BusinessMagazin

Tag: Schimbari

  • Cum a ajuns o companie din Bistriţa să valoreze 70 de milioane de euro şi să atragă atenţia unor companii gigant precum Tesla şi Volkswagen

    Exemplul businessului românesc de 70 de milioane de euro RAAL din Bistriţa, care a atras inclusiv atenţia gigantului Tesla, ne face să ne întrebăm unde se află România în noua cursă spre transformarea într-un pol regional al producţiei.

    Industria trece prin schimbări, nu doar în context pandemic, iar efectele acestora se traduc deseori prin închideri de fabrici ale celor care nu reuşesc să se adapteze: pe piaţa locală, doar anul acesta au anunţat oprirea activităţii fabrica de pantaloni RHM Pants de exemplu, cu 200 de angajaţi, din localitatea Estelnic, judeţul Covasna, care aparţine producătorului german Dr. Bock Industries, dar şi  grupul german Ara Shoes, unul dintre cei mai mari producători locali de pantofi, cu aproximativ 1.000 de angajaţi, care a închis în aprilie a acestui an fabrica de la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj.

    Totuşi, în timp ce multe afaceri sunt nevoite să îşi oprească activităţile, altele apasă acceleraţia pe nişe noi. „Atunci când am demarat proiectele de dezvoltare aferente domeniului automobilelor electrice şi hibride, am depus un efort considerabil să convingem jucătorii importanţi să colaboreze cu noi, în condiţiile în care capacităţile noastre de fabricaţie nu asigurau, la acea vreme, cerinţele necesare, precum spaţii de producţie, dotări, logistică. Demonstraserăm doar că putem realiza prototipuri şi serii mici de produse care asigurau cerinţele beneficiarilor”, a spus Clement Ivănescu, directorul de strategie al RAAL Bistriţa, într-un interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    Compania, axată pe producţia de sisteme de răcire pentru industria agricolă, auto, minieră şi de construcţii, cu afaceri de aproximativ 70 de milioane de euro în 2019 şi peste 2.250 de angajaţi, a investit în diversificarea portofoliului de produse şi a intrat pe piaţa componentelor pentru automobilele electrice şi hibride, ceea ce a atras atenţia celor de la Tesla şi Volkswagen.

    Compania a fost înfiinţată în 1991, prin desprinderea din compania I.U.T. Bistriţa. În prezent, aceasta operează două fabrici: una în Bistriţa, care dispune de trei secţii de producţie cu o suprafaţă totală de 12.500 de metri pătraţi, şi o alta la aproximativ 25 de kilometri depărtare, la Prundul Bîrgăului, care dispune de o suprafaţă de producţie de aproximativ 45.000 de metri pătraţi.
    RAAL Bistriţa ocupă poziţia cinci în top 20 al celor mai mari exportatori cu capital privat românesc în 2018, top realizat de ZF pe baza datelor de la INS.
    De aproximativ patru ani, compania exportă diferite componente pentru utilajele agricole şi tractoarele produse de John Deere, unul dintre cei mai mari producători de maşini grele din Statele Unite, pentru Same Deutz, unul dintre cei mai importanţi producători mondiali de tractoare, maşini de recoltat, motoare diesel şi maşini agricole; utilaje de construcţii pentru companii precum Caterpillar – compania americană cu sediul în Illinois, care produce echipament pentru construcţii şi industria minieră şi motoare; Komatsu – o companie japoneză ce produce utilaje de construcţii, minerit şi militar.
    „RAAL exportă 99% din tot ceea ce produce. În ultimii patru ani am exportat diverse sisteme şi componente pentru aplicaţii industriale pentru companii precum Parker, ABB, Ingersoll sau Rand, instalaţii hidraulice pentru companii precum Bosch, pentru industria auto, pentru Continental, McLaren”, spune Clement Ivănescu, directorul de strategie al companiei, pentru Business MAGAZIN.
    În anul 1995, firma s-a privatizat prin metoda MEBO, acţionarii fiind salariaţii companiei în proporţie de 93%, restul titlurilor aflându-se în posesia SIF Banat-Crişana. În prezent, potrivit informaţiilor publicate pe platforma Confidas, administratorii companiei sunt Ilieş Paul Adrian, care mai deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie, Ilieş Paul Lucian şi Pop Simion Pavel, care mai este şi membru în Consiliul de Administraţie.
    Cum pandemia a închis la nivel european jucători de toate rangurile – mari, medii sau mici – şi vânzările producătorului local RAAL au avut de suferit, înregistrând o scădere de circa 50%, spune Ivănescu. „În ultimele trei luni am resimţit faptul că mulţi dintre clienţii noştri au oprit temporar activitatea şi, în continuare, este de aşteptat ca pe lanţul comercial să se resimtă toate efectele negative cauzate de scăderea vânzărilor. În lunile martie – mai producţia companiei a ajuns la o valoare de 2,5 milioane de euro – 3 milioane de euro pe lună, cu mult sub media producţiei de circa 6 milioane de euro pe lună”, adaugă directorul de strategie al companiei. 
    Aceasta şi-a continuat investiţiile şi şi-a diversificat portofoliul de produse – adăugând pe listă fabricarea echipamentelor de răcire destinate autovehiculelor electrice, răcitoarelor pentru bateriile automobilelor electrice sau hibride şi echipamente electronice, care a atras după sine şi diversificarea portofoliului de clienţi.

    Acceleraţie spre inovatorii lumii

    Ca urmare a celor mai recente investiţii, a căror valoare nu a fost dezvăluită de reprezentanţii companiei, aceasta a pus în funcţiune o hală nouă dotată modern, în care produce schimbătoare de căldură pentru echipamentele electronice, pentru compania Continental, şi o altă hală în care a început deja să producă un tip de schimbătoare de căldură pentru baterii pentru compania Samsung. Clement Ivănescu spune că „în prezent, atât Continental, cât şi Samsung sunt convinşi că pot conta pe noi, dovadă fiind evoluţia comenzilor, dar mai ales a cererilor de ofertă pentru produsele noi. Începând cu trimestrul III al acestui an sunt posibile vânzări la clienţii noi cu care suntem în discuţii în prezent”.
    De asemenea, adaugă el, compania lucrează la prototipuri din domeniul răcitoarelor pentru baterii pentru companii precum Northvolt, Benteler, Panasonic, Borgwarner, Thor Motors, Enertech. Totodată s-au interesat de produsele lor şi Leclanche, Volkswagen, Porsche şi Tesla.  Astfel, reprezentanţii RAAL spun că începând cu lunile iunie – iulie, nivelul comenzilor va creşte, dar nu vor putea acoperi pierderile deja înregistrate, motiv pentru care pentru finalul acestui an oficialii estimează o scădere de aproximativ 18% a cifrei de afaceri.
     „Pentru anul 2020 estimăm afaceri de 57 de milioane de euro. În condiţiile actuale este dificil de prognozat care vor fi rezultatele financiare viitoare, dar, dacă avem în vedere experienţa dobândită la criza din 2009, contăm pe creşterea rapidă a comenzilor în viitorul apropiat, dată fiind flexibilitatea noastră pentru a introduce în fabricaţie produse noi destinate unor pieţe noi.“
    Ca orice companie cu istorie prezentă pe piaţă, RAAL a mai trecut printr-o criză, cea financiară. „La criza precedentă, de la o cifră de afaceri de 37 de milioane de euro înregistrată în  2008, ajunsesem la 17,5 milioane de euro în anul 2009, cu pierderi. Am atins o cifră de afaceri de 31 de milioane de euro în 2010 şi tot atunci am înregistrat şi profit, iar în 2011 am ajuns la aproape 38,5 milioane de euro. În 2009 finalizasem o investiţie nouă, hala de fabricaţie pentru sisteme de răcire pentru utilaje agricole şi de construcţii, iar în prezent se află în stadiu final de punere în funcţiune o hala nouă pentru răcitoare destinate maşinilor electrice”, a mai spus Clement Ivănescu.
    De asemenea, în cele două luni de stare de urgenţă compania nu şi-a oprit activitatea, însă circa 650 de angajaţi din cei peste 2.250 au fost în şomaj tehnic. „În lunile aprilie – mai, aproximativ 650 de angajaţi au fost în şomaj tehnic sau în regim de îngrijire a copiilor. Am încercat să monitorizăm evoluţia coronavirusului şi am implementat măsuri de protecţie şi prevenţie a răspândirii virusului.”
    Exemplul companiei RAAL nu este însă singular când vine vorba despre investiţii recente în tehnologii de producţie a autovehiculelor electrice: un altul poate fi reprezentat de producătorul de acumulatori auto Rombat Bistriţa, cu afaceri de 85,8 milioane de euro în 2018 – ultimul an pentru care există date publice disponibile – controlat de grupul sud-african Metair, care spre finalul anului 2019 a finalizat o investiţie de 12 milioane de euro într-o linie tehnologică de fabricare a celulelor Li-Ion. „Rombat va continua să producă baterii plumb acid, dar investeşte şi în baterii Li-Ion (…). Sperăm ca la începutul lunii februarie 2020, fabrica din Bucureşti să funcţioneze şi în felul acesta să facem pasul în fabricaţia de baterii Li-Ion. Acesta va fi doar începutul“, spunea Ioan Repede, directorul general al Rombat, într-un articol publicat în revista semestrială a companiei. De altfel, Rombat a preluat anul trecut circa 35% din acţiunile companiei româneşti Prime Motors Industry SRL Bucureşti, producător de baterii Li-Ion şi vehicule electrice.
    Rombat Bistriţa în colaborare cu compania Prime Motors Industry din Bucureşti au dezvoltat în urmă cu doi ani versiunea electrică a Daciei Logan, Rombat făcând astfel primii paşi în domeniul bateriilor pentru vehicule electrice şi stocarea energiei. Producătorul de baterii Prime Motors Industry din Bucureşti produce baterii cu o medie a puterii de 58 kWh – cât are, spre exemplu modelul ID.3 dezvoltat de Volkswagen – pentru aproximativ 3.500 de maşini electrice pe an. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie”, spuneau reprezentanţii companiei.
    Compania a înregistrat afaceri de circa 517.000 euro în 2018 şi exportă peste tot în lume pentru aplicaţii industriale, energy storage şi automotive. „Am discutat deja cu mai mulţi producători auto din Europa, însă cei mai mulţi încep în 2022-2023 producţia de serie. Iar pentru a trece la producţia în serie trebuie să produci trei-patru ani pentru a fi omologat. În prezent avem o capacitate instalată de 200 MWh, putem produce un milion de celule“, a spus Adrian Polec, acţionar la Prime Motors Industry SRL Bucureşti.
    Şi giganţii internaţionali au luat în calcul accelerarea investiţiilor când vine vorba despre autovehiculele viitorului. Grupul german Dräxlmaier, care are în România aproximativ 15.000 de angajaţi şi care a suspendat activitatea fabricilor locale din Satu Mare, Piteşti, Timişoara, Hunedoara şi Braşov ca urmare a măsurilor implementate în vederea prevenirii răspândirii coronavirusului şi în contextul reducerii activităţii clienţilor din piaţa auto, are planuri de dezvoltare pe termen lung, mai exact până în 2030, spun oficialii companiei la solicitarea ZF.
    Filiala locală a grupului Dräxlmaier, intrată pe piaţa locală în 1992, produce în fabricile din România cablaje electrice, componente electrice şi electronice, cablaje de înaltă tensiune, interioare (cockpit), console centrale şi panouri de uşi. De asemenea, germanii produc în fabricile locale sisteme electrice şi electronice, interioare de lux şi sisteme de bord pentru mărci premium din industria de profil, precum BMW, Jaguar, Mercedes-Benz sau Maserati.
    Potrivit informaţiilor acordate de reprezentaţii companiei anterior, Dräxlmaier avea în plan să investească într-o fabrică de baterii pentru maşini electrice la Timişoara, unde compania deţine deja un teren de 130.000 mp pentru care are un plan de dezvoltare pe o perioadă de 15 ani. Astfel, proiectul ar cuprinde cinci clădiri de producţie concentrate în jurul unei clădiri-nucleu – ce va cuprinde spaţii de birouri, sociale şi laboratoare de cercetare. „Prima parte va fi realizată în intervalul 2020-2021 şi include construcţia primei hale de producţie cu o suprafaţă de peste 10.000 mp, iar a doua etapă va fi contruită între 2022 şi 2030 şi constă în dezvoltarea clădirii nucleu şi alte spaţii de producţie ce se vor întinde pe o suprafaţă de 15.300 mp”, au explicat reprezentanţii companiei.

