BusinessMagazin

Tag: prieteni

  • Dezvăluirile angajaţilor Ryanair: ”Rupem tăcerea: am fost întâmpinaţi cu contracte de muncă înşelătoare şi, pentru cei mai mulţi dintre noi, cu zero contribuţii la pensii“

    Pe reţelele sociale nu sunt afişate telefoanele primite în miez de noapte de la compania care îi anunţă că trebuie să îşi înlocuiască un coleg bolnav, faptul că nu pot să îşi vadă prietenii sau familia la final de zi sau săptămână, ori manualele în limba engleză din care trebuie să înveţe rolul fiecărui buton din avion, lucruri care par, la prima vedere, câteva dintre provocările unui loc de muncă la altitudine mare. Pe lângă stresul general cauzat de un astfel de job, nemulţumirile angajaţilor din aviaţie sunt mai complexe – şi, în general, se leagă de restructurări şi insatisfacţie în ce priveşte schemele de pensii în cazul angajaţilor operatorilor tradiţionali şi de salarii mici şi condiţii contractuale nefavorabile în cazul operatorilor low-cost.

    Ne vom axa pe aceştia din urmă, aduşi în lumină de recentul conflict generat de anulările de zboruri ale Ryanair, care pare să fi deschis o adevărată cutie a Pandorei.

    Operatorul aerian low-cost Ryanair a anunţat vineri, 16 septembrie, că va anula între 40 şi 50 de zboruri pe zi, în încercarea de a îmbunătăţi punctualitatea zborurilor companiei, scrie BBC. Compania aerienă cu sediul în Irlanda a anunţat acest plan, declarând că este ”inacceptabil“ faptul că punctualitatea aeronavelor Ryanair a scăzut sub nivelul de 80% în prima jumătate a acestei luni. De asemenea, reprezentanţii companiei au declarat iniţial, potrivit BBC, că trebuie să evite întârzierile şi din cauza unei plecări masive a personalului.

    După câteva zile, compania a revenit cu o listă a zborurilor anulate, dar şi cu declaraţiile oficiale ale CEO-ului companiei, Michael O’Leary: ”Ryanair nu duce lipsă de piloţi – am reuşit să funcţionăm la capacitate maximă în lunile de vârf iunie, iulie şi august – dar am încurcat alocarea concediilor anuale ale piloţilor în septembrie şi octombrie, fiindcă încercăm să alocăm un concediu pentru un an întreg într-o perioadă de nouă luni, din aprilie în decembrie, de unde s-a creat o suprapunere a concediilor piloţilor. Această problemă nu va mai apărea anul viitor, când Ryanair se întoarce la concediul calendaristic cuprins între 1 ianuarie şi 31 decembrie 2018. Este un dezastru pe care ni-l asumăm. Îmi cer scuze sincere pentru orice îngrijorare cauzată clienţilor noştri în weekendul care a trecut. Am luat decizia să anulăm această mică proporţie de 2.500 de zboruri pentru a oferi rezervele suplimentare de personal necesare şi a proteja punctualitatea celorlalte 98% din zborurile care nu vor fi afectate de aceste anulări“, a declarat Michael O’Leary, CEO-ul Ryanair.

    Ulterior, într-un memo furnizat angajaţilor de Michael Hickey, chief operations officer în cadrul Ryanair, compania a anunţat că oferă un bonus, fără taxe, de 12.000 de lire sau 12.000 de euro piloţilor şi 6.000 de lire sau 6.000 de euro copiloţilor care vor opera aeronavele în perioada septembrie – 31 octombrie. Bonusul va fi acordat în noiembrie 2018, iar piloţii şi copiloţii îl vor primi dacă vor zbura peste 800 de ore cu Ryanair până la 31 octombrie 2018. Totodată, toţi angajaţii Ryanair vor primi, de la 1 octombrie, o mărire a plăţii pentru nopţile petrecute în afara bazei, de la 28 euro sau 22 lire sterline la 75 euro sau 68 lire sterline pe noapte; compania a declarat că lucrează şi cu un furnizor extern de management hotelier, pentru o mai bună acomodare a personalului navigant odată ajunşi la destinaţiile din afara bazei.

    În încheiere, Hickey a mulţumit piloţilor care au fost dispuşi să renunţe la o parte din luna de concediu, subliniind: ”Sper că aceste iniţiative demonstrează aprecierea mea faţă de susţinerea voastră“. Acest semn de apreciere nu a fost însă acceptat de toţi piloţii: un grup de piloţi de la Ryanair a respins bonusul de 12.000 de lire oferit în schimbul orelor suplimentare de muncă. Potrivit unor surse din interiorul companiei, piloţi care fac parte din 17 din cele 80 de baze europene ale companiei au transmis că majoritatea nu sunt de acord cu bonusul financiar în schimbul orelor suplimentare de muncă. Ei doresc, în schimb, noi contracte şi condiţii mai bune de muncă.

