Lumea a ieşit în stradă. Unii sancţionând guvernul, alţii, mai puţin numeroşi, manifestându-şi sprijinul necondiţionat pentru acesta.
Aş tinde să spun că, într-o ţară care-şi aşază democraţia din aproape în aproape, nici măcar nu e ceva anormal. Voi încerca să tratez „în modúl” ceea ce se întâmplă în România. Şi, pe cât se poate, doar din punctul de vedere al „lucrătorului” din Lumea Vinului. Motivele pentru care scindarea „societăţii civile” (care alta ?!) se face atât de radical, zgomotos, dintr-o direcţie şi visceral, sunt, pentru observatorul cât de cât atent, la vedere.
Merită reflecţii şi lipsa nuanţelor din mesajele demonstranţilor. Dar, poate că aşa se întâmplă când aceste mesaje sunt „la comun”, când nu există (şi nu există) nici formatori de opinie, nici lideri, nici culegători-diseminatori de informaţii reale. Din economia reală.
Se ajunge (nefericit traseu) la concluzia că, de fapt, românul, politician sau cetăţean „simplu” (din stradă sau doar mânuitor de telecomandă), nu ştie ce vrea.
Pe politicieni i-aş pune deoparte întrucât, s-a văzut în 27 de ani, că nu se pot schimba. (Interesant că februarie, în popor, este luna lupilor! O parte a demonstranţilor s-ar fi lăsat păcăliţi –ca de multe ori în trecut- şi de o schimbare a părului, fără să mai aştepte şi o schimbare de nărav.)
Ne întoarcem la stradă. Nu am auzit nici de o parte, nici de alta, „domnilor, tragem de un buget mic. Ce ar fi să îl mărim? Să învăţăm România să producă mai mult, să obligăm politicienii să lucreze doar pe această temă.” Cu alte cuvinte, un proiect de ţară. Ce facem ca la anul să avem bugetul cu 15% mai generos, ce facem peste 3-5-10-15 ani pentru a dubla, de pildă, intrările de bani în acest buget?
Să socotim resursele (şi aici, să mă credeţi cât puteţi, iar dacă nu, să acceptaţi că, ştiinţific, vinul este validat ca resursă importantă în multe ţări dezvoltate) şi să vedem pe care mizăm. Nici vorbă de astfel de scheme logice.
În esenţă, nimeni nu pare să sesizeze falimentul (pentru noi, cetăţenii).
Am dorit politicieni care să promită că „vor face”.
Ar fi avut vreo şansă oamenii inteligenţi, integri, care ar fi spus ce nu trebuie să mai facem? Cum credeţi că ar reacţiona o parte a demonstranţilor (şi ştiţi Dvs. care) dacă un lider le-ar spune că poţi vota doar după ce ai pus degetul pe un ecran tactil, în dreptul a trei răspunsuri corecte? Deşi e firesc ca votul să vină din partea cuiva care ştie măcar cât fac 3,5 x 6, cine şi unde a făcut Unirea (Mică) sau care este rolul Parlamentului (întrebările ar fi generate aleatoriu din câteva mii), acest exerciţiu –cu finalitate selectarea minţilor întregi- nu poate fi expus de niciun om politic (sau care ar vrea să intre în politică). Om care, să ne înţelegem, ar fi animat de cele mai bune gânduri faţă de popor.
Cum s-a ajuns aici? De unde dragul acesta de „minte-mă frumos”?
Păi, sunt doi mari vinovaţi şi un profitor, al treilea vinovat.
Primii vinovaţi suntem noi, cei mulţi, cu dispreţul generalizat faţă de educaţie, instrucţie şi „învăţători”. Mai nou, facem apel la valorile tradiţionale. O listă cu valorile tradiţionale atacate, alterate şi pentru care nu s-a ieşit în stradă, ne-ar pune într-o situaţie sensibilă. Aşadar, ca să fim „moderni”, avem o listă selectivă a valorilor tradiţionale. Pe alea învechite le-am dat la spate (sic!). După cum se vede (şi era anticipabil), doar o parte din acestea nu pot susţine societatea în echilibru.