    Care sunt şansele României să devină din nou un hub de  producţie?
    Luând în calcul aceste exemple şi contextul pandemic, nu putem să nu ne întrebăm care sunt şansele României de a se transforma din nou într-un hub regional şi poate chiar global al producţiei. În domeniul aprovizionării de pildă, în contextul actualei pandemii, există şi o tendinţă de mutare a lanţurilor de aprovizionare dinspre China către Europa, care ar poate fi o veste bună pentru ţările est-europene, în special pentru România, pentru că ar putea veni cu investiţii străine noi, a observat Alexander Boersch, economistul-şef şi coordonatorul diviziei de cercetare din cadrul Deloitte Germania, în cadrul evenimentului Deloitte/ZF CFO Summit. „Am văzut multe discuţii despre lanţurile de aprovizonare. Sunt câteva trenduri în care lanţurile de aprovizionare ar putea să se mute dinspre China spre Europa, lucru care ar putea fi interesant pentru ţările din Europa de Est, în special pentru România. Această mutare ar putea veni cu investiţii substanţiale. Mă aştept ca multe investiţii să fie realizate în acest context. Nu neapărat anul acesta, dar poate anul viitor“, a spus Alexander Boersch, invitatul special al evenimentului.
    „Sunt două motive pentru care unii producători internaţionali ar putea decide relocalizarea producţiei în Europa: reducerea dependenţei de continentul asiatic (de exemplu, în industria farmaceutică, ingredientele vin în proporţie de 80% din China sau India) sau nevoia de a reconstitui proximitatea pe lanţul de producţie (în piata componentelor electronice, de exemplu). Pentru industria chimică şi farmaceutică vedem tendinţa de a asigura un soi de suveranitate sanitară, în timp ce pentru electronice, motivaţiile principale sunt proximitatea faţă de locul unde se asamblează produsul finit, deci faţă de client”, a răspuns Raluca Pârvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în management şi resurse umane, întrebată de Business MAGAZIN care sunt şansele ca producţia asiatică să se relocheze în România. Ea este de părere că vor fi luate şi astfel de decizii, de relocare a producţiei, mai ales că unele guverne le încurajează „puternic şi promit sprijin financiar consistent” acestor companii.
     „Costul scăzut al producţiei fusese motivul pentru care multe industrii au ales Asia ca bază de producţie. În contextul postpandemic, nu se pune problema ca producătorii să accepte costurile de producţie europene (de două ori mai mari în medie) pentru că acest lucru se va regăsi implicit şi în costul final al produselor. Deci vor căuta soluţii să obţină costuri similare cu cele asiatice în Europa.”
     Însă unul dintre principalii factori care vor atrage producătorii internaţionali va fi automatizarea şi digitalizarea, atât la nivel public cât şi privat. „Dacă procesele automatizate vor fi eficiente ca şi cost, atunci noile investiţii se vor direcţiona şi către Europa. Dar asta implică mult mai puţin personal”, observă ea.
    Astfel, ea crede că „este puţin probabil ca industrii care folosesc intensiv mâna de lucru ieftină să vină în Europa, puţine sunt ţările cu cost competitiv din acest punct de vedere. Mai degrabă aşteptăm investiţii în centre de cercetare sau companii tehnologice, unde procesele de lucru au mare valoare adăugată”.
    În acest context, ea consideră că „România poate juca o carte importantă şi mai ales are nevoie să investească major în cercetare, în educaţie, pentru a putea forma specialişti şi, eventual, să le şi dea o pâine acasă, nu să-i exporte prin alte ţări”. Raluca Pârvu adaugă că pe termen scurt şansele României de a atrage noi investiţii sunt moderate: infrastructura nu s-a dezvoltat major, nu avem vizibilitate pe planuri consistente de investiţii publice, deficitul de forţă de muncă este încă de actualitate în ciuda acestui început de criză. „Şi mai ales România intră în competiţie cu multe alte ţări din regiune şi chiar cu ţările de origine ale marilor grupuri producătoare. Nu e de ignorat că în ultimii cinci ani România nu a beneficiat deloc de tendinţa de relocalizare industrială. Ba mai mult, ne aflăm printre ţările care au beneficiat masiv de pe urma offshoring-ului”, a continuat Pârvu.
    Ea mai spune că „pentru companiile producătoare va deveni important să găsească locul potrivit, nu doar locul cel mai ieftin – costuri mici de transport şi logistice, costuri cu forţa de muncă”.  În mod tradiţional, Transilvania a fost cel mai bun bazin ocupaţional pentru industrie, pentru că atât infrastructura cât şi personalul calificat erau disponibile. „Pentru noi investiţii sunt argumente importante în decizie şi nu sunt motive ca aceste argumente să se fi schimbat. Va mai conta şi peisajul politic de după alegeri, mai ales dacă la nivel local şi judeţean se vor găsi lideri capabili să înţeleagă cât de importante sunt locurile de muncă pentru comunitate”, a mai observat ea.
    Florin Godean, country manager în cadrul furnizorului de servicii de resurse umane Adecco România, este de părere că atuurile ţării constau în „experienţa ultimilor 20 de ani, timp în care a atras multe investiţii străine exact în domeniul industrial şi de producţie. Acest lucru a adus după sine pregătirea unor generaţii de blue collars (şi nu numai) care s-ar integra cu uşurinţă în fabricile noilor investitori. În acelaşi timp faptul că apar tot mai multe şcoli duale şi că infrastructura de transport se extinde sunt atuuri foarte importante pentru România”.
    El observă că în prezent, regiunile cu cel mai mare potenţial de atragere a investitorilor internaţionali sunt cele care au un capital uman disponibil şi bine pregătit. „Desigur, şi infrastructura de transport este importantă, dar aş pune accentul pe resurse umane disponibile care să deservească aceşti investitori, spre exemplu regiunile Bucureşti-Ilfov, Vest, Nord-Vest.”
    Principalele motive care ar sta la baza mutării producţiei din Asia în Europa ar fi chiar o înrăutăţire a pandemiei de Covid-19, care pe lângă faptul că ar aduce producţia din Asia în Europa, ar perturba lanţurile de producţie în Asia, astfel că „investitorii ar alege să aducă producţia mai aproape de consumatorii finali”, a mai spus Florin Godean.
     „Europa este un mare consumator de bunuri şi servicii, iar estul continentului poate prelua aceste investiţii. Mai ales pentru că ţările din est au dat dovada că pot gestiona cu succes pandemia de COVID-19 – Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Croaţia, inclusiv România.”
    Totuşi, Florin Godean crede că momentan „este dificil să anticipăm o astfel de mişcare logistică. Mai ales că sunt mulţi factori care ne indică mişcări între ţările asiatice. La începutul lunii martie Apple, Google şi Microsoft luau în calcul mutarea unor centre de producţie din China în ţări din Asia de Sud-Est care au avut mai mult succes în gestionarea epidemiei Covid-19 – spre exemplu, Vietnam sauThailanda. Chiar şi aşa, este evident că România ar avea de câştigat dacă marii producători de bunuri ar muta producţia în ţară. Principalii câştigători ar fi angajaţii care au fost de curând disponibilizaţi şi sunt în căutarea unui loc de muncă şi, ulterior, statul şi toţi furnizorii locali de materii prime, bunuri intermediare şi servicii.”
    Cu atuuri sau fără, pentru a se asigura că producătorii cu renume internaţional nu vor ocoli piaţa locală, statul român ar trebui să acorde importanţă anumitor indicatori şi factori ce pot atrage sau respinge aceste potenţiale investiţii străine.
    „Măsurile acestea nu sunt diferite de cele pe care le auzeam postcriză, ele fiind stabilitate economică şi fiscală, facilităţi pentru investitorii străini, o forţă de muncă din ce în ce mai educată şi disponibilă, infrastructură de transport – o condiţie esenţială pentru industrie. Suplimentar, dacă ar exista resurse, s-ar impune un plan strategic cu finanţare pentru sectoarele susceptibile să relocalizeze afaceri în Europa”, a explicat Raluca Pârvu.
    De asemenea, Florin Godean consideră că „un punct bun de început ar fi reducerea impozitării pe muncă. Lucrul acesta ar reduce presiunea costurilor pentru angajatori, ar duce la creşterea salariilor şi ar încuraja românii să îşi caute un loc de muncă în ţară. Cu o forţă de muncă disponibilă şi un cadru de impozitare mai relaxat, România ar compensa pentru lipsa infrastructurii de transport, care încă se lasă aşteptată”. 

    Exporturi în context pandemic
    Peste 50% dintre respondenţii la un sondaj realizat de INS, care în martie 2019 deţineau 62% din exporturile României, au spus că, în martie curent, exporturile lor s-au redus ca urmare a pandemiei.
    32% dintre repondenţi (şefi de companii) au estimat pentru martie 2020 o scădere de până la 25% a exporturilor, 12% o scădere între 25% şi 50%, iar 7% au estimat o contracţie a exporturilor cu peste 50%. Pentru 10% dintre repondenţi exporturile au crescut, relevă sondajul.
    Potrivit sursei citate, cauzele principale ale reducerii exporturilor au fost problemele cu transportul (22,4% dintre repondenţi); reducerea capacităţii de producţie (16,6%); interdicţii temporare legale de export (16,5%); lipsa materiilor prime din import (14,1%) şi anularea de contracte (9,1%).

