BusinessMagazin

Tag: potential

  • CSM a sesizat Inspecţia Judiciară după declaraţiile lui Liviu Dragnea “cu potenţial de afectare a independenţei sistemului judiciar”

    “Urmarea a afirmaţiilor făcute în spaţiul public în data de 10 iunie 2018 de către domnul Nicolae Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor, în temeiul art. 30 alin (1) din Legea 317/2004 republicată, Secţia pentru procurori s-a sesizat din oficiu şi pe cale de consecinţă, a solicitat Inspecţiei Judiciare – Direcţia de inspecţie pentru procurori, efectuarea de verificări cu privire la afirmaţiile prezentate, din perspectiva potenţialului de afectare a independenţei sistemului judiciar”, se arată în comunicatul transmis de Consiliul Superior al Magistraturii.

    Declaraţiile vin după ce Liviu Dragnea a afirmat duminică, legat de plângerea pe numele Vioricăi Dăncilă, că speră ca procurorii să nu meargă mai departe cu acest demers şi că mulţi procurori riscă să plătească greu.

    „Nu ştiu dacă vor merge mai departe cu demenţa. Ce vă pot spune cu siguranţă este că este o comandă foarte fermă. Adică nu întâmplător a fost pus imediat Horodniceanu să gestioneze interimar la DIICOT, pentru că nu era obligatoriu să-l pună tot pe el. Aia a fost făcută coordonat. <<Te mai ţinem, fă ceva cu aia>>. Sper să nu fie niciun procuror care să rişte atât de mult încât să dea curs la această demenţă. Este o demenţă. Foarte mulţi procurori riscă să plătească greu. Frica pe care o au îi face să nu mai aibă nicun fel de raţiune. Sunt unii care încearcă să se depărteze de această zonă otrăvită, sunt alţii care nu vor să mai participe la aceste execuţii şi abuzuri, şi sunt alţii care ori de frică, ori că aşa simt ei, rămân acolo ca amazoanele până când moare şi ultimul din statul paralel. Da, au de plătit, pentru că există prevederi în Codul penal care nu au fost aplicate, dar o să fie aplicate. Şi vă spun, oamenii au început să vorbească din diverse parchete, sunt destui care abia aşteaptă să înceapă să vorbească, să spună”, a declarat Liviu Dragnea, la Antena 3.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rezerva Federală americană ar putea sista introducerea de lichiditate în economia SUA

    În urma întâlnirii, Fed ar putea, pe de o-parte, să crească ratele dobânzilor şi pe de alta, să reducă introducerea de lichiditate în sistem. În plus, statul american ia în calcul şi o reducere a taxelor printr-un program de aproximativ 1.500 de miliarde de dolari.

    Mai mult, preşedintele Fed, Jerome Powell, ameninţă cu intensificarea presiunilor asupra pieţelor emergente, şi-aşa neliniştite de scăderea stimulilor de către Statele Unite.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce afaceri au în România miliardarii lumii

    Unii au transformat competenţele inginerilor români în investiţii de zeci de milioane de euro în centre de cercetare. Alţii au văzut un potenţial uriaş de export în dezvoltarea unor fabrici în România. Miliardarii lumii, cu averi cât cifra de afaceri totală a companiilor locale, au pus România pe harta lor de investiţii, iar „influenţa” lor se vede acum în companii lider de piaţă în retail, componente auto, tehnologie sau bunuri de larg consum.

    Două dintre cele mai bogate familii din Germania – Schwarz şi Schaeffler – sunt cei mai mari angajatori privaţi din economia locală, cu peste 45.000 de locuri de muncă create în companiile pe care le deţin: Kaufland şi Lidl, controlate de familia Schwarz, respectiv Continental şi Schaeffler, producătorii din domeniul auto controlaţi de familia Schaeffler.

    Kaufland, lanţul de magazine controlat de familia Schwarz, are în România afaceri de peste 2 mld. euro şi 14.000 de angajaţi, în timp ce reţeaua de retail Lidl, şi ea membră a grupului Schwarz, merge cu paşi repezi spre vânzări de 1,5 mld. euro şi 4.500 de angajaţi. Kaufland este de câţiva ani liderul incontestabil din comerţ, în timp ce Lidl a urcat pe trei. Între cele două reţele din grupul german stă Carrefour, brand din retail care îl are în spate pe miliardarul francez Bernard Arnault, al patrulea om din lume ca nivel al bogăţiei, potrivit Bloomberg.

    De altfel, companiile din comerţ controlate de miliardarii lumii sunt printre cele mai puternice afaceri cu rădăcini antreprenoriale din România. Kaufland, Carrefour, Lidl, Auchan au vânzări în România ce depăşesc pragul miliardului de euro, o zonă „exclusivistă” a economiei locale din care fac parte numai 20 de companii.

    Tot peste miliard trece şi businessul Schaeffler, una dintre cele mai puternice familii din zona de producţie industrială din Europa. Schaeffler, care deţine pe piaţa locală compania cu acelaşi nume din Braşov, dar şi grupul de firme Continental, este cel mai puternic angajator privat din industria auto românească. Continental, cu vânzări de 3 mld. euro în România şi aproape 20.000 de angajaţi, este, la nivel de grup, al doilea mare jucător, după grupul Renault, proprietarul Dacia. Împreună cu angajaţii fabricii Schaeffler din Braşov, grupul industrial german are peste 25.000 de angajaţi în România, cel mai ridicat nivel atins de un investitor privat în economia locală.

    Dacă businessurile cu multe zerouri sunt încă un teritoriu al miliardarilor europeni din comerţ şi auto, creatorii marilor companii din tehnologie au văzut în România potenţialul dezvoltării unor centre de servicii, deşi ca dimensiune a vânzărilor piaţa locală este extrem de mică raportat la rulajele atinse la nivel global.
    Indiferent de dimensiunea businessurilor, miliardarii din SUA şi Europa şi-au trimis brandurile pe piaţa românească, iar următorii cinci ani ar putea aduce noi prezenţe externe pe piaţa locală. Vor urma miliardari din China şi Japonia?

    ■
    PRIMII CINCI DIN LUME ŞI CE AFACERI AU ÎN ROMÂNIA

    Nume: Jeff Bezos  #  Ţară: SUA  #  Principala companie controlat[: Amazon  #  Ce afaceri are în România: Amazon

    Amazon este unul dintre liderii mondiali care nu au ales Bucureştiul la intrarea pe piaţa locală. Gigantul american a dezvoltat un centru de servicii la Iaşi, care a ajuns în 2017 la afaceri de 155,6 mil. lei, în creştere cu 45% faţă de 2016, conform datelor de la Finanţe. Profitul net a înregistrat o creştere şi mai mare, de aproape 90%, ajungând astfel la 9,2 mil. lei. Amazon a înfiinţat centrul de la Iaşi încă din 2005, acesta având în prezent patru departamente: Technology Development, Compliance Operations, Retail Services şi Digital Imaging, şi un total de aproape 1.000 de angajaţi.

    După Iaşi, noul pariu al celui mai mare retailer online este pe Bucureşti, unde grupul a inaugurat în mai un nou sediu al Amazon şi AWS (Amazon Web Services), care găzduieşte un nou centru de inginerie, unul de dezvoltare a tehnologiei, a soluţiilor lingvistice pentru Alexa, dar şi testare a produselor Alexa, toate fiind implicate în dezvoltarea, inovarea soluţiilor tehnologice şi consolidarea operaţiunilor de pe site-ul Amazon. Pentru acest centru, Amazon caută în prezent peste 650 de angajaţi.

