Tragicul eveniment din Las Vegas petrecut în seara zilei de 1 octombrie este doar ultimul dintr-un şir parcă nesfârşit de incidente care au în comun un singur lucru: o lege veche de 225 de ani. Prin urmare, un titlu la fel de bun ar fi fost „De ce o lege veche de 225 de ani permite uciderea a sute de oameni nevinovaţi”.
Cel de-al doilea amendament, pentru că despre acesta e vorba, a fost adoptat de Curtea Supremă a Statelor Unite pe 15 decembrie 1971; deşi contestat de zeci de ori, forma sa a rămas aceeaşi până astăzi: „O forţă armată bine regulată fiind necesară pentru a asigura securitatea unui stat liber, dreptul oamenilor de a avea şi de a purta arme nu va fi încălcat”.
Interpretarea celui de-al doilea amendament a dus la numeroase controverse, de-a lungul anilor cristalizându-se două direcţii politice principale: cea a democraţilor, care vor înăsprirea legilor privind obţinerea şi deţinerea armelor, şi cea a republicanilor, care nu vor „să se atingă” de dreptul constituţional al americanului de rând.
Cine are însă dreptate?
Trebuie să începem prin a defini contextul: în 1791, atunci când cele 10 amendamente au fost redactate, dreptul la armă era considerat un garant al securităţii personale; situaţia de atunci nu mai are nicio legătură cu cea actuală – ca termen de referinţă, cele 10 amendamente au fost redactate cu 13 ani înainte ca Napoleon să fie proclamat împărat de către senatul francez.
Se justifică, astfel, ca 225 de ani mai târziu oamenii de rând să aibă în continuare dreptul de a deţine arme?
Aceasta este întrebarea care a dus la zeci de procese în majoritatea statelor americane, toate având însă aceeaşi finalitate: odată ajunsă la Curtea Supremă, speţa s-a judecat luând ca argument final Constituţia Statelor Unite. Prin urmare, cei care se opun dreptului la armă au încercat să ocolească cel de-al doilea amendament şi să ceară, în loc de interzicerea armelor de foc, controale mult mai detaliate ale celor care vor să cumpere o armă. Nici aceste demersuri nu au avut însă prea mare succes.
E totuşi important să menţionăm că nu toate statele au aceleaşi reguli în ceea ce priveşte deţinerea şi portul de arme. În Nevada, statul în care a avut loc tragedia de duminică, legile sunt extrem de permisive: nu există obligaţia de a avea permis de portarmă, iar cantitatea de muniţie pe care o poţi achiziţiona e practic nelimitată.
Şi dacă v-aţi fi aşteptat ca lumea să aibă o reacţie fermă împotriva dreptului de a avea armă în perioada imediat următoare unei astfel de tragedii, lucrurile stau cu totul altfel.
Ca urmare a atacului din Las Vegas, acţiunile principalilor producători de arme au crescut: cele ale Sturm Ruger cu 4%, iar cele ale American Outdoor Brands (companie pe care o cunoaşteţi, probabil, sub numele de Smith & Wesson) cu peste 3%. Acest lucru a devenit ceva obişnuit – acţiunile companiilor de profil tind să crească după fiecare atac armat.
Motivul este, din nou, unul politic: investitorii s-au aşteptat ca un masacru – aşa cum a fost cel de duminică – să ducă la reguli mai stricte în ceea ce priveşte controlul armelor. Discursurile dure ale fostului preşedinte Obama trimiteau, de asemenea, către un astfel de deznodământ.
Dar legile mai dure nu s-au concretizat, iar vânzările de arme au crescut vizibil în timpul mandatelor Obama. Odată cu alegerea lui Donald Trump însă, acţiunile Storm Ruger şi American Outdoor Brands s-au deteriorat în mod vizibil. „Liniştea” oferită de prezenţa la Casa Albă a unui republican le-a dat americanilor încrederea că magazinele de arme şi muniţii vor rămâne deschise, iar ei îşi vor putea mări oricând stocul. Sturm Ruger a anunţat în august că veniturile trimestriale au scăzut cu 22% faţă de anul precedent; American Outdoor Brands a anunţat că vânzările au scăzut cu 40%.
Ce soluţii există?
Un studiu realizat în 2016 la Universitatea Quinnipac a relevat faptul că 6 din 10 americani (inclusiv 4 din 10 republicani) ar fi de acord cu interzicerea dreptului de a deţine arme semiautomate (aşa cum au fost cele folosite în atacul din Las Vegas). Eficienţa unei astfel de măsuri este cu totul altă poveste: jumătate din cei intervievaţi cred că o astfel de măsură nu ar reduce riscul atacurilor armate.
Există posibilitatea reală ca ambele partide să găsească o cale de mijloc pentru introducerea unor controale mai ample în cazul celor care vor să cumpere arme şi muniţii. O schimbare majoră în legislaţie pare însă departe. Pentru moment, părerea vizavi de cel de-al doilea amendament rămâne una din principalele diferenţe dintre cele două mari partide.
Singura întrebare care contează, de fapt, este aceasta: câţi oameni îşi vor mai pierde viaţa până ce portul de armă să fie mai strict reglementat?
La final, câteva informaţii care ar trebui să ne aducă o oarecare linişte: ca stat, România se situează la polul opus faţă de americani: avem una dintre cele mai stricte legi în ceea ce priveşte deţinerea şi utilizarea armelor de foc. O licenţă de vânător necesită ore de antrenament în prezenţa unui vânător profesionist; este interzisă deţinerea armelor semiautomate sau a pistoalelor; permisele destinate autoapărării sunt disponibile doar anumitor demnitari, membri ai armatei sau martorilor aflaţi sub protecţie şi este obligatorie, pentru obţinerea dreptului de a purta armă, o evaluare psihologică.