica Iacob-Ridzi, Luminiţa Plăcintă, Cătălin Baba, Ioan Mang, Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Nicolae Bănicioiu, Gabriela Szabo. Să remarcăm că guvernele Tăriceanu, în perioada 2004 – 2008 şi Boc 2 (2008 – 2009) nu au avut un minister de resort.

    Şi să mai remarcăm unele prezenţe îndârjite, cum este a domnului Antonescu, aflat de trei ori la conducerea ministerului. Sau a doamnei Plăcintă, de două ori ministru. Şi apariţia primului om din sport, a Gabrielei Szabo, abia în 2014. Ar fi exagerat să spun că politicul este de vină pentru actuala stare a sportului? Nu mi se pare. Şi dacă la reuşite şi-or fi luat partea de lauri, atunci să se încarce şi cu eşecurile. Şi nu sunt singurii; ce au păzit direcţiile judeţene, prefecturile, primarii de localităţi în care sunt cluburi şi şcoli de gimnastică?

    Dacă gimnastica ar fi fost un caz izolat, poate că discuţia nu şi-ar fi avut rostul. Dar ne putem uita la ruinele din fotbal, la lipsa de săli, de patinoare, de competiţii de elită, de săli de antrenament pentru orice disciplină veţi putea numi. Şi sclipiri precum Halep sau handbalul sau rugbyul, sau poate reuşitele unui pictor sau ale unui alpinist nu fac decât să întărească sentimentul general de delăsare.

    Reuşitele sportive ţin de cea mai grozavă chimie socială, pentru că izbutesc să coalizeze sentimente naţionale, de mândrie şi de entuziasm ca nimic şi nimeni altcineva.

    Principala hemoragie a României de astăzi este cea de competenţă. Competenţă care să genereze bunăstare, care să semene acum şi să-i lase pe cei de peste un deceniu să culeagă roadele. Pierdem talente nu numai din migraţie, ci şi din nepăsare şi indolenţă: înainte de a începe să scriu acest text, am citit o ştire care spune, simplu, că 7 din 10 angajatori afirmă că este greu sau foarte greu să găsească angajatul potrivit, pentru o poziţie entry level care necesită studii superioare, dar şi că 42% dintre copiii de 15 ani din România sunt analfabeţi funcţional, adică au urmat o formă de educaţie, pot reproduce un text, dar nu înţeleg conţinutul de idei.

    Câte talente se pierd astfel, câţi potenţial oameni buni?

    Ilustrez cu un tablou al maestrului Ştefan Cîlţia.

  • Citatele zilei de la Davos: ziua I

    Iată cele mai importante citate ale primei zile de discuţii:

    Bărbaţii conduc, în continuare, lumea; şi nu sunt convinsă că lucrurile merg atât de bine. – Sheryl Sandberg, COO Facebook

    Diversitatea este motorul din spatele invenţiei. Ea generează creativitate care îmbogăţeşte lumea. – Justin Trudeau, Prim-ministrul Canadei

    A patra revoluţie industrială ar trebui să fie o revoluţie a valorilor. – Amira Yahyaoui, fondator şi preşedinte, Al Bawsala

    Oportunitatea de a creşte calitatea vieţii este cea mai mare oportunitate de afaceri. – Paul Kagame, peşedintele al Republicii Rwanda

    Viteza este noua valută în business. – Marc R. Benioff, preşedinte şi CEO, Salesforce

  • Pasionaţii de jocuri video pot câştiga 2000 de euro la Ubisoft Game Jam

    Ubisoft Romania organizează cea de-a treia ediţie The Ubisoft Game Jam, un maraton de 24h de ore de dezvoltare de jocuri. Pentru prima dată, anul acesta, participanţilor li se vor alătura şi dezvoltatorii Ubisoft, lucrând împreună la aceeaşi temă. 

