BusinessMagazin

Tag: Steve Jobs

  • Capitalistul săptămânii: Ingvar Kamprad

    Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.

    Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

    În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o  vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.

    CEO-ul companiei este, de la 1 septembrie, Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 303 magazine ale IKEA Group în 26 de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 690 milioane de vizitatori în anul financiar 2012.

  • Capitalistul săptămânii: WILLIAM LEVER

    Cea mai mare companie britanică şi prima multinaţională modernă are o istorie bogată, care începe în 1930, după fuziunea dintre Lever Brothers şi Margarine Unine. Temelia acesteia a fost pusă în anii 1800, odată cu fondarea companiei Lever Brothers, datorită iniţiativei lui William Lever, cunoscut şi drept Lordul Leverhulme. Lever s-a născut în Bolton, Anglia, într-o familie care avea o băcănie. A renunţat la şcoală la 16 ani şi a început să lucreze în cadrul băcăniei, iar după cinci ani a devenit partenerul tatălui lui. Din dorinţa de a-şi diversifica activităţile, cumpără în 1885 împreună cu fratele lui o companie producătoare de săpun din Warrington, Anglia, devenită Lever Brothers. Cei doi fac un parteneriat cu William Hough Watson, un chimist din oraşul natal. El revoluţionează modul de producere a săpunului prin folosirea uleiului de palmier şi a glicerinei.

    Datorită abilităţilor de marketing ale lui William Lever, săpunul lor ajunge să fie vândut în 134 de ţări în mai puţin de un deceniu de la lansare. Până în 1888, au produs 450 de tone de săpun. Datorită extinderii afacerii, cumpără un teren în Cheshire şi construieşte acolo, între 1888 şi 1914, un sat pentru angajaţi. A deschis şcoli pentru 500 de elevi, iar pentru femei a creat cursuri de gătit, croitorie şi stenografie. Până în 1909, în Port Sunlight – cum a numit aşezarea – existau 700 de locuinţe, o sală de concert şi un teatru, o bibliotecă şi o piscină în aer liber. Chiriile reprezentau salariul pe o săptămână al muncitorilor. Port Sunlight a fost creat pe baza principiului că sănătatea şi fericirea angajaţilor vor asigura şi productivitatea companiei, dar existau şi reguli stricte prin care, dacă un muncitor îşi pierdea locul de muncă, era evacuat.

    La începutul anilor 1900, Lever folosea ulei de palmier produs în coloniile britanice din Africa. A început să aibă dificultăţi în obţinerea concesiunilor de plantaţii, prin urmare a început să caute alte colonii. În 1911, Lever a vizitat Congoul belgian pentru avantajul unei forţe de muncă ieftine şi al concesiunilor de ulei de palmier. Atitudinea lui faţă de congolezi a fost una rasistă după standardele zilei de azi, iar lucrătorii de pe plantaţii făceau muncă forţată, potrivit unor informaţii din cartea „Lord Leverhulme’s Ghosts: Colonial Exploitation in the Congo„ (Fantomele Lordului Leverhulme: exploatarea colonială din Congo) de Jules Marchal. Autorul acesteia scria: „Leverhulme a creat un regat privat bazat pe sistemul belgian de muncă forţată, un program care a redus la jumătate populaţia din Congo şi a fost responsabil de mai mulţi morţi decât holocaustul nazist”.

    În Marea Britanie, este un binefăcător pentru mulţi, mai ales în oraşul natal, unde a construit cel mai mare parc, donat de el în 1914. Începând cu 1918, cheltuieşte circa un milion de lire sterline pentru amenajarea Insulei Lewis, aflată pe coasta vestică a Scoţiei, dar opoziţia localnicilor îl opreşte să îşi ducă la capăt viziunea. După ce se întoarce dintr-o călătorie în Africa, se îmbolnăveşte de pneumonie şi moare. Până în 1930, angajase 250.000 de oameni şi, în termeni de valoare a pieţei, compania sa este cea mai mare din Marea Britanie.

  • Capitalistul săptămânii: Steve Wozniak

    La 1 aprilie 1976, Jobs şi Wozniak au înfiinţat Apple Computer. Apple I era un calculator cu un microprocesor de 25 de dolari şi un ecran de 40 de caractere lăţime şi 24 de rânduri înălţime. Nu avea carcasă, sursă de alimentare, tastatură sau afişaj; acestea trebuiau furnizate de utilizator. Wozniak spunea recent că Jobs a devenit conştient mai târziu despre cât de valoroase erau computerele create de prietenul său.