    Noile contracte pe care le cer piloţii vor contribui la oprirea exodului din companie, un număr mare de colegi părăsind operatorul aviatic pentru locuri de muncă mai bune, potrivit scrisorii transmise de piloţii care operează aeronave în Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Suedia. ”Noi, mai jos semnaţii, rupem tăcerea. S-au scurs decenii de când suntem cei mai uitaţi angajaţi europeni ai unui operator aerian. Ne-am adus talentele, entuziasmul şi tinereţea în Ryanair, în speranţa că vom începe cariere lungi şi prin care vom fi recompensaţi. Am fost întâmpinaţi cu contracte de muncă substandard, de scheme de angajare pe cont propriu, înşelătoare, o securitate a locului de muncă ce tinde către zero şi, pentru cei mai mulţi dintre noi, zero contribuţii la pensii“, ar fi scris angajaţii într-o primă scrisoare adresată adresa senior managementului companiei, potrivit documentului furnizat de surse interne din cadrul Ryanair.

    Angajaţii subliniază cum, timp de mai multe decenii, managementul companiei nu a dorit recunoaşterea unui sindicat, iar curţile de judecată irlandeze au susţinut decizia companiei; prin urmare, niciun contract colectiv de muncă nu a existat vreodată în cadrul Ryanair. ”Considerăm că aceasta este o violare a drepturilor de bază ale omului şi vă reamintim că acesta este secolul XXI, nu XIX. Vă reamintim, de asemenea, că «low-cost» este un termen de marketing folosit de operatorii aerieni şi nu o metodă prin care să îţi plăteşti angajaţii cu mai puţini bani. Sunteţi acum într-o criză reputaţională corporate, în timp ce lăsaţi sute de mii de pasageri naufragiaţi în toată Europa fiindcă aveţi aeronave fără personal care să le opereze. Această criză era inevitabilă. Ne-aţi tratat atât de rău, încât majoritatea dintre noi renunţă mai repede decât ne-aţi putea înlocui“, spun angajaţii în scrisoare.

  • Mica Elveţie a Banatului. „Este foarte frumos, e un loc ideal pentru a te relaxa, are nişte peisaje idilice”

    „Este foarte frumos, e un loc ideal pentru a te relaxa, are nişte peisaje idilice. Stelele se văd foarte bine, e frumos seara să te întinzi pe pătură şi să iei o sticlă de suc sau de vin, meditezi un pic, e foarte relaxant. Recomand!”, spune un turist pentru digi24.ro

    Oamenii locului sunt la fel de încântători ca peisajele de la Poiana Mărului. Aici găsim 11 pensiuni, conform unui site de turism.

    O cameră nu costă mai mult de 150 de lei, iar turiştii au la dispoziţie piscine, terenuri de sport şi, bineînţeles, mâncare tradiţională. Pentru un prânz gazdele cer între 30 şi 50 de lei.

    Dragoş Curelea, proprietarul unei pensiuni: „Clientul nostru, stăpânul nostru, dar în acelaş timp şi prieten. Şi nu e o zicală, foarte mulţi turişti care au venit aici am rămas prieteni şi au revenit sau doar am rămas prieteni cu ei.”

     

  • CEL MAI CIUDAT FESTIVAL din lume: totul a început acum 31 de ani prin arderea unei statui – GALERIE FOTO

    Festivalul “Burning Man” are loc în deşert şi zeci de mii de oameni participă, iar ritualul ardeii unei statui încă există, însă la o scară mult mai mare: statui de 32 de metri arzând în deşert (2014).

    Ediţia de anul acesta a început pe 27 august şi s-a încheiat pe 4 septembrie şi în jur de 70.000 de oameni au mers în deşertul Black Rock pentru a sărbători. Evenimentul începe în ultima zi de luni a lui august şi se încheie în prima zi de luni a lui septembrie, care coincide cu sărbătoarea Labor Day.

    Vezi în galeria foto imagini impresionante din cadrul festivalul “Burning Man”

  • Cel mai ciudat festival din lume: totul a început acum 31 de ani prin arderea unei statui – GALERIE FOTO

    Festivalul “Burning Man” are loc în deşert şi zeci de mii de oameni participă, iar ritualul ardeii unei statui încă există, însă la o scară mult mai mare: statui de 32 de metri arzând în deşert (2014).

    Ediţia de anul acesta a început pe 27 august şi s-a încheiat pe 4 septembrie şi în jur de 70.000 de oameni au mers în deşertul Black Rock pentru a sărbători. Evenimentul începe în ultima zi de luni a lui august şi se încheie în prima zi de luni a lui septembrie, care coincide cu sărbătoarea Labor Day.