    În weekend-ul 14-15 noiembrie, la etajul 34 al Sky Tower, dezvoltatorilor de jocuri li s-au pregătit 24h în care îşi pot pune creativitatea la încercare pentru a crea un joc. Participanţii au şansa să-i cunoască pe creatorii de jocuri Ubisoft, dar şi pe alţi profesionişti din industrie, să facă schimb de idei şi să-şi arate skill-urile şi creativitatea pentru a caştiga marele premiu: 2,000 euro. Astfel, participanţii vor trebui să creeze un nou joc, de la zero, pe o temă dată. Tema de anul acesta va fi dezvaluită în dimineaţa competiţiei şi va fi aleasă din cinci propuneri care li se vor comunica echipelor selectate în săptămâna dinainte. În acelaşi timp, echipele de dezvoltatori Ubisoft vor lucra la crearea propriilor jocuri, în aceleaşi condiţii, pe aceeaşi temă.

    Participanţii trebuie să-şi aducă propriile echipamente (PC-uri / laptopuri) şi au libertatea să folosească orice limbaj de programare şi orice engine doresc.

    Fie că sunt game designeri, programatori sau graficieni, pasionaţii de jocuri video se pot înscrie la Game Jam într-o echipă de maximum 5 membri sau individual, iar în funcţie de skill-urile lor vor fi repartizaţi într-o echipă. Înscrierile se fac pe platforma dedicată www.hipo.ro/gamejam până pe 8 noiembrie.

  • Un jurnalist demască minciuna din jurul morţii lui Osama bin Laden

    Conform lui Hersh, Osama nu se ascundea în Pakistan, ci era prizonierul armatei pakistaneze, care îl ţinea în arest la domiciliu şi a primit fonduri din partea Arabiei Saudite pentru deţinerea sa. O confirmare a acestei ipoteze ar putea fi un articol din New York Times care preciza, anul trecut, că serviciile pakistaneze de spionaj aveau un birou special desemnat să gestioneze cazul bin Laden.

    O altă inadvertenţă este cea a interogatoriilor dure care au dus la prinderea teroristului, aşa cum apar în filmul Zero Dark Thirty; în realitate a fost vorba de un informator care voia recompensa de 25 de milioane de dolari şi care a luat legătura cu oficialii americani din Pakistan.

    Trupele SEAL nu au dus niciun fel de luptă pentru a ajunge în dormitorul lui bin Laden; mai degraba s-au strecutat în locuinţă şi l-au ucis neînarmant.

    Trupul lui Bin Laden nu a fost aruncat în mare; părţi din trupul său au fost aruncate în munţii Hindukuş de către trupele SEAL pe drumul de întoarcere în Afghanistan.

    Hersh este un laureat al premiului Pulitzer care a scris timp de decenii întregi despre armata SUA şi este un colaborator permanent al revistei New Yorker.

     “Minciuna la nivel înalt rămâne modul preferat de lucru al oficialilor americani, alături de închisorile secrete, atacurile cu drone, atacurile nocturne ale Forţelor Speciale, ignorarea ierarhiei şi eliminarea celor care ar putea spune nu”, consideră Hersh.

  • Concluziile Cluj Innovation Days 2015: IT-ul clujean trebuie să dezvolte produse şi servicii proprii

    Concluzia dezbaterilor a fost evidenţiată de Bror Salmelin, reprezentant al Comisiei Europene: „Cheia reuşitei în afacerile din domeniul IT o constituie dezvoltarea unor produse şi servicii proprii, iar Clujul, pe care îl urmăresc de 15 ani, are un potenţial foarte bun în această direcţie”, notează un comunicat de presă.

    Dezvoltarea de produse şi servicii proprii de către companiile de IT reprezintă şi principalul obiectiv asumat de Cluj IT Cluster pentru următorii doi ani: „În prezent, piaţa clujeană de IT este dominată de outsourcing, dar transferul tehnologic şi dezvoltarea de produse şi servicii proprii de către companiile care activează în domeniul IT reprezintă soluţia de creştere pe termen lung. Dacă în prezent aproximativ 10% din veniturile membrilor clusterului sunt generate de produse şi servicii proprii, obiectivul nostru este ca în următorii doi ani această pondere să crească la 15%”, a declarat Alexandru Tulai, preşedintele Cluj IT Cluster.

    Despre nevoia de inovare în IT, inclusiv prin specializarea outsourcingului, au vorbit manageri din IT şi domenii conexe, specialişti în proprietate intelectuală şi cercetători din Germania, Austria, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia, SUA, Polonia şi România.

