BusinessMagazin

Tag: restaurante

  • Antreprenoarele care au plecat în vacanţă şi s-au întors cu o idee de business

    O vacanţă în Veneţia a fost punctul de plecare pentru ceea ce avea să devină SoloPasta, un business în producţia de paste artizanale, gândit şi pus în aplicare de Diana Popovici şi de Simona Anastasiu. Cu grâu dur şi cu puţină magie, laboratorul lor de paste din Iaşi produce „energie” pentru gurmanzi şi pentru cei îndrăgostiţi iremediabil de Italia.

    Producem paste proaspete simple, colorate şi integrale, ambalate în cutii de 250 de grame. În viitor, avem în plan să vindem şi paste uscate şi ravioli. Clienţii noştri sunt persoane care apreciază mâncarea curată, de calitate, produsele noastre neavând niciun fel de conservanţi adăugaţi. Vindem momentan în băcănii şi colaborăm cu câteva restaurante”, spune Diana Popovici.

    Povestea SoloPasta a început în timpul unei vacanţe în Veneţia. Acolo au mâncat într-un mic şi cochet restaurant în care pastele proaspete erau făcute chiar sub ochii lor. Le-a plăcut experienţa şi gustul desăvârşit al pastelor, aşa că au hotărât să-l aducă şi acasă. „În 2018, am depus actele pentru programul StartUp Nation şi în septembrie 2020 făceam primele paste. Făina din grâu dur, de cea mai bună de calitate, o aducem de la o moară cu tradiţie, din sudul Italiei.” Pe lângă fondurile de la StartUp Nation, cele două antreprenoare au mai investit încă aproximativ 10.000 de euro din surse proprii. Ideea iniţială a fost să şi gătească pastele, dar momentul de debut al businessului nu a fost unul tocmai propice, aşa că, din cauza pandemiei, s-au orientat spre vânzarea pastelor proaspete în băcănii. Pastele sunt extrudate prin matriţe de bronz, o tehnică tipic artizanală, care face ca suprafaţa produsului finit să fie poroasă şi aspră, ceea ce presupune o capacitate mai mare de reţinere a sosului, spre deosebire de extrudarea prin matriţele de teflon utilizate pe scară largă, la nivel industrial.

    Pastele astfel extrudate sunt opace şi ridate, cu suprafaţa acoperită de pudră de amidon, pentru a se combina perfect, de pildă, cu un sos proaspăt de roşii.

    Cu experienţa de software developer a Dianei Popovici şi cea de farmacist a Simonei Anastasiu, businessul SoloPasta a crescut până acum cu ajutorul a patru angajaţi.

    „Pentru restul anului, planificăm să continuăm cu vânzarea de paste proaspete în băcănii, să dezvoltăm colaborarea cu restaurantele şi să încercăm să trecem la uscarea pastelor. Avem un spaţiu închiriat într-o clădire aflată în centrul oraşului Iaşi, pe care l-am utilat cu toate echipamentele necesare.”

    Cu experienţa de software developer a Dianei Popovici şi cea de farmacist a Simonei Anastasiu, businessul SoloPasta a crescut până acum cu ajutorul a patru angajaţi. O cutie de paste simple sub brandul SoloPasta ajunge să coste 10 lei în băcănii, în vreme ce pastele colorate şi integrale au preţuri de 14-15 lei.

    „Noi abia am început în 2020, iar pandemia nu ne-a uşurat munca. Lucrurile s-au mişcat destul de încet, dar sperăm să se îmbunătăţească situaţia. Lumea nu e obişnuită la noi să gătească paste proaspete, dar încet-încet află că această variantă este mult mai gustoasă şi sănătoasă”, explică Diana Popovici.

    O cutie de paste simple sub brandul SoloPasta ajunge să coste 10 lei în băcănii, în vreme ce pastele colorate şi integrale au preţuri de
    14-15 lei.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Kraftelier – brand de haine pentru copii (Bucureşti)

    Fondatori: Ruxandra şi Cătălin Năstase

    Investiţie iniţială: peste 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 20.000 de euro

    Prezenţă: online

    Rpdart – realizare de semnături caligrafice (Cluj-Napoca)

    Fondator: Mihai Repede

    Venituri lunare: 5.000 de euro

    Prezenţă: online

    Casa Thymus – pensiune (jud. Vrancea)

    Fondator: Ştefan Borangiu

    Investiţii: 500.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 100.000 de euro

    Prezenţă: Soveja, jud. Vrancea

    Cereal Crunch Ploieşti – local specializat în cereale (Ploieşti)

    Fondatoare: Alina Popescu

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Venituri lunare: 45.000 de lei (aproape 10.000 de euro)

    Prezenţă: Ploieşti

    Butoiul cu îngheţată – brand de îngheţată artizanală (Bucureşti)

    Fondator: Adrian Mengheş

    Investiţie iniţială: 7.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 44.000 de euro

    Prezenţă: parcul Edenland (Baloteşti)

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Răzbunarea perfectă a unui antreprenor, după ce a fost refuzat de toate băncile. A găsit o altă metodă de finanţare şi a creat un lanţ de restaurante uriaş. Astăzi este cunoscut în toată lumea

    Deşi băncile l-au respins, Alan Yau nu s-a lăsat descurajat în visul său de a-şi deschide propria afacere, aşa că a găsit o cale să obţină finanţare pentru a porni pe calea antreprenoriatului, deschizând Wagamama, un lanţ de restaurante cunoscut astăzi în toată lumea.

    Alan Yau s-a născut pe 11 noiembrie 1962 în Sha Tau Kok Hong Kong. În 1975 familia sa a emigrat în Marea Britanie, stabilindu-se în King’s Lynn, Norfolk.

    În 1992, antreprenorul a pus bazele lanţului de restaurante cu specific asiatic Wagamama. Numele companiei are mai multe traduceri din limba japoneză, cea mai folosită fiind „copil obraznic“.

    Anterior, Yau lucrase pentru o companie din Watford, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului alături de tatăl său, pornind un take-away cu mâncare chinezească, experienţă pe care spune că a încercat-o doar ca pe un hobby.

