BusinessMagazin

Tag: succes

  • Care sunt cele mai la modă tendinţe de amenajare, potrivit fondatoarelor Lemon Interior Design


    O lumină ambientală concentrată pe zona de lucru, pe zona în care se serveşte masa sau unde se stă la discuţii când se pune un proiect la cale, precum şi o separare a spaţiului fără ajutorul pereţilor, doar prin lumină şi diferenţe de niveluri ale mobilei sunt câteva dintre elementele care caracterizează biroul studioului de arhitectură Lemon Interior Design. „Este un spaţiu care oferă atât intimitate, dar şi senzaţia că nu eşti izolat. Am vrut să fie un spaţiu lucrativ în care toţi să ne vedem, am vrut să fie un spaţiu elegant, ca şi abordările noastre în ceea ce priveşte designul, să fie un spaţiu plin de căldură, să ai o senzaţie bună când intri în el, fără să fie ostentativ”, descriu surorile Elena Oancea şi Cristina Căpitanu, completându-se, filosofia biroului lor, unde ne-am întâlnit pentru a discuta „ce se poartă” în materie de design interior.
    Departe de a sugera liniile de design „în tendinţe”, ele spun că acestea trebuie să poarte în ADN personalitatea proprietarului sau identitatea unui brand, dacă vorbim despre segmentul office, unde Lemon Interior Design a intrat în luna aprilie. Astfel, dacă iniţial discutau doar cu proprietarii locuinţelor pe care le amenajau şi dezvoltau proiecte după chipul şi asemănarea acestora, acum cele două surori-antreprenoare trebuie să desluşească şi personalităţile companiilor. Totuşi, în ambele situaţii, spun ele, e greu de vorbit despre tendinţe. „Noi tot timpul am spus şi spunem: contează momentul din viaţa clientului, fiindcă ceea ce îi place astăzi, poate mâine nu îi va mai plăcea, şi atunci folosim tendinţele doar ca accente în amenajările pe care le folosim”, spune Cristina Căpitanu.
    În rest, explică Elena Oancea, folosesc mai ales produse atemporale, cu linii care oarecum nu se demodează, culori calde, de pământ, folosesc şi destul de multe materiale naturale, cum sunt lemnul, marmura, care se regăseşte mult în amenajările lor şi în zona de birouri. Din rândul elementelor „la modă”, Elena Oancea menţionează însă elementele aurii, lemnul afumat şi multă piatră. 
    „S-a renunţat la acest trend industrial, în sfârşit oamenii de la noi din ţară au început să înţeleagă că nu este OK ca ceea ce vezi în toate barurile şi restaurantele să ai şi acasă. Industrialul rămâne foarte la modă, dar în locurile publice; casa este un loc unde te simţi bine, te relaxezi, trebuie să sugereze căldură”, spune Cristina Căpitanu. De asemenea, observă Oancea, natura este din ce în ce mai prezentă în amenajări, tiparele care te duc cu gândul la natură sunt la modă şi în Europa, dar şi în România. De asemenea, „în Europa şi în România există stilul acesta în care sunt combinate elemente din trecut cu cele din prezent, nu mai există limite de design, clasicul se îmbină cu modernul şi cu minimalismul, ceva foarte glam poate fi combinat cu un stil puţin industrial – este cumva o definiţie a stilului eclectic, nu mai suntem în timpurile în care totul este foarte definit – toate se întrepătrund”, adaugă Cristina Căpitanu.
    În ceea ce priveşte zona de office, aceasta începe din ce în ce mai mult să se apropie de atmosfera de acasă şi devine mai călduroasă, mai relaxantă: „Se întrepătrunde viaţa personală şi din timpul liber cu cea de muncă – atunci aceste limite încep să dispară şi să se întrepătrundă”.
    De altfel, povesteşte Elena Oancea, aşa le-a venit şi lor ideea să intre pe zona amenajărilor de birouri. „Am observat tendinţa aceasta din ce în ce mai mare în Europa, în America, peste tot în lume, ca zona de birouri să nu mai fie atât de comercială, rece, sterilă, să devină mai personală – un loc în care interacţionezi mai bine şi cu ceilalţi membri ai comunităţii în care tu lucrezi şi nu doar un locuşor rece, gri, cu pereţi albi. Atunci, ne-am gândit că poate implicarea noastră din rezidenţial îşi va găsi un loc bine definit şi în zona de birouri.”
    Cristina Căpitanu subliniază şi ea că pe piaţa de office există această tendinţă de a face spaţiile mult mai confortabile, mai prietenoase. „Eu cred că tendinţa este ca toţi cei care lucrează să aibă două familii: una a lor şi una la birou, să vii cu plăcere şi să te simţi printre prieteni când vii la muncă, nu ca fiecare să fie în pătrăţica lui”, crede şi Cristina Căpitanu. Elena Oancea observă de altfel că şi companiile mari pun din ce în ce mai mult preţ pe spaţiul de lucru, mizând pe acesta pentru a-i atrage pe angajaţi într-o piaţă a muncii din ce în ce mai competitivă.
    Din luna aprilie a anului curent, de când a intrat pe segmentul amenajărilor de birouri, Lemon Interior Design a lucrat la un proiect de 3.000 de metri pătraţi, dar şi la alte câteva mai mici, de câteva sute de metri pătraţi pe care le vor finaliza până la sfârşitul anului, astfel că apreciază că vor încheia 2019 cu o cifră de afaceri de 1 milion de euro.

     


    Clienţii de pe acest segment sunt deopotrivă multinaţionale, cât şi companii locale. „De obicei, multinaţionalele care o pornesc pe drumul acesta al amenajărilor apelează la companii cu istoric în piaţă. Recunosc că, spre uimirea şi marea noastre bucurie, am fost şi noi solicitaţi să ne prezentăm la pitch-uri, la care ni s-a spus că suntem pe lista scurtă a unor proiecte destul de mari, care sperăm să se concretizeze la anul”.
    „Aducem acest concept nou; înţelegem foarte bine cerinţa nouă de a face birourile mai apropiate de atmosfera de acasă, faţă de alte companii cu care au lucrat în care totul era standardizat, astfel cred că avem o şansă destul de mare să acaparăm o bună parte din piaţă”, spune Elena Oancea referindu-se la modul în care se diferenţiază pe piaţa amenajărilor de birouri.
    În prezent, lucrează la finalizarea proiectului One North Gate, despre care spun că, deşi trebuia terminat în câteva luni, vor reuşi să îl finalizeze în două luni şi jumătate.
    În ceea ce priveşte preţurile pentru amenajare, cele două surori spun că variază foarte mult, standardul de piaţă pe segmentul office fiind, în situaţia unei amenajări de bază, la aproximativ 250 de euro/mp.
    Când vine vorba despre spaţiile de locuit, pe care Lemon Interior Design s-a concentrat, de la începutul businessului, aprilie, şi până în prezent, au amenajat 7 penthouse-uri, cu între 350 şi 1.000 de metri pătraţi fiecare, la care s-au adăugat alte câteva zeci de apartamente doar anul trecut. Au făcut proiecte şi în Viena şi spun că sunt în discuţii să realizeze unele şi în Spania, Paris şi chiar şi Dubai. Cristina Căpitanu spune că clienţii din această zonă cunosc deja brandul lor şi au început să le urmărească, inclusiv pe reţelele sociale: „Dacă faci bine ce faci şi eşti serios şi îţi vezi de treaba ta, până la urmă, în timp, munca ta este recompensată”, crede Cristina Căpitanu. Odată cu creşterea businessului Lemon Interior Design, au crescut şi cunoştinţele clienţilor în materie de amenajare: „Spre deosebire de anul 2007, când conceptul de design interior era aproape inexistent, deja lumea a înţeles că este o meserie pe care trebuie să o facă o persoană specializată în acest domeniu şi apelează din ce în ce mai mulţi la un designer de interior; este ca atunci când te duci la doctor, nu iei pastile după capul tău, te duci la doctor că el are specializarea în direcţia aceasta, se informează, caută, verifică, îşi face temele”. Cele două surori se feresc de recomandări şi în situaţia amenajărilor de locuinţe, fiindcă „scopul nostru este să îi arătăm clientului ceva frumos pe stilul lui, cum îşi doreşte”, spune Cristina Căpitanu. Totul pleacă de la discuţia cu acesta: „Punctul de pornire este să cunoaştem clientul, să cunoaştem ceea ce îşi doreşte el de la acea casă, care este funcţionalitatea spaţiului, care este componenţa familiei, să ne dăm seama, pe lângă ce ne povesteşte el, care este de fapt stilul pe care ar trebui să îl abordăm”, explică Elena Oancea. Poate să fie vorba despre un client care spune că vrea un stil modern în toată casa şi descoperă, din discuţia cu el, că acel stil nu îl reprezintă.
    Cristina Căpitanu precizează că primul lucru la care trebuie să fie atente în discuţia cu clientul se referă la funcţionalitate: „Ce îşi doreşte, câte dormitoare, dacă iau masa împreună sau nu – de la funcţionalitate trebuie să porneşti în amenajarea unei locuinţe, apoi ajungi la discuţii despre cum combinăm acele proiecte, despre cum le facem să arate bine şi să ajungem la spaţiul pe care şi-l doresc”. Deseori, rolul designerului interior împrumută şi din înţelegerea unui psiholog: „Activitatea noastră are o componentă psihologică destul de mare, pentru că nu este uşor să ghiceşti ceea ce nu îţi spune clientul; de multe ori, nici ei nu ştiu sau poate sunt două caractere diferite, soţ – soţie, şi cumva trebuie să vii şi să combini tot ce este în casă astfel încât să se regăsească gusturile amândurora şi să se întrepătrundă astfel încât, până la urmă, amândoi să convieţuiască într-o casă care e pe placul amândurora”, explică şi Elena Oancea. 
    „La partea de concept, noi putem să ne dăm seama şi dintr-o imagine ce le place clienţilor. Practica este definitorie – altfel nu am fi ajuns aici – este mama tuturor învăţăturilor”, punctează Cristina Căpitanu. Apoi, ordinea firească a unei amenajări, spune ea, este funcţionalitatea, realizarea conceptului, apoi execuţia şi punerea în practică.