    În plus, menţionează cofondatorul Apple la 37 de ani de la lansarea acesteia, el a fost cel care, atunci când Apple a decis să nu le ofere nicio recompensă foştilor colaboratori care au avut un aport în dezvoltarea companiei, le-a oferit părţi din acţiunile proprii. Pe lângă proiectarea hardware-ului, Wozniak a scris mare parte din software-ul furnizat iniţial cu Apple.

    A scris un interpretor de limbaj de programare, un set de instrucţiuni pentru un procesor virtual pe 16 biţi şi un joc care a reprezentat motivul adăugării funcţiei de sunet la calculator, dar şi codul necesar pentru controlul unităţii de disc. Nedespărţiţi pentru o vreme, cei doi au
    început să aibă tot mai multe neînţelegeri din momentul când Jobs a început să transforme principiile antreprenoriale după care conducea compania în reguli corporatiste.

    Contractul încheiat între Steve Jobs, Stephen Wozniak şi Ronald Wayne pentru înfiinţarea, în 1976, a companiei Apple a fost cumpărat la licitaţie cu 1,59 de milioane de dolari. Conform BBC, preţul cerut de casa de licitaţii Sotheby a fost depăşit de 15 ori. Wozniak şi-a încheiat definitiv activitatea la Apple în februarie 1987, la 12 ani după înfiinţarea companiei, dar a rămas oficial angajat şi continuă să deţină acţiuni.

  • Zece motive pentru care nu merită să vezi filmul despre viaţa lui Steve Jobs

    1. Acţiunea este mult prea condensată, iar personajul principal îşi modifică trăsăturile de la o jumătate de oră la alta. Condensarea a 24 de ani în două ore nu a fost reuşită cu succes de către regizor.

    2. Deşi actorul care interpretează rolul lui Steve Jobs, Ashton Kutcher, s-a pregătit mult timp pentru a putea imita gesturile şi postura creatorului Apple, felul în care vorbeşte este departe de prestaţiile lui Jobs. În plus, Kutcher poate trece cu greu drept Jobs, dată fiind notorietatea sa din alte roluri.

    3. Acţiunea filmului redă povestea Apple până în anul 1996. Marile succese ale companiei, iPhone şi i Pad nici măcar nu sunt amintite.

    4. Celebrul conflict dintre Jobs şi Bill Gates, cauzat de furtul unor idei de către creatorul Microsoft, este redat într-o secvenţă de doar zece secunde.

    5. Filmul pare compus din bucăţi ale unor pelicule diferite. Legătura între etapele dezvoltării Apple se face brusc.

    6. Viaţa lui Jobs nu este explicată clar pentru necunoscători. Iubita lui Jobs rămâne însărcinată, el nu admite că ar fi tatăl bebeluşului, dar îşi numeşte proiectul de calculator Lisa, după numele fetiţei, apoi recunoaşte copilul doar la presiunea avocatului.

    7. Viteza de derulare a acţiunii este prea mare. Doar o singură scenă din film durează mai mult de două minute.

    8. Latura de tiran a lui Jobs (colegii săi îl descriau drept cineva care acţionează fără să gândească, ia decizii de multe ori absurde fără să se consulte cu nimeni, nu se ţine de promisiuni, nu respectă obligaţii, nu vine de multe ori la întâlniri sau şedinţe şi este adesea iresponsabil) este prea puţin suprinsă.

    9. Relaţia lui Jobs cu familia este inexistentă. Mama sa apare timp de câteva secunde în două scene, iar tatăl său este, de asemenea, o prezenţă episodică.

    10. Legăturile lui Jobs cu titanii din Silicon Valley sunt prezentate mult prea succint. Nu se menţionează nimic despre relaţia sa cu Google, Tim Cook sau Eric Schimdt.

  • Jobs, pe marile ecrane

    “Jobs” a suferit mai multe amânări din cauza unor cronici negative la festivalurile de film internaţionale, dar apariţia a fost confirmată odată cu lansarea recentă a trailerului acestuia.

    Ashton Kutcher este cel care îl va interpreta pe Steve Jobs,  iar rolul lui lui Steve Wozniak va fi jucat de Josh Gad. Filmul va atinge şi puncte sensibile din viaţa lui Jobs, cum ar fi perioada de zece ani în care a fost îndepărtat din compania Apple sau relaţia cu fiica înstrăinată.  

