Tag: sanse

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Renaşte una dintre cele mai iubite mărci auto din România. Un român propune modelul Nomad pickup complet reinventat. Ce şanse de producţie are?

    Penelul electronic 3D al unuia dintre cei mai talentaţi români la concepte a mai produs ceva: ARO NOMAD PICK UP. Chiar dacă sunt doar nişte randări, Puiu ne face de fiecare dată să visăm frumos. Deşi producţia maşinilor Aro a încetat în anul 2003, această marcă a reuşit să supravieţuiască în sufletele românilor.

    IATĂ AICI SUPERBUL CONCEPT PE CARE ROMÂNUL ÎL PROPUNE FANILOR ARO ŞI INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI DE MAŞINI 

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Cum arată soţia lui Emmanuel Macron, cu 25 de ani mai mare decât acesta. Când s-au cunoscut, el avea 15 ani. Galerie FOTO

    Brigitte Trogneux, soţia lui Emmanuel Macron, cel care are cele mai mari şanse să câştige şi al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa din 7 mai, este fosta profesoară a lui Macron din liceu.

    La 64 de ani, ea este cu 25 de ani mai în vârstă decât Emmanuel Macron, Brigitte Trogneux are toate şansele să devină Prima Doamnă a Franţei.

    Cei doi au dezvoltat o relaţie apropiată şi au păstrat legătura după ce Macron absolvit liceul. În cele din urmă cei doi s-au căsătorit şi locuiesc împreună cu cei trei copiii ai lui  Brigitte Trogneaux, scrie The Thelegraph.

    Cum arată soţia lui Emmanuel Macron, cu 25 de ani mai mare decât acesta. Când s-au cunoscut, el avea 15 ani. Galerie FOTO

  • Ce trebuie să faceţi ca să supravieţuiţi într-un accident aviatic

    1. Luaţi-vă locuri în spatele aeronavei – cei care au locuri în acesată zonă au cu 40% mai multe şanse de supravieţuire în situaţia unui accident aviatic (poate biletele la clasa I nu mai apar o idee atât de bună în acest context);

    2. Este important să staţi cât mai aproape de ieşirile de urgenţă;

    3. Poate părea plictisitor, însă este important să ascultaţi discursul însoţitorilor de zbor de dinainte de decolare şi să citiţi informaţiile referitoare la ce să faceţi în caz de urgenţă – chiar dacă sunteţi familiarizat cu aceste informaţii – diferite aeronave au diferite proceduri în caz de urgenţă, aşa că ar fi ideal să nu ascultaţi muzică atunci când se discută despre acestea;

    4. Număraţi numărul de scaune pe care le aveţi până la ieşirea de urgenţă – este important să aveţi întotdeauna planificat drumul de ieşire îanintea unei urgenţe. În cazul unei astfel de situaţii, în cabină poate să existe fum, iar vizibilitatea să fie redusă.

    5. Asiguraţi-vă că centura de siguranţă este bine fixată, cât de jos posibil – cât mai aproape de pelvis, astfel aţi putea să vă aşezaţi într-o poziţie ideală în cazul în care va trebui să adoptaţi poziţia necesară în situaţia unei urgenţe. Centura de siguranţă ar putea să vă salveze viaţa, fiecare centimetru lăsat liber va tripla cantitatea de forţă gravitaţională resimţită în situaţia unei prăbuşiri.

    6. În pregătirea unui impact, preluaţi poziţia în care să vă îmbrăţişaţi genunchii (”Brace position” în engl.); există o serie de mituri legate de eficienţa unei astfel de poziţii, însă au fost numeroase situaţie (spre exemplu, în cazul prăbuşirii ”Miracolul de pe râul Hudson”, când toţi pasagerii aeronavei au supravieţuit), care au dovedit că astfel se pot îmbunătăţi semnificativ şansele de supravieţuire şi chiar să prevină rănirea gravă.

    7. În situaţia în care integritatea cabinei este compromisă, aveţi 15 secunde la dispoziţie să vă puneţi masca de oxigen – este un alt lucru pe care l-aţi auzit probabil de milioane de ori înainte, dar este extrem de important să puneţi mai întâi masca dvs. de oxigen şi apoi să-i ajutaţi pe cei din jur;
    8. Fumul şi focul sunt printre cele mai mari pericole în cazul unui accident aviatic, astfel că după o prăbuşire, este indicat să încercaţi să vă

    acoperiţi gura şi nasul cu o batistă umedă în care să respiraţi; din aceleaşi motive, atunci când vă deplasaţi într-o astfel de situaţie, e bine să o faceţi la un nivel cât mai jos;

    9. După ce aţi găsit ieşirea de urgenţă cea mai apropiată, asiguraţi-vă că în exterior nu există niciun pericol la momentul ieşirii din aeronavă;

    10. Dacă în aeronavă există fum şi foc, timpul în care să ieşiţi este extrem de redus – 2 minute uneori – astfel că trebuie să rămâneţi calm, dar să ieşiţi foarte rapid din aeronavă; aţi fi surprinşi să vedeţi câtţi oameni pierd timp ca să îşi recupereze lucrurile, dar astfel ei îi încetinesc pe ceilalţi pasageri şi pe ei înşişi.