    Sursa foto: RAAL Bistriţa

  • OPINIE: Daniela Necefor, managing partner Total Business Solutions – Care sunt noile tendinţe în piaţa de executive search?

    Activând în executive search şi consiliere în carieră de peste 20 de ani, pot spune că am trecut prin creşteri, scăderi, stagnări, crize economice, care au influenţat întotdeauna piaţa forţei de muncă. Au fost perioade cu excedent de candidaţi – în anii 1996-2000 fiind o piaţă a angajaţilor. La acel moment, negocierile care aveau loc pentru a se muta dintr-o companie în alta erau până la nivelul: ce tip de maşină se acordă, ce tip de telefon şi multe alte detalii impuse de viitorul angajat.
    După care a început criza de personal calificat. În recrutările pentru bănci, spre exemplu, se ajunsese ca pentru un branch manager să se ceară, de către banca angajatoare, acordul BNR privind anii de experienţă bancară mai redusă a viitorului angajat, deoarece era o dezvoltare atât de mare a sistemului bancar, încât nu se mai puteau găsi atât de mulţi oameni cu experienţa iniţial cerută. În domeniul tehnic nu se mai găseau deja specialişti. Această criză din domeniul tehnic a rămas şi ulterior şi va rămâne şi după criza COVID -19.
    În 2008, criza economică a înclinat balanţa spre o piaţă a angajatorilor. Şomajul, nesiguranţa, lipsa predictibilităţii sunt asemănătoare cu ceea ce se întâmplă şi acum. Sunt valabile şi pentru angajatori, şi pentru angajaţi. Angajaţii nu au siguranţa locului de muncă, iar angajatorii nu îşi mai pot bugeta corect afacerile.
    Atât în 2008, cât şi acum apar: şomaj, şomaj tehnic, restructurări, scăderi salariale, tăieri de bonusuri, modificări în pachetele de comp and ben. Atât angajaţi buni, cât şi cei mai puţin performanţi se văd în situaţia şomajului tehnic, fără a şti pe viitor când se pot întoarce la muncă şi dacă o vor face.
    Diferenţa între cele două perioade este însă majoră. Dacă în 2008 asistam la o criză economică în toate domeniile, afectate în egală măsură, cu şomaj din toate categoriile profesionale, acum situaţia este diferită. Avem şomaj masiv din HoReCa, turism, real estate, şomaj tehnic în domenii care funcţionează doar cu o parte din angajaţi pentru a putea păstra businessul, dar care oferă oarecare încredere angajaţilor că vor reveni la joburi stabile în cadrul companiilor care şi-au continuat activitatea.
    Recrutarea şi executive search-ul se vor schimba. Vom avea aplicaţii foarte multe din cadrul domeniilor industriale închise – fără posibilitatea de a le găsi un loc de munca în perioada următoare, din cauza specializărilor nişate a angajaţilor.
    Cei care şi-au păstrat jobul vor fi greu de “vânat“, deoarece vor prefera pentru cel puţin 6 luni să nu rişte, vor rămâne într-o companie care, cel puţin pe moment, pare stabilă. Iar cei din linia de mijloc, care funcţionează în sistem de avarie, vor încerca să găsescă un loc în companiile stabile. Astfel, de aici vom avea aplicaţii, dar şi răspunsuri la head-hunting.
    Ceea ce se va schimba major, din punctul meu de vedere, este acceptarea consilierii în carieră, pentru a şti exact ce au de făcut. Sunt mulţi dintre cei care au rămas fără un loc de muncă care n-au mai fost de mulţi ani la un interviu. Astfel, pentru ei, simularea unui interviu şi consilierea înainte de interviul la angajator sunt nişte tool-uri extrem de importante.
    Pe de altă parte şi companiile angajatoare au nevoie de consiliere în restructurarea businessului, eficientizare. Se va merge pe reducerea costurilor cât de mult se poate. Salariile oferite nu vor fi la acelaşi nivel ca cele de acum un an. Companiile va trebui să analizeze şi să păstreze key people pe key jobs. Să facă matching-ul optim între cele două. Unde nu au omul potrivit, îl vor căuta şi aici bătaia pe astfel de profesionişti, de talente, va fi pe un pool foarte mic de oameni. Ne vom lovi de market scarcity. De asemenea, campaniile de outplacement vor ajuta enorm atât companiile, cât şi angajaţii, facilitându-le găsirea unui job. Este un proces empatic, optimist, care îi ajută pe angajaţi pe partea emoţională.
    Acum se vor căuta oameni cheie, pe poziţii care pot relansa businessurile. CFO, vânzări, KAM – care pot veni cu strategie de dezvoltare şi HR-I, care pot veni cu analiza necesităţilor de recrutare, training, crisis management, adecvate companiei respective şi de ce nu preluarea din piaţă a celor fără job, a celor care pot fi reorientaţi rapid în carieră. În cazul în care cei care ocupă astfel de poziţii nu obţin performanţe la situaţia actuală şi sub presiune, vor fi înlocuiţi. Astfel, se preconizează în piaţa de executive search înlocuiri. Se vor face asimilări de posturi, astfel încât trainingul acestora să fie, cât se poate de mult, in house sau on the job.
    Mai există un fenomen nou: companii din acelaşi domeniu – unele funcţionale, altele nu. Cele funcţionale încearcă să ia cât mai mulţi oameni bine pregătiţi de la competitori.
    Un lucru este cert – criza forţei de muncă în ceea ce priveşte specialiştii va rămâne de actualitate.

  • Pentru că o duceţi bine, schimbările pe care le cereţi de la Guvern/stat nu au cum să se facă


    4 milioane de salariaţi din companiile private muncesc jumătate de an pentru a susţine 1,2 milioane de angajaţi în sectorul public şi 5 milioane de pensionari.
    Toţi banii din taxele şi impozitele plătite de sectorul privat se duc într-o groapă neagră, se pierd şi la suprafaţă nu se întâmplă nimic.
    Unii dintre voi cereţi ca românii să-şi schimbe mentalitatea pentru ca România să fie mai bună!
    Cu toţii sunteţi nemulţumiţi de politicile publice, de administraţie, de sistemul de sănătate (în spitalele de stat te duci să te faci bine şi pleci de acolo bolnav, infectat de bacterii), de sistemul de educaţie (companiile private se plâng că şcoala de stat livrează numai analfabeţi funcţionali care nu ştiu nimic din ceea ce au ele nevoie), de infrastructura de transport, de atitudinea instituţiilor publice, care se protejează cu afişe de genul „Astăzi nu lucrăm cu publicul” etc.
    Peste 2 milioane de români au plecat din ţară invocând o parte din aceste motive şi mai ales faptul că nu se va schimba nimic în România.
    În România ultimilor douăzeci de ani s-au schimbat foarte multe lucruri în economie, în business, în societate, dar pe care le vedem greu.
    La conferinţa Confidex – Despre încredere în economie în vremuri de criză, Dan Ştefan, cofondator şi director executiv al grupului Autonom, a spus că-l macină două întrebări: cum putem avea, concret, instituţii publice mai puternice care să fie un motor în economie şi cum pot companiile româneşti să colaboreze între ele.
    La prima întrebare am un răspuns, dar nu ştiu câţi dintre voi îl veţi accepta.
    Cu toţii o ducem bine, chiar prea bine, mai mult decât aşteptările noastre de acum 20 sau 30 de ani, şi de aceea problemele cu care ne confruntăm cu toţii nu sunt atât de mari astfel încât să ieşim în stradă, să dărâmăm gardurile Guvernului şi ale Parlamentului şi să cerem schimbări peste noapte.
    Spitalele publice au fost înlocuite cu clinicile private, şcolile publice au fost înlocuite cu şcoli private, aproape 2 milioane de joburi se desfăşoară în clădiri de birouri curate, cu cafeteria la parter şi cu mallurile aproape.
    Datorită ofertelor aeriene low-cost vacanţele sunt făcute în afară, plecările în city-break-uri sunt ceva curent, iar piaţa muncii era şi va fi în favoarea angajatului pentru poziţiile superioare.
    Pentru că mulţi o duceau bine, prezenţa la vot în alegeri era de
    +/- 50%. Dacă Dragnea şi PSD nu aveau problemele cu justiţia, şi acum erau la guvernare, mai ales după scăderile de taxe pentru antreprenori şi facilităţile oferite mediului de business.
    În ultimii 10 ani, de la criza precedentă, salariile în IT, asigurări, sănătate, administraţie publică s-au triplat, iar celelalte s-au dublat. Dobânzile la lei au scăzut de trei ori, inflaţia nu mai reprezintă o problemă, iar cursul este stabil. Preţurile la locuinţe sunt rezonabile.
    De ce ar ieşi lumea în stradă, de ce s-ar bate la propriu şi la figurat pentru schimbarea sectorului de stat, pentru alte politici publice?
    Cele mai multe lucruri se schimbă în criză, iar criza de acum un deceniu şi chiar şi aceasta de acum nu ne-au lovit atât de tare.
    În America şi chiar în Europa, în aceşti ultimi zece ani, salariile nu au crescut cu mai mult de 10%, în timp ce preţul bunurilor şi serviciilor s-a dublat.
    Revoltele de acum din SUA, dincolo de motivul rasial, au în spate şi foarte multe probleme financiare, care vor ieşi din ce în ce mai mult la suprafaţă. Polarizarea la americani este foarte mare.
    Schimbările majore, inclusiv în România, nu se produc atunci când economia creşte, când e linişte pe stradă, când guvernul are bani de împărţit şi de dat.
    Schimbările pe care le cerem cu toţii se produc atunci când nu mai sunt bani, nu mai sunt creşteri salariale ci scăderi, când oamenii nu au alternative (în criza precedentă, românii puteau să meargă la muncă în străinătate dacă nu găseau joburi în ţară), când le sunt atacate bunăstarea şi liniştea personală.
    În România schimbările, cel puţin economice, se întâmplă atunci când vin FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană şi cer guvernului să facă ceva.
    Deşi sectorul privat a trimis 1 milion de oameni în şomaj tehnic, guvernul Orban nu s-a atins de niciunul dintre cei 1,2 milioane de bugetari.
    La polul opus, antreprenorii români au câştigat destul de mult de-a lungul anilor pe cont propriu, şi de aceea asocierea cu alţi antreprenori pentru rezolvarea unor lucruri comune nu este pe primul plan. Fiecare crede că se poate descurca în continuare aşa cum a făcut-o până acum.
    Numai crizele îi adună pe antreprenori împreună pentru a găsi soluţii. În vremuri de creştere economică fiecare îşi vede de drumul lui, banii intră în cont, iar problemele se văd doar din maşină.
    Pentru ca anumite lucruri să se schimbe, trebuie ca problemele publice să ne doară atât de tare, încât să nu mai putem/să nu mai puteţi.
    Încă nu suntem acolo. 