    Fondatorul Amazon, în vârstă de 54 de ani, are o avere de 133 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg, care realizează un index zilnic al celor mai bogaţi oameni de pe planetă. Amazon a avut în 2017 venituri de 178 de miliarde de dolari, arată aceeaşi sursă.


    Nume: Bill Gates 
    #  Ţară: SUA  #  Principala companie controlat[: Microsoft  #  Ce afaceri are în România: Microsoft

    Microsoft, acţionar la Fondul Proprietatea. Fondatorul Microsoft, în vârstă de 63 de ani, a achiziţionat în 2003 antivirusul RAV produs de compania românească GeCAD Software, tranzacţie care îl aducea pentru prima dată în prim-plan pe Radu Georgescu, fondatorul GeCAD. Dincolo de această tranzacţie, Microsoft este unul dintre veteranii industriei locale de IT&C. În ultimii ani, numele companiei americane apare în mai multe dosare de corupţie, în care foşti şefi ai companiei în România sunt acuzaţi că au prejudiciat statul cu zeci de milioane de euro.
    Bill Gates are, potrivit Bloomberg, o avere de 93,6 miliarde de dolari şi este al doilea om din lume ca avere după fondatorul Amazon. Miliardarul american a condus însă mai mulţi ani la rând topul bogaţilor lumii.


    Nume: Warren Buffett  #  Ţară: SUA 
    #  Principala companie controlat[: Berkshire Hathaway 
    #  Ce afaceri are în România: Lubrizol

    Lubrizol este doar una dintre companiile care fac parte din Berkshire Hathaway, imperiul controlat de Warren Buffett, care adună peste 60 de firme active în domenii precum construcţii, încălţăminte, baterii (Duracell), mobilă sau produse alimentare. Compania Lubrizol România a fost înregistrată în octombrie 2015, în Bucureşti, având ca acţionar compania Lubrizol Oilfield Solutions, înregistrată în SUA. De altfel, şi provenienţa fondurilor cu care a fost făcută majorarea de capital din februarie este tot SUA.
    Warren Buffett este un investitor, om de afaceri şi filantrop american, care se află printre cei mai bogaţi oameni ai planetei, fiind recunoscut şi pentru stilul său de viaţă modest, în ciuda averii imense pe care o deţine. Potrivit Bloomberg, Buffett este al treilea antreprenor din lume ca avere cu 83 de miliarde de dolari.


    Nume: Bernard Arnault 
    #  Ţară: Franţa 
    #  Principalele companii controlate: LVMH, Carrefour 
    #  Ce afaceri are în România: Carrefour

    Carrefour, reţeaua de magazine în care Bernard Arnault este al doilea cel mai mare acţionar ca mărime, este al doilea mare grup din comerţul local, cu magazine care acoperă mai multe formate. Carrefour, primul jucător străin care a pariat pe consumul din România, cu un hipermarket deschis în 2001 în cartierul bucureştean Militari, s-a apropiat anul trecut de afaceri de 2 mld. euro în România, potrivit estimărilor. Grupul are peste 17.000 de angajaţi în retail. Printre brandurile construite de miliardarul francez care se regăsesc şi pe piaţa locală se mai numără Sephora sau Louis Vuitton. Bernard Arnault a devenit în aprilie anul acesta cel mai bogat om din Europa, după ce grupul Christian Dior a înregistrat vânzări record, transformându-l în al patrulea om din lume ca avere şi depăşindu-l astfel pe Amancio Ortega în topul miliardarilor lumii. În acest moment, averea francezului se ridică la 70,7 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg.


    Nume: Mark Zuckerberg 
    #  Ţară: SUA 
    #  PrincipalA companie controlată: Facebook 
    #  Ce afaceri are în România: Facebook

    Facebook are în România aproximativ 10 mil. de utilizatori, dintre care 1,7 mil. sunt din Bucureşti. Facebook nu are, ca Google, o companie în România. Cele două companii domină împreună piaţa de publicitate online şi extrag aproximativ 80% din banii cheltuiţi pe plan local pentru reclame pe internet, conform estimărilor agenţiei Initiative Media.
    Mark Zuckerberg a pus bazele Facebook în timpul facultăţii, astfel că acum, la 34 de ani, a ajuns să deţină o avere netă de 74 de miliarde de dolari, potrivit presei americane, ceea ce înseamnă că a câştigat în medie 5,97 milioane de dolari pe zi.
    În 2017, Facebook a avut venituri de 40 mld. dolari, cu un profit de 15 mld. dolari. În 2007, când a apărut, a avut încasări de 153 mil. dolari, cu o pierdere de 138 mil. dolari.


    ■
    CEI MAI PUTERNICI MILIARDARI DUPĂ AFACERILE DEŢINUTE ÎN ROMÂNIA


    Nume: Dieter Schwarz 
    #  Ţară: Germania 
    #  Principalele companii controlate: Kaufland, Lidl  #  Ce afaceri are în România: Kaufland, Lidl

    Kaufland, reţeaua de hipermarketuri cu politică de discount controlată de familia Schwarz, este lider detaşat în comerţul local, cu o reţea de peste 110 magazine şi cu afaceri de peste 2,2 mld. euro. Lidl, a venit mai târziu pe piaţa locală, în 2011, prin preluarea Plus Discount. În doar câţiva ani însă, a ajuns locul trei în piaţă.

    Grupul Schwarz, care controlează cele două reţele, este, potrivit ultimelor date, cel mai mare retailer european, cu afaceri de circa 90 mld. euro anual. Fondat în anii ’30 de Josef, tatăl lui Dieter Schwarz, grupul Schwarz are planuri ambiţioase, în perioada următoare fiind pe listă mai mule pieţe din Europa, dar şi SUA.


    Nume: Georg Schaeffler 
    #  Ţară: Germania 
    #  Principalele companii controlate: Continental, Schaeffler  #  Ce afaceri are în România: Continental

    Continental, grupul din industria auto controlat de familia Schaeffler, este unul dintre cei mai mari angajatori din economia locală, cu 20.000 de oameni în mai multe fabrici şi afaceri de peste 3 mld. euro anul trecut. Familia Schaeffler mai are şi o fabrică de rulmenţi la Braşov, unde lucrează peste 4.000 de oameni. Cele două companii se numără printre cei mai mari exportatori din economia locală.

    Georg Schaeffler şi mama sa, Maria-Elisabeth Schaeffler-Thumann, fac parte din elita bogaţilor din Germania, controlând grupul din industria automotive Schaeffler, una dintre cele mai mari companii industriale din Europa, în proprietate familială. Grupul a dezvoltat o reţea mondială de locaţii de producţie, centre de cercetare şi dezvoltare, precum şi societăţi de vânzare în aproximativ 170 de locaţii, din 50 de ţări, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.


    Nume: Gerard Mulliez   #  Ţară: Franţa   #  Principalele companii controlate: Auchan, Decathlon, Immochan, Leroy Merlin  #  Ce afaceri are în România: Auchan, Decathlon, Immochan, Leroy Merlin

    Francezul Gerard Mulliez a „trimis” pe piaţa din România mai multe dintre companiile sale, printre care lanţul de hipermarketuri Auchan, în top cinci retail local, dar şi magazinele de articole sportive Decathlon, un brand care a devenit lider pe segmentul de piaţă dedicat sportului şi plimbărilor în natură. Magazinele de bricolaj Leroy Merlin completează portofoliul local, iar la nivel de investiţii, cele mai ambiţioase proiecte sunt derulate de divizia imobiliară a grupului – Immochan.