    În lansarea Wagamama, Yau a întâmpinat mai multe provocări, în special legate de obţinerea finanţării pentru investiţia iniţială. După ce a fost refuzat de bănci, a apelat la investitori privaţi, care au fost dispuşi să îi acorde încrederea, dar şi fondurile necesare. El s-a retras din companie în 1997, la doar 5 ani de la fondare. Într-un interviu acordat HI CHI Integrated Health Institute, antreprenorul a spus că cea mai mare greşeală a fost să aducă în companie un partener de investiţii cu capital de risc, în 1996, şi că a fost naiv acceptând condiţiile oferite, adăugând că asta a fost una dintre cele mai importante lecţii învăţate în carieră.

    În 2018, lanţul de restaurante a fost achiziţionat de The Restaurant Group într-o tranzacţie de 559 de milioane de lire sterline, după ce fusese deţinut de Duke Street Capital, care îl cumpărase pentru suma de 215 milioane de lire de la Lion Capital LLP (în portofoliul căruia trecuse pentru 103 milioane de lire, de la proprietarul iniţial, Graphite Capital).

    Prima unitate a companiei a fost închisă permanent în vara anului 2016. În urma pandemiei de COVID-19, grupul din portofoliul căreia face parte Wagamama alături de alte branduri ca Frankie & Benny’s, Chiquito, Garfunkel’s şi Filling Station a închis 250 de restaurante, închideri traduse în pierderea locului de muncă pentru aproximativ 4.500 de angajaţi.

    În prezent, Wagamama are circa 200 de locaţii răspândite la nivel internaţional. Printre celelalte businessuri pornite de Yau sau care l-au avut alături doar ca investitor, se numără restaurantele Busaba Eathai, Hakkasan, Yauatcha, Babaji, Duck and Rice, Park Chinois, dar şi brutăria Princi, deschisă în Soho. Antreprenorul spune că îşi găseşte inspiraţia pentru preparatele restaurantelor sale în călătoriile pe care le face şi susţine că pentru a avea succes în această industrie călătoritul este esenţial.

    Pentru activitatea sa din domeniu, Alan Yau a primit Ordinul Imperiului Britanic.
     

  • Povestea tânărului din România care şi-a deschis prima afacere căutând-o pe Google. Acum face milioane de euro cu aceasta şi are un nou pariu

    Numele lui Paul Nicolau este asociat, în industria HoReCa locală, cu cel al omului care a adus racii în restaurantele locale şi pe mesele românilor. La 7 ani distanţă, în plină pandemie, a făcut un nou pariu: online-ul. Ce rezultate i-a adus noua sa afacere şi ce ambiţii are pe viitor?

    Am început afacerea cu raci acum 8 ani după un search pe Google: idei de afaceri. A fost extraordinar de greu deoarece totul a început fără bani, iar când faci afaceri fără bani, faci slalom în a găsi soluţii. La început aveam un singur angajat şi anume eu.

    Eu pescuiam racii pe care mai apoi îi vindeam în Piaţa Obor. La 8 ani distanţă am în medie 50 de angajaţi, investiţii de peste 2 milioane de euro în infrastructură, o cifră de afaceri medie anuală medie de 1,5 – 2 milioane de euro, vând anual peste 150.000 de porţii de mâncare la restaurant şi în online, prin platforma Fish To Door, şi am încheiat anul cu 22.000 de colete trimise către clienţi”, descrie Paul Nicolau, succinct, evoluţia sa ca antreprenor.

    Acum, când se uită în urmă, spune că „este chiar foarte interesant să realizez că nu ai neapărat nevoie de bani pentru a reuşi, ci de un crez, dorinţă şi muncă, enorm de multă muncă”. Platforma Fish to Door a fost lansată anul trecut, în luna mai, când industria HoReCa primise deja o lovitură puternică prin prisma blocajului provocat de pandemie.

    În ciuda contextului însă, Paul Nicolau spune că „pentru mine, anul pandemic a fost cel mai bun an. Online-ul a explodat în comenzi şi vânzări, iar restauranul, având o terasă mare, a avut încasări foarte bune”. Ideea i-a venit deoarece, fiind direct importator de peşte şi fructe de mare şi având acces la preţuri competitive în piaţa de distribuitori din România, dar nu şi un fan al vânzării en gross, pe care o consideră „lipsită de emoţie”, a căutat soluţii şi a realizat că doar online poate accesa cât mai mulţi clienţi.

    „Am găsit această soluţie inovatoare şi câştigătoare totodată, de a împacheta produsele congelate în cutii de polistiren, care le menţin în condţii optime. Am lansat un magazin online cu toate produsele mele, în care clientul intră şi comandă şi noi trimitem, a doua zi, comanda către client oriunde în România. Antreprenorul deţinea deja un depozit frigorific în Giurgiu, aşa că investiţia iniţială, care s-a ridicat la 80.000 de euro, a fost direcţionată către lansarea platformei online, marketing, achiziţia cutiilor de polistiren, precum şi către achiziţia de produse şi laptopuri. „Totul este foarte bine optimizat şi, cu doar patru angajaţi, reuşim să împachetăm până la 300 de comenzi într-o zi.” Pe platformă, compania are listate în jur de 100 de produse, cele mai căutate fiind creveţii şi peştele din Marea Neagră.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Cât de atenţi au fost angajaţii la alimentaţie anul trecut, în plină criză sanitară

    Într-un an atipic, cum a fost 2020, angajaţii au avut un comportament previzibil, continuând să fie interesaţi de o dietă echilibrată, spun reprezentanţii Edenred, care au realizat anul trecut, alături de parteneri, un sondaj în rândul a peste 40.000 de angajaţi şi 2.300 de proprietari de restaurante din 20 de ţări, între care şi România, cu scopul de a analiza obiceiurile alimentare ale angajaţilor şi influenţa pe care a avut-o lockdown-ul asupra dietei acestora şi a business-ului în HoReCa. Au adoptat, însă, accelerat noile soluţii digitale asociate pauzelor de masă, precum comenzile online de mâncare şi plăţile cu cardul de masă la restaurant, se mai arată în comunicatul de presă care prezintă rezultatele Barometrului Food 2020.

    Astfel, 72% dintre angajaţi au declarat că, în timpul lockdown-ului, au comandat de la restaurante folosind servicii de livrare sau take-out şi de click-and-collect.