    Vezi în galeria foto imagini impresionante din cadrul festivalul “Burning Man”

  • A-ţi da demisia a devenit ceva cool

    Foarte mulţi millennials vin într-o companie, aleg un job pentru o experienţă, pentru a vedea dacă li se potriveşte, pentru a vedea cum e la muncă. De altfel, şi munca a devenit ceva cool.

    În urmă cu 20-27 de ani, generaţia de atunci, foarte mulţi studenţi la vremea respectivă, s-a apucat să muncească de foame, nu pentru experimente. Odată ce reuşeai să intri într-o companie, pentru că nu multe făceau angajări, nu-ţi permiteai să tratezi jobul ca pe ceva cool. Era o chestie de supravieţuire, de plată a chiriei, de întreţinere a unei familii, asta dacă te cuplai de tânăr, poate de un concediu mai bun, poate de nişte haine mai de brand şi, ca o realizare supremă, pentru o primă rată la o maşină.

    În prezent, noua generaţie pleacă mai târziu de acasă, în special băieţii (vârsta până la care stau cu părinţii a crescut de la 27 de ani la 29), totul este o experienţă, noţiunea de supravieţuire nu există, mai ales pentru cei care sunt din Bucureşti, Cluj, Timişoara etc.

    Maşinile sunt ieftine şi dacă nu îţi schimbi marca o dată la un an, râd prietenii de tine.

    Vacanţele sunt vacanţe, mai ales odată cu extinderea low-cost-urilor.

    Şi în privinţa hainelor lucrurile s-au schimbat, iar Zara, H&M sau micile ateliere au apărut în peisaj.

    Foarte multă lume aşteaptă de la un job, un loc de muncă, să-i îndeplinească visul. După nici o lună înţeleg că ceea ce fac, ceea ce au fost puşi să execute nu este tocmai aşa cum şi-ar fi imaginat. Cei mai mulţi stau până într-un an la primul job, confruntându-se cu dilemele legate de viitor. Nu le place ceea ce fac, şefii nu sunt aşa cum s-ar fi aşteptat, presiunea creşte zi de zi şi toţi se întreabă dacă şi la viitorul job va fi la fel.

    Pentru că şcoala românească este teoretică şi deloc vocaţională, foarte mulţi millennials se trezesc că ceea ce au învăţat nu se potriveşte deloc cu aşteptările lor.

    Este destul de greu să o iei de la capăt cu altă şcoală, aşa că mulţi caută ieşiri laterale. Cele mai facile din punctul de vedere al barierelor de intrare, chiar dacă sunt cele mai grele, şi asta descoperă pe parcurs, sunt în vânzări.

    Cineva care a terminat Litere poate intra fără probleme într-un call-center să vândă carduri sau creditede consum.

    Pentru că primul job este greu, pentru că nu se potriveşte cu ceea ce fiecare şi-a imaginat, demisia este ieşirea cea mai uşoară, ca un act de răzbunare, poate pentru eşecul personal sau profesional. Nu ai vândut nimic, nu ai reuşit să te întâlneşti cu niciun client şi să-i vinzi ceva, dar demisia a rezolvat totul, cel puţin din punct de vedere psihic.

    Odată cu al doilea job şi a doua companie, când dilemele şi întrebările profesiei încep să apară tot mai mult, având în vedere că este foarte greu să-ţi găseşti locul, acceptarea ideii că jobul este job şi nu o chestie cool îşi face simţită prezenţa, dar încă nu suficient.

    Gradul de toleranţă la şefi creşte, targeturile nu mai sunt lucruri ieşite din comun şi de neatins, iar acceptarea situaţiei de la job cu toate lucrurile bune şi rele intră în cotidian.

    Mulţi angajatori, mai ales cei care plătesc mai bine, încep să se uite cu mai mare atenţie la câte joburi a schimbat un candidat înainte de a-şi depune un CV la ei.

    În mod corect, dacă nu ai avea o presiune extraordinară de a completa o poziţie, nici nu ar trebui să te uiţi la cineva care în doi ani a schimbat trei joburi.

    Este foarte puţin probabil ca cineva să poată să capete experienţă în mai puţin de un an într-un post, inclusiv din punctul de vedere al interacţiunii cu colegii şi şefii.

    De asemenea, cei care pleacă pentru o ofertă mai bună nu sunt deloc de judecat, dar trebuie să fie atenţi pentru ce poziţie au făcut pasul şi pentru ce nivel salarial.

    În viaţă există situaţii în care o ofertă primită este de nerefuzat atât din punctul de vedere al poziţiei, cât şi al banilor. Nimeni nu ar trebui să rateze o astfel de şansă, pe ideea că firma unde lucrează va avea grijă de el sau de ea şi va egala în timp oferta primită. Poate îţi faci un bine ţie, dar şi companiei acceptând oferta primită.