    Cluj Innovation Days este organizat anual de Cluj IT Cluster şi urmăreşte consolidarea comunităţii IT şi facilitarea interacţiunii cu parteneri de afaceri şi sectorul public.  Evenimentul este susţinut parţial prin proiectul „Dezvoltarea inovativă prin Informatizare a Ecosistemului urban Cluj-Napoca”, proiect implementat de către Cluj IT şi co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa 1 POSCCE, operaţiunea O1.3.3 – Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere, notează acelaşi comunicat.

    Cluj IT este o asociaţie de tip cluster inovativ, înfiinţată în octombrie 2012 şi având peste 40 de membri: companii de IT, universităţi şi institute de cercetare, instituţii publice şi organizaţii catalizator. Iniţiativă de business, clusterul urmăreşte creşterea competitivităţii sectorului IT şi a vizibilităţii industriei IT româneşti, precum şi poziţionarea Clujului ca un hub regional inovator. Clusterul are susţinerea guvernului şi a autorităţilor locale, care consideră Cluj IT o iniţiativă de importanţă naţională. Priorităţile clusterului pentru următoarea perioadă includ extinderea prezenţei internaţionale, proiecte comune între universităţi şi industria IT, precum şi dezvoltarea Cluj Innovation City, care va asigura comunităţii IT infrastructura necesară pentru dezvoltare, inovare şi colaborare în proiecte de anvergură.

  • România lucrurilor 
încă nefăcute

    Semnată de 109 deputaţi PNL, PND (fost PPDD), PMP şi neafiliaţi, moţiunea n-a fost votată nici măcar de toţi semnatarii, bilanţul la urnă fiind 96 de voturi şi 184 de voturi contra. PNL n-a avut succes nici la votul în Cameră asupra încuviinţării cererii DNA de urmărire penală a lui Laszlo Borbely de la UDMR, unde 125 de deputaţi au votat pentru şi 154 contra, în condiţiile în care PNL şi-a pus deputaţii să voteze la vedere, ca să nu fie suspectaţi că se opun justiţiei.

    Următorul test, unul decisiv, ar fi posibila moţiune de cenzură care ar urma să fie depusă de PNL dacă guvernul Ponta insistă să treacă noul Cod fiscal prin asumarea răspunderii în parlament în loc să-l propună spre dezbatere. După ce şeful Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a trimis o scrisoare deschisă foştilor colegi din PNL, propunându-le un armistiţiu pe tema Codului fiscal, cu argumentul că acesta este „cea mai liberală reformă fiscală din 2004, de la introducerea cotei unice“, PNL l-a in-vitat în parlament pe ministrul finanţelor, Darius Vâlcov, ca să le explice cum vrea guvernul să com-penseze pierderile de venituri rezultate din aplicarea facilităţilor fiscale incluse în Cod, întâlnirea ur-mând să aibă loc la 17 martie.

    Premierul Victor Ponta a declarat că guvernul îşi va asuma răspunderea în parlament pentru proiec-tul Codului fiscal, care va fi gata în jur de 18-20 martie, numai dacă liberalii blochează adoptarea acestuia, adăugând că apreciază faptul că acestora le-a venit „mintea de pe urmă“ şi nu mai combat propunerile PSD în materie fiscală.

    În lipsa unei perspective clare de dărâmare rapidă a guvernului, liberalii încep încet-încet să se re-orienteze spre gherila normală pentru un partid de opoziţie care vrea pur şi simplu să cucerească simpatiile electoratului: copreşedinta Alina Gorghiu a anunţat că PNL va propune până la finele lui martie un proiect legislativ pentru votul în diaspora, incluzând mărirea numărului de parlamentari pentru diaspora, „ca rezultat al consultărilor cu societatea civilă“.

    Aceasta intervine însă după ce PSD şi PNL s-au înţeles în Comisia de cod electoral ca românii din străinătate să fie reprezentaţi de 2 senatori şi 5 deputaţi la viitoarele alegeri, singurul protest ulterior venind din partea PMP, care a cerut 10 deputaţi şi 5 senatori pentru diaspora. Cât despre programul de guvernare al PNL, potenţialul premier din umbră Cătălin Predoiu a explicat că documentul a început să fie dezbătut în grupurile parlamentare ale partidului şi că va fi definitivat până la sfârşitul lunii, urmând ca pe baza lui PNL să-i cheme la luptă contra guvernului pe toţi parlamentarii „care vor să facem România lucrurilor bine făcute“.