    În acelaşi timp, 60% dintre proprietarii de restaurante au reuşit să îşi menţină funcţional business-ul (total sau cel puţin într-o anumită măsură), prin implementarea serviciilor de livrare sau de take-out.

    Beneficiind de acces la opţiuni alimentare sănătoase inclusiv în lockdown, angajaţii au fost mai preocupaţi de o dietă echilibrată. În România, 78% dintre angajaţii participanţi la sondaj au afirmat că, în pandemie, au devenit mai atenţi la alimentaţia proprie. România este printre ţările cu unul din cele mai ridicate niveluri de conştientizare în acest sens, media fiind de 79%.

    Pentru a-şi putea susţine stilul alimentar echilibrat, majoritatea angajaţilor (8 din 10 angajaţi) are aşteptarea ca restaurantele să conceapă mai multe opţiuni de meniuri echilibrate. În România, şi-au exprimat această dorinţă aproximativ 70% dintre angajaţii intervievaţi.

    „Grija pentru sănătate stă acum la baza preocupărilor tuturor, iar echilibrul alimentar este unul dintre pilonii importanţi de la începutul crizei sanitare. Chiar dacă perioada de lockdown a pus presiune pe întreaga societate, proprietarii de restaurante au găsit soluţii pentru a-şi menţine propriile business-uri funcţionale şi de a satisface nevoile consumatorilor, care decid tot mai des unde vor lua masa de prânz pe baza calităţii nutriţionale oferite în meniurile unităţilor alimentare. Pauza de prânz nu mai este o simplă pauză într-o zi de lucru, ci o modalitate prin care contribuim la atingerea bunăstării personale, lucru confirmat inclusiv de cei peste 70% dintre angajaţii chestionaţi în sondaj care au plasat comenzi de mâncare la restaurante în timpul lockdown-ului. Astfel, implicarea Edenred în programul Food ne întăreşte convingerea  că locul de muncă este mediul ideal pentru a lua măsuri concrete în sprijinul alimentaţiei sănătoase”, spune Anamaria Busuioc, Legal & Public Affairs Director Edenred România.

    76% dintre proprietarii de restaurante afirmă că tichetele de masă au avut un impact pozitiv în business

    Potrivit Barometrului Food, în 2020, tichetele de masă au reprezentat un bilet pentru o pauză de masă mai accesibilă, mai simplă şi mai echilibrată. Astfel, pentru 76% dintre proprietarii de restaurante din reţeaua de parteneri care acceptă plăţi cu tichetele de masă, această soluţie a avut un impact pozitiv asupra business-ului lor, iar 65% dintre angajaţi sunt conştienţi că puterea lor de cumpărare ar fi afectată în lipsa tichetelor de masă.

  • Povestea unei tinere care a renunţat la visul de a fi avocat pentru a lucra pentru unul dintre cele mai mari lanţuri hoteliere din lume. Care este motivul pentru care nu s-ar mai întoarce în ţara noastră

    Industria financiară, sectorul restaurantelor şi barurilor, iar apoi hotelăria. România, Marea Britanie, Maldive şi acum Emiratele Arabe Unite. Cam aşa s-ar putea rezuma pe foarte scurt cariera Gabrielei Petra, în prezent director asociat de vânzări pentru o serie de hoteluri din grupul Hilton în Emiratele Arabe Unite. Ce urmează?

    Cu entuziasm şi visând să schimb lumea, mi-am început cariera în România în sistemul financiar”, povesteşte Gabriela Petra. În 2009, afectată de situaţia generală şi rămasă fără loc de muncă, ea a decis să plece în Jersey, o insulă din Canalul Mânecii, unde a început de la zero, chiar minus, pentru că datora 30 de euro. „Aşa a debutat marea aventură şi noua mea carieră. În Jersey am început să lucrez la o cafenea pe plajă, ca ospătăriţă.

    Apoi, uşor-uşor, mutându-mă de la o companie la alta, un an mai târziu, m-am angajat ca recepţioner la Somerville Hotel unde am rămas în următorii doi ani şi jumătate.” A lucrat în acelaşi timp, doar peste weekend, ca barman în Kasbar, un cunoscut club pe insulă. În mare parte din cauza vremii, plus alte motive specifice vârstei de 20 de ani, Gabriela Petra a căutat apoi să plece către o destinaţie plină de soare şi a găsit un job în Maldive, la Anantara Dhigu – un resort din grupul Anantara, activ pe piaţa de lux.

    „Am stat doar trei luni pentru că din păcate condiţiile erau insuportabile. Am avut noroc şi am găsit rapid un job în Dubai, la hotelul Meydan, unde am început în front office ca guest relations officer.”A urmat un an plin de aventuri şi peripeţii, de planificări şi de învăţat, an în care a decis ce vrea să facă mai departe. „Am pus la punct un plan cu ce urma să realizez în fiecare an şi cum voi reuşi să ajung la rezultatele dorite.” Şi aşa a început să lucreze în vânzări în turism.

    Planul suna cam aşa: în 2014, de la administrator va promova în poziţia de coordonator al echipei de vânzări. În 2015, va trece de la acest nivel, la sales executive (în departamentul de vânzări pro-active). În anul următor va deveni manager, poziţie unde va rămâne cel puţin doi ani, iar apoi va ajunge senior sales manager. În 2019, cel târziu, urma să promoveze ca director asociat de vânzări şi va schimba compania. „Decisesem că voi lucra pentru un brand internaţional, voi avea achipa mea. Mai mult, setasem că voi fi director de vânzări până în 2022.”

    O destinaţie puţin cunoscută

    Un nou emirat caută să se dezvolte după modelul Dubai care a devenit unul dintre cele mai vizitate locuri din lume. Este vorba de Ras Al Khaimah care mizează puternic în perioada următoare pe industria turismului. În România aceasta este o destinaţie puţin cunoscută, în 2020 Ras Al Khaimah fiind vizitat de doar 1.082 de călători locali, de câteva zeci de ori mai puţini ca în Dubai. Spre comparaţie, în 2019 au fost peste 1.500 de români în acest emirat, scăderea de anul trecut fiind pusă pe seama pandemiei de Covid-19. Totuşi, oficialii din emirat pariază pe o creştere puternică a numărului de turişti din România în următorii ani. Mai exact, e vorba de un plus 50% în 2021 şi de un avans de 250% în următorii cinci ani. Rezultatele vor depinde însă de restricţiile de circulaţie şi de coridoarele aeriene. Această destinaţie e deservită de aeroportul din Dubai.