    Miliardarul francez şi-a început cariera în business în fabrica de textile controlată de tatăl său. Ulterior, a plecat în Statele Unite pentru a asista la o serie de seminarii pe teme de comerţ, iar când s-a întors în Franţa, a deschis primul magazin în Roubaix, oraşul său natal. Pentru a strânge banii necesari expansiunii, a cerut ajutorul familiei sale, creând astfel Asociaţia Familia Mulliez. Astfel începe expansiunea rapidă a lanţului Auchan, ajuns astăzi unul dintre cele mai importante grupuri de comerţ din Europa.


    Nume: Vagit Alekperov  #  Ţară: Rusia 
    #  Principala companie controlată: Lukoil 
    #  Ce afaceri are în România: Lukoil

    Lukoil, unul dintre cele mai mari grupuri ruseşti din sectorul petrolier, controlat de miliardarul Vagit Alekperov, născut în Baku, a intrat pe piaţa din România în 1998, prin achiziţia rafinăriei Petrotel Ploieşti (pentru 53,2 mil. dolari). Ruşii au mărit capacitatea de prelucrare de ţiţei a rafinăriei şi au modernizat-o, iar în ultimii ani Lukoil a fost mereu între cele mai mari zece companii din România. Numele companiei şi al unor manageri din conducerea locală a Lukoil au fost implicate în ultimii ani într-un dosar de evaziune fiscală.


    Nume: Lakshmi Mittal  #  Ţară: Marea Britanie 
    #  Principala companie controlată: ArcelorMittal 
    #  Ce afaceri are în România: ArcelorMittal

    Miliardarul Lakshmi Mittal este în plin proces de vânzare a celui mai important activ pe care îl deţine în România, combinatul siderurgic din Galaţi (fostul Sidex), pe care l-a preluat cu 70 de milioane de dolari. Fostul Sidex este acum monedă de schimb în cadrul unei tranzacţii internaţionale mai complexe, prin care Mittal vrea să preia uzina Ilva din Italia. În era Mittal, combinatul din Galaţi a ajuns la mai puţin de 6.000 de oameni faţă de peste 27.000 la privatizare, cu o producţie redusă la jumătate. Mai mult, de opt ani combinatul din Galaţi raportează pierderi, iar afaceri sunt estimate în jurul a 3 miliarde de lei.
    Lakshmi Mittal, sau „Baronul Oţelului“, cum i se mai spune, mai deţine în România unităţi de producţie la Hunedoara şi Roman.

    Nume: Emmanuel Besnier 
    #  Ţară: Franţa   #  Principalele companii controlate: Lactalis, Parmalat   #  Ce afaceri are în România: Albalact, LaDorna, Covalact, Parmalat

    Cu o intrare semnată în 2008 prin preluarea afacerii LaDorna de la Jean Valvis, grupul francez Lactalis şi-a consolidat abia în 2016 poziţia locală şi a devenit lider în industria laptelui prin preluarea afacerii Albalact, construită de Raul Ciurtin. După LaDorna şi Albalact, Lactalis a mai bifat şi achiziţia Covalact şi a ajuns astfel cel mai mare jucător pe o piaţă de un miliard de euro.

    Emmanuel Besnier este unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din lume, fiind adesea denumit „miliardarul invizibil“. El a preluat la numai 29 de ani frâiele celui mai mare producător de lactate din lume, Lactalis, o moştenire care datează de opt decenii.


    Nume: Familia Koc 
    #  Ţară: Turcia  
    #  Principalele companii controlate: Arcelik/Arctic   #  Ce afaceri are în România: Arctic

    Grupul turcesc Arcelik a transformat fabrica Arctic din Găeşti într-un veritabil centru de export, cu afaceri de peste 2,2 mld. lei şi câteva mii de angajaţi. Cel mai mare exportator din industria electrocasnicelor este în prezent şi autor al uneia dintre cele mai mari investiţii private din economia locală, o fabrică de la zero de peste 100 de milioane de euro situată lângă Târgovişte, tot în judeţul Dâmboviţa.
    Familia originară din Turcia Koc controlează grupul cu acelaşi nume, care activează prin mai multe companii în domenii precum energie, automotive, turism, retail, IT&C sau în zona alimentară.

    ■
    ALŢI MILIARDARI ŞI AFACERILE LOR


    Nume: Shigenobu Nagamori 
    #  Ţară: Japonia  
    #  Principala companie controlată: Nidec   #  Ce afaceri are în România: Nidec Global Appliance România

    Shigenobu Nagamori, 73 de ani, este unul dintre cei mai noi miliardari care au pariat pe România, principala investiţie fiind preluarea fostei fabrici ANA Imep de la George Copos. Compania creată după tranzacţie, Nidec Global Appliance România, care produce motoare electrice, va ajunge la 2.000 de angajaţi în doi ani faţă de 500 în prezent, iar producţia se va dubla. Investiţia totală din România va trece de 100 de milioane de euro. Shigenobu Nagamori este unul dintre cei mai bogaţi japonezi, iar mesajul lui pentru România este extrem de tranşant: doar cu fabrici ţara nu se va schimba. Este nevoie de investiţii în cercetare şi dezvoltare. Grupul Nidec are peste 110.000 de angajaţi şi afaceri de 14 miliarde de dolari.


    Nume: Maria Franca Fissolo
    #  Ţară: Italia  
    #  Principala companie controlată: Ferrero  
    #  Ce afaceri are în România: Ferrero România

    Ferrero România, filiala locală a grupului italian cu acelaşi nume, a avut în 2016 o cifră de afaceri de 378 milioane de lei (85 mil. euro), în creştere cu 26% faţă de anul precedent, conform datelor de pe mfinante.ro. Acesta este cel mai bun an din istoria businessului Ferrero din România. Cifra de afaceri a companiei, care nu deţine o fabrică pe plan local, s-a dublat în ultimii cinci ani.
    Maria Franca Fissolo este văduva lui Michele Ferrero, antreprenorul care a construit „imperiul“ Ferrero, astăzi unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa mondială a dulciurilor. În portofoliul companiei se găsesc branduri precum Nutella, Kinder sau Tic-Tac. Michele Ferrero s-a stins din viaţă în februarie 2015, însă businessuul familiei merge mai departe, el fiind de altfel condus încă din 1987 de fiul său, Giovanni.


    Nume: Jonas şi Robert af Jochnick  
    #  Ţară: Suedia  
    #  Principalele companii controlate: Oriflame, Medicover şi Oresa  


    Medicover este cel mai mare furnizor de servicii medicale private din Europa Centrală şi de Est, iar principalii acţionari sunt Jonas şi Robert af Jochnick din Suedia. Grupul operează prin brandul Medicover, pe segmentul de clinici şi spitale private, în timp ce pe laboratoare deţine brandul Synevo. Medicover a ridicat recent miza pe România prin preluarea spitalului Pelican din Oradea, într-o tranzacţie de 23 de milioane de euro, una dintre cele mai mari de pe piaţa serviciilor medicale în ultimul an.
    Jonas şi Robert af Jochnick controlează şi compania de cosmetice Oriflame, dar şi fondul de investiţii Oresa Ventures, printre cei mai activi investitori din economia locală.