  • Club BM: Mallurile se transforma si devin mai mult decât destinaţie de shopping

    BM: Comportamentul de consum al clienţilor s-a schimbat drastic. Cum se reflectă acest lucru în planurile de dezvoltare, construcţie, administrare şi operare ale unui centru comercial nou?

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: Mallurile se transformă din destinaţii de cumpărături în destinaţii de tipul „place to be“, iar acest lucru este luat în considerare încă din momentul în care se stabileşte designul unui proiect. La mall se găsesc puncte de atracţie pentru familiile cu copii mici, pentru părinţi, dar şi pentru oamenii de vârsta a treiea. Sunt de pildă malluri care au spaţii de birouri sau zone în care funcţionează spitale. Există şi centre comerciale care au zone dedicate pentru hobby-uri, unde vizitatorii îşi pot petrece timpul. Iar felul în care se schimbă centrele comerciale are efect asupra felului în care este realizată încălzirea şi iluminarea lor. Cred că şi felul în care alegem culorile pentru decoraţiuni are importanţă. De regulă arhitecţii preferă culorile neutre, care nu se demodează, dar eu sunt adeptul nuanţelor intense, puternice; am fost născut în Africa, aşa se explică pasiunea mea pentru culori.

    Centrele comerciale capătă noi valenţe în viaţa comunităţii, fiind locul în care se desfăşoară spectacole, unde elevii pot merge în grupuri organizate de şcoală, de exemplu. Zonele de food-court devin din ce în ce mai importante, fiind locul în care vizitatorii se întâlnesc, socializează, fie că mănâncă sau beau o cafea. Trebuie mereu să ne gândim la diversificare, la ce altceva mai putem oferi în plus faţă de ceea ce există deja.

    BM: Sunt diferenţe mari între centrele comerciale ridicate în urmă cu 10-15 ani şi cele care se construiesc acum?

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: A existat tendinţa de a replica mallurile americane, dar acum centrele comerciale nu mai pot fi doar nişte cutii gri de metal. La designul centrului comercial Coresi din Braşov am realizat şi zone exterioare clădirii, cum ar fi de pildă terasele care vor funcţiona în sezonul cald, iar priveliştea pe care o au, spre muntele Tâmpa, este cu totul altceva faţă de alte malluri, unde zonele de luat masa sunt la interior, cu lumină articială. Cred că e important să creăm un spaţiu plăcut, în care oamenii să-şi poată petrece timpul împreună. Iar pentru că sunt un adept al coloristicii, la Coresi diferite zone vor putea fi uşor identificate cu ajutorul culorilor, iar zonele sunt largi, generoase.

    În această zonă a continentului, cele mai multe malluri se aseamănă, nu ies cu nimic în evidenţă faţă de altele. Dacă ambientul este foarte tern, poate funcţiona, să spunem, zece ani. Dar dacă faci un mall care are un caracter puternic, creezi viaţă în cadrul centrului comercial. Pentru a rupe monotonia, în cadrul mallului Coresi, pentru a descoperi interiorul centrului comercial vizitatorii nu vor merge în linie dreaptă de la un capăt la celălalt, ci va trebui să cotească, iar călătoria lor este astfel fragmentată. Aşa cum în sate sunt diferite zone de popas, în care oamenii pot sta la taifas când se întâlnesc, fie la piaţă, fie la biserică, la fel se va întâmpla şi în cadrul acestui mall de ultimă generaţie.

    BM: Când aţi început să faceţi schimbări în felul în care realizaţi designul mallurilor?

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: Cred că au trecut peste 15 ani de când au început să apară schimbări în felul în care sunt concepute mallurile pe piaţa din Portugalia. Şi ca să vă faceţi o idee de diversificarea activităţilor din cadrul unui mall, într-un centru comercial Immochan din Portugalia există un birou de avocatură.