  • Un e-mail trimis de Steve Jobs ar putea condamna Apple la tribunal

    Departamentul american al Justiţiei a acţionat în judecată compania Apple, pentru acuzaţii de fixare de preţuri pe piaţa de cărţi în format electronic, iar ultima dovadă ataşată la dosar este un mesaj trimis pe e-mail de regretatul CEO al companiei, Steve Jobs, scrie Business Insider.

    În mesajul destinat directorului executiv al News Corp, James Murdoch, Jobs mărturiseşte că că nu crede că se vor cumpăra cărţile electronice cu un preţ de peste 15 dolari şi recomadnă grupului media să i se alăture companiei Apple în stabilirea unor preţuri mai scăzute decât acest nivel. 
    “Poate putem reuşi împreună să stabilim o piaţă pe un palier de  preţ de 12,99-14,99 dolari pe fiecare titlu”, notează Jobs, în e-mail.

    Conform Departamentului de Justiţie, mesajul lui Jobs către Murdoch este o dovadă clară că Apple a conspirat alături de diviziile HarperCollins şi alte edituri pentru a majora preţul de vânzare al cărţilor electronice, pentru a submina modelul Amazon, care promovează un preţ de 9,99 dolari.

     
     
     
     

  • A câştigat de zece ori mai mult investind în Facebook. Acum mizează pe Apple

     “Cred în viitorul acestei companii chiar şi după Steve Jobs. Când compania a pierdut 100 de miliarde de dolari din capitalizarea de piaţă, a fost un moment bun pentru cumpărarea de acţiuni, pentru că îşi vor reveni”, a spus Usmanov într-un interviu, informează Bloomberg.

    Acţiunile Apple sunt cotate cu 40% sub un maxim atins în septembrie anul trecut, reflectând parţial îngrijorarea investitorilor legată de încetinirea vânzărilor şi a profitabilităţii şi de intensificarea concurenţei din partea Samsung.

    Usmanov, aflat pe locul 35 în topul miliardarilor realizat de Bloomberg, cu o avere de 19,8 miliarde de dolari, a mai câştigat şi din investiţii în compania chineză Alibaba.com şi în Mail.ru Group din Rusia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un minut din jOBS, filmul în care Ashton Kutcher joacă rolul fondatorului Apple Steve Jobs – VIDEO

    Presa americană scrie că pentru a intra în rolul lui Jobs, Kutcher a adoptat dieta strictă a lui Jobs, bazată pe fructe, nuci şi seminţe, dar s-a îmbolnăvit şi a trebuit să se interneze cu probleme la pancreas. Filmul priveşte perioada dintre fondarea Apple şi lansarea iPod, în 2001.

    Aaron Sorkin, scenaristul “The Social Network” are în plan o veriune cinematografică a vieţii lui Jobs bazată pe biografia oficială scrisă de Walter Isaacson.

  • Primele fotografii cu Ashton Kutcher în rolul lui Steve Jobs

    Filmul jOBS va fi difuzat în cadrul festivalului de film Sundance din 2013, iar Kutcher va apărea în rolul lui Jobs împrumutând câteva dintre trăsăturile care l-au făcut celebru, precum blugii şi helanca neagră.

    Sundance descrie filmul drept “povestea reală a unuia dintre antreprenorii geniali ai istoriei Americii, care “prezintă cei 30 de ani definitorii din viaţa lui Jobs”. În jOBS mai joacă Dermot Mulroney, Josh Gad, Lukas Haas, J. K. Simmons şi Matthew Modine. Premiera va avea loc în cadrul festivalului de film, organizat în perioada 17-27 ianuarie în Park City, Utah.

  • Un an de la moartea lui Steve Jobs – Apple bifează erori de marketing în serie

    Povestea lui Steve Jobs

    (COVER STORY, Jobs, tiranul, oct. 2011)

    Va rămâne probabil în istoria lumii drept Managerul. Şi Antreprenorul. A lansat produse nemaivăzute, a scris istorie şi probabil mulţi vor ezita de-acum înainte să mai îmbrace o helancă neagră, pe care să o asorteze cu blugi şi pantofi sport. Cine a fost totuşi personajul Steve Jobs?