    Nume: Kjeld Kirk
    Kristiansen 
    #  Ţară: Danemarca  
    #  PrincipalA companie controlată: Lego  
    #  Ce afaceri are în România: Lego România


    Lego România, reprezentanţa producătorului danez de jucării, are afaceri de peste 100 de milioane de lei pe piaţa locală, rezultat cu care este cel mai mare jucător de pe piaţa jucăriilor. Intrarea directă a brandului danez de jucării pe piaţa locală, prin magazine monobrand, s-a făcut în 2012. Anterior compania a alimentat timp de două decenii magazinele de pe piaţa locală prin intermediul unui distribuitor.
    Kjeld Kirk Kristiansen şi familia sa sunt moştenitorii businessului Lego, care realizează unele dintre cele mai cunoscute jucării din lume. Businessul a fost fondat în 1932. Kjeld Kirk Kristiansen este reprezentantul celei de-a treia generaţii în businessul Lego, fondat de bunicul său Ole, care a început să creeze jucării din lemn în 1932. Numele Lego provine din daneză, „LEg GOdt“ însemnând în traducere „joc frumos“.

    Nume: Dietrich Mateschitz
    #  Ţară: Austria  
    #  Principala companie controlată: cofondator al Red Bull  
    #  Ce afaceri are în România: Red Bull

    Antreprenorul austriac Dietrich Mateschitz controlează 49% din producătorul de băuturi energizante Red Bull, care este mai mare jucător de pe piaţa băuturilor energizante, cu afaceri de 64 milioane de lei în 2015. Pe plan local, consumul de băuturi energizante se situează la circa 24 de milioane de litri anual, adică peste un litru per capita, conform celor mai recente date. În valoare, piaţa este estimată de ZF la circa 50 de milioane de euro.
    Antreprenorul a decis să lanseze Red Bull după ce a gustat un alt energizant – Krating Daeng – realizat de omul de afaceri thailandez Chaleo Yoovidhya (decedat în 2012). Împreună, Mateschitz şi Yoovidhya au încheiat un parteneriat pentru a crea Red Bull, un brand în care au investit masiv în marketing şi pe care l-au asociat cu sporturile extreme.

    Nume: Larry Ellison
    #  Ţară: SUA  
    #  PrincipalA companie controlată: Oracle  
    #  Ce afaceri are în România: Oracle România

    Oracle România, subsidiara gigantului american, a intrat în 2017 în clubul companiilor cu afaceri de peste 1 miliard lei, după o creştere de 13% faţă de 2016. În 2017, Oracle a raportat la Ministerul Finanţelor o cifră de afaceri 1,029 miliarde lei, cu un profit net de 22,8 milioane lei, adică o marjă de numai 2,2%. În ultimii zece ani, afacerile de pe piaţa românească au crescut de cinci ori, iar numărul angajaţilor de patru ori. Gigantul american a ajuns la 4.142 angajaţi la finalul lui 2017.
    Larry Ellison a fondat compania Oracle în 1977 în urma unei investiţii de câteva mii de dolari. El a crescut într-o familie adoptivă şi a renunţat la facultate pentru a porni propriul business. De-a lungul carierei, Ellison s-a remarcat prin aroganţă, prin disputele publice cu executivii rivali şi prin rapiditatea cu care compania sa a înghiţit potenţiali competitori.


    Nume: Larry Page
    #  Ţară: SUA  
    #  PrincipalA companie controlată: Google  
    #  Ce afaceri are în România: Google

    Gigantul american Google, care extrage conform estimărilor agenţiilor locale de marketing câteva zeci de milioane de euro pe an de pe piaţa de publicitate online din România, a raportat la Ministerul Finanţelor Publice, prin compania Google Bucharest SRL, o cifră de afaceri de doar 16,86 mil. lei (3,76 mil. euro) în 2016, în creştere cu 5,9% faţă de anul anterior. Bilanţul Google Bucharest SRL pentru anul 2016 a apărut abia recent pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Cifra reprezintă însă doar o parte infimă din businessul pe care îl face în mod real pe plan local gigantul american. Agenţia Initiative Media estimează, de exemplu, că Google, Facebook şi Yahoo! încasează împreună aproximativ 70% din banii vehiculaţi pe piaţa locală de publicitate online, care a fost evaluată la 72 mil. euro în 2017 şi 64 mil. euro în 2016. Alţi jucători estimează că Google face chiar şi mai mulţi bani în România. Google explică discrepanţa dintre datele de la Finanţe şi banii încasaţi în mod real de pe urma operaţiunilor din România prin faptul că Google Bucharest SRL nu încasează niciun leu din contractele de publicitate online, ci doar oferă servicii de „consultanţă“.
    Larry Page a creat Google împreună cu Sergey Brin, în 1998, în timp ce îşi dădeau doctoratul la Universitatea Stanford.


    Nume: Lars Larsen
    #  Ţară: Danemarca   #  Principala companie controlată: Jysk Holding   #  Ce afaceri are în România: Jysk România

    În România, Jysk există din 2007, când a inaugurat primul magazin de mobilă la Oradea, şi are în prezent circa 60 de magazine. Jysk România a realizat în anul financiar 2016-2017 (încheiat la 31 august 2017) afaceri de 363 mil. lei (circa 79 mil. euro), cu 63% mai mult faţă de anul financiar anterior. Compania daneză este unul dintre cei mai importanţi retaileri de mobilă şi decoraţiuni interioare din Europa, cu afaceri anuale de peste 2,5 mld. euro şi un total de 20.000 de angajaţi.


    Nume: Boris Mints
    #  Ţară: Rusia  
    #  Principalele companii controlate: O1 Group, acţionar CA Immo Holding   #  Ce afaceri are în România: CA Immo

    Pe piaţa locală, CA Immo deţine un portofoliu de cinci clădiri de birouri, care totalizează o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 106.000 mp, cu o valoare totală de circa 260 mil. euro. În primăvara acestui an, CA Immo a cumpărat prima clădire de birouri din complexul Campus 6. În prezent, compania mai are în construcţie un imobil de birouri în zona de centru-vest a Bucureştiului – Orhideea Towers, o investiţie de 75 mil. euro.România reprezintă circa 7% din portofoliul total al CA Immo, care mai are active în Austria, Germania, Cehia, Ungaria şi Polonia.


    Nume: Hans Peter Stihl
    #  Ţară: Germania  
    #  Principala companie controlată: Stihl  
    #  Ce afaceri are în România: Stihl

    Pe plan local, Stihl există din 1997, când a fost înfiinţată compania Andreas Stihl Motounelte. Divizia locală a grupului a avut afaceri de aproximativ 167 mil. lei anul trecut. La nivel de grup, Stihl a avut anul trecut afaceri de circa 3 mld. euro. Compania-mamă a fost înfiinţată în 1926 de Andreas Stihl, tatăl lui Hans Peter Stihl.

    Nume: Sebastian Kulczyk
    #  Ţară: Polonia  
    #  Principala companie controlată: Kulczyk Investments   #  Ce afaceri are în România: Ciech Soda România

    Pe plan local, afacerile familiei Kulczyk sunt producătorul de sodă calcinată Ciech Soda România (fosta Uzinele Sodice Govora) şi Serinus Energy, o firmă de explorare de petrol şi gaze naturale, care deţine o concesiune în Satu Mare. Ciech Soda a derulat în ultimii zece ani investiţii în retehnologizare de 220 mil. euro în România şi a creat 600 de locuri de muncă.
    Sebastian Kulczyk conduce, alături de sora sa, Dominika, businessul fondat de tatăl lor, Jan Kulczyk, care a decedat în 2015. Ei au preluat frâiele imperiului în 2014, cu un an înainte ca tatăl lor să moară, şi mai au afaceri în domeniul petrolier şi în tehnologie.