    Întotdeauna companiile trebuie să respire şi să elibereze poziţii, unde să fie promovaţi cei din liniile secundare pentru a arăta că organigrama nu este încremenită în timp.

    Câteodată este bine să laşi pe cineva să plece, încurajându-l să accepte o ofertă unică, chiar dacă este de neînlocuit. Aşa se face loc pentru alte talente şi se schimbă atmosfera. Bineînţeles, pot să fie şi eşecuri.

    Demisia este ceva cool, dar pentru primul şi poate al doilea job. După acest punct atârnă mult mai greu în CV, dar într-un sens negativ.

    Aşa că este bine să vă gândiţi de câte ori ameninţaţi că vă daţi demisia şi de câte ori faceţi acest lucru. Câteodată s-ar putea ca demisia să se întoarcă împotriva voastră, mai ales dacă nu ştiţi ce vreţi să faceţi mai departe.

    Şi este foarte, foarte greu să găsiţi ceva care să vă placă. Până atunci faceţi să vă placă ceea ce faceţi.
     

  • Cum au reuşit trei tineri să creeze o companie de 23 de milioane lire sterline

    Brendan Heggarty, de 47 de ani, Marc Elrick, de 35 de ani şi Joanna Livingstone, de 37 de ani, au creat Tan-Luxe în 2015, după ce Marc, care deţine un salon de coafură în Glasgow, auzea diverse conversaţii în cadrul salonului despre nemulţumirile clienţilor în legătură cu mirosul, culoarea, uscăciunea şi petele pe care le lasă produsele actuale de pe piaţă.

    Aşadar, a  început să studieze descoperiri ştiinţifice în domeniul cosmeticii pentru a oferi un bronz fals cu beneficii pentru îngrijirea pielii. A început colaborarea cu Brendan şi Joanna şi le-a luat cinci ani de cercetare, dezvoltare, focus grupuri şi circa 1.000 de teste de laborator. Produsele conţin concentrate pe care le foloseşti în ritualurile de îngrijire a pielii, iar brandul Tan-Luxe a câştigat premiul pentru cel mai popular brand nou apărut pe piaţă, după ce a vândut în valoare de un milion de lire sterline în 24 de ore.

    Gama include acum un ulei de 34 de lire sterline şi picături auto-bronzante pentru corp, de 42 de lire sterline, precum şi  prima apă vitaminizată cu infuzie de apă de bronzat.  „Este ceea ce noi numim Transparent Tanning, deoarece nu folosim vopsele sintetice sau culori orientative”, spune Brendan. Valoarea totală a Tan-Luxe va depăşi 15 milioane de lire sterline în 2017 – al doilea an complet de afaceri – cu vânzări estimate de 23 de milioane de lire sterline pentru anul viitor.

     

  • În această casă nu vei avea niciodată oaspeţi. Care este motivul

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • În această casă nu vei avea niciodată oaspeţi. Care este motivul

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • În această casă nu vei avea niciodată oaspeţi. Care este motivul

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • Tânărul care dormea în parc şi la Starbucks a ajuns milionar şi investeşte în zeci de companii

    Un tânăr nevoit să îşi întrerupă cariera sportivă din cauza unui accident a trăit aproape un an dormind în parc, pe canapelele prietenilor sau în cafenele. A învăţat să scrie cod şi, în cele din urmă, startup-ul creat de el s-a transformat într-un business de milioane de dolari.  

    Ali Hamed s-a înscris la Universitatea Cornwell pentru a juca baseball, dar şi-a fracturat spatele într-un joc şi a fost nevoit să renunţe la sport. În perioada de recuperare, a învăţat să scrie cod şi a creat un site care sumariza ştiri. Startup-ul nu a avut succes, prin urmare a trecut la următoarea afacere: CoVenture, prin care construia software pentru companii mici în schimbul unui procent din acţiunile acestora.

    În perioada în care a construit afacerea, a trebuit să se mute aproape de tot în oraşul New York. Timp de şapte luni a fost practic un om al străzii în New York, alternând între a sta pe canapeaua prietenilor lui şi dormind în cafenele Starbucks sau în Union Square Park.

    În CoVenture, Ali Hamed a  angajat 40 dezvoltatori şi designeri web pentru a crea soluţii tehnice pentru companii care nu au un background tehnic. Prin afacerea lui, construieşte software care valorează 30.000 de dolari în schimbul a 5%  din acţiunile fiecărei companii.

    Afacerea s-a dovedit a fi extrem de profitabilă: în 2013,  CoVenture  a lucrat cu şase start-upuri, cu venituri care au totalizat 10 milioane de dolari.

    În prezent, Hamed este în ultimul an la Universitatea Cornwell, dar îşi petrece mare parte din săptămână în New York City. Şi-a permis între timp să îşi cumpere propriul apartament în oraş.