    Este aproape imposibil să vorbeşti acum despre Steve Jobs, la câteva zile de când s-a stins din viaţă, fără să strecori cuvinte precum geniu, vizionar sau legendă a lumii tehnologiei. Şi nimeni nu poate contesta faptul că a devenit de-a lungul ultimelor câteva decenii o adevărată emblemă în Silicon Valley, nu doar pentru felul în care a făcut din Apple una dintre cele mai valoroase companii din lume, dar şi pentru stilul carismatic prin care a clădit imaginea acestui imperiu.

    Mai puţini ştiu însă realitatea. În spatele acestei măşti atent construite a stat de fapt un tiran cu o personalitate extrem de dificilă. Reputaţia mai puţin cunoscută a lui Steve Jobs a început să prindă contur încă din anii ’80, în primii ani ai Apple. Jeff Raskin pusese bazele Macintosh şi coordona acest proiect când i-a scris lui Mike Scott, preşedintele Apple, pentru a se plânge cu privire la Jobs, un “copil teribil” care părea să fie din ce în ce mai interesat de munca lui. L-a descris atunci drept cineva care acţionează fără să gândească, ia decizii de multe ori absurde fără să se consulte cu nimeni, nu se ţine de promisiuni, nu respectă obligaţii, nu vine de multe ori la întâlniri sau şedinţe şi este adesea iresponsabil. Şi pare să fi avut dreptate.

    Steve Jobs n-a dat niciodată prea mare importanţă regulilor. Maşina lui, spre exemplu, era destul de uşor de recunoscut în parcarea sediului din Silicon Valley al Apple. Era singura fără plăcuţe de înmatriculare, parcată mai mereu în locurile rezervate persoanelor cu dizabilităţi, doar pentru că nu avea răbdare să caute un loc cum făceau toţi ceilalţi angajaţi, fie ei programatori sau executivi din companie. Era, totodată, şi singura maşină nemţească foate puternică şi rapidă – o pasiune moştenită de la tatăl său, în ciuda stilului său de viaţă destul de umil prin comparaţie cu grandoarea de care dădeau dovadă alţi titani ai tehnologiei. Decenii întregi a condus mai întâi modele Porsche şi apoi Mercedes, automobile care l-au inspirat şi pentru designul primelor computere produse de Apple.

    Nici banii n-au fost foarte importanţi pentru Steve Jobs. Nimic de zis, n-a dus lipsă, dată fiind averea estimată de revista americană Forbes la 7 miliarde de dolari (5,27 miliarde de euro) pe care a construit-o mai mult din acţiunile deţinute la Disney decât din cele de la Apple, însă implicarea lui în compania pe care a fondat-o în urmă cu 35 de ani n-a fost nici pe departe pentru recompensele materiale. Salariul lui Jobs a fost, cel puţin în ultimii 14 ani, de când s-a întors în companie după o absenţă de mai bine de un deceniu, de numai un dolar pe an.

    A clădit practic un adevărat imperiu de peste 300 de miliarde de dolari fără să-i pese de componenta financiară, ci doar pentru distracţie, motivat fiind de dorinţa de a oferi cele mai spectaculoase produse. Şi a făcut acest lucru punând o presiune enormă pe oamenii din companie. Nu degeaba există atâtea poveşti care îl descriu drept un tiran ce înspăimânta angajaţii şi pe cei din jur, cu o încăpăţânare şi un temperament greu de controlat care îl împingea la izbucniri nervoase asupra subalternilor şi la concedieri făcute pe loc, uneori din motive cât se poate de neînsemnate.

    L-a dat afară pe Jeff Raskin, spre exemplu, când a aflat de nemulţumirile exprimate în ce-l privea. Sau a concediat o asistentă pentru că i-a cumpărat o altfel de apă minerală decât cea pe care o dorea. “Până şi cel mai favorizat angajat poate să ajungă să primească o mulţime de reproşuri din partea lui”, spunea Edward Eigerman, un inginer din cadrul Apple, într-un interviu acordat mai demult revistei americane Wired. “Aici îmi este frică să nu fiu concediat mai mult decât în oricare altă parte unde am lucrat”, a completat el şi, de cele mai multe ori, soluţia pentru a nu cădea pradă toanelor lui Jobs era pur şi simplu să-l evite pe holurile clădirii de birouri şi să nu-i răspundă la telefon. “Nimeni nu îl salută şi angajaţilor, în special mai noi sau fără funcţie înaltă, le e frică de el”, povestea un alt angajat al Apple.