    Nume: familia Bettencourt
    #  Ţară: Franţa   #  Principala companie controlată: L’Oréal  
    #  Ce afaceri are în România: L’Oréal


    L’Oréal şi-a propus să ajungă lider pe piaţa din România, în condiţiile în care, la nivel de grup, este al doilea jucător pe piaţa de 3,5 mld. euro a produselor de cosmetică şi îngrijire, după americanii de la Avon. Afacerile L’Oréal România au crescut în 2017 cu peste 10%, apropiindu-se de 350 mil. lei. Moştenitoarea imperiului L’Oréal a fost, până în septembrie anul trecut, Liliane Bettencourt, fiica lui Eugene Schueller, care a fondat compania în 1907. Ea a decedat anul trecut, însă fusese înlocuită din boardul companiei încă din 2012 de unul dintre nepoţii ei, după ce ea a fost diagnosticată cu demenţă.


    Nume: Ingvar Kamprad
    #  Ţară: Suedia   #  Principala companie controlată: Inter Ikea Holding   #  Ce afaceri are în România: Ikea România


    Gigantul suedez a venit în România cu magazinele Ikea iniţial în sistem de franciză, apoi a preluat magazinul din Băneasa Shopping City. În anul financiar 2017, Ikea România a înregistrat vânzări totale de aproape 587 mil. lei, cu 3,3 milioane de vizitatori şi peste 670 de angajaţi. Retailerul suedez avansează cu lucrările de construcţie la cel de-al doilea magazin din România al reţelei, din zona Theodor Pallady. Inter Ikea este prezentă local şi prin divizia de real estate, Vastint, care are proiectul Timpuri Noi Square din Bucureşti.
    Grupul este condus în prezent de cei trei fii ai lui Ingvar Kamprad, care controlează Ikano Group, companie creată iniţial pentru a administra portofoliul imobiliar al Ikea. Astăzi, Ikano are afaceri anuale de 7,3 mld. de dolari. Cei trei fraţi sunt implicaţi în continuare şi în activitatea companiei-mamă, Inter Ikea Holding.


    Nume: Amancio Ortega
    #  Ţară: Spania   #  Principala companie controlată: grupul Inditex   #  Ce afaceri are în România: Grupul Inditex


    Grupul Inditex, al cărui brand-fanion este Zara, este prezent în România cu toate cele opt branduri din grup (Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Pull & Bear, Massimo Dutti, Oysho şi Uterque – online), care au împreună peste 100 de magazine. În 2016, grupul a obţinut afaceri de aproape 1,5 mld. lei din România, după o creştere de aproape 30%. Online-ul contribuie cu circa 7-8% la total.
    Amancio Ortega deţine 59% din imperiul Inditex, care operează peste 7.000 de magazine şi care a înregistrat venituri de 25,7 miliarde de dolari în 2017.

    Nume:
    Andreas Zivy
    #  Ţară: Elveţia  
    #  Principala companie controlată: Ameropa  
    #  Ce afaceri are în România: Ameropa Grains

    Familya Zivy a cumpărat în România în 2008 compania Comcereal Constanţa, actuala Ameropa Grains. Patru ani mai târziu, elveţienii au preluat combinatul de îngrăşăminte Azomureş, cel mai mare de pe piaţa locală, cu o producţie anuală de peste 1,3 milioane de tone de îngrăşăminte, şi operatorul portuar Chimpex Constanţa.
    Ameropa Grains, filiala locală a traderului elveţian Ameropa, a avut în 2015 afaceri de 2,4 mil. lei (528 mil. euro). Ameropa este unul dintre cei mai mari proprietari de silozuri din România, care deţine doar în judeţul Constanţa un sfert din capacitatea totală de depozitare a cerealelor.
    Andreas Zivy este moştenitorul unui imperiu de afaceri cu o istorie de şapte decenii, pus pe picioare de familia elveţiană Zivy, imediat după al doilea război mondial.

    Nume: Krzysztof Pawinski
    #  Ţară: Polonia  
    #  Principala companie controlată: Maspex   #  Ce afaceri are în România: Maspex România

    Maspex România, filiala locală a grupului polonez Maspex care deţine brandurile Tymbark, Tedi şi Salatini, a avut în 2016 o cifră de afaceri de circa 361 mil. lei (80 mil. euro), în creştere cu 10% faţă de anul precedent. Grupul polonez Maspex a avut o dezvoltare continuă pe plan local în ultimii ani în România, făcând atât investiţii în cele două fabrici pe care le deţine în Vălenii de Munte (jud. Prahova), cât şi achiziţii. Compania a intrat pe piaţa românească în 1996, iar în prezent este unul dintre cei mai mari investitori polonezi pe plan local.
    Krzysztof Pawinski este unul dintre antreprenorii polonezi care au fondat grupul Maspex Wadowice.

     

    Nume: Anastassis G. David
    #  Ţară: Grecia   #  Principala companie controlată: Coca-Cola HBC   #  Ce afaceri are în România: Coca-Cola HBC

    Gigantul Coca-Cola a intrat pe piaţa locală în urmă cu mai bine de două decenii şi a ajuns la afaceri de peste 2,2 çmld. lei în 2016, fiind liderul pieţei de băuturi răcoritoare. În România, Coca-Cola HBC, îmbuteliator al unor branduri precum Coca-Cola, Fanta, Dorna sau Cappy Pulpy, deţine trei fabrici, la Ploieşti, Vatra Dornei şi Timişoara.
    Familia David-Leventis a devenit acţionar majoritar al Hellenic Bottling Company SA în 1981, companie condusă acum de Anastassis G. David, din funcţia de preşedinte nonexecutiv, potrivit site-ului companiei. Cele mai recente date arată că familia David-Leventis mai deţine şi producătorul de echipamente frigorifice Frigoglass, iar averea acesteia se învârte în jurul valorii de 2 mld. dolari.

    Nume: familia Ryan
    #  Ţară: Marea Britanie   #  Principala companie controlată: Ryanair   #  Ce afaceri are în România: Ryanair

    Ryanair a intrat pe piaţa locală în 2008, iar în 2017 a avut aproximativ un milion de pasageri din şi spre aeroportul Henri Coandă (Otopeni). În primii ani de la intrarea în România, Ryanair închiria aeronave şi piloţi de la compania românească Tarom. Tony Ryan şi Christopher Ryan, împreună cu Liam Lonergan au pus bazele companiei în urmă cu peste trei decenii, în Dublin. Astăzi, compania aeriană conduce detaşat piaţa low-cost din Europa, având peste 100 mil. pasageri pe an. Printre acţionarii principali ai Ryanair se numără Capital Research and Management Company şi HSBC Holdings.


    Nume: Husnu Ozyegin
    #  Ţară: Turcia  
    #  Principala companie controlată: Credit Europe Bank   #  Ce afaceri are în România: Credit Europe Bank România (CEB România)

    Credit Europe Bank România (CEB România) este activă din 1993, când a început să funcţioneze sub denumirea de Banca de Credit Industrial şi Comercial, devenind Finansbank în 2000, iar apoi, în 2007, în urma unui proces de rebranding, primind denumirea de Credit Europe Bank România. Banca asigură produse şi servicii către persoane fizice, IMM-uri şi corporaţii, prin intermediul unei reţele alcătuite din 56 de sucursale, agenţii şi puncte de lucru, precum şi prin canale alternative de distribuţie:
    ATM-uri, POS-uri, servicii de internet şi phone banking.
    Omul de afaceri de origine turcă Husnu Ozyegin a pus bazele FIBA Group, din care face parte Credit Europe Bank, în urmă cu mai bine de trei decenii, iar primii paşi pe piaţa bancară europeană au venit în 1990.