Al doilea nominalizat este presa. Spun presa şi nu jurnalismul pentru că acesta din urmă a murit. Bine, şi presa ca a patra putere în stat a murit. Sau, dacă e „putere” şi nu poate schimba nimic în bine, ce e de făcut? Dacă nu a reuşit Clubul Român de Presă acum două decenii să reglementeze comportamentul profesional al celor implicaţi în punerea în circulaţie a informaţiei, poate că legiuitorul ar fi trebuit să o facă. OK, nu eşti jurnalist, îţi baţi joc de „deontologie”, eşti obligat să îţi marchezi emisiunea cu inscripţia „Divertisment”. Aceasta este realitatea. Mulţi români se uită la TV ca la Dumnezeu, neînţelegând diferenţa dintre jurnalism şi emisiune comercială, dar nici nu ar fi dispuşi să asculte explicaţii şi să înţeleagă această diferenţă. Culmea e că şi jurnalismul de calitate ar putea aduce bani. S-a şi dovedit pe ici, pe colo că se poate. Jurnalismul trebuie să respecte nişte regului privind sursele, verificarea informaţiei, dreptul la replică ş.a.m.d. În absenţa acestor rigori, miştocarii au reuşit să „îngroape” orice om de bun simţ care s-a încumetat, fie şi pentru un termen scurt, să se implice în politică. Culegem roadele.
Din păcate, acest model şi nu cel al jurnalismului a fost adoptat şi în social media care, astfel, s-a transformat dintr-o posibilă armă a celor mulţi într-o mare bălăcăreală şi unde, să o spunem clar, manipularea nu este cel mai greu lucru de înfăptuit.
Ei, da şi, cu voia Dvs., ultimul pe lista … vinovaţilor, EL, politicianul. Uns ca „ales”, el este, de fapt, parte a unui mecanism care trebuie să „producă” şi să protejeze pe toţi cei care sunt deja „înăuntru”. Cei cu convingeri proprii, „revoluţionarii”, neînregimentabilii, sunt izolaţi şi, mai devreme sau mai târziu, extraşi din sistem ca o măsea stricată fără să apuce măcar să-şi expună proiectul în politica „mare”. A ieşit pentru cei din urmă cineva în stradă?
De ce toate cele de mai sus în pagina „de vin”? De necaz.
Munca în Lumea Vinului te face destul de atent. Veţi spune că toate domeniile se bucură, fără diferenţă, de aportul unor oameni atenţi. Se poate, doar că eu nu ştiu ca, de pildă, un doctor în şuruburi să îşi modeleze gândirea şi activitatea urmărind această piesă metalică prin Tratate de filozofie, în Enciclopedii, Monografii, Ghiduri, Istorii, Amintiri, Dicţionare dedicate, Atlase ş.a.m.d.
Vinul există în toate acestea. Există în articolele şi emisiunile jurnaliştilor, în filme documentare şi de artă. Există pe buzele celor care vor o viaţă frumoasă (la figurat, dar şi la propriu). Din păcate, nu la noi.
Dar, să ne iertăm unii pe alţii şi să cădem de acord că vinul este doar o (una) resursă.
Deschidem o listă şi pentru celelalte? Tinerii, natura, agricultura cu plusvaloare, ştiinţa, apa termală ş.a.m.d.
După ce vom înţelege ce trebuie să susţinem pentru a ne fi bine (şi vom cădea de acord), haideţi din nou (sau veniţi pentru prima dată) în stradă. În faţa oricărei instituţii doriţi Dvs.
P.S. Cred că a sosit momentul în care să putem amenda activitatea oricărui guvern de dreapta fără a fi consideraţi retrograzi şi comunişti şi, de asemenea, să ne exprimăm îndoielile şi criticile pentru o guvernare de stânga fără a fi etichetaţi ca „băsişti” şi „sorosişti”. Că veni vorba de nuanţe. La vin cel puţin, nuanţa face diferenţa.
