BusinessMagazin

Tag: stea

  • Puncte de (dez)interes turistic în judeţul Constanţa

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro)

    Călătorul ce se abate de la ruta Seimeni-Vlad Ţepeş şi urmează drumul ondulat, ajunge la cetate pe neaşteptate, coborându-şi ochii spre zidurile ei uimit de coexistenţa bicicletelor sprijinite de gardul gospodăriilor de peste drum.

    Merită să tragi maşina undeva lângă un gard şi să te plimbi singur printre ziduri. Nu există ghid, doar o tablă tipărită la intrare. Miroase a fân şi iarbă coaptă de soare, fire scurte îţi gâdilă degetele printre sandale, şi paşii bâiguie tăcuţi prin ziduri. Dunărea îşi vede de treabă curgând obosită sub tăpşanul strategic pe care a fost cocoţat castrul. Prin 2011 o măicuţă blândă de la biserica din apropiere spunea că pe insula dintre ape mergeau studenţi în tabără. La sfârşitul acesta de vară peisajul era tăcut, moleşit de un soare ploios.

    Nu îţi dai seama de mare lucru şi nici imaginaţia nu te ajută. Spaţiile îngrădite de ziduri sunt destul de mari pentru a le putea identifica drept locuinţe, dar destul de mici pentru a te putea gândi la spaţii publice tipice castrelor romane menite să protejeze graniţa danubiană a imperiului.

    Înţelegi însă repede că stai în faţa unei victorii duble: romanii au reuşit să construiască ceva durabil, românii să ignore la fel de durabil. Între vizitele din 2011 şi 2014 nimic nu pare să se fi schimbat pe acolo în afară de anotimpuri.

    Dacă şerpuieşti pe drum înainte, printre sălcii pitice şi stupi de albine, lăsând pe stânga dava căzută şi dizgraţia ministerului de resort, la vreo şase kilometri înspre Hârşova te opreşti în comuna Topalu, poate cea mai bogată din România, căci acolo Dinu şi nevasta lui Sevasta, nişte învăţători inimoşi, au deschis prima şcoală din sat, fără să ştie unde va duce dragostea lor pentru educaţie şi cultură. În 1960, fiul lor Gheorghe, medic în Bucureşti, a ales să doneze statului român colecţia sa de artă, cu condiţia creării unui muzeu în Topalu, purtând numele părinţilor lui.

    Colecţia Dinu şi Sevastiţa Vintilă numără circa 228 de piese, în mare parte picturi, semnate de Grigorescu, Tonitza, Francisc Şirato, Octav Băncilă, Corneliu Baba, Constatin Piliuţă şi alţii. Sculpturile sunt de mică dimensiune, ieşite din mângâierile unui Paciurea, Ion Jalea şi Oscar Han, cel care a realizat şi bustul ce străjuie mormântul donatorului, plasat în curtea casei părinteşti devenite şcoală şi apoi muzeu.

    Pentru vizitator colecţia poate fi copleşitoare. Carele cu boi ale lui Grigorescu, copiii lui Tonitza, peticarul şi evreul lui Băncilă, himera apelor lui Paciurea – toate acestea puse împreună, în săli ce aliniază sacadat nume grele ale artei româneşti, ar trebui să sufoce vizitatorul şi aşa nepregătit de intrarea modestă în muzeu; cumva însă peste operă se imprimă linişte şi doar ochii şi respiraţia trădează încărcătura din aer. Privirea e rapid marcată de pereţii unei săli de 8 x 2 metri pătraţi tapetate cu lucrările lui Grigorescu, nelăsată să îşi revină din surpriză, căci Tonitza priveşte cu ochi rotunzi în camera următoare. Mirarea se ţine lanţ şi deşi ar trebui să te fi obişnuit deja, te miri încontinuu cu fiecare nou perete, cu fiecare nou nume de artist român de calibru.

    Lucrările sunt atent alese şi devine rapid evident faptul că multe au în comun zona de sud a ţării, Dobrogea, aşa cum era timpul vieţii pictorilor ce au imortalizat-o: Mangalia, Balcicul şi portrete de turci şi tătăroaice, geamii şi copii cu bostani, sate dobrogene şi naturi moarte cu flori, peşti şi fructe solare, promontorii. E o sărbătorire a sufletului oriental de la malul mării, a exotismului caselor văruite în alb şi albăstriu, a liniei bine definite din sprânceana unei tinere tătăroaice, a luminii mai presus de toate, aşa cum se reflectă şi transcende prin arhitectura clădirilor şi a sufletelor.