  • Mirjana Krolo, Allianz-Ţiriac: „Foarte importantă pentru succesul în carieră este atenţia la schimbările din mediul de business şi din societate”

    Din rolul de director al diviziei de operaţiuni, din care coordonează peste 400 de angajaţi, cea mai recentă realizare a Mirjanei Krolo se leagă de implementarea serviciului 
    Claims Tracker, care propune un nou mod de soluţionare a daunelor Casco pentru persoane fizice. „Vorbim practic de o simplificare a celui mai important punct al interacţiunii dintre un client şi o companie de asigurări. Vom continua în acest an implementarea serviciului Claims Tracker şi pe alte linii de business”, explică ea. Aceasta se adaugă celorlalte obiective ale Allianz-Ţiriac stabilite pentru anul în curs: simplificarea şi creşterea vitezei de reacţie în relaţie cu clientul, precum şi digitalizarea proceselor interne cu scopul eficientizării operaţiunilor. Mirjana Krolo este de părere că ideea potrivit căreia femeile şi bărbaţii pot avea contribuţii complet diferite în managementul unui business, în funcţie de un aşa-zis specific de gen, este doar un stereotip. „Din experienţa personală, pot spune că femeile şi bărbaţii se aseamănă în ceea ce priveşte competenţele, înclinaţiile şi atitudinile mai mult decât am putea deduce din percepţia generală. Aşadar, nu consider că existe anumite calităţi care să caracterizeze doar femeile din business, nu şi bărbaţii. Secretul succesului în business este acelaşi pentru toată lumea: determinare, muncă, seriozitate, încredere şi spirit de echipă”, spune ea. 

  • Ce se va întâmpla cu cea mai tânără generaţie de angajaţi din România în contextul generat de coronavirus

    Dacă cele cinci generaţii contemporane născute înainte de 1995 au trecut deja printr-o serie de evenimente mondiale care le-au schimbat mentalitatea, comportamentul de consum şi mai ales viitorul, pentru membrii Generaţiei Z (1995-2010) schimbările aduse de actuala criză globală reprezintă o noutate pe toate planurile. 
     

    Indiferent că vorbim despre un elev de liceu care urma să susţină examenul de bacalaureat, de un student care căuta cel mai bun program de master peste hotare, de un proaspăt angajat aflat la primul job ori de un cuplu tânăr care urma să se căsătorească în vara aceasta sau să îşi cumpere prima casă, pandemia a dat peste cap toate aceste planuri şi, mai mult, a schimbat fundamental modul în care vor putea fi refăcute. Cum arată viitorul Generaţiei Z în context pandemic?

     

    Îmi amintesc dezamăgirea din vocea unei prietene, studentă la facultatea de medicină, când mi-a spus că balul şi ceremonia de absolvire au fost anulate din cauza pandemiei, dezamăgire însoţită de stresul de a se adapta la noul format al examenelor, susţinute online, şi la celelalte schimbări venite „peste noapte” în rândul celor  din generaţia sa, Generaţia Z, a celor crescuţi „cu tehnologia, cu internetul, cu social media, identificaţi uneori cu stereotipuri precum «dependenţi de tehnologie», «antisociali» sau «luptători pentru justiţie socială»”, după cum îi descriau într-un articol colegii noştri de la Business Insider. Ce spun specialiştii despre schimbările cu care se confruntă cei mai tineri dintre cei care sunt sau ar putea să intre în câmpul muncii în curând?
    „Când spunem «Generaţia Z» gândim involuntar că avem de-a face cu o masă compactă, cu caracteristici ce se manifestă identic pentru întreaga populaţie cuprinsă de această definiţie, cu interese convergente. Totuşi, dacă ne gândim că Generaţia Z înseamnă, conform definiţiei, tinerii născuţi după 1995 şi până în 2010 (chiar puţin peste), deci cei care acum au între 10 şi 25 de ani, realizăm dintr-o dată că ne uităm la un grup atât de divergent din punctul de vedere al intereselor, activităţilor, socializării, încât este imposibil să-i evaluăm uniform. Cred că este mult mai eficient să-i împărţim în minimum trei grupuri şi să ne uităm la ele punctual”, notează Romulus Oprica, sociolog şi consultant senior în programul Advice for Small Businesses al BERD în România.


    Astfel, când vine vorba de efectele pe care pandemia le-a avut asupra acestei generaţii, „dacă discutăm de cei cu vârste mici, între 10 şi 18-19 ani, aflaţi încă sub tutela părinţilor, atunci pot spune că ei sunt afectaţi mai ales din perspectiva socializării directe, interacţiunii cu prietenii lor şi sunt în mod natural mult mai puţin afectaţi de presiunea financiară”, este de părere sociologul, adăugând că „din acest grup, cei mai afectaţi sunt cei care se regăsesc în situaţia de a susţine un exemen, indiferent că discutăm de finalul ciclului gimnazial sau liceal. Este un stres suplimentar, dar diferit de teama noastră – criza economică”. Romulus Oprica observă că spre deosebire de Millennials, care la vremea crizei precedente „erau în majoritatea lor cu multe responsabilităţi asumate, fie că se aflau în plină ascensiune din punct de vedere al carierei, îşi întemeiaseră o familie şi chiar aveau copii, ori aveau credite imobiliare sau de consum, nefiind însă stabili sau realizaţi din punct de vedere financiar, aşadar foarte afectaţi de criza financiară din acel moment, cei din Generaţia Z sunt în majoritatea lor covârşitoare într-o situaţie mult mai uşoară pentru că nu au apucat să-şi asume o serie de responsabilităţi. Din acest punct de vedere, cei din Generaţia Z sunt mult mai flexibili şi cu posibilitatea de a se adapta mai uşor la perioada care urmează.”
    În schimb, adaugă el, restricţiile din această perioadă de pandemie şi cele care vor urma cu privire la apropierea şi interacţiunea fizică sunt mult mai pline de provocări pentru membrii acestei generaţii, deoarece lovesc exact în centrul vieţii lor sociale, care nu poate fi compensat de familia primară (soţ/soţie/copil) pentru că majoritatea sunt încă integraţi în familia părinţilor – chiar şi cei care s-au angajat relativ recent. „Din acest punct de vedere, cel mai afectaţi de pandemie sunt tinerii din această Generaţie Z care se află în pragul asumării unor decizii importante, precum alegerea unei facultăţi sau începerea vieţii de familie. Mai ales pentru cei din urmă impactul este major din două perspective: atât social – imposibilitatea de a interacţiona cu prietenii – cât şi economic – imposibilitatea de a planifica un parcurs.”
    În această perioadă, spune Romulus Oprica, majoritatea celor din Generaţia Z care trecuseră de perioada şcolarizării sunt, indiferent dacă doresc sau nu, nevoiţi să apeleze la sprijinul părinţilor. „Cel mai probabil această situaţie va determina o creştere a dorinţei de a obţine independenţa financiară, dar este prematur să ne formăm o opinie clară, cu atât mai mult cu cât nu ştim cât de abruptă va fi criza economică sau cât de rapidă va fi revenirea.”

    Experienţa primei crize
    În urma unui studiu coordonat de Lavinia Ţânculescu, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Psihologie a Universităţii Hyperion şi Masterului de Comunicare Managerială şi Resurse Umane (SNSPA) şi senior manager în consultanţă axată pe capitalul uman, care a investigat modul în care au fost percepute dificultăţile în pandemie, a reieşit faptul că respondenţii născuţi între 1995 şi 2002 (cel mai tânăr respondent având vârsta de 18 ani) au, pe majoritatea secţiunilor analizate, percepţii foarte diferite asupra unei situaţii de criză faţă de cei născuţi în generaţiile precedente. „Din perspectiva personalităţii, aceştia sunt mai anxioşi şi mai vulnerabili decât persoanele de peste 25 de ani, dar şi mai deschişi în a-şi exprima propriile emoţii pozitive. De asemenea, au o capacitate de rezilienţă – adică rezistenţă psihică, vigoare, capacitate de repliere – mai scăzută faţă de ceilalţi. E ceea ce s-ar putea încadra în expresia «copii de sticlă», care au tot felul de frici”, notează Lavinia Ţânculescu. Există două tipuri de anxietate investigată în rândul acestora: de perspectivă – „îşi fac griji legat de ce se întâmplă în viitor”, dar şi inhibitorie – „anxietatea îi paralizează şi în momentul acesta sunt lipsiţi de direcţie”. În ambele cazuri, tinerii au scoruri mai ridicate decât respondenţii cu vârste mai mari de 26 de ani.

    Una dintre explicaţii, spune Lavinia Ţânculescu, ar putea fi lipsa de modele, faptul că nu au trecut prin perioade dificile, precum comunismul. „Persoanele născute până în ’89 au o mai mare capacitate de a se replia – pe vremuri se învăţa la lumânare, se mergea mult pe jos, se aştepta o scrisoare zile în şir –, au experimentat carenţarea de resurse, de limitare a libertăţii, lucruri pe care tinerii nu le-au experimentat vreodată, aşa că e normal să nu le cunoască, cu excepţia celor care provin din familii în care s-au pus foarte multe limite, cu educaţie, mai curând, de tip spartan. Generaţia aceasta nu are exerciţiul experimentării limitărilor reale.” O altă categorie care îi diferenţiază pe respondenţii din această grupă de vârstă faţă de ceilalţi este îngrijorarea cu privire la relaţii. „Cei de sub 25 de ani s-ar teme mai degrabă că vor avea de suferit mai degrabă în registrul relaţiilor, îngrijorându-se că ar putea pierde din prietenii apropiaţi sau că vor pierde relaţiile deja stabilite, ori că familia se va supăra că nu au respectat diverse reguli.” Lipsa de încredere în sine sau neîncrederea că pot gestiona o situaţie dificilă este resimţită, de asemenea, mai acut în rândul celor de sub 26 de ani, iar „viitorul fără scop, fără perspective bune” este la rândul său o temere mai proeminentă a aceleiaşi categorii; scorul înregistrat în rândul respondenţilor din celelalte marje de vârstă, deşi asemănător, a fost mai mic. În cadrul studiului s-a remarcat în rândul celor 100 de respondenţi din această categorie de vârstă şi o mai mare incertitudine legată de serviciu, de competenţa la locul de muncă, teama că nu vor avea lucrurile făcute la zi, precum şi temerea legată de aspectul financiar, că nu îşi vor permite unele lucruri, că nu îşi vor mai putea plăti facturile sau că problemele financiare le vor restricţiona concediile şi călătoriile. În legătură cu interesul Generaţiei Z faţă de călătorii, publicaţia internaţională Forbes, citând un raport realizat de cei de la Booking.com, remarca faptul că utilizatorii cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani consideră că independenţa este o prioritate maximă, 34% dintre cei interogaţi spunând că preferă să călătorească singuri. Una dintre marile probleme pe care Lavinia Ţânculescu o remarcă în rândul tinerilor de sub 26 de ani, şi cu care spune că se vor întâlni şi de acum încolo, este lipsa răbdării. „Va fi nevoie ca tinerii să îşi antreneze mai mult răbdarea şi amânarea gratificărilor, respectiv să fie capabili să îşi amâne rezolvarea lucrurilor neimportante şi nu neapărat urgente, până când situaţia este un pic mai stabilă.”