    Până în prezent, totul a fost punct ochit, punct lovit. Iar acum lucrează către targetul propus pentru 2022. Gabriela Petra este în prezent Cluster Assistant Director of Sales (director asociat de vânzări) pentru o serie de hoteluri din grupul Hilton în Emiratele Arabe Unite.

    Este vorba de hotelurile DoubleTree by Hilton Resort & Spa Marjan Island, DoubleTree by Hilton Ras Al Khaimah, DoubleTree by Hilton Ras Al Khaimah Corniche Hotel & Residences şi Hampton by Hilton Marjan island. Acesta din urmă urmează să se deschidă în acest an. DoubleTree by Hilton Resort & Spa Marjan Island, deschis în 2014, numără 723 de camere, 14 restaurante şi baruri, opt piscine şi alte facilităţi. Este primul hotel din lume din gama DoubleTree by Hilton de 5 stele, cu plajă privată şi concept all-inclusive. De regulă, sub acest brand e vorba de hoteluri corporate, amplasate în oraşe şi clasificate la 4 stele. Hampton by Hilton Marjan Island, ce se va deschide în iulie 2021, va fi primul hotel din lume din gama Hampton de 4 stele. În general acestea sunt clasificate la 3 stele, sunt low budget şi sunt poziţionate în apropiere de aeroporturi. Cel din Marjan Island va avea plajă privată, 515 camere, şapte restaurante şi va opera tot sub conceptul all-inclusive.

    Spre comparaţie, DoubleTree by Hilton Ras Al Khaimah se află în inima oraşului, în apropiere de centrul de expoziţii, de mall-uri şi vestitele soukuri (pieţe tradiţionale). Este un hotel boutique cu 154 de camere, potrivit pentru clienţii corporate. Celelalte sunt mai degrabă potrivite pentru familii. „Încă de când am ajuns în această ţară am fost uimită de cum arată turismul în general, de câte investiţii se fac, de cât se construieşte pentru această industrie. În afară de bine-cunoscutele hoteluri pe care le găsim în destinaţie, cu toate clasificările posibile, de la 3 stele lângă aeroport, până la vestitul Burj Al Arab de 7 stele, construit pe mare, Emiratele oferă o gamă variată de activităţi pentru turişti precum safari în deşert, parcuri de distracţie, tiroliană, tururi ale unor locuri unice în lume, precum Burj Khalifa – cea mai înaltă clădire din lume, moscheea Sheikh Zayed şi oraşul vechi în Dubai.”

    Hotelurile de care se ocupă executivul sunt în emiratul Ras Al Khaimah, unul dintre cele şapte din Emiratele Arabe Unite, cele mai cunoscute fiind Dubai şi Abu Dhabi. Dubaiul este una dintre cele mai populare destinaţii din lume, fiind vizitat atât de turiştii care caută să meargă la plajă tot timpul anului (deşi vara e foarte cald), cât şi de cei care vor să facă shopping sau să descopere ceva din cultura arabă. Ras Al Khaimah mizează însă pe un turist cu un profil mai degrabă de aventurier sau care caută să viziteze natura locului. Totuşi, este în continuare o destinaţie de plajă, motiv pentru care agenţiile construiesc pachete turistice aici şi lansează chartere. „Localizat în partea nordică a ţării, emiratul oferă plaje curate, mangrove, deşert, oaze verzi şi privelişti uimitoare ale munţilor Hajar, inclusiv cel mai înalt vârf montan al ţării -Jebel Jais – unde temperaturile sunt cu aproximativ 10 grade mai mici decât la nivelul mării.” Ca director asociat de vânzări pentru segmentul de leisure, Gabriela Petra se ocupă de vânzările internaţionale, de contractele cu touroperatori, de operaţiunile tip charter, dar şi de pachetele de vacanţă pentru călătorii individuali. „Mă ocup de pieţele europene şi de America Latină. În general, călătoresc foarte mult, sunt prezentă la toate târgurile de turism şi alte activităţi asemănătoare.”

    Iar dacă este în Dubai se întâlneşte zilnic cu clienţii ce se află aici. Ziua ei începe la 5:45 dimineaţa, cu exerciţii timp de 40 de minute, urmate de foarte multă cafea. „Mă pregătesc, iar la cel târziu 8:30 ies din casă. Am 2-3 întâlniri dimineaţa, mă opresc pentru o cafea şi câteva e-mailuri, iar apoi vin alte 2-3 întâlniri.” Termină până la 17:00, când se opreşte la încă o cafea şi foarte multe e-mail-uri. „Ziua de muncă se termină pe la 19:00-20:00 şi începe distracţia. Glumesc, de cele mai multe ori merg acasă şi sfârşesc prin a citi câteva pagini ori mă uit la un film.” De câteva ori pe săptămână, Gabriela Petra merge la volei, singurul obicei pe care l-a păstrat încă din copilărie, când juca pentru Constructorul IOR. Peste weekend se vede cu prietenii şi dacă are energie iese. „Ieşim pe undeva şi ne pierdem noaptea de vineri în oraşul ce nu doarme niciodată.” Uitându-se în urmă, spune că motivul pentru care a plecat din ţară a fost acela că şi-a pierdut locul de muncă în criza financiară anterioară şi nu a găsit altul în acelaşi domeniu ori într-un sector unde se plătea la fel. „Astrele s-au aliniat diferit.”

    Despre România mai spune că nu s-ar întoarce, nu definitiv cel puţin. Sau nu acum. „Decizia depinde de foarte multe variabile. De ce sunt sigură este că voi lua în considerare orice oportunitate şi voi lua o decizie când şi dacă se iveşte.”

    Viaţa ei s-a dovedit a fi foarte diferită de ce îşi planificase pe la 20 de ani. Visa să fie avocat, să îşi facă stagiatura alături de tatăl său, care practica la vremea respectivă. „Voiam să ne deschidem biroul nostru de servicii juridice. Totuşi, 15 ani mai târziu, sunt pe un alt continent şi lucrez în turism. Ce pot spune e că în viitorul apropiat nu planific o întoarcere.” Ultima vizită acasă a fost anul acesta în februarie.