     


    Conceptul de „less is more“ este valabil şi în situaţia amenajărilor interioare, precizează şi Elena Oancea: „Cumpăraţi-vă mai puţine lucruri, de calitate, în care să vă regăsiţi, să vă simţiţi bine – important este nu să ceri ceva strălucitor şi să nu îţi placă sau să ceri ceva normal şi tu să vrei ceva strălucitor: este important să ştii ce vrei, ce îţi place, asta este cel mai important”.
    Cum arată însă locuinţele celor două surori? „Sunt ambele spaţii contemporane, cu accente glam, lumini arhitecturale, au şi accente clasice – sunt case confortabile, nu case muzeu, sunt case confortabile, în care şi prietenii noştri dacă ar veni, s-ar simţi tot la fel de confortabil ca şi noi, te îmbie să îţi petreci timpul cu familia, cu prietenii, nu sunt case în care nu îţi vine să te atingi de nimic.” De altfel, ele spun clienţilor care îşi doresc „case muzeu” că, dacă o casă nu este practică, nu te simţi confortabil în ea şi eşti permanent stresat că se strică, „atunci înseamnă că nu ne-am făcut treaba”.
    Orientarea din ce în ce mai mare a clienţilor spre spaţii confortabile, apropiate de mediul familial, chiar şi atunci când este vorba despre birouri, se potriveşte mănuşă surorilor din spatele afacerii Lemon Interior Design. „Deşi suntem foarte diferite ca structură, în acelaşi timp suntem şi foarte complementare, ne uităm una la cealaltă şi ştim ce vrem să spunem”, descrie Elena Oancea munca alături de sora sa. Originare din Bacău, au venit în Bucureşti la facultate şi s-a ivit oportunitatea de a cumpăra businessul care, la început, se axa pe retailul cu decoraţiuni şi mic mobilier. „Nu am făcut asta fiindcă a venit peste noapte ideea – au venit clienţii, ne-au cerut sfatul, ni s-a părut că este un domeniu foarte interesant şi frumos”, povesteşte Elena Oancea despre începuturile afacerii. Spun că în copilărie, de pildă, şi chiar şi în facultate, când s-au orientat pe discipline diferite, nu se gândeau că vor ajunge într-un astfel de business: „Nu ne imaginam în copilărie că vom ajunge aici, aveam un recamier, cu două birouri masive, cu dulapuri care ne picau în cap, cu afişe cu Melrose Place şi abţibilduri puse pe mobilă. Erau lipite pe toate dulapurile”, îşi amintesc ele, glumind. „Am pornit de jos, perseverenţa, determinarea şi munca bat orice. Probabil trebuie să ai şi un fler pentru aşa ceva, dar dacă nu e în combinaţie cu celelalte, degeaba ai flerul”, spune Cristina Căpitanu. 
    Şi în ceea ce priveşte rezidenţialul sfaturile lor sunt foarte personale: „Ce putem să le transmitem clienţilor este să se informeze, să încerce să descopere ce le place”. Referindu-se la sărbătorile care se apropie, de asemenea, îi sfătuiesc pe clienţi ca fiecare să amenajeze în funcţie de personalitatea sa: „Fiecare îşi trăieşte clipele acestea cum este el clădit – nu există o regulă pentru toată lumea, pe alb sau roşu”.
    „Cunoaşte-te pe tine însuţi, acesta este cel mai important sfat pe care noi îl dăm”, concluzionează ele, aceasta fiind regula principală şi când vine vorba despre designul interior.

    Carte de vizită
    –
    Lemon Interior Design

    Înfiinţat în 2004 de surorile Cristina Căpitanu şi Elena Oancea, businessul Lemon Interior Design s-a axat pe furnizarea de servicii integrate de design şi management al amenajărilor interioare. Printre cele mai cunoscute proiecte pe care cele două surori le-au gândit şi implementat se numără lobbyurile unor clădiri rezidenţiale cunoscute din Bucureşti, precum One Herăstrău Park sau One Charles de Gaulle, dar şi o serie de apartamente şi penthouse-uri. Anul acesta, Lemon Interior Design a anunţat şi lansarea diviziei office, axată pe soluţii complete de proiectare, design şi implementare pentru configurarea spaţiilor de birouri, într-un mod personalizat. În 2018, businessul a avut o cifră de afaceri de aproximativ 3,5 milioane de euro, iar creşterea businessului s-a tradus atât în mărirea echipei (14 angajaţi), cât şi în dezvoltarea diviziei office şi diversificarea portofoliului. Previziunile fondatoarelor Lemon Interior Design sunt optimiste şi pentru anul în curs, cu o ţintă pentru cifra de afaceri la final de an (pentru ambele divizii, rezidenţial şi office) cuprinsă între 4,5 şi 5 milioane de euro. 

    TENDINŢE ÎN DESIGN INTERIOR
    –
    LA BIROU ŞI ACASĂ

    1. Contează momentul din viaţa persoanei sau a unei companii care face o amenajare, fiindcă „ceea ce îţi place astăzi poate mâine nu îţi va mai plăcea”.
    2. Punctul de pornire: cunoaşte-te pe tine astfel încât să ştii ce stil trebuie să abordezi.
    3. Funcţionalitatea spaţiului trebuie decisă înainte de realizarea conceptului.
    4. S-a renunţat la trendul industrial, oamenii preferă să îl regăsească în retail şi HoReCa, nu la birou sau acasă.
    5. În Europa şi în România se mizează pe combinaţia între elemente din trecut şi cele din prezent, nu mai există limite de design, clasicul se îmbină cu modernul şi cu minimalismul.
    6. Natura este din ce în ce mai prezentă în stilurile de amenajare.
    7. Zona de birouri iese dintr-un stil rece, steril şi se îndreaptă către unul personal, mai călduros, apropiat de stilul unei locuinţe.
    8. „Less is more”: cumpăraţi-vă mai puţine lucruri, de calitate, în care să vă regăsiţi, să vă simţiţi bine.