    Nume: Petr Kellner
    #  Ţară: Cehia   #  Principala companie controlată: PPF Investments   #  Ce afaceri are în România: PPF Real Estate

    Petr Kellner şi-a făcut intrarea pe piaţa imobiliară din România în 2016, după ce a preluat clădirea de birouri Metropolis Center, din apropiere de Piaţa Victoriei, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. El a intrat în businessul local prin intermediul fondului de investiţii PPF Real Estate, toate afacerile sale fiind grupate sub umbrela brandului PPF. El mai este activ în România şi în domeniul energiei.
    Kellner a intrat în antreprenoriat în 1991, când a fondat PPF şi a început să investească în companiile de pe piaţa-mamă. Ulterior, el şi-a structurat portofoliul pentru a fi cât mai variat şi a ieşit şi de pe piaţa din Cehia. Potrivit site-ului propriu, PPF este prezent pe mai multe pieţe din toată lumea, de la Germania şi Marea Britanie la Rusia şi Kazahstan şi de la SUA la Vietnam, India sau Filipine.


    Nume:
    Branko Roglic
    #  Ţară: Croaţia   #  Principala companie controlată: Orbico  
    #  Ce afaceri are în România: Orbico


    Grupul croat distribuie în România branduri precum Disney, United Colors of Benetton, MontBlanc sau Tchibo. Orbico activează în zona de distribuţie, fiind prezent în 17 ţări atât cu branduri de cosmetice, cât şi cu producători de alimente, jucării, ţigări sau produse farmaceutice.
    Branko Roglic este unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Croaţia şi conduce grupul Orbico, un business creat chiar de el în urmă cu aproape două decenii.


    Nume: Oleg Deripaska
    #  Ţară: Rusia   #  Principala companie controlată: Strabag  
    #  Ce afaceri are în România: Strabag

    Grupul Strabag este cel mai mare constructor de pe piaţa locală din perspectiva cifrei de afaceri, cu un business de 202 milioane de euro în 2016. A fost implicat în unele dintre cele mai importante proiecte de construcţii din România, fie ele publice sau private, printre care mai multe tronsoane de autostradă între Deva şi Sibiu sau cel mai înalt turn de birouri din ţară, Sky Tower. Austriecii au dezvoltat 450 de proiecte imobiliare în Germania, Austria şi Polonia.

     

    Nume: Dariusz Milek
    #  Ţară: Polonia  
    #  Principala companie controlată: CCC  
    #  Ce afaceri are în România: CCC

    CCC este prezent în peste 15 ţări, printre care şi România, unde activează în sistem de franciză şi este al doilea jucător după nivelul businessului. Retailerul polonez de încălţăminte CCC a ajuns în patru ani la 50 de magazine şi afaceri de 40 mil. euro, iar ţinta companiei este să dubleze reţeaua în următorii 3-4 ani, potrivit datelor comunicate de oficialii Peeraj, cei care deţin franciza CCC.
    Dariusz Milek a intrat în business imediat după căderea comunismului, iar în 1999 a apărut pe piaţă brandul CCC, care a ajuns astăzi la peste 1.100 de unităţi şi la venituri de 650 mil. euro în 2015. În afară de retail, polonezul mai investeşte şi în tehnologie, mai exact în printarea 3D.


    Nume: familia Mars
    #  Ţară: SUA  
    #  Principala companie controlată: Mars  
    #  Ce afaceri are în România: Mars


    Mars România este unul dintre principalii jucători de pe piaţa locală a ciocolatei, având în portofoliu branduri precum Snickers, Bounty şi Twix. În 2016, Mars România a avut afaceri de 435 mil. lei (circa 95 de milioane de euro).


    Nume: Robert Bosch
    #  Ţară: Germania  
    #  Principala companie controlată: Bosch  
    #  Ce afaceri are în România: Grupul Bosch

    Grupul Bosch este prezent pe piaţa din România de aproximativ 25 de ani şi numără peste 6.500 de angajaţi în cinci entităţi. Bosch a investit în România aproximativ 453 mil. lei (aproximativ 100 mil. euro) în 2017, în special în dezvoltarea unităţilor de producţie pentru soluţii de mobilitate din Cluj şi Blaj.
    Cu mai mult de 350 de subsidiare în peste 60 de ţări, Bosch este una dintre cele mai mari multinaţionale de inginerie şi electronică. Vânzările totale nete ale Bosch au crescut cu 57% în 2017, la 4,2 mld. lei (931 mil. euro), urmând să se apropie de un miliard de euro în 2018, iar vânzările consolidate (către terţi) din România au crescut cu 26%.


    Nume: Leonard Lauder
    #  Ţară: SUA   #  Principala companie controlată: Estée Lauder   #  Ce afaceri are în România: Estée Lauder

    Gigantul american din industria comesticelor de lux Estée Lauder a intrat pe piaţa locală în urmă cu circa două decenii, iar în 2016 a depăşit pentru prima dată pragul de 10 mil. euro cifră de afaceri. Compania Estée Lauder România este activă atât pe canalul de distribuţie cosmetică selectivă către reţele precum Sephora, Douglas, Kendra sau Marionnaud, cât şi pe segmentul de retail, cu concepte monobrand sub brandurile MAC şi Bobbi Brown. Produsele companiei sunt vândute de asemenea în magazine independente de profil.
    Leonard Lauder este fiul antreprenoarei Estée Lauder, de la care provine şi numele brandului. El deţine funcţia de preşedinte ale consiliului director al companiei, iar directorul executiv al acesteia este Fabrizio Freda.

    Nume: Vitali Machitski
    #  Ţară: Rusia  
    #  Principala companie controlată: Alro  
    #  Ce afaceri are în România: Alro Slatina


    Magnatul Vitali Machitski  este proprietarul combinatului Alro din Slatina, prin grupul Vimetco, entitate care deţine 84% din combinat; 10% din acţiuni sunt deţinute de Fondul Proprietatea. Producătorul de aluminiu Alro Slatina (ALR), listat pe piaţa principală a bursei româneşti, a raportat vânzări de
    2,47 miliarde de lei pentru 2017, cu 16% mai mult faţă de anul precedent, în timp ce profitul net a urcat de cinci ori, la 318 mil. lei.


    Nume: Stefan Persson
    #  Ţară: Suedia  
    #  Principala companie controlată: Hennes & Maurits (H&M)   #  Ce afaceri are în România: H&M


    Pe piaţa locală, grupul suedez a intrat în 2011, cu brandul fanion H&M, după mai mulţi ani de tatonări. Suedezii s-au extins apoi rapid, iar afacerile grupului au ajuns la 830 mil. lei în 2017.
    Magnatul suedez Stefan Persson este preşedintele companiei H&M. Grupul, care cuprinde şi alte branduri în afară de H&M, precum COS sau & other stories, a terminat 2016 cu afaceri de peste
    20 mld. euro. Compania a fost înfiinţată în 1947 de tatăl lui Stefan Persson – Erling Persson. În afară de imperiul H&M, familia Persson are investiţii în imobiliare în Europa şi SUA. 