    În general, ajunge acasă o dată pe an şi speră ca acest obicei să continue. Spune că foarte multe s-au schimbat în ţară în ulimul deceniu, în special drumurile din Bucureşti. „Poate mulţi vor dori să mă contrazică, însă am realizat acest fapt în urmă cu patru ani când am avut o călătorie foarte plăcută de la aeroport până în Drumul Taberei. Îmi amintesc momentul în care încercam să gândesc dacă am luat vreo groapă şi nu puteam.” Gabriela Petra spune totodată că România este foarte avansată în ceea ce priveşte aplicaţiile şi serviciile oferite prin intermediul acestora, cel puţin comparativ cu vecinii săi. „Cred că este un lucru nemaipomenit să ai servicii bancare, livrări şi transport la îndemână. Viaţa devine mai simplă, mai uşoară.”

    Totuşi, ca orice capitală din Europa, Bucureştiul este supra-aglomerat, cu un trafic îngrozitor la orele de vârf. „Nu este însă mai rău decât în Roma ori Berlin. E normalitatea metropolelor.” Când vine vorba de România, executivul român spune că îi e dor de natură şi de comunitate în general. La polul opus, nu îi e dor de birocraţie. „Însă am înţeles că s-a îmbunătăţit situaţia şi la acest capitol. Este foarte diferită viaţa pe meleaguri străine, cred că întotdeauna va fi. Oricât de mult iubesc ţara în care trăiesc, România va fi întotdeauna acasă.” Plus că, în ceea ce priveşte mâncarea, nimic în lume nu se compară cu cea de acasă şi nu crede că acest sentiment se va schimba vreodată. „Neîntrecute sunt ciorba de fasole la ţest, mămăliguţa cu brânză şi smântână, tochitura şi, bineînţeles, mâncărurile festive (sarmalele, mucenicii şi nu numai).” Gabriela Petra spune că i-ar plăcea să nu mai audă, atunci când vine în România, că „ţara e frumoasă, păcat că e mâncată de corupţie”. Recunoaşte însă că în ultimii 12 ani nu s-a lovit de nimic extraordinar de problematic şi pentru că nu a avut nevoie de nimic din România, la nivel de acte sau altceva. Şi speră să nu fie cazul!

  • Antreprenorul care, după ce a fost respins de bănci, a găsit propria soluţie pentru a-şi finanţa afacerea. Este acum cunoscut în toată lumea

    Deşi băncile l-au respins, Alan Yau nu s-a lăsat descurajat în visul său de a-şi deschide propria afacere, aşa că a găsit o cale să obţină finanţare pentru a porni pe calea antreprenoriatului, deschizând Wagamama, un lanţ de restaurante cunoscut astăzi în toată lumea.

    Alan Yau s-a născut pe 11 noiembrie 1962 în Sha Tau Kok Hong Kong. În 1975 familia sa a emigrat în Marea Britanie, stabilindu-se în King’s Lynn, Norfolk.

    În 1992, antreprenorul a pus bazele lanţului de restaurante cu specific asiatic Wagamama. Numele companiei are mai multe traduceri din limba japoneză, cea mai folosită fiind „copil obraznic“.

    Anterior, Yau lucrase pentru o companie din Watford, înainte de a intra în lumea antreprenoriatului alături de tatăl său, pornind un take-away cu mâncare chinezească, experienţă pe care spune că a încercat-o doar ca pe un hobby.

    În lansarea Wagamama, Yau a întâmpinat mai multe provocări, în special legate de obţinerea finanţării pentru investiţia iniţială. După ce a fost refuzat de bănci, a apelat la investitori privaţi, care au fost dispuşi să îi acorde încrederea, dar şi fondurile necesare. El s-a retras din companie în 1997, la doar 5 ani de la fondare. Într-un interviu acordat HI CHI Integrated Health Institute, antreprenorul a spus că cea mai mare greşeală a fost să aducă în companie un partener de investiţii cu capital de risc, în 1996, şi că a fost naiv acceptând condiţiile oferite, adăugând că asta a fost una dintre cele mai importante lecţii învăţate în carieră.

    În 2018, lanţul de restaurante a fost achiziţionat de The Restaurant Group într-o tranzacţie de 559 de milioane de lire sterline, după ce fusese deţinut de Duke Street Capital, care îl cumpărase pentru suma de 215 milioane de lire de la Lion Capital LLP (în portofoliul căruia trecuse pentru 103 milioane de lire, de la proprietarul iniţial, Graphite Capital).

    Prima unitate a companiei a fost închisă permanent în vara anului 2016. În urma pandemiei de COVID-19, grupul din portofoliul căreia face parte Wagamama alături de alte branduri ca Frankie & Benny’s, Chiquito, Garfunkel’s şi Filling Station a închis 250 de restaurante, închideri traduse în pierderea locului de muncă pentru aproximativ 4.500 de angajaţi.

    În prezent, Wagamama are circa 200 de locaţii răspândite la nivel internaţional. Printre celelalte businessuri pornite de Yau sau care l-au avut alături doar ca investitor, se numără restaurantele Busaba Eathai, Hakkasan, Yauatcha, Babaji, Duck and Rice, Park Chinois, dar şi brutăria Princi, deschisă în Soho. Antreprenorul spune că îşi găseşte inspiraţia pentru preparatele restaurantelor sale în călătoriile pe care le face şi susţine că pentru a avea succes în această industrie călătoritul este esenţial.

    Pentru activitatea sa din domeniu, Alan Yau a primit Ordinul Imperiului Britanic.
     

  • Unde a lovit pandemia. Se văd primele efecte în auto, pe piaţa jocurilor de noroc, a restaurantelor şi în call-centere. Top 20 de companii cu cele mai mari scăderi ale numărului de angajaţi în 2020

    ♦ Romsilva, compania de jocuri de noroc Hattrick Bet (Casa Pariurilor) şi Automobile Dacia ocupă primele trei locuri în top. ♦ Cumulat, cele 20 de companii din clasament au cu 16.000 de oameni mai puţin faţă de 2019.