    Sursa:  matadornwtwork.com, globehunters.com

     

  • Maşina care merge 100 de ani cu 8 grame de combustibil. Ne poate salva Planeta

    Ce este thoriu? Este combustibilul nuclear al viitorului. Numele de thoriu este o referinţă la Thor, zeul războiului în mitologia scandinavă. Mai puţin radioactiv decât uraniul, thoriul poate fi exploatat în cariere de suprafaţă, iar acest lucru are un impact minim asupra mediului şi costuri relativ reduse de valorificare.

    IATĂ AICI CUM ARATĂ MAŞINA CARE CONSUMĂ 8 GRAME DE COMBUSTIBIL ÎNTR-O SUTĂ DE ANI

  • Secretele celui mai sănătos stil de viaţă din lume în 2017. Top 5 ţări în care să trăieşti

    “Cizma” Europei, înconjurată de cinci mări, este ţara cu cei mai sănătoşi oameni de pe Pământ. 163 de state au fost analizate de cei de la Bloomberg, iar concluzia a fost că un copil născut în Italia are cele mai mari şanse să ajungă octogenar.

    Un factor major care contribuie la starea excelentă de sănătate a locuitorilor acestei ţări este dieta.

    Care sunt secretele celui mai sănătos stil de viaţă din lume aflaţi pe www.gustarte.ro.

  • Cât de periculoasă este pastila pe care majoritatea românilor o iau fără a cere sfatul medicului

    Experţii spun că cei care au acest obicei ar trebui să se oprească.
     
    Ei sunt îngrijoraţi că efectele adverse ale aspirinei, incluzând ulcerele sângeroase, ar putea depăşi beneficiile aduse de acest medicament. 
     
    “Nu toată lumea are nevoie de aspirină”, spune un specialist.
    Medicii sunt de acord că cei mai mulţi pacienţi care au suferit deja un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral ischemic trebuie să ia în mod regulat o aspirina pe zi. 
     
    Alte studii medicale se contrazic asupra faptului că ar trebui să fie recomandări diferite în cazul bărbaţilor şi cel al femeilor. 
     
    Cu toate acestea, multe sunt de acord că aspirina trebuie recomadata oamenilor pentru care riscurile sunt mai mici decât beneficiile. 
     
    Problemă adevărată este că nu toţi pacienţii vor dori să oprească tratamentul cu aspirina, fiind mult mai preocupaţi de un accident vascular cerebral decât de posibilitatea de a dezvoltă un ulcer.
  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • LIVE TEXT: Decernarea premiilor OSCAR

    La La Land câştigă 6 premii Oscar din 14 nominalizări, Moonlight 3 premii din 8 nominalizări, Hacksaw Ridge 2 premii Oscar din 6 nominalizări. Marele pierzător al serii este Lion, care nu câştigă niciun premiu din 6 nominalizări. 


    Premiul Oscar pentru CEL MAI BUN FILM AL ANULUI: Moonlight

    Leonardo diCaprio prezintă premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal. Oscarul merge către Emma Stone, pentru rolul din La La Land.

    Casey Affleck câştigă Oscarul pentru cel mai actor în rol principal – Manchester by the sea.


    La 32 de ani, Damien Chazelle este cel mai tânăr câştigător al premiului pentru regie din istoria Oscarurilor.


    Halle Berry prezintă premiul pentru cel mai bun regizor; câştigător este Damien Chazelle, pentru La La Land.


    La La Land a câştigat până acum 4 premii, urmat de Moonlight şi Hacksaw Ridge, cu câte două premii.


    Premiul Oscar pentru scenariu original merge către Manchester by the sea, în vreme ce premiul pentru scenariu adaptat este adjudecat de Moonlight.

    La La Land câştigă premiile pentru cea mai bună coloană sonoră şi cel mai bun cântec original – City of Stars.

    John Legend interpretează ultimele două melodii nominalizate: City of Stars şi Audition, ambele din La La Land.

    La La Land câştigă Oscarul pentru cea mai bună imagine.

    Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj merge către Hacksaw Ridge. Filmul regizat de Mel Gibson este primul care ajunge la două premii.

    Cele mai bune efecte vizuale: The Jungle Book.

    La La Land câştigă primul Oscar al serii: cea mai bună producţie de film.


    Puţine surprize până în acest moment; singurele rezultate neaşteptate sunt cele de la costume şi mixaj de sunet.


    Zootopia câştigă Oscarul pentru cel mai bun film de animaţie.

    Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj animat revine Piper.

    Sting interpretează The Empty Chair, din coloana sonoră a Jim: The James Foley Story.


    Regizorul nu este în sală, dar trimite un mesaj în care explică faptul că nu s-a prezentat în semn de protest faţă de regimul impus de Donald Trump imigranţilor.


    The Salesman (Iran) câştigă premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

    Mark Rylance înmânează Oscarul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar Violei Davis, pentru rolul din Fences.


    Deşi favorit la categoriile de sunet şi la costume, musicalul La La Land nu a câştigat până acum niciun premiu. De asemenea, niciun film nu a câştigat mai mult de un premiu.