    O dimensiune foarte interesantă, adaugă ea, se leagă de acceptarea a ceea ce se întâmplă – „tinerii acceptă ce se întâmplă, însă doar persoanele mai în vârstă învaţă să trăiască şi să se adapteze unei situaţii noi. În rândul tinerilor există un tip de pasivitate în această acceptare: deşi acceptă ce se întâmplă şi că nu au cum să schimbe lucrurile, pentru că nu au cele mai exersate mecanisme pentru a gestiona tipul acesta de frustrare, au această tensiune interioară, această impulsivitate de moment. Vor să acţioneze, nu se resemnează, nu se liniştesc. Nu învaţă să trăiască cu situaţia stresantă. Acceptă să respecte regulile, dar nu şi să îşi creeze mecanismele de adaptare la o situaţie de criză.” O altă problemă, spune ea, vine din faptul că tinerii din această categorie de vârstă se plâng foarte des şi pentru orice. Iar unii dintre ei par a fi foarte îndârjiţi. Explicaţia? „Nu au avut ocazia să trăiască vremuri cu adevărat dificile. Nu au fost restricţionaţi mai niciodată. Faptul că au la discreţie lucruri destul de sofisticate nu îi face să aprecieze ceea ce au şi /sau ceea ce sunt. Şi ar mai fi vorba şi de faptul că nu se pot desprinde de copilărie, faţă de alte generaţii, care la 25 de ani aveau copii şi, implicit, responsbilităţi, trebuia să gestioneze situaţiile. Ei se plâng, cel mai probabil, pentru că nu au o greutate reală.”


    Exodul studenţilor din Generaţia Z în context pandemic
    „În cursul următorului an universitar, din cauza coronavirusului, la Universitatea Cambridge nu vor avea loc prelegeri faţă în faţă”, scria BBC în urmă cu aproape două săptămâni. O decizie istorică pentru o universitate cu o tradiţie de peste opt secole. Cum se situează însă studenţii români dornici să urmeze universităţi de peste graniţe în noul context al învăţământului?
    Potrivit unor informaţii recente furnizate de platforma de consultanţă educaţională IntegralEdu, care cita un sondaj internaţional realizat în rândul tinerilor care îşi doresc să studieze în străinătate, 75% dintre aceştia nu vor să schimbe această opţiune în contextul actual dominat de evoluţia pandemiei de COVID-19. „La sfârşitul lunii martie peste 400 de respondenţi au completat cerinţele studiului. În ceea ce priveşte nivelul de îngrijorare al acestora legat de studiile în afară, 84% se arată foarte îngrijoraţi în legătură cu restricţiile privind deplăsările, 67% dintre cei care au răspuns la chestionar spun că sunt îngrijoraţi de faptul că economiile părinţilor pentru studiile copiilor vor avea de suferit, în timp ce 60% consideră că actuala criză le va afecta propriul buget”, notau reprezentanţii platformei. Ana Maria Papp, business developement manager al IntegralEdu, spune că momentan nu au înregistrat schimbări referitoare la  cerinţe de amânare sau anulare a plecării la studii din partea clienţilor cu care platforma colaborează. „În acest moment clienţii noştri continuă pregătirea pentru plecarea la studii, continuând procedurile de obţinere a împrumutului studenţesc şi a completării formularelor de cazare. Lucrurile se desfăşoară normal, fiind pregătiţi de asemenea de o posibilă începere a anului academic în mediul online. Nici la această potenţială propunere din partea universităţilor, care este încă la nivel de decizie ce va fi comunicată ulterior, nu înregistrăm reţineri din partea elevilor români.”
    În ceea ce priveşte o posibilă schimbare de perspectivă asupra carierei şi domeniului de studii alese, reprezentanta IntegralEdu spune că, în rândul celor cu care intră zilnic în contact, atât clienţi care deja au primit răspunsurile de la universităţile la care au candidat prin intermediul platformei, dar şi elevi care adună informaţii în vederea admiterii la studii în străinătate, nu au înregistrat schimbări decizionale precum o reorientare în carieră in contextul COVID-19, şi nu consideră că actualul context ar trebui să impacteze o asemenea decizie importantă, precum aceea a alegerii unui alt domeniu de studiu, „clienţii IntegralEdu beneficiind de suport în determinarea domeniului de studiu potrivit acestora, prin administrarea testărilor de orientare profesională.”
    Potrivit Anei Maria Papp, universităţile europene, chiar şi în noul context al pandemiei, au sprijinit demersurile elevilor români în procesul de admitere la studii în afară ţării, unul dintre planurile de încurajare a mobilităţii fiind de a prelungi chiar termenele finale de admitere dar şi de transmitere a documentaţiei finale în vederea finalizării procesului de admitere. „Observăm un trend de încurajare a mobilităţii studenţilor prin prezenţa în mod activ în mediul online a universităţilor din străinătate prin activităţi de promovare, acestea organizând tururi virtuale ale universităţilor, webinarii cu diferite tematici oferite în mod gratuit atât candidaţilor admişi cât şi potenţialilor studenţi – pentru a-i informa despre programele lor de studiu, facilităţile pe care le pun la dispoziţia studenţilor, oportunităţile pe care le oferă în general.” Numărul aplicanţilor români din acest an versus anul precedent, adaugă ea, s-a păstrat la acelaşi nivel, firma de consultanţă educaţională IntegralEdu neînregistrând o scădere în numărul de aplicaţii comparativ cu anul trecut, în aceeaşi perioadă; aşadar, „interesul studenţilor români s-a menţinut constant”.

    Generaţia Z în câmpul muncii
    Un sondaj realizat de platforma de recrutare eJobs în intervalul 1-15 mai arăta că în perioada respectivă au fost înregistrate aproximativ 650.000 de aplicări pentru joburile disponibile pe platformă, o creştere importantă fiind remarcată şi în rândul candidaţilor foarte tineri: aproximativ 150.000 de aplicări venind din partea persoanelor cu vârste cuprinse 18 şi 24 de ani, „categoria care s-a mobilizat cel mai repede”, după cum a remarcat la vremea publicării sondajului Bogdan Badea, CEO al eJobs, el punând acest aspect pe seama faptului că „această perioadă i-a schimbat cel mai mult pe tineri atunci când vine vorba de felul în care abordează piaţa muncii”.  Astfel, potrivit lui Badea, dacă până nu de mult aceştia aveau suficientă încredere în numărul mare de joburi disponibile în piaţă şi amânau momentul primei angajări chiar până după absolvirea facultăţii sau a masteratului, lucrurile stau acum diferit, deoarece ei „văd că lupta este destul de acerbă între candidaţi şi nu vor să mai piardă timp”.


    Mădălina Bălan, managing partner al firmei de consultanţă în resurse umane Hart Consulting, spune că unele studii generaţionale longitudinale ar demonstra faptul că nu există diferenţe de personalitate majore între generaţii şi de fapt diferenţele dintre acestea ţin de diferenţele de etapă de vârstă şi de experienţele formatoare din mediul în care au crescut. „Desigur că Generaţia Z s-a născut şi a crescut cu internetul, este mai deschisă, chiar dependentă de mediul digital faţă de cei din generaţia Millennials, având în vedere că au crescut cu mobilul sau tableta părinţilor. Generaţia Z este mai preocupată de imagine, Instagramul lăsând o amprenta asupra acesteia. Au dificultăţi poate şi mai pronunţate decât predecesorii lor în a se concentra un timp îndelungat asupra unor sarcini «monotone», dar sunt mai antreprenoriali în abordare. Este generaţia care s-a născut, dacă vorbim de România, însă nu numai, într-o perioada de convulsii şi transformări sociale şi economice, o parte dintre ei (cei născuţi la începutul perioadei care defineşte generaţia aceasta) fiind la vârsta la care puteau înţelege anxietatea părinţilor lor atunci când a lovit criza economică din 2008-2010.”
    Cât de greu a fost însă pentru Generaţia Z să se adapteze la conceptul de work/study from home (munca sau studiul de acasă)? „(Generaţia Z) caută securitate în job, comunică uşor pe telefon sau tabletă cu text, voce şi imagine. În perioada de remote work «forţată» de carantină, mulţi tineri angajaţi s-au adaptat foarte repede la lucrul virtual, fiind practic o a doua natură. Ceea ce au resimţit Millennials sau Generaţia X ca fiind mai dificil în tranziţia de lucru de acasă, şi anume faptul că nu mai vedeau fizic colegii, că nu mai puteau socializa în acelaşi spaţiu, lua masă împreună, bea cafeaua în timp ce stau în grupuri faţă în faţă, cei din Generaţia Z au convertit rapid în virtual”, remarcă Bălan.
    Potrivit ei, mulţi membri ai acestei generaţii trăiesc acut visul antreprenoriatului şi îşi doresc propria afacere. „Unii chiar încep de foarte devreme să experimenteze acest statut, ceea ce este bine pentru că pot pune în practică abilităţi ce le vor fi utile şi pe viitor, inclusiv în formula în care se vor angaja sau în viaţa lor în general (de exemplu, managementul financiar, comunicarea eficientă cu ceilalţi, planificarea, rezilienţa etc). Mai ales zona antreprenoriatului social este pregnant atractivă pentru aceştia. Însă şi partea de tehnologie, cercetare, biotehnologie este de interes pentru unii, din păcate o parte dintre aceştia plecând spre ţări unde educaţia şi apoi piaţa forţei de muncă în aceste industrii complexe sunt mai atractive.”
    Totuşi, adaugă ea, atunci când vorbim despre meseriile spre care se îndreaptă trebuie să ţinem cont şi de realitatea din piaţa forţei de muncă existentă într-o ţară, adică ce pot face ei acolo cu acele meserii, mai ales dacă cele mai multe joburi entry level sunt în shared services, BPO, call center, support center.
    Despre „fidelitatea” faţă de acelaşi loc de muncă, Mădălina Bălan spune că ţinând cont de faptul că reprezentanţii acestei generaţii sunt la primul lor job sau printre primele, este greu de spus dacă cei care pleacă o fac pentru că aşa sunt ei structuraţi, să experimenteze continuu, sau pentru că este un comportament al multora în primii ani de carieră, indiferent de generaţie, un fel de tatonare până când găsesc locul potrivit. Migraţia mai rapidă (sub doi ani) de la o companie la alta, cum se remarcă în ultimii ani destul de mult în piaţa locală în rândul celor din generaţia Millennials şi Generaţia Z, ţine totuşi şi de un specific aparte, spune ea, de la creşterea economică la care am asistat, la numărul mare de noi joburi care apăreau de la an la an. „Acum este de văzut în noul context dictat de pandemia de COVID-19 cât va mai continua această dinamică de piaţă”, adaugă Bălan.
    În opinia sa, etapa în care ne aflăm este una foarte diferită în sensul în care este un soi de „traumă” colectiv trăită. „Mulţi angajaţi, antreprenori, manageri, părinţi cu care noi am stat de vorba în ultima perioada resimt cât de greu a fost «lockdownul», de brusc, şocant, cum le-a apăsat pe temeri fundamentale (de boală şi moarte), cum a schimbat reacţile lor de conexiune cu ceilalţi. Mulţi s-au plâns de ştergerea graniţelor personal versus business, prin video conferinţe simţind că se «revarsă» toţi colegii în livingul lor. Dintr-o dată mulţi oameni nu au mai ştiut când se termină o realitate sau alta, li s-a rupt o rutină bine împământenită a modului de a-şi trăi vieţile proprii, ale partenerilor şi copiilor.” Este foarte greu de prezis concret ce se va întâmpla cu cei din această generaţie care sunt la momentul unei alegeri importante, notează Mădălina Bălan. „Cred că va depinde de toleranţa părinţilor lor şi a lor, apoi de ambiguitate, stres şi de rezilienţa personală. Cred că unii vor fi influenţaţi şi de acest context înspre a merge către domenii umaniste, pentru că în ultimele luni s-a apăsat pe un buton al altruismului, de asemenea. Este posibil ca unii să şi amâne decizia aceasta importantă.”