    BM: Mallul devine mai degrabă un univers decât o destinaţie de cumpărături.

    Mario Sua Kay, Sua Kay Architects: Da, şi trebuie să ne gândim şi la noile obiceiuri ale tinerei generaţii, care petrece multe ore în faţa televizorului şi a calculatorului. Or într-o oră se petrec foarte multe lucruri într-un joc pe calculator, activitatea care nu este legată de ecranul calculatorului devine plictisitoare, iar noi trebuie să găsim variante de entertainment care să ţină treaz interesul vizitatorului din centrul comercial.

    BM: Sunt şi pe plan local tendinţele similare cu ce se întâmplă pe plan mondial?

    Ali Ergün Ergen, TBE Solutions: Am avut ocazia să lucrez pe parcursul ultimilor zece ani cu oameni care au lucrat în diferite locuri din lume, iar unul dintre ei mi-a tot repetat că „orice centru comercial este un organism viu“, adică se schimbă permanent. Dar apoi am înţeles bine ce voia să spună pentru că a crescut competiţia dintre centrele comerciale, care acum se confruntă cu o presiune imensă. În urmă cu zece ani, mallul era văzut pe piaţa românească în principal ca o destinaţie de shopping şi trebuia să căutăm câteva ancore care să atragă vizitatorii. Iar pe atunci, ideea era ca la interior construcţia să fie cât mai complexă, sofisticată, astfel încât vizitatorii să nu aibă timp de răgaz, să intre în cât mai multe magazine şi să cheltuiască. Această reţetă a funcţionat la acea vreme, însă acum lucrurile se schimbă. Acum competiţia este acerbă, iar centrele comerciale trebuie să se asigure că vizitatorii le vor trece din nou pragul şi, mai important decât atât, trebuie să convingă oamenii să petreacă mai mult timp în cadrul mallului. Iar asta se poate face doar dacă mallurile găsesc variante de petrecere a timpului liber, iar ancorele nu mai sunt suficiente. Şi anumite tradiţii se schimbă. Sunt, la origine, turc, şi am remarcat o schimbare în obiceiurile turcilor. Ei obişnuiau să se întâlnească acasă, să se viziteze; acum însă, preferă să se întâlnească în oraş, adeseori la malluri, care sunt deschise o perioadă lungă din zi şi au câte ceva de interes pentru orice segment demografic. E o schimbare importantă cea pe care am remarcat-o în Turcia. Şi trebuie să luăm în considerare acest lucru atunci când vrem să construim un nou centru comercial.

  • Club BM: Oamenii de marketing primesc o mână de ajutor de la tehnologie pentru a cheltui eficient bugetele

    Oana Sav, Institutul de Marketing: Marea provocare cu care ne confruntăm este transformarea organizaţiilor pentru a putea folosi în mod eficient noile canale tehnologice.

    Christian Terfloth, New Frontier Group: Fără avansul tehnologic, bibliotecile din oraşele mari, chiar şi cele naţionale, nu ar fi putut stoca, fizic, mai mult de 250.000 de cărţi sau alte titluri. Aşadar, vorbim de un număr de zece ori mai mare de cărţi oferite de site-uri precum Amazon. Astăzi avem mai mult divertisment pe internet decât am putea consuma în timpul nostru liber sau în concediu, iar divertismentul vine sub mai multe forme, precum muzica, precum videoclipurile prin platforme precum YouTube, prin filme pe Netflix sau Amazon. Un alt aspect extrem de important, dar potrivit mai mult tinerilor, este gaming-ul. Există o întreagă lume a gaming-ului, o lume foarte intensă. Revenind la muzică, Spotify are astăzi peste 20 de milioane de melodii listate. Toate acestea sunt acum disponibile celor mai tineri chiar prin aplicaţia de pe telefon. Când eram mai tânăr am lucrat ca DJ şi pot să vă spun că era aproape imposibil, din punct de vedere financiar, să cumperi 20 de milioane de melodii. Presupunând totuşi că rezolvai aspectul financiar, încercarea de a stoca 20 de milioane de cântece pe discuri din vinil ar fi ceva extrem, extrem de dificil. Acum, ele sunt disponibile imediat.