  • Afacere de succes a unui român. Arborele care îi aduce venituri de 30.000 de euro la hectar

    Venitul de 30.000 de euro la hectar pe care îl promite cultura de Paulownia a făcut ca acest copac să devină o adevărată vedetă când vine vorba despre înfiinţarea unei noi afaceri în agricultură.

    În 2011, Paul Basoc a înfiinţat la Bistriţa prima afacere cu Paulownia din România. ”Pot să spun că am adus Paulownia la noi în ţară ca şi cultură agricolă, ca şi plantă energetică. Această specie exista la noi încă din 1973, însă doar cu întrebuinţări ornamentale, nicidecum pentru producţia de biomasă sau cherestea”, explică proprietarul afacerii Paulownia Online pentru AgroIntel.ro

    El recunoaşte că notorietatea plantei a fost cel mai mare duşman al plantaţiilor de Paulownia în România.  “La noi lumea a fost mai reticentă la început. E de înţeles: există 28 de soiuri de Paulownia, iar cele care existau la noi nu se pretau la exploataţii agricole pe suprafeţe extinse”, explică Basoc. De altfel, bistriţeanul şi-a înfiinţat propria pepinieră cu laborator şi, în funcţie de zona în care se înfiinţează plantaţia, comercializează soiul care se pretează la condiţiile de acolo. ”Aceasta este cea mai mare greşeală pe care mulţi au făcut-o. Au cumpărat material săditor la întâmplare, fără a lua în calcul specificitatea poziţionării suprafeţei pe care se face plantarea”, explică antreprenorul care a înfiinţat deja peste 800 de hectare de Paulownia în toată România. Cea mai mare suprafaţă – 50 de hectare este acum în lucru, secondată de investiţia făcută la o fermă arădeană unde a executat plantarea pe 22 de hectare.

    Ce soiuri ”merg” în România

    ”În ţara noastră se adaptează cel mai bine din punct de vedere climatic şi al solului urmatoarele specii: Paulownia tomentosa, Paulownia Shang tong şi Paulownia elongata, Paulownia arctic, Paulownia fortunei”, este recomandarea specialistului. O altă recomandare este legată de pH-ul solului unde se face plantarea şi care trebuie să fie între 4,5 şi 7.

    Materialul săditor –  mai ieftin pentru plantarea de primăvară

    Înfiinţarea unui hectar de plantaţie de Paulownia reprezintă o investiţie în sine, iar secretul pentru a avea cheltuieli minime este de a opta pentru plantarea de primăvară – în lunile aprilie, mai, iunie, cel tâziu începutul lui iulie. ”Plantaţia poate fi înfiinţată primăvara sau toamna, fără diferenţe pentru viabilitatea culturii, însă cu o diferenţă în însă costul materialului săditor – mai ieftin la început de an, când se pot pune plăntuţe de 20 de centimetri, în timp ce toamna plantăm material deja lemnificat – ca nişte butaşi. Din acest motiv, costul nostru de a produce materialul pentru primăvară este mai mic, iar preţul pentru înfiinţarea unui hectar de Paulownia este de 1.500 de euro. Toamna, preţul pentru aceeaşi lucrare este de 2.900 de euro”, explică Paul Basoc diferenţa de preţ în funcţie de sezonul de plantare.

    Cititi mai multe pe www.agrointel.ro

  • (P) 25 de ani de inovaţie în FMCG

    „Inovaţia este în ADN-ul P&G de peste 180 de ani. Ea este esenţială pentru cine suntem astăzi şi este fundamentală pentru creşterea noastră. P&G investeşte peste 2 miliarde de dolari pe an în cercetare şi dezvoltare şi este recunoscută drept una dintre cele mai inovatoare companii din lume”, spun reprezentanţii companiei. Potrivit lor, P&G România are ca misiune îmbunătăţirea zilnică a vieţii cât mai multor consumatori prin produse şi servicii de calitate şi valoare superioară. „În paralel, dezvoltăm o comunicare inovatoare pentru educarea şi informarea consumatorilor sau pentru a inspira un comportament de consum responsabil, precum programele Always din şcoli si cele derulate de Pampers în spitale.”
    România joacă un rol-cheie în activitatea businessului din regiunea Europei de Sud-Est, fiind cea mai mare piaţă din regiune. De asemenea, Centrul Global de Servicii, lansat în 2006, unul dintre centrele cheie de acest tip, care oferă suport pentru 66 de organizaţii ale companiei, în 15 limbi diferite, este situat în Bucureşti.
    În plus, P&G deţine un centru de distribuţie în Timişoara, înfiinţat în 1995, şi o fabrică de produse pentru îngrijirea părului în Urlaţi, judeţul Prahova, deschisă în anul 2010. Aceasta este una dintre cele mai avansate fabrici P&G din punct de vedere tehnologic şi al protecţiei mediului la nivel global şi deserveşte peste 1 miliard de consumatori din peste 40 de pieţe din Europa, Turcia, Israel, Asia Centrală şi regiunea Caucaz.
    2019 reprezintă însă un an marcant pentru P&G în România şi asta nu doar pentru că brandul sărbătoreşte 25 de ani de prezenţă continuă şi de succes, dar şi pentru că aşteptările reprezentanţilor companiei prevăd un viitor similar. Recent, P&G a anunţat o investiţie semnificativă în piaţa locală, şi anume dezvoltarea unei noi fabrici în Urlaţi, în care compania va produce capsulele lichide de detergent (PODS), una dintre cele mai importante inovaţii ale companiei din categoria detergenţilor.
    Decizia a fost determinată de cererea din ce în ce mai mare de capsule de detergent lichid în Europa şi de angajamentul companiei de a oferi produse de o calitate şi valoare superioară, care să răspundă cel mai bine nevoilor consumatorilor şi evoluţiei pieţei. „Profilul atractiv al României, succesul companiei pe piaţă şi, foarte important, profesionalismul angajaţilor pe care îi avem aici au făcut ca această investiţie să se întâmple”, spune Antoine Brun, vicepreşedinte al P&G pe regiunea Europei de Sud-Est.
    De-a lungul celor 25 de ani de activitate, compania a creat peste 750 de locuri de muncă, investind în capacităţi de producţie şi introducând o serie de soluţii şi proiecte inovatoare. La nivel global echipa companiei numără 97.000 de persoane. În prezent, Procter & Gamble oferă peste 20 de mărci pe piaţa românească, printre care se numără Always, Ariel, Fairy, Gillette, Head & Shoulders, Lenor, Oral-B, Pampers sau Pantene, produsele companiei fiind folosite în peste 90% din gospodăriile româneşti.
    P&G este un partener de afaceri important pentru multe firme româneşti care furnizează zilnic fabricii şi birourilor companiei materii prime pentru producţie, bunuri şi servicii. Investiţia de la Urlaţi a atras şi alţi investitori în zonă, multiplicând astfel impactul pozitiv asupra comunităţii locale. De exemplu, 100% din ambalaje provin din România. Totodată, o la fel de mare atenţie este acordată şi mediului. România se numără printre pieţele în care fabricile P&G au obţinut statutul de „zero deşeuri din operaţiuni la groapa de gunoi”.
    Deoarece produsele P&G fabricate în România sunt livrate în întreaga regiune şi chiar mai departe, sunt importante şi diversificarea mijloacelor de transport şi alegerea unei opţiuni care este semnificativ mai prietenoasă cu mediul. Compania îşi propune în mod constant să optimizeze distribuţia în strânsă colaborare cu partenerii săi, urmărind să aducă soluţii inovatoare cu amprenta ecologică mai mică, pe tot parcursul lanţului de aprovizionare.
    Cum s-a schimbat însă modelul de afaceri al companiei de-a lungul anilor? „Tehnologia a transformat modul în care consumatorii interacţionează cu produsele noastre. Consumatorii au toată puterea. Ei pot cerceta şi cumpăra orice, oricând, oriunde”, susţine Antoine Brun. „A pune consumatorul în centrul a tot ceea ce facem este adânc încorporat în ADN-ul nostru. În trecut, aceasta a însemnat adesea focus pe oferirea superiorităţii funcţionale, o mai bună îndepărtare a petelor de pe haine de exemplu. Azi, punem accentul pe crearea de experienţe superioare pentru consumatori, irezistibile. Aceasta înseamnă produse, pachete şi servicii concepute holistic care ajută la rezolvarea unei probleme majore, stabilesc un nou standard, sunt sustenabile şi vorbesc cu consumatorii la nivel emoţional, adaugă el.
    Printre tendinţele actuale ale pieţei, vicepreşedintele P&G SEE remarcă o cerere din ce în ce mai mare pentru afaceri responsabile. „Nu mai este vorba doar de schimbarea unui scutec şi despre curăţarea hainelor. Consumatorii vor să afle mai multe informaţii despre mărcile pe care le aleg şi despre companiile din spatele lor. Ei doresc să vadă implicarea companiilor în sustenabilitate şi responsabilitatea socială.” Potrivit lui, 75% dintre consumatori cred că businessurile ar trebui să ofere înapoi ceva comunităţii; 65% sunt dispuşi să plătească mai mult pentru un produs durabil, iar brandurile cu dovezi de implicare în sustenabilitate înregistrează o creştere cu 4% mai accelerată faţă de celelalte.
    Ca planuri de viitor, reprezentanţii businessului spun că vor să fie în continuare „o forţă a binelui şi o forţă a creşterii”. „Cu cât dezvoltăm şi integrăm mai mult responsabilitatea socială în modul în care facem afaceri, cu atât mai mare este impactul pe care îl putem avea asupra oamenilor pe care îi deservim, asupra comunităţilor în care trăim şi muncim şi asupra lumii care ne înconjoară. De asemenea, acest lucru ne ajută să creştem şi să ne construim afacerea.”
    De altfel, după atingerea obiectivelor pentru anul 2020, şi anume o serie de progrese semnificative pentru climă, apă şi deşeuri, ei spun că îşi doresc în continuare ca noile obiective fixate pentru 2030 să inspire un impact pozitiv, abordând două dintre cele mai presante provocări ale mediului: resursele finite şi consumul în creştere. Pentru a-şi atinge aceste obiective, P&G va folosi puterea inovaţiei şi a mărcilor companiei pentru a determina un impact pozitiv asupra consumatorilor. În lanţul de aprovizionare, compania îşi propune să reducă amprenta şi să facă eforturi pentru soluţii circulare. De asemenea, pentru a avea un impact asupra societăţii este necesară crearea de parteneriate potrivite care să permită oamenilor, planetei şi afacerilor noastre să prospere. Aceasta include găsirea de soluţii astfel încât niciunul dintre ambalajele companiei să nu ajungă în ocean.