    Irina−Elena Câmpanu, 20 de ani, viitor student

    Unde ţi−ai propus să studiezi şi de ce?
    Am finalizat studiile anul trecut, promoţia 2015-2019, specializarea Filologie, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Iaşi. Nu prea am cochetat cu ideea de a studia în străinătate din pricina situaţiei financiare, aşa că ideea de a studia în Marea Britanie a fost spontană. După finalizarea studiilor eram foarte debusolată în legătură cu ce facultate voi urma, ba îmi doream să studiez la Facultatea de Litere Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, ba îmi doream medicină, ba îmi doream asistenţă medicală. Eu nu mi-am dorit să fac o facultate doar de dragul de a o face, aşadar am renunţat la gândul de a merge la o facultate de care nu eram sigură. După bac, am plecat la mare şi am lucrare la o pensiune pe timp de vară. Marea mi-a adus numai linişte în gânduri, iar odată cu liniştea din mintea mea au venit şi oportunităţile. Ştiam că anul respectiv e pierdut, aşa că am decis să caut joburi în afara ţării pentru a mă acomoda cu viaţa din străinătate şi să strâng ceva bani. A fost foarte greu, dar după ceva timp lucrurile s-au aliniat, iar eu mi-am început aplicaţia pentru facultate prin intermediul platformei Edmundo. Am luat această hotărâre pentru viitorul meu, pe care eu nu prea îl văd în România. Marea Britanie mi-a oferit mai mult decât mă aşteptam, aşa că nu am de gând să renunţ. Am ales specializarea criminology din cadrul Colegiului Liberal Arts and Sciences al University of Westminster din Londra.

    Ţi−a influenţat pandemia în vreun fel decizia de a studia peste hotare?
    Pandemia nu m-a influenţat în niciun fel. Sunt o fire puternică, aşa că nu am renunţat la visul meu de a studia în străinătate.

    Cum ţi−a influenţat criza provocată de pandemie planurile la nivel financiar?
    Pentru finanţarea studiilor am optat pentru împrumut la guvernul britanic. Am lucrat aproape un an în Marea Britanie, astfel criza nu m-a afectat prea tare. Eu nu am avut pe cine să mă bazez pe partea financiară, aşa că am fost nevoită să ma descurc singură. E mult mai OK ca buget să împarţi cu cineva o cameră sau un apartament deoarece cheltuielile se împart la doi, însă depinde şi cu cine locuieşti. În urma căutărilor şi studiilor pe care le-am făcut pe piaţă am decis să locuiesc singură, astfel că nimeni nu îmi va influenţa nici studiile şi nici pe mine ca persoană.

    Vrei să te întorci şi să lucrezi în România sau ai alte planuri? 
    Nu am de gând să mă întorc în România. România nu-mi oferă nimic altceva decât stresul că nu am ce să fac cu o diplomă internaţională, sunt 101% sigură că nimeni nu-mi va face loc în ţară pentru a lucra ca şi criminolog sau măcar să prelevez nişte amprente. Sunt oameni care au plecat de jos şi au uitat, oameni care te iau peste picior, oameni care nu investesc în tineri, oameni care au căpătat o funcţie şi au impresia că au lumea la picioare. În Marea Britanie am întâlnit oameni cu o gândire deschisă şi cu o dorinţă extraordinară de a te ajuta să creşti şi să evoluezi. Aşadar îmi doresc să cresc şi să evoluez aici. Peste ani mă voi întoarce, doar în vizită, iar dacă se va schimba ceva, poate voi reveni, însă dacă în atâţia ani nu s-a produs nicio schimbare, nu am încredere că se va schimba ceva acum. Ofer toată încrederea mea tinerilor din România. Doar ei mai pot schimba ceva.

     

    Abel Bejan,
    24 de ani, specialist în marketing

    Ce ai studiat şi cum ai ajuns să lucrezi în marketing?
    Am studiat un an la Facultatea de Litere, apoi am început Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei pe care am absolvit-o, în 2019. În prezent lucrez în marketing, nu este neapărat domeniul meu de activitate, dar psihologia este foarte importantă dacă vrei să fii un bun specialist în marketing.

    Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
    În primă instanţă am fost nevoiţi, ca şi mulţi alţi angajaţi din întreaga lume, să muncim de acasă. După un timp, însă, am fost anunţat că mi se va scurta şi programul.  Deoarece tocmai îmi schimbasem jobul, mă aşteptam chiar să fiu disponibilizat, fiind încă în perioada de training. Am apreciat că s-a dorit să nu se renunţe la nimeni, mai ales în această perioadă, chiar dacă programul a fost redus la numai două ore. Lucrez la o firmă de IT, mai exact la o firmă specializată în softuri ERP. Aceste softuri sunt utile pe timp de criză, ceea ce teoretic ar fi însemnat pentru mine o mai multă stabilitate. În plan personal, pandemia nu a contribuit în mod esenţial în vreun fel, poate doar m-a ajutat să apreciez mai mult spaţiul deschis şi libertatea. Nu mi-a influenţat nici decizia de a-mi schimba locuinţa în vara acestui an, mai ales că preţurile locuinţelor au scăzut puţin. Spun acest lucru deoarece vreau să mă mut tot în chirie, deci nu depind de un credit. Per total, sunt mulţumit de felul cum am gestionat această situaţie, chiar am reuşit să economisesc nişte bani pentru viitoarea locuinţă.

    În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
    În această perioadă am lucrat de acasă. Îmi place acest mod de lucru pentru că nu mai pierd timp pe drum, mă trezesc mai târziu şi sunt mai relaxat. Pe de altă parte, mi-au lipsit colegii de la locul de muncă şi cred că plictiseala poate fi foarte dăunătoare. De asemenea, acasă sunt mai uşor distras şi mai ineficient, poate şi din cauza plictiselii. Cu siguranţă nu mi-aş fi dorit să intru în şomaj tehnic. Cu toţii avem nevoie de o cantitate normală, sănătoasă de stres. Plictiseala, dacă se cronicizează, poate duce uşor la depresie.
    Ţi-a schimbat în vreun fel pandemia perspectiva şi planurile de viitor?
    Pot spune că situaţia din primăvara aceasta m-a determinat să acţionez mai precis. Rămânând aproape complet fără loc de muncă, am decis să îmi iau un al doilea job, care să îmi permită să îmi plătesc facturile. Am acceptat să lucrez într-un callcenter şi pot spune că a fost o experienţă interesantă şi mi-am şlefuit multe zone, ca să le numesc aşa.
    Cred că voi încerca mai mult să mă bucur de momentul prezent. Am ieşit recent la o plimbare în parcul Herăstrău şi nu mi-a venit să cred cât de bine mă simţeam. Cred că acest lock down a crescut mult setea de viaţă a oamenilor. Sunt convins că oamenii îşi doresc mai mult ca niciodată să iasă în oraş, să viziteze şi să se bucure de soare. Probabil că în această vară voi ieşi destul de mult în oraş pentru că îmi este dor de locurile mele favorite.

    În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
    În momentul de faţă este dificil să spun dacă îmi doresc să plec din ţară. Cu toţii ne dorim să ne fie mai bine, iar copiii noştri să trăiască într-o ţară mai bună decât cea în care ne-am născut noi. Cred însă că putem face acest lucru în România, şi cred că ţara aceasta dispune de mulţi oameni care ar putea schimba lucrurile în bine. Cred că este timpul să nu mai aşteptăm nimic de la nimeni şi să ne implicăm cu toţii pentru binele comun.

    Ionela Ercuş,

    23 ani, referent bancar

    După absolvirea studiilor ţi-ai găsit de lucru în domeniul tău sau te-ai reorientat spre un altul?
    Am urmat cursurile Facultăţii de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi un master în marketing şi comunicarea în afaceri în cadrul aceleiaşi instituţii. În prezent mă aflu în febra pregătirii lucrării de disertaţie, a cărei susţinere se apropie cu paşi repezi. Am căutat de lucru în domeniul meu însă nu am găsit ceva potrivit, aşa că m-am reorientat rapid către domeniul financiar-bancar. Cumva, faptul că am studiat în primii doi ani materii din cadrul tuturor facultăţilor din ASE mi-a permis să mă reorientez uşor. Lucrez în acest domeniu de la finalul anului I – licenţă.

    Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
    Pandemia a reprezentat încă de la început o adevărată provocare pentru mine, deoarece mă aflam în plin proces de căutare a unui job. Revenită recent din Franţa, unde am studiat pentru o perioadă de timp şi neavând un loc de muncă, a trebuit să încep căutările. La început, acestea nu au reprezentat o prioritate, însă în momentul în care mi-am dat seama cât de greu este, am început să mă alarmez. La un moment dat m-am gândit chiar la o reconversie profesională, însă am abandonat destul de repede acest gând. După mai multe oferte refuzate şi „n” aplicaţii, am reuşit să mă angajez. Procesul a fost unul foarte diferit şi aş putea spune chiar ciudat. Mare parte s-a realizat online, mai puţin interviul şi protecţia muncii. Primul s-a desfăşurat în parametrii normali, dar nu şi cel
    de-al doilea act (protecţia muncii), care s-a desfăşurat în condiţii de distanţare fizică, cu protecţie şi într-un ritm extrem de alert. După ce am fost efectiv angajată, adică de pe 8 aprilie, am lucrat de acasă.
    Tot în această perioadă a trebuit să îmi schimb şi domiciliul. Căutarea unei noi chirii nu a fost atât de dificilă pe cât mă aşteptăm. Deşi în plină pandemie, agenţii imobiliari şi-au continuat activitatea, astfel că am reuşit într-un timp relativ scurt să găsesc o nouă locuinţa pe placul meu. Preţurile pentru chirii au scăzut uşor în această perioadă, astfel că m-am putut bucura de un raport calitate-preţ foarte avantajos.

    În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
    În perioada pandemiei am lucrat de acasă. Mi-a fost foarte greu, deoarece am început chiar în plină criză. În cadrul instituţiei nu există un program de mentorat, iar până la revenirea la birou a trebuit să învăţ singură. Acest regim de lucru consider că este foarte benefic mai ales pentru persoanele care locuiesc departe de sediul în care îşi desfăşoară activitatea, deoarece economisesc foarte mult timp şi sunt de părere şi că eficienţa lor este mult mai ridicată. Dintre aceste persoane fac şi eu parte. Aş prefera ca, după finalizarea procesului de învăţare, să lucrez de acasă.

    Cum ţi-a modelat criza actuală aşteptările referitoare la un job?
    Pretenţiile mele salariale au scăzut, a trebuit să accept un job pentru care salariul nu este unul tocmai satisfăcător însă, ţinând cont că în această perioadă foarte multe dintre firme
    şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic sau chiar i-au rugat să îşi dea demisia, a trebuit să mă mulţumesc, dacă pot spune aşa, cu acest salariu. Este unul decent, dar aşteptările mele erau altele. În plus, sediul instituţiei este foarte departe de casă. Drumul până acolo şi înapoi este foarte obositor şi îmi ocupă timp mult.
    Cele mai importante criterii ale unui loc de muncă sunt: nivelul salarial, apropierea de casă, respectiv de mijloacele de transport în comun, stabilitatea, oportunităţile de dezvoltare profesională, mediul de lucru, echilibrul între viaţă personală şi cea profesională, precum şi relaţia cu superiorul.

    Crezi că le va fi mai uşor celor din generaţia ta să facă faţă noii crize sau celor din generaţiile anterioare, care au înfruntat deja criza din 2008?
    Deşi tind să spun că le va fi mai uşor celor care deja s-au confruntat cu criză din 2008, până la urmă afirm că totul depinde şi de modul în care ne raportăm la această criză. Într-adevăr, despre cei care au deja experienţa crizei precedente, putem afirma că au un avantaj, ştiind deja cum s-a manifestat şi ce a presupus. Totodată, crizele nu sunt identice, astfel că în cadrul fiecăreia regăsim elemente definitorii şi astfel abordările pot fi diferite. Generaţia mea consider că se poate adapta cu uşurinţă noilor provocări şi va putea face faţă acestora, fie prin reconversie profesională, fie prin însuşirea unui al doilea job sau poate prin punerea în valoare a hobby-urilor, câştigând şi de pe urma acestora sume importante.

    Cum crezi că ţi se va schimba comportamentul financiar în urma acestei crize provocate de pandemie?
    Cu siguranţă voi fi mai atentă la cheltuieli şi voi încerca pe cât posibil să fac unele economii. Probabil că nu voi renunţa la prea multe lucruri, nefiind o persoană căreia îi plac extravaganţele sau luxul, dar voi încerca să profit de reduceri, să îmi achizitionez vacanţele cu mult timp înainte pentru a beneficia de un preţ mult mai accesibil.

    În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
    Deşi părinţii mei sunt stabiliţi într-o altă ţară, nu iau deloc în considerare varianta mutatului în străinătate, fie în acelaşi loc cu ei, fie în altul. Nu am luat niciodată în calcul această posibilitate, iar după experienţa Erasmus, care a fost una dezamăgitoare, cu atât mai mult refuz ideea plecării. Nu este uşor în România însă nici în  afara ţării traiul nu este mai roz. Totul depinde de fiecare dintre noi; „cum ne aşternem aşa dormim”.

     

    Victor Balaniuc,
    25 de ani, antreprenor −cofondator Front Row Events

    Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le are un antreprenor din generaţia ta faţă de cei din generaţiile anterioare?
    În România, generaţiile anterioare au avut oportunitatea de a trece prin perioada anilor ’90, reprezentată de mari oportunităţi de afaceri, pentru cei care au reuşit să le identifice. Acum, aceste oportunităţi au fost înlocuite de cele din zona tech. Oricine are acces oricând şi oriunde în lume să îşi dezvolte ideea de afaceri.

    Ce impact crezi că va avea această criză asupra mediului de business?
    Eram prea tânăr în criza din 2008 ca să fi putut să îmi formez propria opinie referitoare la criza anterioară, dar această criză pare că va genera foarte multe pagube în lumea de business, iar cei mai puternici, bine organizaţi şi pregătiţi vor supravieţui. Ca în orice perioadă de criză, vor fi şi câţiva care vor câştiga de pe urma ei.

    Cu ce provocări a venit această pandemie la nivelul activităţii businessului pe care îl coordonezi şi ce ai învăţat din această experienţă?
    Dezvoltând afaceri în special în domeniul evenimentelor şi fitnessului, suntem în „prima linie”, în grupul ţintă al afacerilor închise. Primele închise şi ultimele deschise. Aceste businessuri sunt evident, în stand-by, iar focusul este orientat spre activităţi care încă funcţionează în acestă perioadă şi ne generează venituri. De asemenea, suntem în continuă căutare de moduri prin care să ne reinventăm; planurile de viitor s-au schimbat total. Ne concentrăm atenţia pe reinventare personală şi profesională, să ne adaptăm noului mod de viaţă şi de lucru.

    Cum crezi că se vor schimba obiceiurile în urma pandemiei?
    Atât la nivel personal, cât şi în afaceri, vom fi mult mai precauţi în ceea ce priveşte „scenariul pentru cel mai rău caz”. Cel mai rău caz nu mai e doar un gând la care nu crezi cu adevărat că ajungi vreodată. A devenit realitatea din teren. Astfel, ne pregătim mult mai bine să facem faţă oricând unei noi situaţii de criză, care poate să modifice peste noapte total regulile jocului. De la preţul negativ al petrolului la o invazie extraterestră şi o pandemie zombie, orice a devenit posibil în noua lume în care trăim.

    Anda Sontea, mama lui Vladimir Sontea − elev în clasa a IX−a la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu

    Eraţi părinte şi când a venit criza din 2008. ​Cum credeţi că veţi resimţi criza actuală faţă de cea precedentă, când fiul dvs. era încă mic? Cum diferă provocările financiare – şi nu numai – de atunci faţă de cele de acum?
    Atunci când se complică lucrurile în societate (apare o criză) şi eşti părinte, îţi faci griji, indiferent de vârsta copilului. Criza din 2008 a fost una preponderent economică, aşadar grijile din acea perioadă aveau tentă financiară. Întrebările pe care ţi le puneai erau sub forma „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare pe termen lung?” Criza de acum a început ca una medicală şi primele griji au fost legate de siguranţa copilului. Apoi au apărut îngrijorările legate de urmările economice ale acesteia şi am ajuns din nou la întrebarea „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare până se va putea susţine de unul singur?”

    Deşi este încă în clasa a IX-a, probabil fiul dvs. are o oarecare idee despre ce vrea să facă după terminarea liceului. Spre ce facultate şi domeniu ar dori să se îndrepte, aţi luat în calcul studiile în străînătate?
    Vladimir îşi doreşte (cel puţin în această perioadă) să devină game developer. Se gândeşte să urmeze o facutate cu profil IT şi programare şi da, se gândeşte să urmeze această facultate în străînătate.

    Vi s-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra acestor planuri în urma pandemiei?
    Nu. Pandemia va avea multiple efecte asupra vieţilor noastre, dar nu i-a schimbat lui Vladimir planurile de viitor. Şi nici mie, cel puţin deocamdată. Suntem optimişti că o să putem să ne continuăm vieţile aşa cum ne plănuiserăm înainte de criză.

    Cu ce provocări a venit „şcoala de acasă” şi cum le faceţi faţă?
    „Şcoala de acasă“ nu este o reuşită 100%. Dar nici nu poţi să nu apreciezi eforturile generale (instituţii, şcoli, profesori, părinţi) de a se adapta la o situaţie complet nouă, într-un timp foarte scurt. Nimeni nu era pregătit pentru aşa ceva. Pentru Vladimir provocarea este de a se mobiliza într-o conjunctură mai relaxată decât cea de la o orele de clasă normale. Până acum lucrurile s-au desfăşurat rezonabil, aş spune eu, având în vedere contextul.

    L-aţi sfătui pe fiul dvs. să rămână (sau să se întoarcă) în România după finalizarea studiilor sau să plece peste hotare?
    Îmi doresc pentru fiul meu să aibă experienţa studiilor în străinătate. Nu pot spune în acest moment cum vor arăta discuţiile noastre din momentul în care el va fi terminat o facultate în străi­nătate. Depinde foarte mult de cum vor evolua lucrurile până atunci.

    În privinţa independenţei financiare, aţi vrea să o dobândească din timpul facultăţii sau după ce va începe propriu-zis cariera sa, în domeniul ales? 
    În legătură cu libertatea financiară, în general, ca sfat părintesc, i-am spus întotdeauna lui Vladimir că este important să nu se grăbească „să facă bani” dacă preţul este „schilodirea” educaţiei (în perioada de acumulare). Dacă va reuşi să le combine în mod eficient, bravo lui! Oricum, domeniul către care se îndreaptă este unul care permite o astfel de abordare mai mult decât altele.

  • Schimbarea RADICALĂ facută de McDonald’s în perioada pandemiei. Toată lumea se întreabă cum au reuşit să o implementeze atât de rapid

    Mâncatul într-un restaurant va fi cu totul diferit după această pandemie, iar operatorul lanţului fast food McDonald’s se numără printre primii care au anunţat care vor fi schimbările făcute de companie în noul context. Dintr-un articol al publicaţiei americane Inc. reiese că McDonald’s testează deja un prototip pentru ieşirile în oraş în perioada pandemiei.


    În Olanda, unul dintre restaurantele din oraşul Arnhem a fost deja reechipat pentru noua lume.
    „Pe măsură ce te apropii, cercuri mari, galbene, marchează distanţa socială aprobată între un client şi celălalt. Chiar înainte de a intra în restaurant, se află o staţie de spălat pe mâini. Fiecare client trebuie să îşi spele mâinile câte 20 de secunde înainte de a intra”, scriu jurnaliştii de la Inc.