    Observând perioada în care au trăit artiştii expuşi la Topalu te gândeşti că acela a fost fără doar şi poate timpul de aur al picturii româneşti, sfârşit de secol nouăsprezece până uşor după jumătatea secolului douăzeci. Gândul că acest medic plămădit de doi învăţători de ţară a putut pune laolaltă lucrări ale celor mai bine cotaţi pictori români apasă greu. Colecţionar şi prieten al acestora, medicul Gheorghe Vintilă a avut probabil o viaţă bogată în frumuseţe; istoria precizează doar că nu a fost căsătorit, iar doamna muzeograf (custode al muzeului încă din 1968) ne spune blând că medicul pensionat, devenit director al muzeului de artă din Constanţa, a murit singur şi sărac, nouăsprezece ani după donarea colecţiei, iar înmormântarea a fost suportată financiar de colectivul muzeului.

    Emoţia pe care reuşesc să o transmită unele lucrări este adusă cu picioarele pe pământ instant la un calcul sumar al valorii de piaţă a exponatelor. Un muzeu cât o şcoală sătească, o comoară artistică imposibil de evaluat, încasări de nici o sută de lei pe zi. O excursie de şase ore pentru zile mai întunecate sau turişti pentru care plaja nu e suficientă. Un obiectiv turistic absent din circuitele turistice şi ele inexistente pentru Dobrogea. La fel ca vechiul castru roman.

  • Zara a retras de la vânzare un tricou cu o stea galbenă, similară celei impuse evreilor de nazişti. Reacţia companiei

    Acel tricou în stil marinăresc, cu dungi albastre şi albe, pe care era brodată o stea galbenă cu şase colţuri, a fost disponibil doar câteva ore pe site-ul magazinului online al grupului Zara.

    “Designul original se inspiră din insignele de şerif din westernurile americane, care sunt adeseori aurii şi au şase colţuri”, a precizat un purtător de cuvânt al lanţului spaniol.

    “Designul original nu are nimic de-a face cu conotaţiile care i-au fost asociate”, a adăugat acelaşi purtător de cuvânt, referindu-se la steaua galbenă pe care evreii trebuiau să o poarte în Germania şi în alte ţări ocupate de către nazişti în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi la ţinutele cu dungi verticale ale prizonierilor din lagărele de concentrare.

    “Înţelegem faptul că există o anumită sensibilitate în legătură cu acest subiect şi, bineînţeles, ne cerem scuze în faţa clienţilor noştri”, a adăugat aceeaşi sursă.

    Brandul spaniol, care face parte din grupul Inditex, a fost deja aspru criticat în 2007 pentru comercializarea unei genţi pe care era brodată o svastică. Zara s-a apărat atunci spunând că nu a remarcat svastica de pe acea geantă, care era fabricată de unul dintre furnizorii săi.

  • De ce mi-a plăcut Dinu Patriciu, deşi am spus că nu mi-a plăcut

    O să reformulez astăzi titlul, pentru că multe din ideile de atunci au rămas valabile, şi o să încerc să spun de ce mi-a plăcut Dinu Patriciu, cu toate că că nu mi-a plăcut. Scriam în 2009 că nu l-am plăcut, dar nu în sensul comun al frazei, ci pentru că, de-a lungul anilor, nu am putut depăşi un anumit nivel al relaţiei.

    De multe ori, ca jurnalist, conversaţia şi balansul dintre oficial şi intim te fac să “cojeşti” un om de straturile impuse de convenienţe şi convenţii; personal, am fost destul de bun la treaba asta, până să-l cunosc pe Dinu Patriciu. Nu fac parte din jurnaliştii care se tutuiesc cu interlocutorii şi nici din categoria celor ce ajung la confidenţe, istorioare galante şi bârfe, chiar şi cu cei pe care începi să-i consideri, în timp, apropiaţi.