  • Cu ce strategie au reuşit nemţii de la dm drogherie market să ajungă la venituri de aproape 500 de milioane de lei în România

    Compania dm, care deţine în România 105 unităţi, dintre care 12 deschise anul trecut, a înregistrat în cel mai recent an financiar venituri de 498 de milioane de lei, în creştere cu 20 de procente; echipa locală a businessului a crescut la rândul său cu 185 de persoane, ajungând la 940 de angajaţi. Recent, businessul a alocat un buget de 35 de milioane de lei pentru dezvoltarea la Timişoara a unui sediu central şi a unui depozit, una dintre cele mai importante investiţii realizate în plan local. Suprafaţa proiectului este de peste 32.000 de metri pătraţi: sediul, în care lucrează o echipă de 123 de angajaţi, este structurat pe trei niveluri şi are o suprafaţă de 2.600 mp, iar depozitul, cu o echipă de 147 de angajaţi, se întinde pe o suprafaţă de 67.000 de metri pătraţi.

    Compania dm, originară din Germania, este prezentă în România de aproape 12 ani, primul magazin fiind deschis la Timişoara. Reprezentanţii businessului spun că decizia de a intra în piaţa locală în anul 2007 s-a bazat mai ales pe faptul că România se afla în perioada de boom economic, tocmai ce intrase în Uniunea Europeană, iar asta facilita achiziţiile intracomunitare şi alinierea legislativă după noile norme. Iniţial, pentru extindere a fost bugetată o sumă foarte mică, în jurul a 200.000 de lei. „Ne-am dat seama însă foarte repede că de acei bani cumpărăm numai softul, aşa că bugetul iniţial s-a mărit la circa 1 milion de euro în primul an”, povesteşte Cristian Crişan, administrator al dm drogerie markt România. Cu toate că perioada era propice, extinderea nu a fost uşoară. „Chiriile erau la preţuri nebune sau foarte mari. Foarte multe dintre cele 105 magazine pe care le avem sunt stradale. Să creezi magazine stradale în centre de oraş, în poziţii cheie, nu mai e atât de uşor. A fost o mare provocare să găsim spaţiile potrivite, la condiţii comerciale care să ne permită să venim cu preţuri cât mai corecte.”
    La început, o mare provocare a fost şi să obişnuiască clienţii români cu conceptul de drogherie, şi asta pentru că termenul era cunoscut în rândul populaţiei preponderent cu sensul de farmacie. „A durat foarte mult. În plus, când am intrat în România începuseră să se extindă galeriile şi hipermarketurile. Clientul a trebuit obişnuit că este mai avantajos pentru el să meargă într-un magazin specializat”, subliniază Crişan. El spune că în prezent, la nivelul Europei de Sud-Est, piaţa locală este comparabilă cu celelalte state vecine în care este prezent businessul. „Diferenţa o face faptul că în România conceptul de drogherie nu este atât de cunoscut ca în Ungaria, unde activează deja de peste 20 de ani. Dar suntem peste Bulgaria.” O altă provocare a fost, potrivit lui Crişan, educarea clienţilor în ceea ce priveşte consultanţa pe care o au la dispoziţie în magazinele dm, spre deosebire de hipermarketuri: „Nu ai stresul aglomeraţiei, ai parte de o atmosferă plăcută, la noi e linişte în magazin”. Nici adaptarea preţurilor nu a fost un pas uşor, adaugă reprezentantul dm. „Noi, fiind un lanţ mic la momentul respectiv, degeaba aveam puterea brandului, pentru că raportat la retailul din România eram foarte mici. Şi atunci ne-am chinuit foarte mult să adaptăm preţurile pieţei.” Clienţii companiei sunt majoritar persoane cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani, cu venituri medii.
    Cele mai căutate categorii de produse cuprind articole de parfumerie, protecţie solară, produse de frumuseţe şi îngrijire, cosmetice de păr şi articole pentru casă.
    Potrivit lui Crişan, investiţia medie necesară pentru deschiderea unei noi unităţi dm, cu tot cu marfă, este de 500.000-600.000 de euro. „Noi mergem pe suprafeţe de 350-400 de metri pătraţi”. Principalii competitori, spune el, sunt toate magazinele mari, şi asta pentru că „sortimentaţia de produse o are şi Carefourr, o are şi Kaufland, şi Auchan, doar că noi suntem specialişti, avem o sortimentaţie mult mai dezvoltată. Doar noi avem o drogherie în adevăratul sens al cuvântului”.
    Compania dm drogerie markt a fost înfiinţată în 1973, iar până în prezent retailerul s-a extins în 13 state: Austria, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Germania, Italia, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. La nivel european, lanţul de drogherii funcţionează cu o echipă de peste 62.000 de angajaţi şi 3.668 de magazine. În anul financiar 2018/2019, grupul a înregistrat o cifră de afaceri de peste 11 milioane de euro, în creştere cu 4,6%. Momentan, din planurile companiei nu face parte şi o extindere în afara Europei, însă Crişan spune că dm are o colaborare cu Asia în zona de  online, de distribuţie. „Avem foarte bine dezvoltată partea de marcă proprie, care cuprinde peste 4.000 de articole. Toate produsele marcă proprie se produc în Germania.” În ceea ce priveşte piaţa locală, pentru anul următor reprezentanţii businessului plănuiesc deschiderea a încă 12 unităţi. „Suntem în toate oraşele mari, în cele mici încercăm să ajungem, dar nu putem intra pentru că nu este putere de cumpărare”, spune Crişan. În schimb, potrivit Anitei Pop, HR manager la dm drogherie market, există şi o problemă a oraşelor mari, de talia Bucureştiului sau a Clujului, respectiv lipsa angajaţilor. „Şi noi suntem afectaţi de fluctuaţii, dar ne situăm în media pieţei. Cu cât oraşul e mai mare, cu atât rata şomajului este mai scăzută şi este mai greu să găsim angajaţi”, spune ea, adăugând că cel mai greu de găsit sunt casierii sau angajaţii din poziţii similare, la nivel de magazine.