     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 4 iunie 2018

    COVER STORY: Ce afaceri au miliardarii lumii în România

    Pentru unii dintre ei românia este doar o mică insulă într-un ocean de zeci de miliarde de euro. Pentru alţii, piaţa locală a devenit sursa unor afaceri de miliarde de euro şi a unor marje de profit cu care rar se întâlnesc pe pieţele mature din Europa. Unii au transformat competenţele inginerilor români în investiţii de zeci de milioane de euro în centre de cercetare. Alţii au văzut un potenţial uriaş de export în dezvoltarea unor fabrici în România. Miliardarii lumii, cu averi cât cifra de afaceri totală a companiilor locale, au pus România pe harta lor de investiţţii, iar „influenţa” lor se vede acum în companii lider de piaţă în retail, componente auto, tehnologie sau bunuri de larg consum.

     

    IDEI DE AFACERI: La locuinţe noi, servicii vechi

     

    SPECIAL: Un rămas bun jurnalismului la liber

     

    100 TINERI MANAGERI DE TOP: Directorul de spital cu experienţă de război

     

    GADGET REVIEW: Cutia care-ţi apără biţi
     
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • A renunţat la corporaţie pentru un business care după doi ani are venituri de jumătate de milion de euro – VIDEO

    Aura Oprea spune că exemplul ei este unul reprezentativ pentru generaţia din care face parte: a renunţat la visul unei ascensiuni ierarhice în multinaţională pentru a da frâu liber creativităţii antreprenoriale. Cum s-a concretizat aceasta într-o afacere de 500.000 de euro în doi ani povesteşte într-o ediţie a emisiunii smart business.

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

    Brandul polonez de praline de ciocolată Chocolissimo a fost miza antreprenorială a Aurei Oprea încă din 2015, când a decis să aducă pe piaţa locală această marcă; în prezent, afacerea este formată din vânzarea pralinelor pe o platformă online şi, punctual, în funcţie de colaborările de pe parcursul anului, din comercializarea lor în diverse centre comerciale din Bucureşti. Printre produsele vândute se află pralinele belgiene şi figurinele din ciocolată; un concept propriu de ciocolată personalizată l-au numit telegrame de ciocolată. „Telegramele din ciocolată sunt vedetele noastre fiindcă există o tendinţă în consum ca oamenii să se implice în realizarea produsului, chiar şi la nivel conceptual; prin aceste produse asta oferim  opţiunea de a fi implicat în realizarea lui. Textele acestora variază în funcţie de ocazia pentru care sunt oferite.

    De pildă, unele dintre cele recurente sunt cereri în căsătorie”, explică antreprenoarea. Preţurile sunt cuprinse între 30 şi 150 de lei în cazul telegramelor, iar pentru praline, între 50 şi 200 de lei. Comenzile vin atât de la persoane fizice, cât şi de la clienţi companii; cea mai mare parte a afacerii este generată de segmentul companiilor.

    Chocolissimo a avut anul trecut o cifră de afaceri de 2,3 milioane de lei. Antreprenoarea a observat că pe final de an comenzile cresc cu 200%. Aura Oprea spune că ideea dezvoltării acestei afaceri i-a venit după ce a observat cât de greu se găseşte în România ciocolata albă de calitate: „Ciocolata albă este cel mai uşor de reprodus, dar o ciocolată albă de calitate se găseşte foarte greu deoarece nu are cacao la bază şi de aceea este foarte greu de digerat, la propriu”. În căutările ei pentru acest tip de ciocolată a dat peste Chocolissimo, brand care nu exista atunci pe piaţa locală; spune că, mai mult decât produsul, i-a plăcut prezentarea, modul de prezentare a acestuia. „Nu sunt neapărat o consumatoare înrăită de ciocolată, dar sunt un om de marketing şi mi-a plăcut foarte mult modul de comunicare, în felul acesta m-am dus eu spre ei”, povesteşte ea. Conceptul Chocolissimo este dezvoltat în Polonia, dar pralinele sunt produse în Belgia.

    După ce a identificat potenţialul conceptului şi pentru piaţa locală, Aura Oprea a decis să îşi înceapă propria afacere şi să renunţe ulterior la locul de muncă pe care îl avea atunci: „Este povestea clasică a generaţiei mele  aceea de a lucra mult timp în corporaţie  într-un domeniu pe care l-am studiat şi ulterior să ies şi să mă ocup de businessul meu”. Oprea a studiat  marketingul în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. După absolvire, a lucrat ca manager de evenimente la Holcim (2013-2014) şi ca specialist în marketing la Farmexpert (2014-2016).

    La final de 2014 i-a venit ideea dezvoltării afacerii cu ciocolată, iar în 2015 a demarat proiectul. „După terminarea facultăţii, la fel ca majoritatea colegilor mei de generaţie, am avut idealuri măreţe de a face parte dintr-o corporaţie, de a ajunge cât mai sus pe scara ierarhică  însă la momentul în care am fost la un pas de a atinge acest vis şi când am fost cât mai aproape de corporaţie, nu m-am regăsit în povestea de acolo.” Spune că, deşi nu este genul de persoană care să militeze împotriva corporaţiilor, recunoaşte că, uneori, creativitatea angajaţilor este limitată într-un astfel de mediu: „Într-un mediu corporatist, creativitatea îţi este de multe ori diminuată; acesta este motivul care m-a determinat pe mine să ies din corporaţie; sunt o persoană cu iniţiativă – am fost tot timpul genul acesta de iniţiatoare.”

    De altfel, faptul că are spirit de iniţiativă se reflectă şi în modul în care a abordat discuţia cu producătorii polonezi de ciocolată: le-a trimis un e-mail în care le-a povestit despre dorinţa ei de a aduce brandul în România. Prima lor reacţie a fost să refuze: „Mi-au spus că nu erau interesaţi de piaţa din România în acel moment, fără să-mi dea explicaţii clare”. Acest răspuns nu a descurajat-o, ci a determinat-o să le facă o vizită în Polonia, reuşind astfel să îi convingă de potenţialul pieţei locale. „Suntem prost educaţi la acest capitol în sensul că suntem obişnuiţi să consumăm mult şi prost, în detrimentul consumului unui produs de calitate, dar într-o cantitate mai mică”, descrie ea comportamentul consumatorilor români.

    Provocarea, spune ea, este de a îndrepta cât mai mulţi consumatori către ciocolata de calitate, la fel cum se întâmplă în vest. „Majoritatea cumpărăturilor pe site-ul nostru sunt pentru a fi făcute cadou. Comportamentul este diferit de cel din Germania, de exemplu, unde se cumpără pentru consumul propriu”, exemplifică ea. Tânăra descrie, în cadrul emisiunii Smart Business, şi o calitate esenţială pentru un antreprenor: „Cred foarte mult în curaj  mi se pare că este o virtute care îţi permite să le dezvolţi pe toate celelalte, nici măcar constanţă nu poţi avea fără curaj. Cred că asta este important  nu propovăduiesc curajul iraţional, dar cred că în momentul în care ai curaj şi perseverenţă poţi să îţi duci la îndeplinire planurile”.

    Aura Oprea a mizat pe un domeniu în plină dezvoltare: potrivit unei analize a KeysFin publicate anul acesta, producătorii şi distribuitorii de ciocolată ar putea ajunge în 2018 la vânzări record, depăşind pragul de 5 miliarde lei (circa 1 miliard euro), după un avans de 20% anul trecut, pe fondul creşterii puterii de cumpărare a românilor. Potrivit studiului, care a analizat evoluţia pieţei din 2012 până în prezent, principalul indicator care susţine dinamica sectorului este profitabilitatea pieţei. Dacă în 2012 cele 786 de firme producătoare sau distribuitoare de produse din ciocolată raportau un profit net de 107,3 milioane lei, în 2017 se estimează că acesta a fost de 306,1 milioane lei, la un număr de 758 de firme.