    Nu cred că se cuvine aşa ceva, din respect pentru amândoi, dar şi pentru cititor, şi nu acesta este nivelul de intimitate la care mă refer; dar aş fi vrut să pot afla mai multe despre ceea ce a însemnat afacerea Rompetrol, în special în plan uman. Sunt ferm convins că oamenii care au succes gândesc altfel decât muritorii de rând şi aici este nivelul la care aş fi vrut să ajung – care a fost modelul, cum a gândit, ce l-a îngrijorat şi ce l-a bucurat, cum a ales să facă şi cum şi-a ales oamenii. Cred că acestea sunt secrete mult mai importante decât simpla poveste a Rompetrol, astăzi parte a istoriei capitalismului românesc postrevoluţionar.

    Din păcate nici Dinu Patriciu însuşi nu a trecut de nivelul titlului, iar la o întâlnire din perioada “mic.ro” a fost destul de formal, dar politicos. Astăzi îmi pare rău că nu l-am bătut la cap suficient ca să înţeleagă ce am vrut să spun şi trăiesc un vag sentiment de nemulţumie din cauza asta. Dar cred că raiul petroliştilor arhitecţi este conectat la internet şi va citi aceste rânduri, acolo unde este, şi se va dumiri.

    Cred cu toată convingerea că Dinu Patriciu din perioada Rompetrol ar trebui să fie şi este un model. Nu vă grăbiţi să căutaţi contraargumente, discuţia este lungă şi inutilă; Patriciu nu putea fi altfel decât parte a mediului capitalist de după 1989, cu bunele şi relele lui. Dar să iei  o companie şi două rafinării, să le repui pe picioare, să restructurezi un monstru precum Petromida, care pierdea un milion de dolari pe zi, acestea sunt reuşite incontestabile.

    Modul în care a reuşit să adune şi să pună în mişcare una dintre cele mai bune echipe de management ale acelui moment, oameni care au făcut bani serioşi, care au făcut business, este, iarăşi, un motiv de admiraţie. Orice lătrău nătâng poate crede şi poate spune că putea face şi el asta, intoxicat de istoriile realităţii alternative a societăţii româneşti. Îi sfătuiesc pe toţi aceştia să încerce măcar cu o tarabă în piaţă şi să vorbească după un an de zile.

    Noi l-am perceput altfel şi de aceea Dinu Patriciu a fost un favorit al revistei Business Magazin, unde a ţinut cel puţin patru coperţi. Cred că am citit sau am auzit undeva o vorbă care mi-a plăcut, că fiecare om este ca Luna, are o faţă vizibilă şi una ascunsă; sigur că Dinu Patriciu le-a avut pe amândouă şi, în ţara unde totul, viaţa şi moartea, bucuria şi tristeţea, reuşita şi eşecul, justiţia şi arestul au devenit spectacol, ambele sale feţe au fost cât se poate de vizibile.

    Alegănd ce spunem astăzi despre Dinu Patriciu ne dăm măsura propriei maturităţi, ca oameni şi societate. Cred că este important să nu uităm nicicând ceea ce a făcut bine – clădiri, companii, vorbe, idei – şi să învăţăm din ce nu a reuşit să facă.

    Cel mai potrivit mod de a-mi aduce aminte de Dinu Patriciu este chiar povestea capitalului de lucru pentru Petromidia, pe care mi-a istorisit-o prin 2007: “În momentul în care am pornit Petromidia, am plătit primul avans, am pus toate garanţiile la FPS şi când m-am uitat în spate, nu mai era nimic. Şi umblam la bănci să finanţez capitalul de lucru. Ce am gasit în companie era total diferit de ce era în documentele FPS şi aveam de ales să cer banii înapoi sau să îmi asum această chestie şi să merg înainte.

    Capital de lucru nu era. Rafinaria era goală, conservată bine, dar fără picătură de ţiţei. Pe 26 ianuarie 2001, ziua în care a murit Horia Rusu (fruntaş liberal, deputat PNL din 1990, n. red.), a trebuit să plec la Viena să mă înţeleg cu o bancă sau să iau bani pentru primul vas cu ţiţei. Mi-au pus condiţia ca acest vapor să vina din Irak, pentru că banca avea controlul direct asupra acestui transport.

    Am negociat pentru primele 150.000 de tone, am terminat la opt seara şi m-am suit în tren să plec la înmormantarea lui Horia la Timişoara. M-am trezit când trenul pleca din gara Arad, şi am tras semnalul de alarmă. Trenul făcuse deja vreo 20 de kilometri, era viscol şi eu în pantofi de afaceri. Am mers peste un camp, vedeam lumini la vreo doi kilometri de mine şi am luat-o în direcţia aceea. La lumina lunii am vazut o mulţime de câini venind spre mine şi am urcat pe terasamentul căii ferate.