  • Citeşte în noul număr Business MAGAZIN din 2 decembrie 2019

    COVER STORY: Cum se recrutează managerii?
     
     

    RETAIL: Strategie germană pe malul Begăi

     
    ANTREPRENORIAT: Marketing pe două roţi
     
     
    INTERVIU: Oportunităţile sunt infinite – dacă le poţi identifica
     
     
    LIFESTYLE: Un alt fel de pasăre Phoenix
     
     

    Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Citeşte în noul număr Business MAGAZIN din 2 decembrie 2019

    COVER STORY: Cum se recrutează managerii?
     
     

    RETAIL: Strategie germană pe malul Begăi

     
    ANTREPRENORIAT: Marketing pe două roţi
     
     
    INTERVIU: Oportunităţile sunt infinite – dacă le poţi identifica
     
     
    LIFESTYLE: Un alt fel de pasăre Phoenix
     
     

    Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Cât costă deschiderea unui restaurant Salad Box şi în cât timp se poate amortiza investiţia într-un astfel de restaurant

    „Salad Box încearcă să ofere o alternativă sănătoasă şi calitativă a produselor de tip fast-food, cu un meniu bogat în produse proaspete şi delicioase, dezvoltând accelerat în afara ţării încă de la începuturi cu ajutorul francizaţilor noştri, care au crezut în noi”, descrie Dan Isai conceptul lansat pe piaţa locală în urmă cu aproximativ 7 ani. Din România – Cluj-Napoca mai exact – reţeaua Salad Box s-a extins în 12 ţări, pe trei continente. Dintre cele 65 de unităţi de restaurante, 10 sunt operate în mod direct, restul fiind francize: „Am scăzut numărul de restaurante operate de noi pentru a ne putea concentra pe dezvoltarea conceptului şi sistemului de francize, care este un model scalabil. Ulterior, când dezvoltarea o să ajungă la o anumită maturitate, o să operăm şi noi mai multe locaţii”, explică Isai.

    Costurile aferente deschiderii unei francize Salad Box sunt cuprinse între 100.000 de euro şi 800.000 de euro, diferenţa între investiţia minimă şi cea maximă variind, potrivit lui Dan Isai, în funcţie de ţară şi de dimensiunea locaţiei. În costurile unei deschideri sunt incluse taxa de franciză, construcţia şi amenajarea locaţiei, cât şi un depozit cash pentru primele săptămâni de operare.
    Durata unui contract de francize este de 5 ani, iar Isai spune că, în urma analizei profilului de francizaţi şi a locaţiilor existente după 7 ani de activitate internă şi externă, Return of Investment (ROI) este stabilizată între 24 şi 30 de luni de activitate. „Acest lucru este condiţionat în mare parte de doi factori majori – investiţia iniţială şi potenţialul locaţiei ca număr de tranzacţii”, spune Dan Isai.
    Potrivit antreprenorului, succesul unei unităţi Salad Box este definit de francizatul care o deţine, în cea mai mare parte: „Motivaţia, timpul, banii, atenţia, dezvoltarea lui profesională sunt factorii care definesc succesul şi sunt esenţiali în actul deciziei de a investi sau nu într-o franciză Salad Box”. De asemenea, crede el, o franciză are succes dacă oferă calitate în produsele comercializate şi servicii la un standard ridicat într-o locaţie curată şi atrăgătoare, cu un design unitar. La acestea se adaugă locaţia restaurantului şi eficienţa marketingului la nivel local. „Chiar şi cu toate acestea prezente, clientul educat care devine consumator constant şi nu doar ocazional defineşte în mare măsură succesul sau falimentul unei locaţii, pentru că în final actul de cumpărare aduce sau nu profit.”
    Afacerea Salad Box a fost înfiinţată de patru antreprenori locali – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş. Potrivit ZF, grupul care are drept ancoră Salad Box cuprinde aproape 10 concepte. Dintre acestea, patru au ajuns şi pe pieţele externe. 

    CV de francizat Salad Box
    1. Francizatul/investitorul să îşi dorească să se implice în mod direct şi constant în operarea locaţiei şi, mai înainte de deschiderea acesteia, în toate costurile privind amenajarea spaţiului unde se investeşte peste 50% din suma iniţială;

    2. Apoi, contează modul în care formează şi coordonează echipa care va deservi locaţia, dedicarea acestora şi profesionalismul afişat în relaţia zilnică pe care o au cu furnizorii, clienţii şi compania.

  • Soluţia la deficitul de forţă de muncă găsită de doi tineri de 21 şi 28 de ani. Afacerea lor s-a extins acum în şapte ţări

    „Avantajul construirii unei afaceri care livrează servicii este că nu ai nevoie de sume impresionante pentru a începe”, povesteşte Piotr Mazur, CEO şi unul dintre fondatorii Software Development Academy (SDA), companie poloneză care oferă servicii de reconversie profesională, din non-IT spre specialist IT, şi oportunităţi de angajare în sector.
    SDA este o companie înfiinţată în 2014 de polonezii Piotr Mazur şi Michał Mysiak, care aveau la acea vreme 21, respectiv 28 de ani. Niciunul dintre ei nu este programator. Piotr Mazur a absolvit facultatea de economie din Gdańsk, iar Michał a urmat Academia Maritimă Gdynia, ulterior amândoi lucrând în sectorul IT ca experţi în business şi economie.
    În 2014 au colaborat cu compania Software House, care la momentul respectiv se confrunta cu problema lipsei de specialişti IT pe piaţa locală. Au început să se gândească la o soluţie pentru a atrage angajaţi în companie, iar ulterior le-a venit ideea să îi pregătească de la zero. Abordarea a avut succes, astfel că unii dintre partenerii acestora le-au spus că ar dori să facă parte dintr-un program similar, aşa că au început să caute finanţare pentru instruirea celor 15 persoane, cererea de la momentul respectiv. Pentru asta, s-au întâlnit cu reprezentanţi ai oficiului pentru ocuparea forţei de muncă din Gdańsk care şi-au exprimat dorinţa de crea un program în parteneriat pentru instruirea celor 15 persoane fără loc de muncă. Au pregătit un curs susţinut de un programator şi au contactat companii interesate de angajarea absolvenţilor după ce aceştia ar fi terminat cursul. Eforturile s-au concretizat în angajarea a 13 dintre cei 15 în termen de o lună după finalizarea cursurilor. Mai apoi, telefonul a început să sune şi alte instituţii, companii şi persoane fizice au început să se alăture acestei iniţiative. Iniţial, au funcţionat ca fundaţie, dar după ce au remarcat interesul faţă de activitatea lor, au decis să înfiinţeze compania Software Development Academy.
    Mazur spune că finanţarea SDA s-a făcut iniţial din propriile economii, iar în ultimii patru ani au fost reinvestite profiturile obţinute în extinderea locală şi, ulterior, în străinătate. Începutul SDA a fost încurajat de faptul că deficitul de specialişti în domeniul IT este în continuă creştere, iar universităţile nu au capacitatea să ţină pasul cu cererea, astfel că piaţa în continuă dezvoltare oferă posibilităţi de extindere pentru companiile de training.
    În perioada 2014-2017 şi-au dezvoltat afacerile în Polonia, iar în 2017 au decis să se extindă şi în străinătate. România a fost prima piaţă externă în care au intrat. Procesul de înfiinţare a companiei, de recrutare a personalului şi de înţelegere a ecosistemului local a durat în jur de jumătate de an, astfel că au început să ofere primele cursuri în Bucureşti abia în ianuarie 2018. După România, compania s-a extins şi în ţările baltice, Lituania, Letonia, Estonia, iar mai apoi în Marea Britanie, Irlanda şi Finlanda. „Astăzi, suntem cea mai mare academie de programare din regiune, iar pe majoritatea pieţelor în activitatea noastră suntem lider de piaţă”, spune Mazur.
    Piotr Mazur, acum în vârstă de 26 de ani, este vicepreşedinte al grupului, responsabil de SDA pe pieţele externe, dar şi CEO, supervizând activitatea managerilor locali, în timp ce Michał Mysiak, 33 de ani, este directorul general al grupului şi principalul purtător de cuvânt în Polonia. De altfel, din structura de management mai fac parte şi Costin Alexandru, care conduce echipa de
    10 persoane şi aproape 100 de traineri din România şi care anterior a lucrat pentru Oracle şi Vodafone, precum şi Jonas Bacinskas, care gestionează activităţile din ţările baltice şi care a mai lucrat înainte pentru Cisco.
    „Avem un country manager pentru Lituania şi Letonia şi cu echipe locale, dar încă nu sunt la fel de mari ca cea din România. Echipa baltică a început să crească în ultimul trimestru al acestui an şi avem planuri ambiţioase de a creşte şi mai mult în regiune. Punctul nostru forte este că avem o structură uniformă şi un proces clar de luare a deciziilor, care ne ajută să atragem experţi interesaţi să se alăture companiei noastre”, spune Mazur.
    Recent, fondatorii au luat în considerare şi investiţii externe, astfel că în ianuarie 2019 au atras prima finanţare externă, de la fondul polonez Aria Investment Fund, specializat în investiţii în companii de tehnologie, care, alături de Dominik Zimakowski, este al patrulea acţionar al afacerii. A fost cea de-a patra investiţie a fondului într-o companie. „Căutam un partener care să se uite pragmatic la industria noastră şi să vadă şansa ca o companie poloneză să devină lider într-o regiune a Europei aflată în creştere dinamică. Nu am dezvăluit public dimensiunea investiţiei, dar s-a încadrat în intervalul de 1-5 milioane de euro pe care Aria îl investeşte în general. Tot capitalul atras de la Aria a fost alocat extinderii internaţionale şi, de asemenea, dezvoltării serviciilor care ne permit diversificarea afacerilor, prin începerea furnizării de servicii online.”