    Apoi, eşti întâmpinat de o gazdă de restaurant în stil vechi – ea se află în spatele unui ecran.
    Gazda poartă mănuşi, dar nu şi mască. Oferă apoi clienţilor un semn de plastic pe care se află numărul pe care îl ocupă într-un rând de aşteptare. Apoi, clienţii se apropie de un ecran digital prin intermediul căruia îşi plasează comanda. După ce fac acest lucru, se aşază la o masă.Imediat după ce se îndepărtează de touchscreen, un angajat îl dezinfectază.


    Semne de avertizare despre respectarea distanţei fizice se află peste tot.Mâncarea soseşte într-un dispozitiv asemănător celor de servire a preparatelor chinezeşti. Acesta permite o experienţă de preluare a preparatelor fără contactarea altor persoane, în care clienţii pur şi simplu îşi ridică mâncarea de pe un dispozitiv, care este ulterior din nou dezinfectat, după ce ei îşi termină masa.


    În momentul în care clienţii pleacă, masa este dezinfectată, pregătită pentru următorul client.
    Jurnaliştii de la Inc. se întreabă cum au reuşit cei de la McDonald’s Olanda să rezolve o problemă atât de dificilă, una care va afecta atât de multe zone ale retailului. Un purtător de cuvânt al companiei a declarat pentru Reuters că lanţul speră să păstreze o parte din atmosfera de restaurant şi în context pandemic. Totuşi, a precizat că „Sunt schimbări radicale, dar sperăm să le facem într-o formă în care clienţii să nu le observe prea mult”.

     

  • (P) În siguranţă pe timp de pandemie

    Consultanţa medicală la distanţă ca beneficiu este ataşată asigurării de sănătate şi este oferită asiguraţilor din portofoliul Signal Iduna pentru perioada în care este instituită starea de urgenţă, în contextul actual al pandemiei de COVID-19. „Venim în sprijinul clienţilor noştri în această perioadă dificilă, oferindu-le acces la acest tip de consultanţă şi la servicii medicale de calitate, dorind să creăm o experienţă cât mai apropiată de cea pe care un pacient o are într-o clinică. Acest lucru a devenit posibil cu ajutorul partenerilor medicali cu care colaborăm”, spune Tiberiu Maier, CEO al Signal Iduna. Serviciul este oferit gratuit în contextul actual asiguraţilor din portofoliul companiei. Consultaţiile efectuate la distanţă merg pe acelaşi principiu ca şi consultaţiile din clinică, fiind accesate doar în cazul în care există modificări în starea de sănătate a fiecărui asigurat, acestea neavând un rol de prevenţie.
    Pentru medicamente ce se pot elibera fără reţetă medicală, medicul va comunica recomandarea către asigurat, iar acesta le va putea achiziţiona. Dacă sunt necesare medicamente eliberate doar pe bază de reţetă, medicul o va emite şi o va trimite către asigurat pe canalul de comunicare agreat cu acesta. Pentru orice alte recomandări sau trimiteri pentru analize şi alte investigaţii, medicul va emite un raport medical sau concluzii. „Recomandăm asiguraţilor să solicite aceste documente”, notează reprezentanţii businessului.
    Signal Iduna România are peste 150.000 de clienţi cu asigurare de sănătate, fiind liderul pieţei de asigurări de sănătate. Potrivit reprezentanţilor companiei, asigurările Signal Iduna se adresează majorităţii segmentelor de clienţi, cu o concentrare  pe persoanele active, salariaţi şi mici antreprenori, cu un stil de viaţă sănătos şi preocupaţi de soluţii digitale. „Contextul actual va continua să modifice comportamentul de consum, nu însă şi nevoia de servicii medicale. Conştientizarea la nivelul colectiv al societăţii a riscului de îmbolnăvire ce poate apărea în urma unei situaţii neprevăzute constituie un avantaj pentru achiziţia şi gestionarea unei asigurări online. Fiind prima companie din piaţa locală care a lansat produse individuale de asigurări private de sănătate de tip e-commerce, ne aşteptăm la o evoluţie favorabilă pe toate categoriile de vârstă în următoarea perioadă.”
    În această perioadă de criză, principala preocupare pentru companie rămâne siguranţa şi sănătatea angajaţilor, clienţilor şi partenerilor. „Am luat toate măsurile necesare de a reduce riscul de îmbolnăvire în rândul angajaţilor şi de a asigura continuitatea activităţii. Toate procesele operaţionale şi tehnice au fost relocate şi adaptate pentru sistemul work from home. Am venit în întâmpinarea clienţilor noştri cu cele mai bune soluţii care să îi ajute la traversarea mai uşoară a perioadei dificile actuale. Am simplificat procesul de rambursare pentru asiguraţi, solicitând mai puţine documente. Toată documentaţia aferentă contractelor de asigurare este acum distribuită în format electronic. În plus, suntem pregătiţi pentru a primi solicitările clienţilor de la distanţă pe mai multe canale de interacţiune: aplicaţia Signal Care Assistant sau în Call Center. De asemenea, comunicăm în permanenţă pe paginile de Facebook si LinkedIn şi pe site-ul companiei noutăţi despre contextul actual al pandemiei de COVID-19 şi informaţii despre utilitatea serviciului de consultanţă medicală la distanţă şi a aplicaţiei Signal Care Assistant.”
    O altă măsură luată de companie a fost de a se alătura iniţiativelor de solidaritate, venind în sprijinul cadrelor medicale şi al pacienţilor din cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş” prin donarea de echipamente şi consumabile medicale necesare secţiei de terapie intensivă şi destinate administrării controlate a medicaţiei. „Momentul dificil în care ne aflăm poate fi depăşit doar printr-o atitudine proactivă şi o conştientizare a responsabilităţii sociale. Trebuie să înţelegem că ne confruntăm cu o situaţie incertă în perioada următoare, iar ajutorul fiecăruia dintre noi reprezintă un pas important pentru combaterea evoluţiei virusului. Personalul medical luptă în fiecare zi pentru a salva şi trata un număr foarte mare de pacienţi infectaţi şi, de aceea, dorim să le mulţumim şi să îi sprijinim cu echipamentele medicale absolut necesare”, spune Tiberiu Maier, CEO al Signal Iduna.
    „Donaţia SIGNAL IDUNA sprijină personalul medical al Institutului în lupta cu SARS-CoV-2, facilitându-i activitatea de zi cu zi, de la patul bolnavului, pe secţiile clinice şi în terapie intensivă. Rulajul pacienţilor este extrem de mare, toţi au nevoie de îngrijire specială iar aparatura medicală şi consumabilele sunt de importanţă majoră. Un pacient ajuns la terapie intensivă, poate avea nevoie simultan chiar de mai multe injectomate, prin care i se administrează medicaţie, substanţe de reechilibrare sau chiar nutriţie. Donaţia completează aparatura existentă deja în spital şi asigură necesarul suplimentar din aceste zile”, declară Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”.

  • În timp ce toată lumea îşi bate capul în legătură cu coronavirusul, o problemă care a făcut deja milioane de victime nu este băgată în seamă de nimeni

    „De ce nu tratăm criza climatică la fel precum criza coronavirusului?” se întreabă jurnalistul Owen Jones într-un editorial publicat de theguardian.com. 

    El scrie că schimbările climatice au ucis deja oameni în masă şi ameninţă în continuare milioane de oameni; totuşi, această criză nu este tratată cu aceeaşi urgenţă precum a coronavirusului. 

    Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), mai mult de 3.000 de persoane au murit din cauza acestui virus. Poluarea aerului ucide anual aproximativ 7 milioane de persoane în fiecare an. 

    Totuşi, nu au existat întâlniri de urgenţă pentru rezolvarea acestei crize.

    „Criza creată de coronavirus este tratată ca un pericol iminent, dar criza încălzirii globale este prezentată în continuare ca un pericol abstract ale cărui consecinţe sunt la decenii distanţă de noi.”

    În 2018, mai mult de 60 de milioane de persoane au fost afectate de consecinţele vremii extreme şi ale schimbărilor climatice, dintre care 1.600 au fost ucişi în Europa de valuri de căldură şi de incendii. Mozambic, Malawi şi Zimbabwe au fost devastate de ciclonul Idai, în timp ce uraganele Florenţa şi Michael au cautat daune de 24 de miliarde de dolari economiei Statelor Unite. 

    Pandemiile şi crizele climatice ar putea să meargă chiar mână în mână: cercetările arată că schimbările de vreme pot conduce speciile înspre altitudini mai mari, astfel ar puta fi puşi în contact cu boli cei care au imunitatea slab dezvoltată.

     

    „Există o diferenţă semnificată între coronavirus şi încălzirea globală, desigur. Nu ştiam că va veni coronavirusul, dar ştiam că va veni încălzirea globală”, subliniază el. 

  • Schimbări la conducerea băncilor europene

    Hamers pleacă astfel de la compania cu sediul central în Olanda după o carieră de 29 de ani în cadrul acesteia pentru a se alătura UBS, cel mai mare administrator de avere al lumii, în septembrie.
    Ermotti a lucrat aproape un deceniu la UBS, dar a ratat ţintele de profit şi de costuri pentru 2019. Acţiunile UBS au scăzut semnificativ anul trecut, iar compania a primit o amendă de 4,5 miliarde de dolari după un caz de fraudă fiscală în Franţa.
    UBS a devenit al doilea creditor elveţian care şi-a înlocuit CEO-ul luna aceasta. Pe 7 februarie, reprezentanţii Credit Suisse au anunţat că Thomas Gottstein îi va urma lui Tidjane Thiam, care a demisionat ca urmare a unui scandal de spionaj, potrivit nytimes.com.
    Banca olandeză ING nu şi-a anunţat imediat planurile de a găsi un nou şef.
    Valul schimbărilor în bankingul european a început spre finalul anului trecut când britanicii de la RBS au anunţat că îl înlocuiesc de la conducerea companiei pe Ross McEwan cu Alison Rose, care este şi prima femeie care conduce un creditor din Regatul Unit.
    Bancherul de investiţii Samri Assaf va părăsi şi el rolul de CEO al HSBC în martie, după un deceniu în acest rol.
    Potrivit Financial Times, şi Barclays ar vrea să îl înlocuiască pe Jes Staley de la conducerea companiei până la finalul anului viitor.

  • Cum să tricotezi schimbarea climatică

    Astfel au apărut pături şi fulare meteo, persoanele care le confecţionează adăugând, de regulă, câte un rând colorat în fiecare zi, în funcţie de temperatura de afară şi eventual completând cu elemente care să arate dacă a nins cumva sau care marchează anotimpuri ori ceva mai deosebit. Cu ajutorul acestor obiecte tricotate se poate urmări apoi evoluţia vremii şi compara cu datele existente, ele putând fi utilizate şi ca reper pentru viitor.