    Industria auto a pierdut în 2020 peste 5 miliarde de euro din cifra de afaceri, iar datele preliminare arată că multe dintre marile fabrici au restructurat sute de locuri de muncă în anul pandemiei. Tendinţa însă a fost vizibilă încă din 2019, când producătorii de componente auto au fost pentru prima dată prezenţi în topul firmelor cu reduceri de personal şi nu doar în cel al companiilor care creează locuri de muncă.

    Automobile Dacia, DRM Draxlmaier România Sisteme Electrice, Compa, RAAL, Yazaki România şi Kromberg & Schubert România au în bilanţurile din 2020 cu peste 5.300 de angajaţi mai puţin faţă de 2019, arată o statistică realizată pentru ZF de platforma de analiză confidas.ro, analiză bazată pe datele preliminare pe anul 2020, în condiţiile în care nu toate companiile din România şi-au depus bilanţul până în acest moment.

    În 2020, cele 20 de companii din clasamentul celor cu cele mai mari scăderi ale personalului au pierdut aproape 16.000 de angajaţi.

    Clasamentul companiilor care au avut cele mai mari scăderi ale numărului de angajaţi anul trecut faţă de 2019 este condus de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, cu o scădere de mai mult de 1.200 de angajaţi în 2020 faţă de 2019.

    Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva funcţionează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi admi­nistrează 3,13 milioane de hectare de păduri proprietate publică a statului, respectiv 48% din totalul suprafeţei cu păduri din România, conform datelor de pe site-ul instituţiei.

    La finalul anului trecut au apărut in­formaţii în presă despre posibile disponi­bilizări de mare amploare la nivelul Romsilva, însă instituţia a negat informaţiile, spunând că nu există intenţia unor concedieri colective.

    Pe locul al doilea în clasamentul com­paniilor cu cele mai mari scăderi ale perso­nalului a fost Hattbrick Bet, compania care operează brandul de jocuri de noroc Casa Pariurilor, cu o scădere de aproape 1.150 de angajaţi în 2020 versus 2019. De altfel, pandemia de COVID-19 a fost o piatră de încercare pentru companiile din industria jocurilor de noroc din România.

    Restricţiile impuse de autorităţi au închis sălile de jocuri pentru o bună parte a anului 2020, iar acest lucru se vede în rezultatele financiare ale companiilor din industrie.

    Automobile Dacia, cea mai mare companie din România după cifra de afaceri, a completat topul trei al scăderilor de personal de anul trecut. În 2020, pandemia a tăiat 27% din cifra de afaceri a Automobile Dacia şi mai bine de 1.000 de locuri de muncă. Numărul angajaţilor compania a scăzut cu 7,2% în 2020 comparativ cu 2019, până la 13.685 de salariaţi, revenind după patru ani sub pragul de 14.000 de angajaţi.

    În top este prezentă şi compania Oracle România, cu o scădere de mai mult de 1.000 de angajaţi anul trecut. Reprezentanţii Oracle România explică însă  faptul că scăderea numărului de angajaţi în 2020 vs 2019 vine după ce 1.000 de angajaţi ai companiei au fost mutaţi pe o altă entitate juridică. ”Schimbarea numărului de angajaţi din 2019 faţă 2020 s-a datorat unei reorganizări. Am înfiinţat o nouă entitate juridică în ţară şi aproximativ 1.000 dintre colegii noştri au fost mutaţi din Oracle România în noua organizaţie, Oracle Global Services Romania Ltd. angajarea continuă.Deci, în total nu a existat nici o scădere a numărului noastre numărul de angajaţi, ci o creştere. Suntem în angajare continuă”, au transmis reprezentanţii companiei.

    O altă tendinţă vizibilă în clasament este scăderea numărului de angajaţi din companiile de recrutare în regim temporar, trei companii din această industrie fiind prezente în top, respectiv Barnett Mccall Recruitment (-918 angajaţi), Lugera & Makler (-894 de angajaţi) şi Adecco Resurse Umane (-646 de angajaţi).

    În clasament apare şi OMV Petrom SA, unul dintre cei mai mari angajatori din economia locală. Compania a înregistrat anul trecut o scădere cu 865 a numărului de angajaţi, comparativ cu anul 2019.

  • Povestea tânărului din România care şi-a deschis prima afacere căutând-o pe Google. Acum face milioane de euro cu aceasta şi are un nou pariu

    Numele lui Paul Nicolau este asociat, în industria HoReCa locală, cu cel al omului care a adus racii în restaurantele locale şi pe mesele românilor. La 7 ani distanţă, în plină pandemie, a făcut un nou pariu: online-ul. Ce rezultate i-a adus noua sa afacere şi ce ambiţii are pe viitor?

    Am început afacerea cu raci acum 8 ani după un search pe Google: idei de afaceri. A fost extraordinar de greu deoarece totul a început fără bani, iar când faci afaceri fără bani, faci slalom în a găsi soluţii. La început aveam un singur angajat şi anume eu.

    Eu pescuiam racii pe care mai apoi îi vindeam în Piaţa Obor. La 8 ani distanţă am în medie 50 de angajaţi, investiţii de peste 2 milioane de euro în infrastructură, o cifră de afaceri medie anuală medie de 1,5 – 2 milioane de euro, vând anual peste 150.000 de porţii de mâncare la restaurant şi în online, prin platforma Fish To Door, şi am încheiat anul cu 22.000 de colete trimise către clienţi”, descrie Paul Nicolau, succinct, evoluţia sa ca antreprenor.

    Acum, când se uită în urmă, spune că „este chiar foarte interesant să realizez că nu ai neapărat nevoie de bani pentru a reuşi, ci de un crez, dorinţă şi muncă, enorm de multă muncă”. Platforma Fish to Door a fost lansată anul trecut, în luna mai, când industria HoReCa primise deja o lovitură puternică prin prisma blocajului provocat de pandemie.

    În ciuda contextului însă, Paul Nicolau spune că „pentru mine, anul pandemic a fost cel mai bun an. Online-ul a explodat în comenzi şi vânzări, iar restauranul, având o terasă mare, a avut încasări foarte bune”. Ideea i-a venit deoarece, fiind direct importator de peşte şi fructe de mare şi având acces la preţuri competitive în piaţa de distribuitori din România, dar nu şi un fan al vânzării en gross, pe care o consideră „lipsită de emoţie”, a căutat soluţii şi a realizat că doar online poate accesa cât mai mulţi clienţi.