    Evoluţia pozitivă a pieţei a venit pe fondul creşterii economice, propulsată de avansul semnificativ al consumului. Pe fondul dezvoltării ofertelor şi mai ales a investiţiilor semnificative în marketing şi promovare, românii s-au arătat tot mai interesaţi de ciocolată. Astfel, chiar dacă potrivit Eurostat un român mănâncă anual mult mai puţină ciocolată decât vesticii – 2,2 kg/cap de locuitor prin comparaţie cu 3 kg per capita în Grecia, 11 kg pe cap de locuitor în cazul elveţienilor – consumul de ciocolată a crescut semnificativ în ultimii doi trei ani, potrivit specialiştilor de la KeysFin.

    Principalul jucător din piaţa românească, pe segmentul de producţie, este Nestlé, cu o cifră de afaceri de 783,6 milioane lei, companie urmată, la mare distanţă, de Kandia Dulce SA, cu 161,4 milioane lei, Heidi Chocolat SA, cu 106,2 milioane lei, Mueller şi Prietenii (19,1 milioane de lei) şi Marco Polo (18 milioane de lei). Pe segmentul de distribuţie, SECA Distribution SA conduce clasamentul cu afaceri de 390,8 milioane de lei în 2016, urmată de Ferrero România SRL (398 milioane de lei), D.R.I.M Daniel SRL (268,7 milioane de lei), Wrigley România (133,7 milioane de lei) şi Almira Trade SRL (130,3 milioane de lei). „Există un studiu faimos în lumea ştiinţifică care face o legătură directă între consumul de ciocolată dintr-o ţară şi numărul premiilor Nobel. Elveţia conduce atât în clasamentul consumului de ciocolată, cât şi în cel al premiilor Nobel obţinute şi se spune că o contribuţie semnificativă o au flavonoidele care se găsesc în ciocolată, dar şi în vin şi care cresc semnificativ activitatea cerebrală, interesul pentru cunoaştere, intuiţia. Dincolo de teorii, cert este că ciocolata reprezintă un produs care şi în România devine semnificativ, iar investiţiile în domeniul sunt pe măsură. Piaţa are un potenţial de creştere semnificativ, iar 2018 va confirma, cu siguranţă, această tendinţă”, au spus experţii de la KeysFin în cadrul studiului.
     

  • Cipru îşi deschide larg porţile pentru investiţii chineze

    O relaţie neobişnuită este pe cale să se consolideze: cea dintre China şi Cipru, scrie Bloomberg. „Avem investiţii în toate sectoarele economiei“, a declarat recent Christodoulos Angastiniotis, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Ciprului, într-un discurs în care a lăudat starea excelentă a relaţiilor dintre cele două ţări.

    În timp ce preşedintele american Donald Trump, dar şi unele dintre economiile mai mari ale Europei ridică bariere în calea comerţului chinez, Ciprul îşi deschide larg porţile în faţa investiţiilor chineze. Reticenţa primelor ar putea veni prea târziu în condiţiile în care China este deja adânc implantată în Europa.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum poate acestă micuţă insulă din Japonia să schimbe economia globală

    16 milioane de tone de nămol ar putea aduce câştiguri imense pentru ţară. Cum pot 16 milioane de tone de nămol să aibă o asemenea importanţă? Motivul se leagă de conţinutul acestuia: rezerve masive, ”semi-infinite”, de minerale rare, extrem de valoroase.

    Mineralele rare pot conţine elemente rare (cele pe care le cunoaştem din tabelul periodic al elmentelor), folosite în construirea dispozitivelor electronice precum smarpthone-urile, sistemele de rachete, dispozitive radar şi vehicule hibride. De exemplu, yittriumul, unul dintre metalele ce fac parte din desoperirea recentă, poate fi folosit pentru construcţia de lentile de camere, superconductori şi ecrane de telefoane mobile.

    Potrivit unei cercetări publicate de o echipă de  japonezi, această porţiune de nămol se află în apropiere de Minamitori, o mică insulă ce se întinde pe 1.200 de kilometri pătraţi în apropiere de coasta Japoniei. Cele 16 milioane de tone din acest nămol au potenţialul de a asigura necesarul de yttrium pentru următorii 780 de ani, de terbium, pentru următorii 420 de ani, dysprosium, pentru urmtării 730 de ani.

    Descoperirea este interesantă, însă unii experţi spun că este cale lungă până când resursele pot fi extrase şi folosite. ”Există mult interes legat de exploatarea resurselor de pe fundul mării, dar nu a existat până acum comercializarea acestora până acum şi într-o zi ar putea fi o sursă de exploatare a acestor minerale. Dar nimeni nu ştie cât de departe în viitor se va ajunge aici.”, spune Tom Crafford, specialist în domeniul resurselor minerale.

     

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China să fie MĂCINATĂ de SĂRĂCIE şi CONFLICTE

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • România, ţara videochat. Avem suficienţi angajaţi în acest domeniu ca să umplem un un oraş de dimensiunile Sibiului

    Industria videochatului are potenţial în România: peste 100 de mii de persoane lucrează ca modele pentru videochat în studiouri sau de acasă.
    “Doar în România există cel puţin 5000 de studiouri de videochat şi peste 100 de mii de modele, dintre care jumătate lucrează în studiouri şi cealaltă jumătate de acasă. Această industrie este puternică la noi şi are potenţialul de a echilibra balanţa de plăţi externe a României, dacă ar fi corect încurajată de către stat, împreună cu industria IT”, povesteşte Robert Vanderty, fondatorul Studio 20. În 2014, când s-a lansat franciza Studio20, piaţa videochatului din România era estimată la peste 100 de milioane de euro, însă până astăzi aceasta s-a triplat.

    Studioul de videochat Studio20 a depăşit 10 milioane de dolari cifră de afaceri, cu 50% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Estimările acestui an pentru businessul  Studio20 sunt de 15 milioane de dolari. “Până în acest moment, am reuşit să depăşim cu puţin pragul de 10 milioane de dolari, însă avem toate motivele să credem că ne vom atinge targetul stabilit pentru acest an, mai ales că vom avea trei noi locaţii, dintre care două vor fi deschise chiar în luna Octombrie”, declară Mugur Frunzetti, investitor în sistemul de franciză Studio20.

    Cel mai cunoscut studio de videochat glamour, Studio20, a ajuns la 15 francize, două dintre acestea urmând să fie deschise în această lună. Astfel, Studio20 deţine acum patru francize în Bucureşti şi câte una în Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Oradea, Timişoara, Cali (Columbia), Budapesta (Ungaria), Los Angeles (SUA) şi Curacao.

    Studio20 din zona Unirii rămâne cel mai mare studio de videochat, 1500 mp, însă investiţia cea mai mare este în studioul de videochat din Los Angeles, peste 500 de mii de dolari. În studioul de videochat glamour de la Unirii s-au investit peste 800 de mii de lei în decoruri moderne, aparatură de ultimă generaţie, cum ar fi camere şi televizoare UltraHD sau ochelari VR. La anul, Studio20 vrea să se extindă cu 10 noi studiouri de videochat în ţări precum Serbia, Rusia, SUA, Cehia şi Slovacia.