    Am mers trei ore, am căzut, mi-am rupt pantalonii şi aveam în cap că aseară am luat 30 de milioane de dolari de la ăia, şi acum…
    Dimineaţă m-am urcat într-un camion, m-am dus la gară, între timp mi se descărcase şi telefonul, şi de la mărire şi decădere am ajuns la înmormântare. La o săptamână a venit vaporul; ţin minte că a venit la mine un tânar într-o pufoaică şi m-a întrebat: «Da’ bani aveţi?». Asa a pornit rafinaria”.

    Vedeţi, pe acest Dinu Patriciu mi-ar fi plăcut să îl cunosc mai bine…..http://www.businessmagazin.ro/opinii/opinie-dom-ne-mie-nu-mi-a-placut-patriciu-4608009

  • O stea de diamant, de mărimea Terrei, descoperită de astronomii americani

    Aceasta formaţiune celestă, cea mai rece şi mai îndepărtată stea din clasa piticelor albe descoperite vreodată, este atât de rece, încât carbonul din structura ei s-a cristalizat şi a format un fel de diamant uriaş în spaţiu, de mărimea Terrei.

    “Este cu adevărat un obiect remarcabil. Ştiam că astfel de obiecte trebuie să existe, dar ele sunt atât de estompate, încât sunt foarte greu de detectat”, a declarat David Kaplan, profesor la Universitatea Wisconsin-Milwaukee, autorul descoperirii.

    David Kaplan şi colegii lui au descoperit această “nestemată stelară” cu ajutorul Green Bank Telescope (GBT), operat de National Radio Astronomy Observatory (NRAO), şi folosind datele transmise de Very Long Baseline Array (VLBA).

    Piticele albe sunt formaţiuni cereşti foarte dense, rezultate din implozia unor stele de dimensiunea Soarelui, aflate la sfârşitul ciclului lor de viaţă, care formează obiecte aproximativ de mărimea Terrei.

    Compuse mai ales din carbon şi oxigen, piticele albe se răcesc lent şi pălesc în intensitate de-a lungul a câtorva miliarde de ani.

    Obiectul din acest studiu pare să aibă aceeaşi vârstă cu Calea Lactee, aproximativ 11 miliarde de ani.

    Steaua de diamant a fost identificată datorită însoţitorului ei, un pulsar denumit PSR J2222-0137, cu care formează un sistem binar.

  • Un lider de extremă dreapta din Austria îi cere lui Recep Tayyip Erdogan să “stea acasă”

     “Nu avem nevoie de Erdogan la Viena. Îi voi spune imediat: Erdogan, rămâi acasă”, a declarat Heinz-Christian Strache pentru cotidian, declarându-se împotriva sosirii premierului turc pentru a face o “campanie de propagandă pentru Erdoganistanul său”.

    Erdogan, care nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru alegerile prezidenţiale din august, este aşteptat la 19 iunie în capitala austriacă pentru a face campanie în rândul alegătorilor turci expatriaţi.

    Austria are aproximativ 100.000 de alegători turci.

    Luna trecută, un miting similar celui al premierului turc în Germania a mobilizat circa 20.000 de susţinători ai acestuia. Aproximativ 40.000 de opozanţi ai lui Erdogan s-au reunit, de asemenea, calificându-l pe acesta drept “fascist” şi “antidemocratic”.

    “Dacă vrea să vină în vizită de stat, poate să o facă. Dar el nu a prevăzut întâlniri cu oameni politici în timpul vizitei sale la Viena”, a declarat Strache.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: Viitorul preşedinte va trebui să stea în banca invitaţilor speciali, la reuniuni în Parlament

     Întrebat despre opţiunea preşedintelui Traian Băsescu de a sta separat de Guvern la şedinţa din plenul Camerei Deputaţilor, Ponta a răspuns: “Foarte bine, pentru că domnia sa nu este şeful Guvernului – şi nu domnia sa, ca persoană, în general. Preşedintele şi viitorul preşedinte, oricare va fi acela, nu va fi şeful Guvernului şi atunci instituţia prezidenţială, din punctul meu de vedere, nu stă alături de guvern, ci stă alături de celelalte instituţii fundamentale”.