    Poate cel mai important subiect este comunicarea prin social networking. Dacă ne gândim cum arătau lucrurile în urmă cu 15-20 de ani, pare incredibil că astăzi avem acces imediat, global, la prieteni sau familie, şi de cele mai multe ori gratuit. Dacă privim înapoi, este o realizare tehnologică imensă. Mai avem apoi revoluţia social media, mai ales prin intermediul Facebook. Numărul mediu de prieteni, pe Facebook, este de 338. Sigur, putem discuta despre câte dintre aceste prietenii au de fapt o fundaţie reală, dar adevărul este că acest număr depăşeşte cu mult numărul intrărilor pe care le găseam, mai demult, într-o agendă telefonică. Există însă şi numeroase provocări, aşa că nu voi sta aici doar ca să prezint tehnologia pur şi simplu drept ceva uluitor.

    Una dintre industriile care s-au digitalizat aproape integral este industria muzicală. Rezultatul este că veniturile generate de acest segment la nivel global au scăzut cu 25% în ultimii opt ani. Este o scădere semnificativă, iar întrebarea este următoarea: ce a dus la această scădere? Consumăm mai multă muzică astfel decât consumam în urmă cu opt ani, dar astăzi internetul ne permite să comparăm, ne dă putere şi ne oferă mult mai multă transparenţă. Rezultatul este că astăzi putem asculta muzică la un preţ mult mai mic şi sub numeroase forme. În urmă cu câţiva ani, dacă voiai să asculţi o anumită melodie trebuia să cumperi tot albumul pe care respectiva melodie se afla, chiar dacă celelalte înregistrări nu te interesau câtuşi de puţin. Astăzi, consumatorul deţine puterea, iar acest lucru reprezintă un pericol pentru industrie. Da, revoluţia digitală aduce avantaje majore unora, dar aduce şi numeroase provocări jucătorilor importanţi din industria respectivă, dacă aceştia nu sunt pregătiţi să se adapteze situaţiei.

    Dacă ne referim la un nivel macro, atunci descoperim că există o bună posibilitate de a face bani din transformarea digitală. În primul rând, există posibilitatea de a câştiga cotă de piaţă. Se pot creşte încasările cu 5-15% prin transformarea digitală, scăzând în aceeaşi măsură costurile, în medie, cu 10%. În anumite cazuri, precum serviciile, această reducere a costurilor poate ajunge şi la 20%. Toate aceste lucruri explică de ce o instituţie precum Royal Bank of Scotland (RBS) investeşte aproape un miliard de euro pentru transformarea digitală. Există mai multe exemple din industria bancară. O instituţie superioară din punct de vedere digital se poate aştepta la o creştere de 0,2-0,3% a cotei de piaţă anual. Nu pare mult, dar trebuie avut în vedere faptul că, în acest sector, piaţa este extrem de stabilă. Băncile care fac pasul către digital se pot aştepta, de asemenea, la o bază de clienţi de o calitate superioară. Clienţii vor fi mai tineri şi mai deschişi către servicii. Un alt aspect important se referă la costurile pentru agenţiile teritoriale; în medie, acestea vor fi reduse cu 15-20%. Desigur, nu trebuie ignorat faptul că transformarea digitală implică şi costuri. Un astfel de demers reprezintă un proiect semnificativ care presupune generarea unor costuri pentru tehnologie şi pentru realizarea unei interfeţe superioare pentru client. Transformarea digitală nu este doar un proiect IT.

  • An nou, gadgeturi noi: CES 2015

    Care sunt tendinţele acestui an?

    Este timpul să ne luăm la revedere de la imaginile clasice, transmise la 1.080 de pixeli. Noile televizoare au până la 4.000 de pixeli, oferind o imagine aproape de perfecţiune. Deşi tehnologia există de ceva vreme pe piaţă, Patrick Moorhead, analist principal la Moor Insights and Strategy, consideră că 2015 este anul în care ea va deveni accesibilă publicului larg.

    Mai mulţi producători, precum Audi, BMW, Chrysler, Ford, General Motors, Mercedes, Toyota sau Volvo, au marşat pe ideea maşinilor inteligente – acele maşini care se pot conduce singure şi care vor face parte dintr-o reţea conectată de trafic. Cu ajutorul celor la Google am putut vedea ce înseamnă o maşină care se conduce singură, însă ideea unei reţele pare încă ceva desprins dintr-un science fiction.

    Ideea de conectare a elementelor prezente într-o casă, precum uşile, garajul, sistemul de securitate sau dispozitivele de redare media, nu este una noua, dar ofertele prezente pe piaţă sunt destinate unui public extrem de restrâns. Moorhead crede că şi în cazul de faţă 2015 va reprezenta anul în care produsele de acest gen vor deveni un lucru uzual într-o casă.

    Producătorii de electrocasnice s-au concentrat, în ultimii ani, asupra modalităţilor de a-şi face produsele eco-friendly şi, prin urmare, de a-şi ajuta clienţii să economisească bani. Rezultatele pot fi văzute în cadrul CES, acolo unde companiile se laudă mai puţin cu performanţele şi mai mult cu eficienţa energetică.

     Deşi nu a fost fixată încă o dată de lansare, dispozitivul de realitate virtuală al celor de la Oculus oferă speranţa că 2015 va fi un an benefic pentru conceptul de virtualitate. CEO-ul Oculus, Brendan Iribe, a declarat în noiembrie 2014 că lansarea „se află la luni depărtare, nu la ani depărtare, însă la multe luni.”

     Un domeniu ce avansează zi de zi este cel al roboticii: cei de Microsoft propun roboţi pe post de paznici, iar Amazon a început să livreze comenzi cu ajutorul dronelor. Anul acesta la CES sunt peste zece companii care includ termenul „robotics” în denumirea lor. „Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru este dezvoltarea unor roboţi care să îi poată ajuta pe cei vârstnici”, notează Patrick Moorhead. „Să le aducă mâncarea din frigider, să le aducă apă sau haine. Este mai importantă dezvoltarea unor roboţi cu acest scop decât cei din prezent, precum roboţii-aspirator.”

    Ultimele noutăţi de la CES

    HP Sprout reprezintă, pe scurt, un nou tip de PC. Este un sistem complet care include o cameră pentru scanare 3D şi un touchscreen proiectat în faţa monitorului ce înlocuieşte tastatura. Sprout este primul produs lansat din gama HP Blended Reality şi va permite mai multor utilizatori manipularea în timp real a obiectelor scanate 3D. Sprout va utiliza HP Workspace, o platformă software dezvoltată pentru acest device. Aplicaţii precum jocuri, programe pentru grafică sau pentru codare vor putea fi descărcate de pe Sprout Marketplace.

     Pentru 2015, LG a pregătit mai multe surprize celor care îşi permit televizoare scumpe: noile modele OLED, un model 4k quantum-dot şi mai multe televizoare bazate pe procesoare ten-core. Piesa de rezistenţă este însă noul EG990, un televizor UltraHD OLED de 77 de inchi care poate trece din modul flat în modul curve printr-o simplă apăsare a unui buton. EG990 vine cu ultimul sistem de operare al LG, un procesor ten-core, speakere marca Harman/Kardon şi un strat antireflexiv ce acoperă ecranul. Lansarea pe piaţă este programată pentru a doua parte a anului, iar preţul nu a fost încă dezvăluit.

     O altă noutate a celor de la LG este MusicFlow – un sistem wireless ce poate reda sunete în mai multe camere ale casei. Mai important, acest device poate fi controlat, printr-o aplicaţie, direct de pe smartphone. Compania recomandă utilizarea alături de speakerele LG aflate deja pe piaţă, dar a anunţat că lucrează la un set de boxe create exclusiv pentru MusicFlow.

  • Despre putere

    Un ins inteligent a împărţit, la un moment dat, evoluţia puterii aşa cum o percep şi folosesc oamenii, astfel: prima epocă a fost cea a muşchilor şi armelor; a doua epocă este a banilor, cotelor de piaţă şi a gândirii. A treia etapă ar trebui să vă facă să ridicaţi sprânceana, pentru că puterea, în următoarea perioadă, se va traduce prin „mai amabil, mai blând, mai bun“.