    O piaţă mereu în căutare de specialişti

    Când vine vorba despre estimarea nevoii de specialişti IT, în Polonia există un deficit de 50.000 de profesionişti, iar în Marea Britanie 75.000. În România, datele variază, iar cele mai recente actuale sugerează un număr de 30.000 de profesionişti IT. În 2016, a existat o analiză care susţinea că pe plan local există un deficit de 50.000 de specialişti, în timp ce, conform studiului Confederaţiei Patronale Concordia, deficitul de forţă de muncă din sectorul IT se estimează că va evolua de la 18.200 de specialişti în 2018 la circa 20.000 în anul 2021, estimări care nu iau în calcul migrarea acestora.
    „Este clar că deficitul va continua să crească, susţinut de trei factori majori. În primul rând, cererea este din ce în ce mai mare pentru profesionişti IT datorită faptului că încet-încet, toate companiile se transformă în companii de tehnologie şi, din această cauză, tot mai multe companii au departamente de IT. În România există un factor suplimentar, datorită reputaţiei bune pe care o au profesioniştii IT. Mulţi giganţi tehnologici internaţionali şi-au stabilit centrele de cercetare şi dezvoltare în România şi oferă programatorilor salarii mari şi multe avantaje, inclusiv relocarea potenţială în viitor. În al doilea rând, universităţile române nu produc suficienţi specialişti. Al treilea factor este migrarea din România a profesioniştilor IT către pieţele occidentale sau în SUA, care măreşte şi mai mult decalajul. Aceasta înseamnă nu doar că cererea pentru profesioniştii IT nu va fi satisfăcută în viitorul apropiat, ci dimpotrivă, va continua să se aprofundeze”, explică Piotr Mazur.
    Potrivit unui studiu efectuat de SDA pe piaţa locală, aproximativ 9.000 de profesionişti IT ies anual de pe băncile instituţiilor de formare din România – număr insuficient pentru a răspunde nevoii actuale. Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj oferă cel mai mare număr de absolvenţi IT în fiecare an, aproximativ 1.850, fiind urmată de Universitatea Politehnica Bucureşti (1.740), Universitatea Tehnică din Cluj (1.665), Academia de Studii Economice (1.450), Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (1.200) şi Universitatea Bucureşti (900).
    Datele Comisiei Europene din 2015 arată că până în 2020 va exista o lipsă de 900.000 de specialişti IT în întreaga Uniune Europeană. De altfel, regiunea Europei Centrale şi de Est este caracterizată, printre altele, de o creştere economică medie, şi o predispoziţie pentru ştiinţe şi limbi străine, fiind astfel o piaţă atractivă pentru şcolile de programare care ajută la satisfacerea cererii în continuă creştere. Coroborat cu fenomenul digitalizării – în urma căruia tot mai multe locuri de muncă solicită cunoştinţe mai complexe de IT, care pot fi învăţate rapid şi de neprofesionişti – creşte accelerat şi cererea pentru IT-işti.
    IT Bootcamp, program oferit de SDA, este o formă alternativă de educaţie, care a luat naştere în SUA în urmă cu aproximativ opt ani. Numele provine de la un program de antrenament desfăşurat de armata americană cu scopul învăţării sau îmbunătăţirii abilităţilor. Piotr Mazur spune că sunt „ateliere de programare practică foarte intense”. „Aş dori să subliniez aici cuvântul «intens» – cursurile durează în medie 300 de ore şi aproximativ 80% din informaţii sunt practice, adaptate exact la nevoile companiilor care caută profesionişti IT”, adaugă el.
    În regiunea Europei Centrale şi de Est, inclusiv în Polonia şi în România, oamenii se orientează din ce în ce mai mult către educaţia informală, deoarece universităţile s-au dovedit a fi ineficiente în acest sens. Acestea oferă prea puţine informaţii practice şi o legătură destul de slabă între învăţare şi jobul practic. IT Bootcamp acoperă aceste goluri deoarece sunt concentrate pe abilităţile cerute de angajatori. „În fiecare ţară unde activăm, colaborăm cu angajatori cheie din sectorul IT şi ascultăm nevoile acestora, cu scopul de a ne adapta cursurile pentru a se potrivi cu cererea acestora”, explică executivul.
    El consideră că abordarea practică şi faptul că universităţile nu se adaptează nevoilor viitorilor angajatori este un lucru crucial atunci când vine vorba despre IT Bootcamp, care oferă instruire şi recalificare (upskilling şi re-skilling). „Cred că este interesant de subliniat că 30% dintre studenţii noştri sunt persoane care au urmat la un moment dat studii universitare în sectorul IT şi programare şi au observat că dobândesc prea multe cunoştinţe inutile şi prea puţine informaţii practice care pot face o diferenţă reală atunci când îţi cauţi un loc de muncă sau când negociezi salariul. Restul studenţilor provin din industrii complet diferite, foarte des fără experienţă anterioară în domeniul IT.”
    Mazur spune că cererea şi deficitul specialiştilor IT sunt prea mari, aşa că, cel puţin în sectorul IT, nu mai este neapărat necesar să finalizezi o facultate de profil. „De fapt, uneori nu este nevoie deloc de studii universitare oficiale. Sistemul de învăţământ din principalele pieţe unde ne desfăşurăm activitatea este destul de învechit şi concentrat prea mult pe teorie şi prea puţin pe practică şi cunoştinţe aplicabile. În plus, din ce în ce mai puţini oameni lucrează în domeniul pe care l-au studiat şi, de asemenea, angajatorii devin din ce în ce mai flexibili atunci când vine vorba de căutarea candidaţilor pentru angajare şi nu mai acordă atât de multă importanţă studiilor universitare în domeniu. Aş îndrăzni chiar să spun că sectorul IT este şi mai flexibil – atât timp cât poţi scrie cod, nu contează ce ai făcut înainte şi care este (dacă există) diploma universitară pe care o ai.”
    Cu toate acestea, Piotr Mazur spune că finalizarea cursurilor ţine foarte mult de motivaţia cursanţilor, dar şi de capacităţile acestora. „Nu vreau să prezint o poveste frumoasă aici – nu toată lumea este menită să fie programator. Nu vindem acest concept, că prin simpla participare la bootcampul nostru oamenii vor deveni programatori, deoarece aceasta ar fi o publicitate falsă. Oamenii trebuie să dedice mult timp, efort şi energie cursurilor noastre. Învăţarea unui limbaj de programare este asemănător învăţării oricărei limbi străine şi ne străduim să includem toate informaţiile esenţiale pe durata unui curs de 7 luni – şi sunt destul de multe informaţii. Astfel, după şapte luni de curs intensiv, studenţii noştri cunosc elementele de bază ale programării. Ei nu devin imediat programatori cu drepturi depline, ci mai degrabă sunt pregătiţi pentru primul lor entry job în industria IT.”
    Un alt studiu al Comisiei Europene, care întăreşte spusele lui Mazur, indică faptul că, în curând, pe parcursul vieţii profesionale vom ajunge să avem între 15 şi 20 de locuri de muncă diferite, în sectoare diferite, schimbând chiar radical sfera muncii desfăşurate.
    În SUA, media acestei perioade la angajaţii cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani este de 3 ani, de trei ori mai mică decât cea a angajaţilor cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani, care este de 10,4 ani. În ceea ce priveşte 28 de ţări din Uniunea Europeană, schimbările pentru tinerii de 25-34 de ani între 2000 şi 2014 sunt de asemenea evidente. Menţinerea unui singur loc de muncă pentru 10 ani sau chiar mai mult a scăzut de la 17,5% la 12,5%, în timp ce menţinerea unui loc de muncă pentru o perioadă de 3-5 ani a crescut de la 17,7% la 19,4%. Această perioadă mai scurtă nu este doar rezultatul unui timp mai scurt petrecut în câmpul muncii, ci este, de asemenea, o alegere conştientă.
    Acest lucru va fi în special afectat şi de faptul că tehnologia şi automatizarea remodelează mediul de muncă, unele joburi sau sarcini pe care oamenii le îndeplinesc fiind înlocuite de maşini. Există o tendinţă deja în reconversia profesională la nivelul adulţilor spre specializări IT, ca să poată accesa joburi mai bine plătite şi să rămână în joc. Şi acest fenomen contribuie la o dezvoltare dinamică a şcolilor de IT pentru adulţi sau a bootcampurilor pentru cei ce vor să înveţe sau să-şi exerseze aceste abilitaţi. „Performanţele pe care le-am avut până acum pe piaţa românească sunt foarte încurajatoare, mai ales ţinând cont de faptul că România are o populaţie mai mică, 20 de milioane de locuitori faţă de aproximativ 38 de milioane în Polonia. Am observat o dinamică de creştere pe piaţa românească care depăşeşte aşteptările noastre, iar astăzi România este a doua noastră piaţă (după Polonia), cea mai importantă exact datorită potenţialului acesteia. Ceea ce ne ajută în România, deşi o piaţă nouă, este avantajul de a fi fost primii în piaţă, putând astfel să construim de la zero fără concurenţă majoră. Desigur, ne aşteptăm să vedem competiţie în curând şi am văzut deja unii antreprenori locali care înfiinţează companii cu o abordare similară”, spune Piotr Mazur.
    Pe toate pieţele unde sunt prezenţi, SDA are aproximativ 80 de angajaţi. În România are o echipă de 10 persoane, iar în prezent recrutează pentru alte 10 posturi. Pe lângă angajaţii cu normă întreagă, colaborează cu aproape 100 de traineri IT care oferă cursuri în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Craiova, Oradea, Constanţa, Galaţi şi Baia Mare, iar până la sfârşitul acestui an vor să înceapă livrarea primelor cursuri la Chişinău, în Republica Moldova.
    „Planul nostru este să fim prezenţi în toate oraşele mai mari din România şi să ne creştem echipa. Avem nevoie de oameni potriviţi care consideră educaţia un element cheie al creşterii şi dezvoltării personale. Recrutăm trainerii din oraşele în care se desfăşoară cursurile. Motivul pentru aceasta este că trainerii noştri sunt programatori activi cu joburi zilnice şi le-ar fi dificil să călătorească distanţe lungi în weekend. Această poziţie este de fapt foarte atractivă pentru programatori – aceştia pot câştiga bani în plus în timpul lor liber, pot dezvolta soft skills şi public speaking skills. Desigur, plăcerea de a-i învăţa pe alţii este încă un avantaj”, spune Mazur.
    În ceea ce priveşte bugetul de investiţii, SDA a investit peste 1 milion de lei în ultimul an şi jumătate şi intenţionează să investească încă 1 milion de lei în 2020. Cât despre rezultate, pentru 2019 se aşteaptă să atingă venituri de 1,5 mil. euro şi un profit net de circa 200.000 de euro.
    Pe baza statisticilor pe care le derulează în ţările în care SDA activează, 81% dintre absolvenţii cursurilor SDA primesc un loc de muncă în domeniul IT în termen de trei luni de la finalizare, în timp ce 10% dintre ei urmează studii universitare în paralel cu clasele, iar restul sunt profesionişti care lucrează activ. „De la lansarea în 2014, am avut 5.000 de studenţi care au absolvit cursurile organizate de SDA în Europa, iar în prezent alţi 2.500 urmează cursurile noastre. În România avem până în prezent aproximativ 500 de absolvenţi. Scopul nostru pentru România pentru anul 2019 este formarea a 1.000 de studenţi. Anul viitor intenţionăm să creştem acest număr cu cel puţin 50%. Pentru anul viitor planificăm 80 de cursuri în România.”
    În prezent, SDA oferă trei cursuri cheie în România – Software Tester (care durează 112 ore), limbaj de programare Python (311 ore) şi, cel mai popular, Java (360 de ore). Acestea se ţin în weekend, numără de obicei 15-20 de studenţi şi durează în general în jur de 3-5 ore pe zi. Pornesc de la 3 luni (Software Tester) şi pot ajunge până la 7 luni (Python). „Este o experienţă intensă, care necesită o mare dedicare din partea studenţilor, inclusiv studierea în timpul liber şi pregătirea proiectelor. Aici trebuie să subliniez că, deşi sună simplu, vorbim în majoritatea cazurilor despre persoane care au deja locuri de muncă şi continuă să muncească pe durata participării la cursurile noastre”, explică Piotr Mazur.
    Când vine vorba de costuri, cursul Software Tester costă 4.500 de lei, Java este 8.900 de lei, iar Python 7.900 de lei, cursanţii având posibilitatea achitării în rate. În România, SDA lucrează împreună cu băncile locale la dezvoltarea de credite favorabile pentru cursurile pe care le oferă. În august 2019, cursul Java oferit de SDA a fost autorizat în cadrul programului Investeşte în Tine dezvoltat de CEC Bank şi finanţat de guvernul român, care oferă credite pentru dezvoltare profesională fără nicio rată a dobânzii.
    Următorul pas pe care se concentrează SDA este colaborarea B2B cu companii majore care au nevoie de un flux constant de profesionişti IT, aşa cum lucrează deja pe piaţa poloneză şi pe cea finlandeză. În colaborarea cu corporaţiile, lucrează în două feluri, fie recrutează oameni noi din piaţă pe care îi instruiesc şi îi introduc în companii, fie preiau angajaţii care lucrează deja în acea companie, dar pe o poziţie non-IT şi îi recalifică. De asemenea, colaborează cu multinaţionale pentru furnizarea de cursuri mai tradiţionale de „perfecţionare”, bazate exact pe nevoile personalizate ale angajatorului. Unul dintre proiectele de referinţă în acest sens este colaborarea cu Nordea Bank în Polonia, unde lucrează în ambele moduri menţionate. Primul proiect cu banca s-a numit „IT na Bank” şi a avut cinci ediţii. În cea mai recentă, Nordea a căutat să angajeze noi junior database specialists, printr-un curs intensiv pentru persoane fără experienţă tehnică, implementat de SDA. Academia a gestionat întregul proces de recrutare şi screening al participanţilor, Nordea participând doar la etapa finală a interviului, în care a selectat cei mai buni candidaţi. În cadrul proiectului, noii angajaţi selectaţi au participat la un curs care s-a desfăşurat timp de cinci zile pe săptămână pentru o perioadă de trei luni, în care au fost furnizate 200 de ore de cunoştinţe practice. Nordea a acoperit 60% din costurile programului şi a primit la final 12 specialişti cu un contract de angajare pentru o perioadă de un an. De asemenea, le-a fost oferită posibilitatea de a preda cursuri de recalificare intern pentru angajaţii din birourile lor din Varşovia, Gdynia (Polonia), Stockholm (Suedia) şi Helsinki (Finlanda).
    „Cum am lucrat cu Nordea Bank în Polonia şi pe pieţele scandinave, am dori să lucrăm şi în România. Având în vedere deficitul în continuă creştere de profesionişti IT şi cât de greu (şi de asemenea scump) este să angajezi profesionişti IT, procesul de recrutare trebuie să se adapteze. La un moment dat, nu mai este eficient din punct de vedere al costurilor sau al timpului să te lupţi pentru aceiaşi profesionişti IT cu alte multinaţionale; este de preferat, atât din punct de vedere al resurselor umane, cât şi a ratei de retenţie a angajaţilor, să li se ofere angajaţilor actuali capacitatea de a învăţa noi abilităţi într-un mediu controlat, care stimulează, de asemenea, creativitatea şi îi face pe angajaţi să se simtă doriţi. Cred că odată cu progresul automatizării şi al digitalizării, din ce în ce mai multe companii vor trebui să urmeze acest proces de recalificare şi perfecţionare a angajaţilor pentru a răspunde nevoilor generate de locurile de muncă de mâine. Acesta este motivul pentru care vom derula în curând acest proiect B2B în România şi credem că, având în vedere prezenţa multinaţionalelor IT din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi alte oraşe importante, cererea este acolo. Cred că aceste companii care implementează astfel de programe, care fie formează angajaţi de la zero fie îşi recalifică personalul actual, vor înregistra un punctaj foarte ridicat în ceea ce priveşte employer branding, arătând pieţei că sunt dispuşi nu doar să îşi păstreze oamenii talentaţi, dar şi să investească în ei”, spune Mazur.