    Urmează premiile pentru sunet. Oscarul pentru cel mai bun montaj de sunet este câştigat de Arrival, iar cel pentru cel mai bun mixaj de sunet de Hacksaw Ridge.

    Lin Manuel Miranda interpretează How far i’ll go, din Moana – a doua dintre cele cinci melodii nominalizate la Oscar.

    Cel mai bun documentar este desemnat OJ: Made in America.

    Cel de-al treilea premiu, pentru costume, este câştigat de Fantastic beasts and where to find them.

    Urmează premiul pentru machiaj: Oscarul merge către Suicide Squad.

    Alicia Vikander prezintă primul premiu al serii, pentru cel mai bun actor în rol secundar. Câştigător este Mahershala Ali, pentru rolul din Moonlight.

    Primul moment al nopţii i-a aparţinut lui Justin Timberlake, care a interpretat melodia Can’t stop the feeling, din filmul Trolls.


    La La Land este marele favorit la cea de-a 89-a ediţie a decernării premiilor Academiei Americane de Film, cu 14 nominalizări. Printre filmele cu şanse de a câştiga se mai numără Moonlight, Arrival, Hacksaw Ridge şi Lion.

    La cea mai importantă categorie, rezervată celui mai bun film al anului, nominalizările sunt Hell or High Water, Arrival, La La Land, Manchester by the Sea, Hidden Figures, Moonlight, Fences, Lion şi Hacksaw Ridge.


    Lista completă a nominalizărilor:

    Cel mai bun film

    Arrival
    Fences
    Hacksaw Ridge
    Hidden Figures
    Hell or High Water
    La La Land
    Lion
    Manchester by the SeaA
    Moonlight

    Cea mai bună regie

    ***Damien Chazelle   (“La La Land”)
    Barry Jenkins   (“Moonlight”)
    Kenneth Lonergan   (“Manchester by the Sea”)
    Denis Villeneuve   (“Arrival”)
    Mel Gibson   (“Hacksaw Ridge”)

    Cel mai bun actor în rol principal

    ***Casey Affleck   (“Manchester by the Sea”)
    Denzel Washington   (“Fences”)
    Andrew Garfield   (“Hacksaw Ridge”)
    Ryan Gosling   (“La La Land”)
    Viggo Mortensen   (“Captain Fantastic”)

    Cea mai bună actriţă în rol principal

    Emma Stone   (“La La Land”)
    Natalie Portman   (“Jackie”)
    Meryl Streep   (“Florence Foster Jenkins”)
    Isabelle Huppert   (“Elle”)
    Ruth Negga   (“Loving”)

    Cel mai bun actor în rol secundar

    ***Mahershala Ali   (“Moonlight”)
    Jeff Bridges   (“Hell or High Water”)
    Dev Patel   (“Lion”)
    Lucas Hedges   (“Manchester by the Sea”)
    Michael Shannon   (“Nocturnal Animals”)

    Cea mai bună actriţă în rol secundar

    ***Viola Davis   (“Fences”)
    Michelle Williams   (“Manchester by the Sea”)
    Naomie Harris   (“Moonlight”)
    Nicole Kidman   (“Lion”)
    Octavia Spencer   (“Hidden Figures”)

    Cel mai bun scenariu original

    “La La Land”   (Damien Chazelle)
    ***”Manchester by the Sea”   (Kenneth Lonergan)
    “Hell or High Water”   (Taylor Sheridan)
    “The Lobster”   (Efthymis Filippou, Yorgos Lanthimos)
    “20th century woman”

    Cel mai bun scenariu adaptat

    ***”Moonlight”   (Barry Jenkins, Tarell McCraney)
    “Arrival”   (Eric Heisserer)
    “Lion”   (Luke Davies)
    “Hidden Figures”   (Theodore Melfi, Allison Schroeder)
    “Fences”   (August Wilson)

    Cel mai bun montaj de film

    “La La Land”   (Tom Cross)
    ***”Hacksaw Ridge”   (John Gilbert)
    “Arrival”   (Joe Walker)
    “Hell or High Water”   (Jake Roberts)
    “Moonlight”   (Joi McMillon, Nat Sanders)

    Cea mai bună imagine

    Arrival
    ***La La Land
    Moonlight
    Silence
    Lion

    Cel mai bun film în limbă străină

    Land of mine
    A man called Ove
    ***The Salesman
    Toni Erdmann
    Tanna

    Cel mai bun montaj audio

    ***Arrival
    Deepwater Horizon
    Hacksaw
    La La Land
    Sully

    Cel mai bun mixaj de sunet

    Rogue One
    13 Hours: The secret soldiers of Benghazi
    Arrival
    ***Hacksaw Ridge
    La La Land

    Cea mai bună coloană sonoră

    ***La La Land
    Jackie
    Lion
    Moonlight
    Passengers

    Cel mai bun cântec

    Audition – La La Land
    Can’t stop the feeling – Trolls
    ***City of stars – La La Land
    The Empty Chair – Jim: The James Foley Story
    How far i’ll go – Moana