    Într-o primă fază mi-a sunat cam ca dictonul creştin cu oferitul celuilalt obraz sau ca proverbul, discutabil, care ne asigură că sabia nu taie capul plecat. Am mers un pic pe firul ideii, îmi suna a înţelepciune budistă transferată în lumea occidental-corporatistă, şi am descoperit articolul unui profesor universitar de la Berkeley, The Power Paradox, care a inspirat cele de mai sus şi care a lansat următorul concept: puterea este abilitatea de a influenţa oamenii să îşi atingă scopurile şi interesele, folosindu-şi propriile abilităţi într-un mod responsabil. Paradoxul este că puterea deteriorează numitele abilităţi.

    Universitarul invocă trei mituri ale puterii în lumea modernă. Primul este că puterea înseamnă bani, voturi şi muşchi, al doilea că un individ definit drept machiavelic va câştiga oricum în jocul puterii şi al treilea că puterea este dobândită în urma aplicării unei strategii. Fiecare din aceste mituri este demontat în articol, cu exemple practice ce merg de la puterea ţipătului copilului ce vrea o bomboană asupra părinţilor la ierarhiile din dormitoarele universităţilor, unde modestia este la mare preţ, sau la manifestările unor şefi de companii. Un bun exemplu este şi modul în care outsiderul a câştigat cursa prezidenţială în România, nu insist.

    În esenţă puterea adevărată are nevoie de modestie şi de empatie, nu de forţă şi de teama de pedeapsă; dar ceea ce vor cu adevărat oamenii de la liderii lor, aşa-numita inteligenţă socială, este distrusă chiar de experienţa puterii.
    Este aceasta o poziţie contrară celei a fostului director executiv de la Enron, Jeffrey Skilling: „Tot ceea ce contează sunt banii… cu bani cumperi loialitate. Nicio emoţie nu este mai importantă decât banii. Cu asta obţii performanţă“.

    Bazându-se pe astfel de credinţe, Enron a fost puternică: şase ani la rând a fost categorisită una din cele mai inovatoare companii în topul Fortune, iar New York Times credea că este un model pentru noua cultură a muncii din SUA. Banii totuşi nu au contat, pentru că Enron a falimentat, iar acum Skilling este în puşcărie, iarăşi nu insist.
    Timp de două decenii şi jumătate puterea din România s-a bazat pe crearea de temeri şi pe identificarea de vinovaţi – cutare vinde ţara sau cutare vă ia pensiile sau pământul.

    Dacă vom fi în stare să depăşim astfel de spaime, putem încerca să ne recuperăm ţara. Dar în micul ghid al recuperatorului de ţară trebuie musai să apară câteva reguli: unu, să încerci să îţi croieşti planurile privind spre viitor şi nu spre trecut; doi, să ai timp, să ai timp pentru orice, să te gândeşti, să îi asculţi pe ceilalţi cu toată atenţia şi cu emisfera dedicată şi nu cu jumătate de ureche, să încerci să-i înţelegi, să ai timp pentru privit/discutat cu tine în oglindă, pentru cultură sau pentru muncă în folosul societăţii; trei, să depăşeşti zona retorică şi să te implici.

    Dumnezeu a distribuit inteligenţa în mod uniform, nu există naţii superinteligente şi altele tâmpe, diferenţa este în modul în care oamenii aleg să îşi folosească înzestrarea. Alegerile au dovedit că se poate, acum ne mai trebuie doar consecvenţă.

    Cândva în anii ‘70 un pictor japonez, Ogawara Shu, îşi expunea viziunea asupra societăţii, pe care o vedeţi în imaginea alăturată: un grup de dulăi încăieraţi, un tablou violent, dar desenat într-un mod copilăresc şi lipsit de un punct central. Artistul spunea că a reprezentat mentalitatea poporului japonez, care a adoptat atât cultura militaristă a guvernului din perioada celui de-al doilea război mondial, cât şi politicile proamericane de după. Ogawara şi-a asumat el însuşi faptul că a fost un soi de colaboraţionist, fiind unul din cei doi „pictori de război“ oficiali ai armatei japoneze din timpul conflagraţiei mondiale, pentru că a părăsit comunitatea artistică din Tokio, refugiindu-se într-un mic orăşel de provincie.