    „Am găsit această soluţie inovatoare şi câştigătoare totodată, de a împacheta produsele congelate în cutii de polistiren, care le menţin în condţii optime. Am lansat un magazin online cu toate produsele mele, în care clientul intră şi comandă şi noi trimitem, a doua zi, comanda către client oriunde în România. Antreprenorul deţinea deja un depozit frigorific în Giurgiu, aşa că investiţia iniţială, care s-a ridicat la 80.000 de euro, a fost direcţionată către lansarea platformei online, marketing, achiziţia cutiilor de polistiren, precum şi către achiziţia de produse şi laptopuri. „Totul este foarte bine optimizat şi, cu doar patru angajaţi, reuşim să împachetăm până la 300 de comenzi într-o zi.” Pe platformă, compania are listate în jur de 100 de produse, cele mai căutate fiind creveţii şi peştele din Marea Neagră.

    „Preţurile sunt, în medie, cu 30-40% mai mici faţă de cele din hipermarket. Clienţii pot opta pentru un abonament lunar de doar 10 lei, care le oferă un discount de 25% la toate achiziţiile din luna în curs. Este cea mai avantajoasă platformă de achiziţii de peşte şi fructe de mare din România, la foarte mare distanţă de competitori, aceştia fiind deocamdată hypermarketurile”, susţine antreprenorul. Peştele şi fructele de mare pe care le comercializează provin şi de la furnizori din Spania, Italia, Grecia, Ecuador, Maroc şi Senegal. Potrivit lui, clienţii Fish To Door provin în general, în proporţie de 80%, din mediul urban, au vârste cuprinse între 35-45 de ani, sunt din pătura medie a societăţii, oameni care au mai consumat acest tip de produse şi pot să se raporteze la calitate/preţ sau care încearcă pentru prima dată fructele de mare.

    În primul an de activitate, businessul a trecut uşor peste 1 milion de euro încasări, având peste 22.000 de comenzi, cu un coş mediu de 47 de euro, care conţinea, în principal, trei produse diferite. „De curând am început cu secţiunea de abonament, care a debutat ezitant, clienţii nu au reacţionat prea bine, dar de două luni a explodat. Acum avem 2.500 de abonaţi recurenţi, ceea ce pentru noi este o super performanţă. Îmi propun ca anul acesta să ating 2 milioane de euro cifră de afaceri”, spune Nicolau. Până în septembrie antreprenorul şi-a propus să lanseze Fish To Door şi pe piaţa din Bulgaria. „Voi face comenzile din depozitul din Giurgiu şi în aceeaşi zi voi trece graniţa şi le voi trimite către curierul bulgar. Astfel, în maxim 48 de ore acestea vor fi răspândite către clienţii din Bulgaria.” Investiţia bugetată în acest sens spune că este una mică, în jurul a 20.000 de euro, şi va fi folosită pentru lansarea unei platforme online independente.

     

    Ambiţii pentru un nou pionierat

    Un alt vis de-al lui Paul Nicolau este acela de a înfiinţa o Bursă de Peşte în România. „O bursă de peşte are rolul de a educa piaţa – atât pe cel care pescuieşte, cât şi pe consumator. Normalizează o industrie. Suntem singura ţară cu ieşire la mare care nu are o Bursă de Peşte. Este ruşinos, dar eu voi schimba acest lucru. Cumpărăm peşte din import în proporţie de 80% din totalul consumat anual şi noi avem o ţară cu un bazin hidrografic cu ape interioare excepţional.” Cu o Bursă de Peşte, adaugă el, producătorii români de peşte ar avea unde să îşi vândă produsele, iar pe mesele românilor ar ajunge peşte autohton. „Procentele de consum se vor schimba şi automat importurile vor cunoaşte o scădere mare.” În ceea ce priveşte tendinţele de consum din piaţa locală, Nicolau spune că românul este deschis la nou, la un mod de viaţă sănătos printr-o alimentaţie corectă. „Se cunosc beneficiile consumului de peşte şi fructe de mare, piaţa înregistrând o creştere de la an la an. De la fructele de mare de larg consum, clienţii încep să aibă cerinţe din ce in ce mai exotice: homari, picioare de crab de Alaska, scoiciSaint Jacques – acestea ar fi   doar câteva exemple.” Momentan, suntem însă codaşii Europei la consumul de peşte, cu doar 7 kg pe cap de locuitor pe an. „Pe mine acest lucru mă ambiţionează, deoarece înţeleg cât de mult loc este în piaţă în a vinde produse.”

    Legat de provocările pe care le-a întâmpinat odată cu apariţia noii crize sanitare, antreprenorul spune că „pandemia ne-a trezit puţin la realitate, ne-a făcut să fim mai vigilenţi, să căutăm soluţii. Eu am inventat şi creat proiectul Fish To Door, care face furori în online în segmentul nostru. Pandemia ne-a făcut mai buni, mai profesionişti.” Pentru a-şi susţine planurile, antreprenorul a achiziţionat şi două pescadoare, dar nu vrea să se oprească aici. Pentru aceste investiţii a apelat la un credit bancar. „Pescadoarele pot scoate tone de peşte pe zi, mult mai mult decât este pregătită piaţa noastră de consum să absoarbă. Vrem să vindem mult online şi probabil vom vinde şi către hipermarketuri. Este ceva nou pentru noi, nu e deloc uşor, pentru că ne avântăm şi riscăm în acelaşi timp, dar am simţit că vrem să facem acest mare pas. Vreau să aduc peşte din Marea Neagră pe mesele românilor.” Românii, adaugă în glumă Paul Nicolau, asociază marea doar cu bălăceala, habar nu au că există peşte în ea.

    Carte de vizită Paul Nicolau, 34 de ani

    ♦ Din copilărie avea stofă de antreprenor, obişnuind, încă de la 10-11 ani, să meargă la cules de flori de tei, pe care le vindea bătând la uşile oamenilor;

    ♦ După finalizarea liceului a început trei facultăţi, dar nu a finalizat niciuna, pentru că spune că au primat întotdeauna munca şi dorinţa de a realiza ceva pe plan profesional;

    ♦ În primul an de facultate a lucrat în vânzări directe în domeniul telecomunicaţiilor;

    ♦ În 2013 a intrat în antreprenoriat şi a pus bazele unei afaceri cu raci, inspirată dintr-o căutare pe Google, într-o perioadă în care nimeni nu făcea acest lucru în România;

    ♦ Este fondatorul restaurantului Taverna Racilor din Herăstrău, a deschis prima Piaţă de Peşte din Bucureşti în interiorul Pieţei Obor şi a creat Festivalul Racilor şi Fructelor de Mare;

    ♦ În mai 2020 a lansat platforma Fish to Door;

    ♦ Printre hobbyurile sale se numără salturile cu paraşuta şi călătoriile.