    “În mod normal, cred că, pentru viitor, după ce nu va mai fi domnul preşedinte Băsescu în funcţie, preşedintele României trebuie să ia loc în banca invitaţilor speciali, alături de guvernatorul BNR, preşedintele Curţii Constituţionale, patriarh şi ceilalţi şefi de instituţii fundamentale”, a continuat acesta.

    Întrebat despre schimbul de replici pe care l-a avut, în timpul şedinţei, cu preşedintele Traian Băsescu, premierul a spus că nu îşi aminteşte ce au discutat: “Nu, că nu îmi amintesc exact ce am discutat cu domnul preşedinte”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Guvernul caută soluţii ca şoferii să nu mai stea la coadă pentru plata taxei la podul spre litoral

     Solicitarea de identificare a unui astfel de sistem, care să denote că România este o ţară “cu adevărat europeană”, i-a fost transmisă în şedinţa de guvern, în faţa presei, ministrului Transporturilor, Dan Şova, de către premierul Victor Ponta.

    “Bariera la autostradă nu o folosim zilele astea, nu? Sper să nu mai vedem cozi la bariera aia. Dar poate ajungem şi noi o ţară cu adevărat europeană, să punem acel sistem prin care să se plătească bariera, dar să nu se mai stea la coadă. Sper că sistemul putem să-l implementăm anul acesta”, i-a spus Ponta ministrului Transporturilor, la începutul şedinţei de guvern, în faţa presei.

    El i-a cerut şi ministrului de Interne, vicepremierul Gabriel Oprea, ca, la acest sfârşit de săptămână, să nu fie pregătite “doar radarele”, ci şi reţeaua sanitară sau alte instituţii cu atribuţii de intervenţie în situaţiile care se impun.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministrul Finanţelor: Conformarea voluntară nu va creşte cu cozi de 3 ore la Fisc şi cheltuieli netransparente

    “Pentru conformarea voluntară este nevoie de o mai mare transparenţă a instituţiilor publice, a modului în care este cheltuit banul, o mai bună comunicare a măsurilor adoptate. Este esenţial pentru încrederea cetăţeanului pentru a-şi plăti taxele, şi asta este datoria lui patriotică”, a spus Petrescu la conferinţa Aspen organizată la Banca Naţională a României.

    Cittii mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: La DNA am vrut stabilitate, procurori pe trei ani, care să nu stea pe telefon cu Cotroceniul

     “Vrem să avem stabilitate, de aia nu l-am mai vrut pe Morar, am vrut să vină cineva care are un mandat de trei ani, ca să fiu foarte sincer, care un mandat şi după ce expiră mandatul domnului Băsescu, să nu mai stea toată ziua, cum stăteau Morar şi Papici, pe telefon cu Cotroceniul, să aibă un mandat de trei ani, să aibă stabilitate şi cu asta basta”, a afirmat Ponta.

    El a adăugat că, potrivit legii, Lucian Papici nu avea dreptul la un al treilea mandat, fiind înlocuit când şi-a terminat dosarele, iar cei care îi înlocuiesc sunt tot procurori din cadrul DNA, care au lucrat acolo şi în mandatul lui Daniel Morar.

    Ponta a susţinut că e absolut hotărât să asigure independenţa DNA atât faţă de Guvern, Parlament sau coaliţia pe care o conduce, dar şi faţă de Macovei şi Morar, subliniind că este normală schimbarea conducerii la o instituţie publică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Toate porturile navale şi fluviale din Constanţa, închise din cauza vântului puternic

     Potrivit autorităţilor portuare, operaţiunile au fost sistate în porturi deoarece vântul suflă cu 60 – 70 de kilometri la ţărm, iar în larg poate depăşi 80 de kilometri la oră, primul închis fiind Portul Midia.

    Activitatea a fost apoi oprită în porturile Mangalia şi Constanţa Sud – fluvial, iar ultimul port închis a fost Constanţa Nord. Tot din cauza vântului puternic a fost restricţionată şi deplasarea convoaielor de barje pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, prin ecluza de la Agigea către Portul Constanţa Sud – fluvial.

    În această situaţie, pentru siguranţă, navele aflate în rada exterioară trebuie să stea cu motoarele pornite, evitând astfel intrarea în derivă. Totodată, vasele aflate la cheu trebuie să-şi întărească legăturile cu ţărmul, să asigure om de veghe şi trebuie să stea în permanenţă cu semnalele luminoase şi sonore în funcţiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro