BusinessMagazin

Tag: pret

  • (P) PRIMER trage un puternic semnal de alarmă

     

    PRIMER trage un puternic semnal de alarmă: “O parte din medicamentele fabricate în tară riscă să dispară în curând de pe piaţă, deoarece fabricile de medicamente ar putea fi nevoite să oprească producţia acestora, ca urmare a exploziei preţurilor, chiar şi cu 300 la sută faţă de anul trecut, la utilităţi, materii prime şi materiale necesare fabricării produselor farmaceutice, în lipsa unei reacţii rapide din partea autorităţilor pentru calculul preţului la medicamente, care să reflecte variaţiile din economia reală actuală”.

    PRIMER – care reuneşte cele mai importante 19 situri de fabricaţie de medicamente din ţară – atrage atenţia asupra situaţiei critice cu care se confruntă fabricile de medicamente din ţară, care ar putea fi nevoite, în curând, să sisteze producţia anumitor medicamente fabricate local, din cauza creşterii explozive a costurilor cu utilităţile, materiile prime şi materialele utilizate în producţia de medicamente, mai mari chiar şi cu 300 la sută, faţă de anul trecut.

    Creşteri şi de trei cifre ale preţurilor la ingrediente active farmaceutice,  faţă de 2021. Astfel, preţurile ingredientelor active utilizate în industria farmaceutică au înregistrat creşteri extraordinare, comparativ cu anul anterior: Paracetamolul are un cost mai ridicat cu 278%, Carbamazepina s-a scumpit cu 197%, iar preţul pentru Fitomenadionă (vitamina k1) a crescut cu 110%, acestea fiind doar câteva exemple de majorări semnificative.

    În ceea ce priveşte preţurile materiilor prime necesare fabricării produselor farmaceutice şi acestea au crescut simţitor, cu până la 150%, faţă de anul trecut: Amidon porumb modificat – 155%; Acid benzoic – 147 %; Carbonat de calciu – 112%; Acid clorhidric diluat – 107%; Hidroxid de sodiu – 92%. Mai mult decât atât, unele materii prime s-au scumpit şi cu 1.570%, cum este cazul excipientului Gumă arabică, producătorii de medicamente confruntându-se, astfel, cu o situaţie generalizată a costurilor majorate, care vizează toate categoriile de materiale şi materii prime folosite in industria farmaceutică.

    La acestea se adaugă şi presiunea scumpirilor record la energie electrică şi gaze naturale, din ultimii doi ani, componente esenţiale care se reflectă în costurile de producţiei ale medicamentelor, cu procente năucitoare de aproape 300% în cazul energiei electrice, respectiv 258% pentru gaze naturale.  

    Consecinţele negative ale acestor scumpiri uriaşe vor fi resimţite, mai ales, de pacienţii români, care vor fi afectaţi de dispariţia anumitor medicamente din farmacii, pentru ca nu vor mai putea fi fabricate din cauza creşterii continue şi tot mai accentuate a preţurilor la materiile prime şi utilităţi.

    În acest context, PRIMER solicită autorităţilor să intervină, faţă de toate aspectele menţionate anterior, cu măsuri urgente care să revizuiască modul de calcul al preţului la medicamente, astfel încât, variaţiile din economia reală actuală să se reflecte în preţul medicamentului, pentru a susţine continuitatea producţiei interne de medicamente precum şi accesul pacienţilor români la tratamente.

    Din PRIMER fac parte cele mai importante 19 fabrici de medicamente din ţară: AC HELCOR, ANTIBIOTICE, B.BRAUN, BIO-EEL SRL, BIOFARM, FITERMAN PHARMA, GEDEON-RICHTER, INFOMED FLUIDS, LABORMED-ALVOGEN, LAROPHARM, MAGISTRA CC, POLISANO PHARMACEUTICALS, ROPHARMA, SANTA SA, SLAVIA PHARM, TERAPIA – O COMPANIE SUN PHARMA, TIS PHARMACEUTICAL, VIM SPECTRUM, ZENTIVA.

     

     

  • Cursă contra cronometru: Europa trebuie „îmblânzească” cât mai repede preţul gazelor, înainte ca iarna şi criza energetică care pluteşte deasupra continentului să bată la uşă

    Miniştrii europeni au reuşit imposibilul în iulie, după ce în doar şase zile au ajuns la un consens privind reducerea cererii de gaz a continentului. De atunci, măsurile pe care Europa trebuia le ia pentru combaterea crizei energetice s-au decalat, iar în prezent pare puţin probabil ca o serie de norme esenţiale pentru acest obiectiv să fie implementate până la iarnă, scrie Bloomberg.

    Evoluţia pieţei energetice le oferă totuşi guvernelor europene o perioadă de respiro în care să vină cu noi proiecte cu care să protejeze europenii de problema energetică. În prezent, Europa este supra-saturată cu oferte şi livrări de gaz natural lichefiat, situaţie care a coincis şi cu o vreme deosebit de caldă pentru această perioadă. Pe măsură ce ameninţarea crizei energetice pare să nu mai fie atât de mare în acest context, impulsul de a acţiona pentru asigurarea rezerveleor energetice se diminuează.

    „Comisia Europeană trebuie să îşi menţină sprijinul. Criza nu a trecut şi tocmai din acest motiv avem nevoie de o plasă de siguranţă, chiar dacă cel puţin în prezent ne poziţionăm bine”, a declarat Jozef Sikela, ministrul industriei din Republica Cehă.

    În iulie, atunci când Moscova strângea tot mai tare robinetul de gaze, în interiorul UE a avut loc o schimbare privind felul în care este privită politica energetică europeană. Comunitatea Europeană s-a decis atunci să reducă cu 15% cererea pentru gaze. Iniţial reducerea cererii a fost un obiectiv pe care fiecare stat şi-l putea asuma în mod voluntar, însă propunerea poate deveni o misiune obligatorie dacă criza energetică se acutizează. Din iulie UE a luat măsuri pentru a permite guvernelor să oprească profitul companiilor energetice şi să direcţioneze veniturile către consumatori.

    Acum cea mai mare dilemă a Europei este dacă se va ajunge la un consens pentru implementarea unui plafon al preţului gazelor. Înalţii oficiali din energie sunt de părere că o astfel de măsură poate fi propusă undeva după 24 noiembrie. Proiectul însă ar intra în o altă fază de discuţii şi negocieri, fiind nevoie de timp până când va fi implementat cu adevărat.

    Un alt proiect pus pe masă pentru lupta împotriva crize energetice este plafonarea preţului pentru gazul utilizat în producţia de energie electrică. Cu toate acestea, este puţin probabil ca ideea să prindă viaţă pentru că Comisia Europeană a subliniat deja faptul că o astfel de măsură ar putea pune în pericol cererea de gaz şi fluxul de electricitate livrată către alte ţări din afara UE.

    Europa se află în prezent într-un moment de cumpănă pe fondul crize energetice, care testează gradul de unitate şi solidaritate al europenilor pe măsură ce iarna se apropie. Ţările membre UE sunt obligate să găsească o soluţie care să convină tuturor europenilor pentru a ţine sub control criza şi a trece iarna.

    „Există aproximativ 15 state membre care au susţinut de mult timp că este nevoie de o intervenţie puternică pe piaţa energiei, totuşi ele vin cu 15 idei diferite când vine vorba de acest lucru. Trebuie să evităm deciziile pripite şi să ajungem la un consens”, a declarat Rob Jetten, ministrul olandez al energiei.

     

  • Schema pentru facturile la energie şi gaze se va schimba, dar nu este clar în acest moment în ce fel. Ce scenarii se discută?

    ♦ Revenirea, pe o perioadă, la piaţa reglementată a energiei pare acum cea mai la îndemână soluţie pentru a dezamorsa bomba facturilor în iarnă, dar oamenii din piaţă spun că negocierile încă se poartă.

    „Discuţiile merg în direcţia unei reglementări pe tot lanţul, de la un nivel de preţ recunoscut producătorilor până la sta­bilirea unei marje pentru furnizor şi un preţ final pentru consumator“, spun oamenii din piaţa energiei, care menţionează că într-o astfel de logică toţi jucătorii rezistă, dar nimeni nu se îmbogăţeşte.

    Alţi oameni din industrie spun că se analizează un model similar cu cel de pe piaţa gazelor, unde nu s-au înregistrat blocaje de anvergura celor din domeniul energetic. Pe sectorul gazelor naturale, prin OUG 119, producătorii sunt obligaţi să le vândă furnizorilor cantităţile necesare acoperirii consumului clienţilor casnici cu 150 lei/MWh. Cu acelaşi preţ primesc resursa furnizorii de gaze pentru produ­cătorii de energie termică sau producătorii de energie termică direct. Diferenţa faţă de preţul pieţei este enormă, în contextul în care în luna iulie, de exemplu, preţul de import al gazului natural era de 482 de lei/MWh, producţia internă fiind aliniată la cotaţiile internaţionale.

    În contextul introducerii unor preţuri reglementate, surse apropiate discuţiilor spun că se intenţionează renunţarea la compensarea pentru furnizorii de energie.

    Pe de altă parte, rămâne totuşi pro­blema costurilor de finanţare accesate de furnizorii de energie în vederea continuării activităţii din moment ce statul a întârziat plăţile către ei. În acest moment, pe piaţa de energie se aplică OUG 119 care este de fapt modificarea OUG 27/2022 prin care s-a introdus schema de sprijin pentru facturile la energie şi gaze pentru numeroase categorii de consumatori. De altfel, din noiembrie anul trecut, statul român a pus în aplicare mai multe scheme de sprijin, schimbate de două ori până acum, pentru protecţia consumatorilor de energie şi gaze în faţa preţurilor record. Schemele însă nu au vizat ţintirea directă a preţului, ci aplica­rea unui mecanism prin care furnizorii vindeau energia către consumatori la un preţ plafonat, diferenţa dintre costurile lor şi acel preţ urmând să fie acoperită de stat. Acest lucru nu s-a întâmplat, furnizorii acumulând pierderi de sute de milioane de euro, în timp ce statul a întârziat plăţile promise prin lege. Prin OUG 119 însă s-a introdus un nivel de 1.300 de lei pe MWh până la care se fac decontările către furnizori. Acum companiile de profil nici măcar nu mai găsesc energia în piaţă pentru că niciun producător nu vinde la acest nivel. Piaţa este practic blocată.

    Dincolo de haosul indus pe piaţa furnizării, consumatorii de energie sunt la rândul lor într-o dilemă majoră, neştiind cu două luni înainte de închiderea anului la ce nivel de cost al energiei să-şi facă bugetele pentru 2023.

    Dacă în OUG 27/2022 în linii mari toată economia României primea energia plafo­nată, în OUG 119 au rămas doar IMM-urile, companiile alimentare sau instituţiile publice. Impactul a fost major, unele in­dustrii, cum este cea farma, lucrând oricum la un preţ al medicamentelor stabilit tot de stat.

    „Noi am cerut reintroducerea în schema de sprijin dintr-un motiv foarte simplu. Preţul medicamentelor este regle­men­tat în România. Eu nu pot scumpi pro­dusul meu. Scoaterea industriei farma din această schemă este încă o dovadă a lipsei de înţelegere a guvernanţilor asupra modu­lui de funcţionare a economiei“, spunea Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj.

    Mai departe, nici măcar companiile din industria alimentară, printre puţinele care mai au energia plafonată, nu înţeleg cum se aplică schema. ZF a trimis solicitări pentru a vedea lista clară a CAEN-urilor compa­niilor care primesc energia la un preţ pla­fonat, dar nu a primit vreun răspuns. ANRE spune că răspunsul este la Ministe­rul Economiei, Ministerul Economiei spune că rezolvarea dilemei e la Ministerul Energiei, Ministerul Energiei tace. În această ceaţă legislativă stă acum industria alimentară, un business de 12 mld. euro, cu 12.700 de firme şi 150.000 de salariaţi.  „Nu înţelege nimeni ce e cu legea asta. Se com­pensează 85% din media energiei consu­mate anul trecut. Am înţeles că va fi plafonat preţul la noi, dar încă nu am primit facturile. Nu ştiu cum se va aplica legea“, spunea Mircea Todoran, acţionar, Mirdatod Prod, care deţine brandul Telemea de Ibăneşti.

    Pe de altă parte, pe Facebook, autorităţile dau asigurări că România este pregătită de iarnă, că are stocurile de gaze şi de cărbune pentru a produce energia. Mai rămâne de văzut la ce preţ va ajunge acea energie la consumatori.

  • Alimentul al cărui preţ s-a triplat în 2022, în România! Costă 100 lei/kg în Mega Image

    Preţurile la alimente, dar nu numai, au fost în creştere în 2022, faţă de anul trecut, aşa arată datele oficiale privind inflaţia. Fiecare client al marilor reţele de supermarketuri, dar şi al magazinelor de la colţul străzii, poate simţi asta în propriul portofel la fiecare tură de cumpărături.

    Rata anuală a inflaţiei în luna septembrie 2022, comparativ cu luna septembrie 2021, a ajuns la 15,9%, în creştere faţă de valoare din lunile precedente, conform datelor oficiale ale Institutului Naţional de Statistică.

    În ceea ce priveşte mărfurile alimentare, acest indicator a ajuns la 19,12% în acest interval, iar la categoria generală peşte şi produse din peşte, creşterea este de 18,55% de la an la an, scrie gandul.ro

    Cea mai mare scumpire din România, aşa cum o resimte mare parte din populaţie, este la gaze, unde majorarea este de 70,64% în luna septembrie 2022 comparativ cu luna septembrie 2021. Unica ieftinire este la serviciile de telefonie, cu 1,16%, potrivit datelor INS.

    Clienţii care au poftă de file de somon şi merg să-l cumpere din Carrefour sau Mega Image pot vedea că preţul s-a triplat în 2022.

    În Carrefour, un kilogram de file de somon costă 80 de lei, iar la Mega Image, 100 de lei

  • Cristian Buşoi: Aştept soluţii pentru scăderea preţului la gazul din import

    „Şedinţă extraordinară, aseară, în Comisia pentru Industrie, Cercetare şi Energie, pe care o conduc în Parlamentul European cu comisarul european pentru Energie, Kadri Simson. Am discutat despre piaţa de energie şi modalităţile cele mai pragmatice de a ţine sub control preţul gazelor naturale, care a explodat ca urmare a situaţiei de criză generată de Rusia”, arată Buşoi într-un comunicat remis MEDIAFAX.

    Potrivit acestuia, sunt în analiză diverse scenarii pentru plafonarea preţurilor la gazele din import: „Comisarul Simson a declarat că o variantă posibilă ar fi limitarea flexibilă a tarifelor în relaţia cu TTF (HUB-ul Title Transfer Facility), astfel încât aprovizionarea cu gaz, în special cu gaz lichefiat (LNG) să continue în Europa. Ar fi o măsură temporară, care ar permite UE să lucreze aplicat pentru stabilirea unui preţ de referinţă alternativ. Nu mai putem continua ca acum, când plătim cele mai mari preţuri din lume. Este nevoie de negocieri şi un dialog deschis cu parteneri oneşti, care să ne asigure furnizarea de gaz prin conducte, pe termen mediu şi lung. La dezbaterea de aseară, din Parlament, comisarul Kadri Simson ne-a asigurat că va veni rapid cu o propunere de reformă. I-am spus că atât eu, cât şi colegii mei din ITRE aşteptăm o soluţie care să ne ofere mecanisme de intervenţie rapidă în caz de criză energetică sau de manipulare a pieţelor şi care să ofere, de asemenea, posibilitatea suspendării mecanismul preţului maximal, ce aliniază toate tarifele pe bursa de electricitate la preţul cel mai mare pentru care există cerere. Nu va fi un parcurs uşor, dar suntem ferm hotărâţi să nu facem niciun pas înapoi”.

  • Indicatorul neluat în seamă care arată că inflaţia este de 25-30%, nu de 15% cum arată datele oficiale. Preţurile producţiei industriale au fost mai mari cu 53% la opt luni din an faţă de perioada similară a lui 2021

    ♦ Preţul la energie a crescut cu 158% ♦ Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă s-a scumpit cu 200%  Oamenii nu simt cumplit această schimbare pentru că preţurile sunt compensate ♦ Dar statul nu va mai putea susţine la un moment dat această compensare ♦ Doar compensarea carburantului costă 2 mld. euro până la final de an.

    Pentru un om care stă într-un apartament/casă oarecare dintr-un bloc oarecare din Bucureşti sau din România preţul la energie este plafonat la 1 leu kWh. Pentru el, nimic nu pare schimbat. Pe piaţa liberă a energiei însă, preţul este de patru ori sau chiar cinci ori mai mare. Companiile nu beneficiază de această subvenţie, aşa că preţul producţiei industriale a fost cu 53% mai mare la opt luni din an decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Asta înseamnă, spun economiştii, că inflaţia reală este de de 25-30%.

    „Deocamdată preţul producţiei industriale nu a fost transferat către consum, nu în totalitate. Limpede este că preţul producţiei industriale creşte din cauza creşterii preţului energiei. Dacă ar fi transferate aceste costuri suplimentare, inflaţia ar depăşi 20% – 25%”, explică economistul Aurelian Dochia. În energie, preţul a fost plafonat de stat. Chiar şi aşa, facturile cresc pentru populaţie. Că a fost făcut corectă, că nu a fost, această plafonare a atenuat însă şocul. Oamenii încă nu-şi dau seama că vremea în care îţi permiteai să ţii luminile aprinse în toate camerele cam apune, cel puţin pentru o vreme.

    „Copiii ţineau luminile aprinse în toate camerele. Acum când ies îi rugăm să le stingă. Dacă vorbim de companii, e clar că unele nu-şi permit să transfere imediat preţul de producţie în preţul final. Unele îşi reduc marja de profit, altele, care nu-şi permit, nu vor avea ce face şi se vor închide”, spune Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank. Acum, desigur, creşterea preţurilor înseamnă, limpede, inflaţie, adică o cumplită reducere a puterii de cumpărare în cazul unei inflaţii de 25% – 30%. Că acest „coş de consum” al INS arată o inflaţie mai mică, de 15%, e doar pentru că preţurile de producţie nu au fost  transferate în total consumatorului, iar statul este generos subvenţionat. Fără subvenţii, fără intervenţii, inflaţia ar ajunge la 30%, spune Ionuţ Dumitru.

     Statul nu este prea îngrijorat: cu sau fără compensări, îşi rezolvă problema cumva.

    „În toate crizele economice, statele şi-au rezolvat problemele prin inflaţie. Nu toţi au curajul de a spune: majorăm taxele pentru că nu avem bani. Inflaţia este însă «a nimănui». Inflaţia este un impozit pe care nimeni nu şi-l asumă. Dar prinde bine pentru stat”, spune Aurelian Dochia.

    Datele INS arată că vânzările au crescut cu doar 3-4%, la jumătate din an, dar încasările din TVA au crescut cu 26%. Cum aşa? Nu e asta inflaţie?

    Încă nu este ce înseamnă cu adevărat, spune Ionuţ Dumitru: „Preţul la producător este de 4-5 lei megawatt/oră, iar preţul plafonat la consumator este de 1 leu megawatt/oră. Dacă nu ar fi fost plafonarea, inflaţia oficială era de 30%. Oricum, inflaţia reală este de cel puţin 25%”.

    În coşul de consum al INS gazul şi electricitatea înseamnă 7,7%. La preţul de piaţă a energiei vândute de Enel, factura ar fi crescut cu 200-300%.

    Problema energiei şi asigurărilor stocurilor este abia la început.

    „Oamenii nu văd realitatea pentru că în spatele unei uşi de apartament, cu o factură în cutia poştală ce pare rezonabilă graţie subvenţiilor, lucrurile par în făgaşul lor – un glob de cristal ne protejează. Nu este însă aşa. Nu este vorba doar de războiul de la graniţă. România are multe resurse pentru a deveni independentă din punct de vedere energetic. Resurse naturale sunt. Dar şi investiţiile ce trebuie făcute sunt uriaşe”, spune Dumitru.

    Este cea mai complicată problămă. Cine pune jos baii, azi, ca să aştepte venituri peste 20 de ani?

     

  • Preţul lemnului folosit pentru încălzire se plafonează

    După elaborare, proiectul va fi supus aprobării Guvernului.

    „În contextul crizei energetice pe care o traversează Europa, precum şi a perspectivelor pe termen scurt şi mediu, constatăm o serie de creşteri artificiale ale preţurilor la majoritatea materiilor prime utilizate drept combustibil pentru încălzire. În România, peste 3 milioane de gospodării se încălzesc cu lemn de foc sau cu produse derivate. Considerăm că, atunci când categorii întregi de cetăţeni riscă să devină victimele unor creşteri de preţ nejustificate, în situaţii speciale şi pe perioade limitate de timp, statul are datoria să intervină şi să blocheze posibilitatea apariţiei unor astfel de situaţii. În prezent, specialiştii noştri lucrează pentru a stabili toate detaliile, pe care le vom prezenta în foarte scurt timp”, a declarat ministrul Barna Tánczos.

    În paralel cu plafonarea preţului de vânzare al lemnului pentru încălzire, proiectul de act normativ va cuprinde şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor, printre care se numără limitarea temporară a exporturilor lemnului de foc şi a produselor derivate pentru încălzire, atât la nivel intracomunitar, cât şi în afara UE.

  • Preţul petrolului scade pe fondul reducerii simbolice a producţiei OPEC+

    Preţul petrolului a scăzut marţi, egalând câştigurile din sesiunea precedentă, în condiţiile în care acordul OPEC+ de reducere a producţiei cu 100.000 de barili pe zi în octombrie a fost considerat o măsură simbolică de susţinere a preţurilor după recenta scădere a pieţei, scrie Reutes.

    Contractele futures pentru ţiţeiul Brent au scăzut cu 81 de cenţi, sau 0,9%, la 94,93 dolari pe baril. Contractele futures pentru ţiţeiul american West Texas Intermediate (WTI) au urcat la 88,57 dolari pe baril şi au fost cu 1,70 dolari, sau 2,0%, mai mari decât închiderea de vineri. Nu a avut loc nicio decontare luni, de Ziua Muncii în SUA.

    Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol şi aliaţii conduşi de Rusia, numiţi împreună OPEC+, au decis să revină asupra unei creşteri de 100.000 de bpd pentru luna septembrie, după ce principalul producător, Arabia Saudită, şi alţi membri şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la prăbuşirea preţurilor din iunie, în ciuda ofertei reduse.

    Analiştii, care nu se aşteptau la acest acord chiar şi după ce Arabia Saudită declarase că doreşte să susţină preţurile, au declarat că reducerea este în mare parte simbolică şi are un impact limitat asupra ofertei reale, având în vedere că OPEC+ a produs sub obiective.

    “Principalul număr este pentru o reducere de 100 mbbls/d, dar în realitate reducerea reală va fi mult mai mică …. Majoritatea producătorilor nu au reuşit să îşi atingă ţintele şi produc destul de mult sub nivelul la care ar trebui să se situeze”, a declarat Warren Patterson, şeful departamentului de strategie pentru mărfuri de la ING, într-o notă.

    Dar mişcarea a fost importantă din punct de vedere al semnalelor, deoarece “indică faptul că OPEC+ urmăreşte foarte atent cererea şi încearcă să gestioneze oferta pentru a menţine un nivel minim al preţului petrolului”, a scris într-o notă Noah Barrett, analist de cercetare pentru energie şi utilităţi la Janus Henderson Investors.

    Alţi factori care au cântărit asupra pieţei au inclus o perspectivă mai slabă a cererii de petrol din cauza unor noi blocaje în unele părţi ale Chinei, precum şi un acord de plafonare a preţurilor la exporturile de petrol rus, a declarat Tina Teng, analist la CMC Markets.

    Ca răspuns la plafonarea preţurilor la petrolul din Rusia, această ţară va livra mai mult în Asia, a declarat marţi ministrul său al energiei, Nikolai Shulginov, în cadrul Forumului Economic Estic de la Vladivostok.

  • Opinie Daniel Dăianu. Razboiul şi energia: când costul/preţul marginal explodează ce faci?

    Manualele de economie spun ca echilibrul pe piata inseamna egalizarea cererii cu oferta. Totodata, ca producatorii livreaza pe piata pana ce costul marginal de productie nu depaseste pretul energiei pe piata. Se presupune de asemenea concurenta care sa stimuleze producatorii sa lucreze cu costuri cat mai mici astfel incat marje de profit sa fie mai mari, fie pentru a supravietui. Cererea de energie este influentata de nivelul preturilor; preturi mai inalte descurajeaza cererea, desi elasticitatea de raspuns al consumatorului poate varia in functie de venit. Pe piata energiei competitia se da intre diverse forme de energie (combustibili fosili, hidro, energie nucleara, energie verde), a caror obtinere poate avea costuri foarte diferite. Chiar la aceeasi sursa/forma de energie costurile pot varia, ceea ce creeaza rente pentru unii producatori avand in vedere pretul de pe piata. Uneori rentele sunt foarte mari.

    In UE competitia intre sursele diverse de energie este gandita si din perspectiva tranzitiei energetice, care urmareste eliberarea in timp de combustibili fosili, reducerea emisiilor de carbon. Logica costului/pretului marginal sta la baza design-ului pietei comune a energiei. Miscarea preturilor pe piata ar trebui sa incurajeze investitii in surse nepoluante de energie. 

    Dar ce scrie in manual, cele mentionate mai sus, se lovesc de o realitate dura, mult mai complicata, ilustrata de efecte al razboiului din Ucraina. Europa (UE) este actualmente sub dictatul unui pret al gazului indus de sistarea livrarilor de catre Rusia. Iar pretul la gaz influenteaza copios pe cel la electricitate. Daca alte state furnizoare de gaz natural, de alte forme de energie, ar compensa diminuarea drastica a livrarilor din Rusia, piata s-ar echilibra cat de cat la un nivel mai rezonabil. SUA a incercat sa ajute statele europene cu LNG, dar este o alternativa nu ieftina si nu suficienta. OPEC+ (cartelul tarilor exportatoare de titei) a raspuns slab la solicitari ale UE si ale SUA. Iar acorduri recente intre Franta, Italia, etc cu Algeria, de pilda, nu pot schimba fundamental situatia foarte dificila pe piata energiei pentru europeni. Cotatiile la gaz natural erau in august, a.c, de cca 10 ori mai mari fata de perioada corespondenta de acum un an. 

    Este impropriu sa vorbim de pret de echilibru pe piata energiei. Stricto sensu, poti sa spui ca opereaza asa ceva. Dar este un echilbru fortat, rezultat din diminuarea deliberata a unor livrari (de catre Rusia), care a dus pretul la gaz mai sus cu mult –cu reverberatii in toata piata energiei. Cifrele pentru costul unui MWH la burse graiesc singure. Consecinte ale Pandemiei (ale lockdown-urilor) si tranzitia energetica au crescut foarte mult costul energiei dupa 2020, dar conduita Rusiei, care foloseste gazul ca arma de confruntare pe fondul razboiului din Ucraina, a bulversat si mai mult piata (in martie a.c cotatiile la gaz crescusera cu 40% fata de inceputul anului).

    Despre ce echilibru putem vorbi cand preturile/cotatiile la burse europene  cresc subit atat de mult? Ce echilbru este acela care este dictat de utilizarea unor livrari de gaz natural ca instrument de confruntare, santaj? Ce echilibru pe piata poate fi numit cel care este insotit de rationare (distribuire limitata de cantitati), rationalizare (impunere de repere de eficienta in consum), exhortatii adresate cetatenilor de a consuma mai putin, posibile inchideri de furnizare de energie pe anumite perioade ale zile etc. Toate acestea se intampla in Europa, in UE, in zilele noastre.

    Logica costului/pretului marginal este deci de reinterpretat in context de razboi si sunt constatari de facut:

    • Pretul de piata la gazul natural este dictat in prezent de limitarea livrarilor de catre Rusia, care nu pot fi inlocuite rapid de NLG (gaz natural lichefiat) si alte resurse la costuri convenabile;
    • Este puternic afectat pretul la electricitate intrucat in UE exista o cuplare intre acesta si pretul la gaz natural; 
    • Unii producatorii beneficiaza, in grade diferite (in functie de costurile de productie), de rente exceptionale — asa numite windfall gains;
    • Suirea preturilor la combustibili fosili poate accelera trecerea la surse de energie verde si poate stimula investitii, dar acest proces dureaza, nu se poate intampla peste noapte in privinta rezultatelor dorite;
    • In acest timp, cresterea butala a preturilor la energie este foarte greu de suportat de consumatori casnici si portiuni mari din mediul de afaceri; economii si sisteme sociale pot fi profund destabilizate;
    • Cresterea preturilor la energie, cresterea pretului relativ al energiei (in raport cu restul preturilor), echivaleaza cu o scumpire a costului vietii si are puternice efecte distributionale in interiorul economiilor si intre state; cel mai sever afectate sunt tarile care importa multa energie pe net. Ironia este ca, desi livreaza mai putin statelor din UE, Rusia are venituri mai mari din titei si gaz (si pentru ca a suplimentat exporturi catre alte piete).
    • Pentru societatea moderna, cresterea masiva a pretului la energie creeaza o mare problema de repartizare a costului ajustarii;
    • Are sens sa fie supraimpzitate companiile producatoare de energie care obtin castiguri exorbitante (windfall gains tax) –pentru a ajuta pe cei mai vulnerabili din societate (cetateni si firme)

    Constatarile de mai sus sunt valabile, mai mult sau mai putin, peste tot in Europa, mai ales in tari care importa energie masiv. 

    In UE, au iesit la iveala insuficiente ale pietei comune a energiei, care au fost trecute sub tacere mult timp. Criza energetica (declansata inainte de invadarea Ucrainei de catre Rusia) a aratat ca nu exista stocuri/rezerve suficiente (prevala filosofia “just in time”’, a unor piete bine interconectate si cu costuri de ajustare mici), ca inter-conectarea intre grid-uri nationale este precara (piata UE este segmentata), este subestimata diversitatea mare de resurse din statele membre si preferinte nationale diferite (ex: energie nucleara vs alte surse), interese nationale nu pot fi adesea conciliate sub flamura solidaritatii europene, dependenta excesiva de Rusia, etc. Este de repetat ca piata energiei nu este precum piata dulciurilor; fara dulciuri se poate trai, fara energie nu! De energie depinde totul. Asemenea hibe ale design-ului pietei energiei in UE au fost reliefate pregnant de Razboi. 

    UE, ca bloc geoeconomic, este considerabil mai putin inzestrata cu resurse naturale de baza (combustibili, metale rare, etc) decat SUA, China, Rusia. Acest handicap este de vazut in conditiile in care constrangerile de resurse naturale se vor simti mai intens in competitia globala. Avantaje competitive generate de tehnologii de varf, capital uman inalt calificat, pot contrabalansa handicapul mentionat, dar tari din Asia in special (inclusiv China si India) au progresat  mult in industrie, in domeniul inteligentei artificiale, privind capital uman cuinalta calificare. Asezarea  puterii economice se misca in spatiul global.

    Privind piata energiei din Romania nu se intelege nici acum ca liberalizarea pietei trebuie sa fie insotita de o buna “organizare”, de reguli si norme adecvate. Liberalizarea nu echivaleaza cu dereglementare! O piata financiara dereglementata orbeste (light touch regulation) a favorizat marea criza financiara izbucnita in 2008. Pe piete in general, prin reglementare, se incearca limitarea abuzului de pozitie dominanta, coluziuni (intelegeri neloiale), speculatii fara limita (inclusiv vanzari in lipsa/short-selling), inselatorii, etc. Am auzit un inalt oficial al ANRE care sublinia ca piata inseamna speculatie; este un adevar foarte partial. Piata, alias economie libera, inseamna in primul rand productie si competitie, inovatie. Speculatia nu trebuie sa fie trasatura de baza. Iar acolo unde este trebuie sa intervina autoritatea de reglementare, alte institutii. 

    Fara reglementari adecvate, o piata o ia razna, este impedicata chiar functionarea economiei. Iar acum in Europa avem cvasiregim de razboi, cel putin in domeniul energiei. Sa fie lasati traderii sa faca legea pe piata, la propriu si la figurat? In Romania, ANRE nu este agentie pentru dereglementare, asa cum BNR si ASF nu sunt autoritati pentru dereglementarea sistemului financiar, ci pentru o buna reglementare. Oricum, trebuie sa economisim energia, alte resurse. Acest deziderat reclama preturi care sa incurajeze economisirea, chiar si atunci cand se recurge la plafonari. Iar schema de compensare a facturilor trebuie sa fie sustenabila pentru bugetul public, care are inca deficit structural mare.

    Presedintele Frantei  a vorbit recent de sfarsitul unei “epoci a abundentei”; altfel spus, se intra intr-o era de penurie. Aceasta formulare in sine pune in discutie conceptul de pret de echilibru, fiindca acesta ar trebui sa egalizeze ca tendinta cererea cu oferta in mod inexorabil. Dar, in lipsa unor politici publice adaptate, ar face-o cu multa excluziune sociala si economica. De aici rezulta nevoia de a redefini consumuri, de a schimba moduri/stiluri de viata si productie, de a repara relatia cu natura. Cum se poate realiza aceasta intr-o societate/economie libera, democratica, prezinta dileme si provocari  majore. Presedintele Macron nu  poate fi perceput cu un Malthusian, insa este de prezumat ca judeca  tranzitia energetica, schimbarile climatice (seceta, arsita, incendii, uragane—evenimente extreme tot mai frecvente si apasatoare), pandemia, etc, care au modificat radical mediul in care traiesc concetatenii sai, alti cetateni europeni, lumea in ansamblu. In plus, noul razboi rece in care s-a intrat poate accentua utilizarea accesului la materii prime, la resurse naturale in general, ca mijloc de confruntare –cu efecte majore in privinta costurilor de productie, a inflatiei, standardelor de trai. Politica accesului la resurse de baza este parte a politicii de securitate nationala. In epoca moderna marile puteri au fost, de altfel, constant preocupate de acest obiectiv si au actionat in consecinta.

    Asa cum energia, pe fondul razboiului din Ucraina, a devenit mare obsesie acum, in termeni analogi poate fi gandita hrana, costul ei de obtinere (in afara de cazul cand ajungem sa culegem fructe din padure si sa mancam aproape orice); pentru a avea hrana este nevoie de energie.

    Romania, spre deosebire de alte tari din UE, are resurse naturale considerabile, inclusiv pamant arabil. Dar nu am stiut sa le capitalizam cum se cuvine, in folosul principal al cetatenilor romani. Uniunea are reguli, exista libertatea de miscare a factorilor de productie, economia noastra este deschisa. Dar nici sa fim naivi, sa ignoram ca nu putine tari din UE reusesc sa practice politici industriale si agricole, de creare de avantaje competitive, de succes. Valoare adaugata superioara nu cade din cer, numai din simplul joc al fortelor pietei. Iar cei puternici ii domina in mod inerent pe cei slabi. Aceasta este o lectie a istoriei economice. Pentru politici publice cu impact sunt necesare insa bugete publice robuste, venituri fiscale adecvate. 

    Controlul resurselor vitale (inclusiv apa) este o miza geopolitica, geostrategica, formidabila. Ruperea/dereglarea lanturilor de aprovizionare si productie, regionalizarea (deglobalizarea) acestora din ratiuni strategice si geopolitice (“friendshoring”) se reflecta in costuri de productie si preturi. Gasim in aceasta stare de fapt inclinatia tot mai mare a unor guverne de a interveni in economie, de a construi politici industriale –exemplul cel mai elocvent fiind finantarea cu sume mari in SUA si UE a industriei de semiconductori. Ai putea spune ca s-a intors umbra lui Clyde Prestowitz, mare sustinator al politicilor industriale/comerciale strategice, care, intre altele, avea in vedere ascensiunea economica a Asiei, a Chinei.

    Momentul de sinceritate al lui Macron exprima probabil ce se afla si in mintile altor lideri europeni. Comisia Europeana a recunoscut ca este necesara o regandire a pietei comune a energiei. Nu numai razboiul din Ucraina trebuia sa provoace aceasta modificare de atitudine. UE este acum precum un boxer care se trezeste din pumni. Si totusi, trebuie sa reziste la socuri adverse teribile cu limitarea daunelor. 

    Castigarea rezilientei in domeniul energetic cere  masuri extraordinare pentru vremuri iesite din comun, investitii adecvate pentru anii ce vin (ceea ce NGEU, Planul european de redresare si rezilienta, avea in vedere, dar acum si acest program este de actualizat). 

    Franta, Spania, Portugalia, alte tari, sustin ideea ca este intelept sa fie rupta legatura aproape mecanica intre tariful la electricitate si cotatiile la gaz (mai ales in momente de cumpana). Este necesar sa fie protejati consumatorii cei mai vulnerabili, ceea ce inseamna ca plafonare de preturi la energie are sens in anumite conditii. Si trebuie descurajata speculatia destabilizatoare pe piete (de amintit ce facea Enron, ca fond de risc/hedge fund pe piata energie in SUA), etc. Crearea de stocuri/rezerve adecvate este o urgenta.

    Cand costul/pretul marginal al energiei explodeaza, cand ai un razboi in proxima vecinatate, nu te poti rezuma la enunturi de manual simpliste, care pot suna ridicol in conditii de mare vitregie. Aceasta au inteles si comisarul UE pentru energie, alti oficiali, este de presupus.

    Sa vedem care vor fi rezultatele reuniunii speciale a ministrilor energiei din UE, din 9 septembrie, dedicata problematicii energetice.

    PS. Acest text nu implica institutiile cu care autorul este afiliat.

     

  • Guvernul a venit cu o nouă schemă de compensare a facturilor la energie, care continuă să fie extrem de controversată

    ♦ Mediul de afaceri: „O ordonanţă de urgenţă despre care nu ştia nimeni cu 2-3 zile înainte nu are cum să fie in interesul tuturor, atâta timp cât nimeni nu a fost consultat“ ♦ Virgil Popescu, ministrul energiei: „Modelul de impozitare al producătorilor nu este inventat de noi, ne-am inspirat foarte mult din proiectul colegilor din Grecia, proiect care a fost prezentat la Comisia Europeană.“

    Guvernul a adoptat o nouă schemă de compensare a preţurilor la energia electrică şi gaze naturale. Dacă pentru consumatorii casnici se schimbă foarte puţine,  cum ar fi limita de consum pentru compensare, pentru consumatorii industriali şi pentru piaţa de energie sunt schimbări majore, care au stârnit mai multe controverse şi reacţii. Principala reclamaţie este apariţia „peste noapte“ a modificărilor, fără consultarea pieţei.

    Potrivit actului normativ, preţurile la energie şi gaze pentru consumatorii casnici vor fi plafonate până la finalul verii 2023. La gaze rămâne preţul plafonat de 0,31 lei/Kwh. La energie însă, persoanele care consumă mai mult de  255 kWh în medie pe lună, vor plăti preţul pieţei pentru tot ce depăşeşte acest plafon. Clienţii casnici care consumă mai puţin de 100 kWh pe lună plătesc 0,68 lei/Kwh.

    De asemenea, majoritatea companiilor nu vor mai beneficia de preţul plafonat la 1 leu/kWh, ci doar furnizorii de servicii sociale, spitale, creşe, şcoli grădiniţe etc. IMM-urile şi instituţiile publice, în afară de cele enumerate, vor primi o compensarea pentru 85% din consum. La gaze rămâne plafonul din legea anterioară, de 0,37 lei/kwH, pentru companiile care consumă mai puţin de 50.000 MWh pe an.

    Potrivit actului normativ, traderii de energie pot avea un profit de maxim 2%, restul mergând către stat. De asemenea, tot lanţul de energie este suprataxat, iar companiile de stat trebuie să vină cu o strategie de  vânzare a energiei pe termen lung, pe o perioadă de 5 ani.

    Mediul de afaceri a reacţionat la noile modificări. Radu Burnete, preşedintele Concordia, cea mai mare confederaţie patronală din România, a criticat adoptarea fără consultări a noilor modificări.

    „Este incredibil că avem din nou Ordonanţe de Urgenţă adoptate fără să le vadă nimeni, fără o minimă con­sultare publică sau un aviz al Consiliului Economic şi Social. Suntem la a 3-a încercare de a găsi o rezolvare pentru o problemă care priveşte pe toată lumea. O Ordonanţă de Urgenţă despre care nu ştia nimeni cu 2-3 zile înainte nu are cum să fie in interesul tuturor, atâta timp cât nimeni nu a fost consultat“, a spus Radu Burnete.

    Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE), condusă de Dumitru Chiriţă, deputat PSD, a trimis un aviz negativ al legii către guvern, avertizând, în principal, că ordonanţa încalcă regulile europene privind comerţul cu energie şi că ar putea să scoată unii furnizori din piaţă.

    În replică, Rareş Bogdan, prim-vicepreşedinte PNL şi europarlamentar,  a cerut demisia lui Dumitru Chiriţă de la şefia ANRE, pe motiv că „subminează statul român şi credibilitatea premierului.

    „Subminează statul român şi loveşte în credibilitatea prim-ministrului şi a coaliţiei de guvernare. Necesită o reacţie rapidă atât din partea PNL, cât şi a celor di PSD şi UDMR, cu o discuţie extrem de clară care să ducă până la revocarea întregului Consiliu.“

    „Duminică după-amiaza sau luni solicit, în calitate de prim-vicepreşedinte al partidului de guvernământ, o întrunire de urgenţă a coaliţiei şi punerea pe ordinea de zi de săptămâna viitoare, de către Parlamentul României, a revocării întregului Consiliul de Conducere al ANRE“, a spus Rareş Bogdan, vineri, citat de Mediafax.

    Tot vineri, ministrul energiei Virgil Popescu a spus că modelul de impozitare a producătorilor este agreat de Comisia Europeană şi că va prezenta noile măsuri la reuniunea miniştrilor de energie din UE.

    „Modelul de impozitare al producătorilor nu este inventat de noi, ne-am inspirat foarte mult din proiectul colegilor din Grecia, proiect care a fost prezentat la Comisia Europeană. Vorbim de lucruri care există, care au fost aprobate“, a declarat Virgil Popescu.

    Într-o scurtă analiză a modificărilor, Răzvan Nicolescu, fost ministru al energiei, spune că ordonanţa are şi părţi bune, şi părţi rele. Printre aspectele pozitive se numără expunerea financiară mai mică a statului, dar şi impozitarea pe lanţ  a jucătorilor din energie a „câştigurilor nejustificate.“ Pe de altă parte, în opinia sa, noile măsuri facilitează exportul de energie din România la preţuri mici. De asemenea, acuză că piaţa nu a fost consulatată.

    „Ne decuplăm de UE adoptând măsuri într-o manieră ciudată, fără a enunţă obiectivele măsurilor, impactul acestora şi fără o consultare reală a opiniei publice şi a părţilor interesate. Încălcăm regulamente europene şi, surprinzător, nu aşteptăm câteva zile să vedem propunerile de reforma a pieţei de energie europene de care părem dezinteresaţi“, a scris Răzvan Nicolescu pe o reţea de socializare.

    Asociaţia Centrul Român al Energiei, condusă de Corneliu Bodea, spune de asemenea că actorii din piaţă nu au fost consultaţi.

    „Regretăm lipsa de comunicare şi consultare autentică cu reprezentanţii industriei energetice, atât mediul de afaceri cât şi mediul asociativ. Estimăm că aplicarea ordonanţei va produce disfuncţionalităţi grave şi ireversibile la nivelul pieţei de energie şi implicit riscuri privind securitatea energetică şi a competitivităţii economice a României.

     

    Care sunt principalele prevederi din noua schemă de compensare a preţului energiei

    Pentru consumatorii casnici:

    ► Preţ plafonat la 0,68 lei/kWh pentru consum mediu lunar de energie electrică de maxim 100 kWh;

    ►Preţ plafonat la 0,8 lei/kWh pentru consum mediul lunar de maxim 255 kWh;

    ►Dacă consumul casnic trece de 255 kWh, până la această valoare se plăteşte preţul plafonat şi ce trece peste se plăteşte la preţul pieţei;

    ►Preţ plafonat la 0,31 lei/kWh pentru gaze naturale.

    Pentru consumatorii industriali:

    ►Beneficiază de preţ plafonat la 1 leu/kWh indiferent de consum doar şcolile, grădiniţele, spitalele, furnizori de servicii sociale;

    ►IMM-urilor şi altor instituţiilor publice în afară de furnizorii de servicii sociale beneficiază de preţul plafonat de 1 leu/kWh pentru 85% din consum;

    ►Preţ plafonat la gaze naturale de 0,37 lei/kWh pentru consumatorii care, anual, consumă sub 50.000 MWh.

    Pentru piaţa de energie:

    ►Suprataxarea pe tot lanţul, de la producători la traderi, traderii au profitul plafonat la 2%;

    ►Companiile de stat trebuie să vină până la 1 noiembrie cu o strategie de vânzare a energiei pe 5 ani;

    ►Furnizorii nu mai primesc decontare de la bugetul de stat pentru preţuri care depăşesc 1.300 lei/MWh;

    ►Producătorii de gaze sunt obligaţi să vândă la un preţ maxim de 150 lei/MWh la producătorii de energie termică (plafonul era la 250 de lei iniţial).