    Digitalizarea şi automatizarea, impuls pentru piaţa IT&C

    În ultima perioadă, industria de IT&C a cunoscut o evoluţie fulminantă, determinată în parte de fenomenele de digitalizare şi automatizare. În timp ce o mulţime de servicii analogice cunoscute încep să fie mutate pe canale online, regiunea Europei Centrale şi de Est atrage din ce în ce mai mulţi investitori străini care identifică centre IT bine plătite în aceste ţări.
    „Cred că suntem încă înainte de boomul real, atunci când investitorii vor realiza că nu suntem doar ieftini (bineînţeles că acum acesta este destul de des motivul pentru care investesc), ci, în acelaşi timp, suntem şi specialişti bine educaţi. Dar ceea ce observăm se datorează lipsei unui număr suficient de angajaţi potenţiali şi din acest motiv întreaga industrie nu creşte la un pas atât de rapid pe cât ar putea”, spune Piotr Mazur.
    Ce impact are fenomenul digitalizării în procesul de dezvoltare a industriei de IT&C? „Să folosim exemplul Estoniei, unde de fapt sunt şi e-cetăţean. Este impresionant modul în care această ţară mică este digitalizată. Poţi face aproape totul fără să fii nevoit să părăseşti casa. Poţi vota la alegeri, programa vizita la cabinetul medicului, comanda reţeta pentru medicamentele necesare, depune declaraţii fiscale. Poţi deveni chiar e-rezident al Estoniei fără măcar să fi vizitat vreodată ţara, dar primeşti o mulţime de avantaje suplimentare pentru a conduce compania acolo. Cred că progresul în domeniul digitalizării este necesar în fiecare ţară.”
    În ziua de astăzi, aproape totul este condus de un software, astfel că necesitatea profesioniştilor IT calificaţi vine nu numai din partea companiilor financiare sau de asigurări, dar şi de la cele care produc software auto, instrumente medicale, electrocasnice etc. În fiecare an apar noi produse care depind foarte mult de tehnologie avansată şi software pe care le folosim în viaţa de zi cu zi, cum ar fi boxele inteligente de la Google sau Amazon, smartphone-uri, laptopuri, televizoare etc. „Trăim vremuri în care orice companie pentru a supravieţui va trebui să devină într-un fel sau altul o companie de tehnologie. Întrucât aproape fiecare aspect al vieţii noastre este asociat cu software-ul, limbajele de programare, avem nevoie de tot mai multe companii care să le creeze, să le actualizeze şi să le dezvolte şi, desigur, aceasta vine şi cu o nevoie de astfel de profesionişti”, spune Mazur. Piaţa globală de învăţare a programării are o valoare estimată la 450 de milioane de dolari. În Polonia, piaţa este estimată la 50 de milioane de zloţi polonezi (circa 50 de milioane de lei). Vicepreşedintele companiei estimează că piaţa românească este la jumătate faţă de cea poloneză. 

  • Din culisele succesului: Sfatul CEO-ului Microsoft pentru toţi antreprenorii şi oamenii de afaceri din lume

    Satya Nadella, a preluat conducerea gigantului tehnologic Microsoft în 2014, iar sub conducerea acestuia compania a câştigat 500 mld. dolari în capitalizare de piaţă. Nadella este de părere că succesul poate fi atins doar dacă marii şi mici jucători din mediul de business vor începe să mediteze asupra impactului muncii lor asupra lumii şi nu vor mai căuta să se transforme în maşini de făcut bani, scrie CNBC.

    În jurul vârstei de 30 de ani, directorul executiv al Microsoft a primit acest sfat de la Doug Burgum, actualul guvernator al Dakotei de Nord, pe care a ales să-l transmită mai departe. Potrivit CEO-ului, îndemnul guvernatorului a fost unul dintre elemente care şi-au pus amprenta asupra carierei sale şi care l-a transformat în acest etalon al succesului care este astăzi.

    Sfatul lui Nadella poate fi destul de deranjant pentru oamenii de business, din moment ce însuşi businessul şi succesul sunt sinonime cu banii. Ce vor de fapt directorul executiv Microsoft şi guvernatorul să transmită este faptul că există lucruri mai importante decât banii.

    ”Tehnologiile actuale vor fi depăşite şi înlocuite odată cu trecerea timpului, dar oamenii de lângă tine, faptele tale, felul în care te comporţi, acestea sunt elementele care creează legături şi relaţii, care vor trece de această probă a timpului” a declarat Satya Nadella.

    Sfatul guvernatorului l-a făcut pe actualul director executiv al Microsoft să îşi pună întrebări cu privire la rolul său în Microsoft, iar răspunsul nu a fost atât de simplu de găsit.

    „Am început să mă întreb: De ce sunt eu la Microsoft? Cine sau ce îmi oferă această energie de a continua zi de azi?” a mai declarat CEO-ul în timpul unui interviu acordat CNBC.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro. 

  • Citeşte în noul număr Business MAGAZIN din 18 noiembrie 2019

    COVER STORY: Business “la cheie”
     
     

    MANAGEMENT: Vânzările directe, mereu la modă

     
    TEHNOLOGIE: Cu ani înaintea competiţiei
     
     
    ANTREPRENORIAT: Cum să faci bani din siguranţa oamenilor
     
     
    RESURSE UMANE: Programare în stil polonez
     
     

    Revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.