  • Cine vrea să facă business trebuie să dea salarii mari: salariile angajaţilor din 13 sectoare au crescut cu peste 20% în ultimul an

    Tudor Aposteanu, proprietar de restaurante: „Mi-au crescut salariile cu 40% din 2019 până acum. Dacă în 2019 un ospătar lua 130-140 de lei pe zi, acum nivelul a ajuns la 250 de lei pe zi. Dacă nu îi dau eu, pleacă la restaurantul de lângă mine“.

    Salariul mediu a crescut cu 11,9% în aprilie 2021 comparativ cu aprilie 2020 şi a ajuns la 3.561 de lei net, potrivit Statisticii. În termeni reali, ajustat la inflaţie, salariul mediu a crescut cu 7,8%. În 13 sectoare de activitate, majoritatea din industrie, salariile medii au crescut cu valori cuprinse între 20 şi 40%.

    Şi în sectorul hotelurilor şi al restaurantelor, unul dintre cele mai afectate de pandemie, este pe locul şase în topul celor mai mari creşteri ale salariilor medii. Un angajat din HoReCa avea un salariu mediu de 1.790 de lei în luna aprilie 2021, cu 33% (28%, cu inflaţia) mai mult faţă de aprilie anul anterior.

    „Datele confirmă realitatea, mie mi-au crescut salariile cu 40% din 2019 până acum. Dacă în 2019 un ospătar lua 130-140 de lei pe zi, acum nivelul a ajuns la 250 de lei pe zi. Dacă nu îi dau eu, pleacă la restaurantul de lângă mine. Sunt foarte puţini oameni şcoliţi în HoReCa, cei care sunt buni pleacă în afară sau au pretenţii salariale foarte mari. Ca să ţii un ospătar bun, ori îi dai salariul foarte mare ca să îl motivezi, ori îi dai un salariu competitiv pe care să şi-l dubleze din tips. Toate restaurantele din toată ţara sunt bombardate de lipsa de personal“, a spus Tudor Aposteanu, proprietarul a şase restaurante în care are 42 de angajaţi.

    Cea mai mare creştere salarială din ultimul an s-a înregistrat în sectorul fabricării de autovehicule, unde salariul mediu a crescut cu 43,8% (cu 38,5% dacă luăm în calcul inflaţia), până la 3.833 de lei net, potrivit datelor INS.

    „Cu siguranţă e o eroare în date. Salariile din auto au crescut cu maximum 5-6%, nu aveau cum să crească mai mult, mai ales în an pandemic, când cifra de afaceri totală a industriei auto a scăzut cu 15%. Au fost două luni de oprire completă a activităţii şi perioade în care s-a lucrat la 60-70% din capacitate, nu aveai de unde să creşti salariile cu 40%“, a explicat Adrian Sandu, secretarul general al ACAROM (Asociaţia Constructorilor de Maşini din România).

    În aprilie anul trecut s-au resimţit pe piaţa muncii primele efecte ale pandemiei, când mii de businessuri şi-au sistat activitatea, iar 1,5 milioane de salariaţi au ajuns în şomaj tehnic.

    Reprezentanţii Institutului de Statistică au precizat că au avut probleme în colectarea datelor din cauza pandemiei şi că informaţiile pot avea o acurateţe mai redusă.

    „(…) Aceste dificultăţi au fost de­ter­minate, în principal, de accesul di­ficil la documentele financiar- con­ta­bile, cauzat de închiderea de cele mai multe ori subită a anumitor unităţi economico-sociale, de nefi­nalizarea la timp a acestor docu­mente, de relaxarea termenelor legale de depunere a documentelor fiscale la instituţiile cu atribuţii în domeniu, de suspendarea temporară a activităţii unui număr semnificativ de unităţi economico-sociale sau chiar de încetarea activităţii unora dintre acestea. În câştigul salarial mediu lunar sunt cuprinse şi sumele plătite salariaţilor pentru şomajul tehnic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare“, se arată în precizările metodologice ale INS care însoţesc datele privind câştigul salarial din luna aprilie.

    Dincolo de fabricarea autovehiculelor, creşteri salariale importante, cuprinse între 20 şi 40% au fost înregistrate în sectoare precum fabricarea de mobilă, silvicultură, fabricarea încălţămintei, fabricarea anvelopelor sau chiar în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale.

    „Salariile au crescut şi datorită inflaţiei, pentru că totul s-a scumpit. Eu ştiu la virgulă preţurile tuturor ingredientelor pe care le folosesc în restaurant şi vă spun că s-au scumpit, la muştar şi la unt preţurile sunt duble. E absurd să avem preţuri extrem de mari, salarii mici în privat şi salarii mari la stat, sunt ospătari care se duc să se angajeze la stat pentru că sunt salariile mai mari“, a mai spus Tudor Aposteanu.

  • Restaurantul de criză

    Puşi în imposibilitatea de a-şi mai primi clienţii în restaurantele proprii, bucătarii au venit cu idei noi pentru a supravieţui ca să poată redeschide localurile când situaţia o va permite. O soluţie a fost oferitul de mâncăruri gata preparate, seturi complete de ingrediente din care clienţii îşi pot prepara singuri ceva ori amestecuri de condimente, comercializate prin comenzi telefonice, pe diferite site-uri ori chiar reţele de socializare online ca Instagram. Bucătarii gătesc fie în bucătării închiriate, fie acasă, ori în rulote special amenajate, scrie New York Times. Unii dintre cei care au adoptat acest model de afaceri intenţionează să-l menţină şi când se vor ridica restricţiile, mergând însă prin diverse oraşe pentru a-şi vinde preparatele, deoarece consideră că oamenii vor dori în continuare mâncare gătită ca aceea pe care nu o pot găsi decât în restaurante.